Glasul Bucovinei, martie 1925 (Anul 8, nr. 1770-1794)

1925-03-01 / nr. 1770

Cernăuţi, Duminică 1 Martie 1925 Numărul 2 Lei Anul VIII, Nr. 1770 poporului Român ÎL ROMANESC Ziarul: TV 1 Exemplar Sibiu ZILNIC Tipografia: Telefon Nr. 286 Administraţia Cernăuţi, Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. W G Porto Liber conf. legea din 23 Martie 1904 « U 360 lei, ____________ m, peniru wwiBWJia zilnic: pe un an 200 lei, pe V* an 120 lei, pe trei luni M. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe % am 40 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe »/, an 400 lei. Piat»« ,o fac la sediul ziarului. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie. Strada Domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se­arcă taxa cu 50%. Forul de judecată la Cernăuţi. Măestrul Constantin Nottara Abia este un secol de când există teatrul ro­mânesc , când pe rând el a luat fiinţă în cele două capitale ale fostelor principate române Iaşi şi Bucureşti. Din începuturi mici teatrul româ­nesc, mai cu şi mai fără sprijinul domnitorului şi al boerilor trăia în împrejurări adese de tot îgrele. Insă artiştii de pe atunci erau bogaţi în însufleţire, munciau cu prisosinţă; adese, când se scenă eşiau în haina regilor şi înghiţeau în ec la mese opulente, dincolo de culise îşi po­­toliau foamea cu cârmoji de pâne. Din acele începuturi teatrul românesc s’a ridicat şi atinge astăzi înălţimi de artă care stâr­nesc admiraţia cunoscătorilor dela noi şi de aiure. Câţi artişti streini, de seamă, nu au mai venit pe la Bucureşti, încununaţi de gloriile adunate prin alte locuri, au venit ca nişte granzi ai artei, dar câţi din ei, văzând temperamental şi arta maeştrilor noştri, au plecat capul, au mărturisit, că mai au de învăţat! O pleiadă de artişti români sunt astăzi răs­­pândiţi prin marile centre artistice­­ ale Europei, unde sunt purtaţi ca pe palme pentru revelaţiu­­nile lor de artă superioară, minunată. Aceste nu vin din senin, ci din talentul spe­cific dăruit de natură, poleit de muncă grea şi îndelungată. Jumătate din acest secol, de când avem tea­tru românesc, se găseşte încadrat în el măestrul Constantin Nrîoaro, astăzi mare preot în tem­plul artei noastre. A început înainte de 50 de ani în mic, între figuranţi; dar repede s’a înăl­ţat la o poziţiune dominantă prin celebrele şi multilateralele sale creaţiuni din marile piese re­prezentative ale literaturii universale şi celei ro­mâneşti. Când peste zece ani dela începutul ca­rierei sale artistice — acum 40 de ani — Tam­ ad­mirat la noi, la Cernăuţi, era în plin drum spre apogeu. încă şi azi îi văd măreaţa figură de a­­tunci ca Horaţiu în „Fântâna Blanduziei“. încă şi astăzi îmi pâlpăe în suflet flacăra entusias­­mului aprinsă atunci de Nottara şi Aristiţa Ro­mmescu, protagoniştii încunjuraţi de o mare e­­chipă a teatrului naţional din Bucureşti. Acea minunată echipă a sămănat la Cernăuţi o trai­nică sămânţă, care înflorea prin decenii în tea­trele noastre diletante dinainte de războiu. Regretatul George Popovici zicea odată „Regele bate moneta, poporul o pune în curs“. Măestrul N­otera este unul din regii artei, a cărui monetă este frecventă în mai tinerele ge­neraţii de artişti români. • In 23 ianuarie măestrul Nottara a fost săr­bătorit la teatrul naţional din Bucureşti. Un ca­marad al său de glorie similară, măestrul Al. Dem­fried , îi zise atunci: „Au trecut 50 de ani şi sămânţa pe care cu dărnicie ai sădit-o din marele tău suflet a dat roade bogate. Munca ta, iubite măestre, este­­încununată de strălucirea la care s’a ridicat literatura şi arta dramatică ro­mână“. Le repetăm aceste cuvinte şi ne bucurăm, că măestrul Nottara ne cinsteşte şi pe noi şi ne dărueşte prilejul a-i sărbători jubileul de 50 de ani de carieră artistică. Cu acest prilej vom şi comemora prima sa solie adusă la Cernăuţi acum 40 de ani. II îmbrăţişăm cu toată căldura inimei noas­tre, mulţumitori pentru darurile din trecut şi de azi. Fie-i cu noroc nunta de aur cu arta româ­nească! Şi când îl vedem încă viguros ni se furişă dorul a exclama: Să trăeşti măestre şi să ne dărueşti zilele ca să serbăm’ împreună şi nunta ta de diamant cu frumoasa noastră artă românească ! Şi să nu îmbătrâneşti cum nu îm­bătrâneşte arta! C. Berariu ­••••­ CIIIHtl­lîn­­­­tin Comitetul agrar în şedinţa sa din 20 Fe­bruarie 1925 a hotărît exproprierea în întregime a moşiei din Boian a absenteistului Nina Mon­­tell. Moşia are o întindere de 1200 ha pământ arabil, pădure şi luncă. Se supnise că pentru scutirea de expropriere a acestei moşii s’au fă­cut tot felul de intervenţiuni de peste graniţă, în jurul cărora presa de opoziţie a ştiut să bro­deze o întreagă campanie de politică locală cu totul neîntemeiată. Hotărîrea dată pune capăt tuturor acestor svonuri. Cum au fost apărate drepurile României la conferinţa dela Bruxelles In ziua de 9 Februarie frt. a avut loc la Bruxel­les conferinta convo­ata de se­ria comisiunei m no­­­taţilor da pe lângă Societatea Naţiunilor, spre a se discuta şi admite raporturile ce urmează a fi înainta­te plenului Societăţi, in vederea noii sesiuni. La a­­ceastă conferinţa au parti­­pat de­ egap ai A­ngliei, Ja­­poniei, Fran {e , Italiei, Germen­ei şi Ung­lei. R­omânia a fost re­n­u­ntată de către d nn­ profesor deputat Mircea Dj­u vara, la prim delegat şi N D. Cioto­i, din Min­sterul de externe Delegaţii României au apărat cu această ocazie interesele tării in mod foarte demn, respingând în faţa Europei to­te calomnile aduse d­invinşii mare ai războiu la adresa ţării noastre. Delegaţii Ungariei în raportul lor au cerut la această conferi­nţ, ca în consiliu! Legei N­ijiunilor să fie admis pe viitor un repreientant al tuturor tarilor învinse, cari în urma războiu­ri au minoritaţi în cu­prinsul statelor învi­notonte şi în al d­olea rând să se întocmească un studiu al dreptului de aut­o­terminare pentru toate popoarele, în vederea unei aşezări poli­tice mai d­epte în Europa. D. Mircea Djuvara, într’o amănunţită expunere a arătat că cererile formulate de delegaţii Unga­riei violează tratatele în vigoare, încât comisiunea întrunită la Bruxelles nu are căderea să modi­fice aceste tratate. In consecinţă comisiunea a respins rapoartele fără o altă opunere. Atunci deleg­aţii unguri, nereuşind cu cele două rapoarte, au cerut comn­pum­ei, ca să se tri­mită ches­ta minorităţilor în faţa unei anumite societăţi de d­ept, care să studieze drepturile pretinse de minorităţi de la puterile stăpân­itare şi să se pronunţe asupra lor. La această cerere primul delegat al Romă­niei a cerut şi conferinţa a admis ca chestiunea să se trimită în faţa tuturor asociaţiilor de drept existente azi în Europa şi în acest a­z minorită­ţile să fie invitate a se pronunţa nu numai asu­pra drepturilor, dar şi asupra datoriilor pe care ele le au faţă de statul în care trăesc. Delegaţii români au mai cerut, ca noul reg­e co­dificat al minorităţilor să fie aplicabil tuturor statelor mari şi mi­i. Ce erei aceasta a fost combătută cu multă energie de del­gaţii Angi­ei şi Itdiei. Dară după lungi desbateri, punctul de vedere susţinut de de­­l­gaţii români obţinând unanimitatea, a rămas stabilit principiul de egalitate al drepturilor şi îndatoririlor pe cari statele mari şi mici trebue să te aibă faţă de problema minoritară. Delegaţii Angliei au cedat in faţa voinţei majorităţii. Primul delegat a mai arătat, că guvernul a luat severe măsuri contra tulburărilor studenţeşti, caii n’au un caracter antisemit ci economic, fiindcă în urma războiului studenții duc o viaţă de adevăraţi mucenici, pe când speculanţii îşi etilează luxul în toate împre­jurările. Ca o dovadă că studenţ­i nu se lasă atraşi in luptele de rasă, sunt numeroasele încercări za­dar­nice ale comuniştilor ruşi d- a­­ câştiga pe acest ti­neret curat. In astfel de cazuri studenţi au fost pri­mii, cari au cerut guvernului măsuri energice contra vecinilor de peste Nistru. Delegaţii români au avut o frumoasă ocazie­­să aducă dovezi zdn­bitoare, de câtă rea credinţa şi ură sunt conduşi vecinii noştri unguri faţă de cauza dreaptă a ţarii noastre. Aflându-se în faţa conferinţei un raport, în care intr’un pasagiu se afirma că la noi s’ar fi produs miş­cări violente studenţe­şti şi că învăţământul univers tar funcţionează la noi în baza legilor de -­nainte de ris­­boiu, primul nostru delegat a clarificat,că egile noas­­tre şcolare sunt absolut liberale. Deasemenea a arătat că în universită­ţi nu se face nici o distincţie între evrei şi creştini, ceea ce dovedeşte numărul mare de evrei la cele 4 universități din România.

Next