Glasul Bucovinei, decembrie 1924 (Anul 7, nr. 1704-1724)

1924-12-02 / nr. 1704

g "W6 sa M9 tei, p* Via* 306 lei, p» bei lun! WO lei, peetns mi zilei« p« MX ax 209 tci, pe Via» 139 lei e» Lei lux! lai,is?,ai numărul 9« Duminici 2 pe un as 89 lei, pe % la Sî lai, pe trei lusi 30 lei Pentru străinătate paux as 900 lei, pe V« as 490 lei f*»*țile se fac la sediu! xiarulul. Redacția și Administrația Cernăuți, Strada Domnească Nr. <$£ 8« priraecc naniaî articole iscălit«. m M Înapoiază. «wuntukj șt mstL^ne st* s«is&sS«s*ă afa tadj și s« primoric îs adnsiHM&sbc; Strad» &amr;«asea N*. 33 Ptei ® ® sm»hî*ă«i ia interiorul soaratei m irsi teu* ** 88% farai ie ju<!x«ss!£ h €«rafewgi. RBONmCMTyL Bcsa*i ®»i«3a*i Mk . Il Ihomas Poporul român, trăind de aproape două milenii, răzlețit de trunchiul compact al latinității, în marea neamurilor străine, și-a dat totuși in toate vremurile seama de originea sa nobilă și bătrânii cronicari, cam scriau, că «deja Rm ne tragem», erau conștienți de obârșia noastră latină. Nu știm, de a fi adevărată istoria Bunului Mărăcine care merge să ajute Franța în lupta împotriva Angliei, mai presus de orice îndoială este însă, că adesea Voivozii Munteni și ai Moldovei, solicitau sprijinul Italiei sau Franței, și știm că Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, a știut chiar, să scrie frumoase versuri în limba italiană. Sdhila latinității noastre, existentă în toate timpurile, devine însă dominantă la poporul nostru în secolul al XIX, când unii din intelectualii noștri o exagerează chiar în așa chip, încât limba noastră literară era primejde să-și piardă individualitatea, devenind un dialect italian. Ne surt dragi surorile noastre de pe peninsula Pireneilor și Apeninilor, am iubit mult scumpa lație, mai aproape de inima și sufletul poporului nostru a reușit însă să se așeze Franța. Napoleon III a fost vajnicul sprijinitor și protector al Unirii noastre și Franța a fost pururea de partea noastră, de câte ori se puneau în discuție la masa verde drepturile noastre. Pentru tot ce ne-a făcut Franța, noi ne-am arătat desul de recunoscători. Am adoptat obiceiuri franceze, am învățat limba lor, savurăm capodoperile literaturii franceze, îi iubim pe Francezi ca și pe noi înșine Nu degraba spune dictonul «când Parisul are guturaiu, Bucureștii strănută». Când a isbucnit războiul mondial, în momentul decisiv, Franța nea găsit alături de ea și putem spune fără șovăire, că atunci când am jtuat hotărîrea de a lupta contra puterilor centrale, nu numai salvgardarea intereselor noastre naționale, cât și dragostea noastră pentru poporul și cultura franceză, ne-a făcut să intrăm ln foc. In zilele grele ale războiului, când poporul român împreună cu dinastia noastră trăiau cele mai dureroase clipe, când dușmanul ne învâruia din toate părțile, când acea parte din Moldova care ne mai râmăsese, bântuiau foametea și tifosul exantematic, când în spatele noastru ne amenința primejdia bolșevică, atunci, la vreme de grea cumpănă, a venit pentru prima oară în mijlocul nostru dl Abert Thomas, atunci ministrul Munițiilor, marele reorganizator al artileriei franceze și în acelaș timp marele prieten al muncitorimii. Solul Franței, care în 1917 ne aducea la Iași cuvintele de îmbărbătare ale țărei aliate, a fost totdeauna un sincer și adevărat prieten al Românilor. Ce frumoase au fost atunci cuvintele domnului Thomas, care în memorabilul său discurs ne spunea și cuvintele profetice: «Evoc timpul când marea Românie Iberă va veni în cercul națiunilor unite, să se bucure de pacea durabilă, de pacea frățească pe care o voim și pe care o vom stabili prin victorie asupra militarismului prusian». Astăzi, după 7 ani, d-l Albert Thomas a venit în marea Românie intră, salutat de toată lumea ca unul din cei mai sinceri amici ai noștri. 5 1 Albert Thomas, unul din leaderii socialismului francez, este astăzi directorul și îndrumătorul muncii internaționale. El vine sa-și revadă prietenii săi, să vadă România întregită, și sa studieze problemele muncitorești în aceasta țară. Salutăm Sndi Thomas pe prietenul țării noastre și pe reprezentantul unui socialism constructiv, patriotic, care a recunoscut, că țara noastră a fost printre cele dintâi țări cari au ratificat și aplicat convențiile internaționale de muncă și ale cărui cuvinte rostite la Camera de Comerț din București, că «muncitorimea arcă ubi gația sâ armonizeze interesele ei în cadrul intereselor statului», vor trebui să fie cuvinte de îndrumare sănătoasă și înțeleaptă a mișcărei muncitorești la noi. S Cobârceanu Hi W fflstulssis si Ernia Recepția de la Camera de Comerț. Prânzul de la Cercul Militar. Vizitele în Capitală Vineri în 28 Noembrie cor. a avut loc la Camera de Comerț din București o recepție in onoarea d-lui A. Thums, la care au luat parte d-nii Chirculescu, Stelian Popesu, Budurescu, Tranen Iași etc. etc; cu aceasta ocazia s’au ținut mai multe discursuri la adresa distinsului oaspet vob t mai întâiu d. Cerchez, președintele Camerei de Comerț, relatând recunoștința țârii noastre pentru d. Thomas, care ne-a fost prietin și in timpuri grele, și făcând o expunere asupra activității Camerei de Comerț. După a-sa au vorbit d-noi Fluereș, în numele muncitorimii, și Samoilă in numele micilor industriași Apoi, în tăcerea adâncă a asitenței a luat cuvântul d. A. Thomas . Cuvântarea d-lui A. Thomas Sunt flicit, spune d-sa, că văd acordul între reprezentanții marii și micii industrii perfect încheiat, și apreciez pe deplin sentimentele patronilor cari nu înțeleg a exploata muncitrimea. Satisfacția îmi este deplină când vid colaborarea sinceră a României la biroul internațional al Muncii, căci scopul comun pe care-l urmărim e de a ridica la un nivel cât mai uniform condiile specifice de muncă ale fiecărei țâri Sunt numai 24 ore de când am călcat pământul României, și totuși a fost suficient ca să-mi întărise credința nestrămutată in viitorul acestei țări, care alături cu noi va lucra pentru menținerea păcii universale. După terminarea cuvântărilor s’a servit un ceaiu în saloanele Camerei. Banchetul da la Cercul Militar Seara la orele 9 s’a oferit de către preșdenția consiliului de miniștri la Cercul Militar un banchet In onoarea d-lui A. Thomas, la care au participat aproape toți miniștri și șefii autorităților militare. La șampanie primul a toastat d. I. I. C. Bratianu, evocând amintirile din timpul războiului, când d. Thomas a ost printenoi A răspuns d. Thomas, spunând că nu va uita clipele petrecute pe pământul României și nici pt acest popor ospitalier. Vizitele din Capitală Ilustrul oaspe a vizitat dimineața Regia Monopolurilor Statului, și a luat contact și cu reprezentanții muncitorilor, cu care ocazie și-a exprimat via sa satisfacție pentru modul de tratament al lucrătorilor. De aici d-sa s’a îndreptat spre Cassa Centrală a Asigurărilor Soiale, unde a luat parte la recepția organizata în onoarea sa. Cu aceasta pezie s’au rostit mai multe cuvântări, cărora d. A. Thomas le-a răspuns cu cuvinte impresionante. La ora 1, d sa a luat pa te la un prânz oferit de d. I. I. C. Bratianu, iar la orele 3 distinsul pape a fost primit în Cameră, unde s-a servit un ceaiu. La orele 5 a vizitat Institutul Social, iar la 6 seara a ținut la Fundațiunea Carol o conferință. Seara la 8 și jun. a luat parte la un dineu oferit de d. N . Chirculescu, ministrul Munci. ---------------------«et--------------------- Curs de inaugurare D. C. Brătescu, profesor titular de geografe la facultatea de științe din Cernăuți, își ține Luni 1 Decembrie c., orele 5 d. a., In aula Universității noastre cursul inaugural. I ■ [UNK] .... • Republica Moldovenească D. I. Șerbescu publică în „Journal des Debats”, un articol, în cire d-sa, în mod elocvent, arata eroarea neprevăzuta comisă de comisarii de la Moscova, ideea creării unei republici moldovenești peste Nistru. Sovietele, renunțând la ofensiva militară, proiectată in primăvara trecută contra României, prin t mnsarii săi au început o ofensivă poitică, căutând să provoace în Basarabia turburari. In acest scop ei au imaginat un mijloc de-a atrage populația basarabeană, crtând pe celalalt țârm al Nistrului o republică moldovenească comunista.. De secole locuri: în provincia Cherson, in distictele Tiraspol, Ananiev, Elisabetgrad și Alexandria peste £00 mii de țărani români in masse compacte mai alese la sate, cari se întind până în Podolia, Taurida, peste Bug, până spre Nipru, în direcțiunea Kievului Existența acestor moldoveni rezistenți la orice încercare de rusificare, era bine cunoscută regimu ui țarist. Sub influența cunoscuților agitatori basarabeni contra unirii Basarabiei cu România ,ganco și Schmitt sovietele au immginat un guvern provizoriu, un centru de propaganda sovietică, permițând în schimb apariț unea unui ziar „Plugarul roșu“, tipărit in limba românească, cu carnete slave, menit să răspândească ideile comunista printre aceste populațiuni de țârani. Prin o contralovitură insa aceștia, deșteptați la o viață naționali, au cerut in acest ziar crearea de școli in limba moldovenească, oprită în timpul țarismului, observând, că „va fi mai ușor de a păstra caracterul moldovenesc, decât de a ucraina ținutul, căci limba moldovenească n’are nici o legătură cu limbile rusa și ucraineana“. Tocmai aceasta n’a fost scopul urmărit de guvernanții din Mscova. Comn sării poporului au încercat sa dovedească ca moldovenii lor , ar fi dorit să devină comuniști, pe când românii de fapt nu cer nemic decât sa Le români. Cu șiretenia lor bolșevicii și au dat singuri în cap, căci recunoscând oficial dorința de independență și de viață națoală a românilor dincolo de Nstru, în mod implicit ei au renunțat la argumentul istoric și etnic pe care credeau ca-l pot întrebuința pentru revendicarea Basarabiei Deci recunoscând dreptul la independența românilor transnistreni, dispar fără urme motivele istorice invocate pentru a cere Basarabia. Fără să se gândească la consecințe, conducătorii Moscovei au voit a arăta că românii voesc sa fie comuniști, pentru a justifica astfel plbiscitul in Basarabia. Rusia sovietică, recunoacând in mod implicit printr-un act atât de clar și decisiv, caralerul etnicește românesc al Basarabiei, pierde orice drept de a se amesteca in afacerile acesteia. In consecința Republica Moldovenească constitue o renunțare definitivă la Basarabia.