Glasul Bucovinei, iunie 1925 (Anul 8, nr. 1841-1861)

1925-06-11 / nr. 1847

I Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI obştesc, punând in slujba nevoilor generale ale nea­mului, vigoarea tinerească a temperamentului său, en­­tusiasmul celor convinşi de importanţa cruciadei na­ţionale la care se înarmează şi patriotismul cel mai luminat şi cel mai cald. Cuvântul lui, ca şi fapta lui, ca şi întreaga lui fiinţă, erau însufleţite de aceiaşi pâlpâire sfântă ce cucereşte prin farmecul ei, prin vibraţia comunicativă, prin convingerea sinceră şi prin încrederea în misiu­nea sfântă ce avea de îndeplinit. Personalitatea lui, fără nici o rezervă sau me­najare, era asvârlită, cu entusiasm şi frenezie în no­ianul treptei pentru popor, iar victoria ce smulgea ad­versarilor săi interni, duşmanilor din afară sau îm­prejurărilor protivnice, era roada credinţei lui nestră­mutate în puterea nesecată a neamului şi în soarta lui strălucită. De aceea, domnilor, spuneam că figura lui Ion C. Brătianu a încetat de a mai avea contururile co­mune ale fiinţei omeneşti, căci prin măreţia luptei duse de el, prin faptele săvârşite, prin patriotismul răspân­dit ca pildă şi prin contopirea existenţei lui eu însăşi soarta şi binele poporului românesc,—s’a ridicat cu mult deasupra timpurilor, deasupra vieţei mărunte, deasupra oamenilor şi împrejurărilor şi dela înălţimea istorică a grandiosului, ne domină cu lumina stăpâni­­toare a apoteozei lui. • Drept aceea, cu adâncă pietate, vin azi să de­pun în faţa icoanei nemuritoare a marelui român şi bărbat de stat, prinosul şi închinarea mea alăturea cu aceea a simţămintelor ce însufleţeşte întreaga na­ţiune. Mâna atotputernicului Creator a întruchipat în­făţişarea fizică omenească în linii reduse, aşa cum a­­rată şi modestul bronz din faţa noastră, însă a­ dat sufletului omenesc puter, proporţii şi virtuţii uri­aşe şi fără de sfârşit. Pe aripa lor, prin descătuşară lor, prin desvoltarea lor Ion C. Bratianu a trecut­­dincolo de hotarele pământeşti şi vremelnice ale vieţei sale, şi a rămas în perspectiva timpurilor, din ce în ce mai măreţ, pildă tuturora, pildă neamului întreg. In jurul simbolului Memoria lui şi simbolul lui planând deasupra noastră, prin patriotismul, energia, entusiasmul şi în­crederea ce el a avut în virtuţile neamului, a inspirat şi inspiră faptele noastre de toată ziua, şi mă simt fericit să recunosc cum întreaga operă a partidului nostru naţional-liberal, purcede şi se inspiră de la în­temeietorul său, Ion C. Brătianu, având şi mlădierea de a se acomoda nevoilor reale pe care evoluţia fi­rească a timpului o cere, împrejurul acestui simbol, care întrupează nă­zuinţele cinstite ale neamului, dragostea de ţară ne­­şovăelnică şi isbândirea idealurilor naţionale prin muncă şi încredere în noi,­­ să ţinem inimele noastre unite, aşa cum ne-au unit simţămintele ce ne-au adus astăzi în faţa sa. Cugetele noastre, înfrăţind munca cinstită a plu­garului cu aceea a lucrătorului, cu patriotismul solda­tului şi cu străduinţa neobosită a intelectualului din oraşe,­­ alcătueşte azi, în faţa lui Ion C. Brătianu, plâmărirea omogenă şi solidaritatea neclintt­­ă a tutu­­clastor sociale române. Această unire a noastră, întru închinarea şi po­menirea marelui bârbat de sta­t, este o chezăşie ne­clintită a patriotismului, a luptei sincere pentru isbân­direa şi înfăptuirea binelui obştesc şi pentru întărirea naţiunei noastre unite astfel cum le propovădueşte partidul naţional-liberal. Ea ne arată în acelaş timp tuturora că, încercă­rile necugetate de a zdruncina unitatea sufletească sau de a ştirbi puterea sincer democratică a naţiunei ro­mâne,­­ se va lovi totdeauna, ca de un zid, de voinţa hotărită, a noastră, a tuturor, de a apăra cu îndâr­jire şi cu credinţă patrimoniul nostru naţional, înfăp­tuit cu munca patriotică şi democratică a marilor noş­tri bărbaţi şi înaintaşi, cu sacrificiile nenumărate ale poporului şi cu puterea sa de muncă cinstită, sinceră şi neşovăită. Cu aceste simţăminte vă predau acest înalt sim­bol al neamului, bustul lui Ion C. Brătianu, ca să fie generaţiei de astăzi şi celor viitoare, pildă veşnică de muncă fără preget, de înaltă abnegaţie şi patriotism neclintit. După aceasta d. Ed. Racoviţă, deputat de Ba­cău, a vorbit in numele parlamentarilor, schiţând în cuvinte frumoase şi p­i­e de căldură faptele măreţe, însemnate cu stere de aur în istoria ţării, săvârşite de marele patriot Ion C. Brătianu. Apoi au m­ai vor­bit d-nii Mironescu şi Papadopol. ------------------------•••8-------------------------- No. 1847 O mare serbare în Câmpulungul­ Moldovenesc Societatea Meseriaşilor Români luând fiinţă încă înainte de războiul mondial a stagnat în activitatea ei în timpul războiului. După unire o parte din membrii mai devotaţi au stăruit pentru reluarea activităţii. A­­ceşti câţiva membri au căutat să atragă cât mai mulţi membri sub cutere steagului societăţii care poartă chipul marelui domn Alexandru I. Cuza şi care s-a sfinţit în ziua de Duminică Rusalilor cu o deosebită solemnitate. Membrii societăţii şi-au câştigat deosebite me­rite prin felul cum au ştiut să aranjeze această mare serbare. La orale 9 şi tura, membrii societăţii mese­riaşilor s-au adunat la sediul ei, unde aşteptau so­sirea arcaşilor din localitate, adunaţi şi ei la sediul lor. Aici a sosit un delege­t al soc. „Meseriaşului Român“ din Cernăuţi, precum şi delegatul societ. acad. „Dacia“ din Cernăuţi, d-nul S­ Butnariu. Acesta printr-o inimoasă cuvântare a arătat arcaşilor, rolul societăţii în chestiunea arcăşiilor şi i-a asigurat de sprijinul societăţii, oricând vor avea nevoie. Pe la orele 10, arcaşii aşezaţi ia ordine frumoasă şi regu­lată de marş, alături cu reprezentantul societăţii „Da­cia“, însoţiţi şi de membrii societăţii „Meseriaşilor Români“ din Câmpulung, precum şi de alţi oaspeţi, au plecat spre biserica Adormirea Amaliei Domnului din localitate. După terminarea serviciului divin publicul imens adunat la biserică, a plecat spre Piaţa Unirii. Aici după oficierea serviciului bisericesc pentru sfinţirea steagului societăţii, Părintele Coop. Rotariu într-o cu­vântare înflăcărată şi plină de pilde reale, a vor­bit celor de faţă despre folosul şi în­­seninătatea meseriei. D-l Tomescu, preşedintele societ. meseriaşilor din Câmpulung, primind steagul de la Sfinţia Sa Părintele, îi mulţumeşte frumos şi promite că va căuta să-l con­ducă cu o deosebită destoinicie şi va depune o cât mai rodnică muncă. D-l Cristureanu, reprezentantul societ. «Junimea», aduce salutul ace­st­e societăţi şi premite meseriaşilor români tot sprijinul societăţii stu­denţeşti «Junimea». Apoi a luat cuvântul reprezentan­tul societ. Acad. «Dacia» d. S. Butnariu, relevând meritele societăţilor meseriaşilor români din local­tate precum şi ale acelora din Cernăuţi şi Rădăuţi pentru stăruinţele pe cari le depun ca să trezească pretu­tindeni interes şi dragoste pentru meserii. Totodată a arătat că Socnt. «Dacia» a dat totdeauna cel mai larg concurs organizaţiunilor de meseriaşi români. Reprezentantul societăţii „Meseriaşul Român“ din Cernăuţi, d. insp. Nelsa S. în cuvinte puţine arată că nâzuinţele acestor societăţi de meseriaşi tind să strân­gă rândurile meseriaşilor răzleţi din toate colţurile Bu­covinei, spre a-i aduna pe toţi într-un grup bine închiegat. Apoi a luat cuvântul d-l dr. Danileanu, comisar de administraţie şi preşedintele comitetului aranjator aducând mulţumiri tuturor oaspeţilor. După aceasta la prefectură a avut loc defilarea arcaşilor şi meseriaşilor în faţa autorităţilor locale in frunte cu d-l prefect Leontieş. Cu această ocaziune d-l prefect Leont­eş în nu­mele guvernului a rostit o frumoasă cuvântare în care a arătat importanţa meseriilor în viaţa economică na­ţională. D-sa a asigurat aceste două societăţi de tot concursul. După prânz a urm­at o masă comună, unde s’au rostit cuvântări. La orele 9 seara în sala comunală a avut loc o mare petrecere cu teatru şi dans. Membrii societăţilor „Meseriaşul Român“ şi „Arcaşul“ au jucat cu deosebit succes piesa „O şedinţă comunală“ co­medie în 2 acte. R­e­p. -------------------------88»88-----------------------­Situaţia Agricolă a Ţărei După ultimele rapoarte primite la Direcţia,,Sta­tistice, Agricole şi Publicaţiilor din Ministerul­­Agri­culture! şi Domeniilor, de la Consilieratele agricole ju­deţene, situaţia agricolă şi climaterică, se prezintă în felul următor: Timpul: In decursul lunii mai a. c., ploile au căzut la mici intervale de timp şi din abundenţă pe tot cuprinsul ţării, cu excepţia unor judeţe din Nordul Basarabiei şi Bucovinei, unde ploile au fost insuficiente şi se menţine secetă. Pretutindeni aceste ploi au fost liniştite şi au făcut ca semănăturile să se desvolte in condiţiuni foarte bune, promiţând o recoltă abundentă. Excepţional în unele judeţe şi în special acelea cu regiuni muntoase (Prahova, Gorj, Ciuc, Târnava-Mare, Sălaj şi Vlaşca) ploile au fost cu vânt şi amestecate cu grindină, producând stricăciuni la semănături, pomi roditori şi vii, pe unele locuri mai serioase, prin alte locuri mai uşoare. In judeţele Târnava-Mare, Sălaj, Mureş-Turda, Odorhei, Câmpulung şi Clur, temperatura fiind scă­zută după ploaie, în nopţile de 19—21 Mai a. c­, a căzut brumă, făcând daune la porumb, cartofi, fasole şi pomi. In judeţul Sălaj dealungul munţilor Meseşu­­lui ploaia a fost cu zăpadă care s'a topit imediat. De asemeni în judeţul Câmpulung (Bucovina) din cauza­­zăpezei şi îngheţului au murit multe oi, care se aflau la păşune. In judeţul Argeş au apărut puricii lânoşi care atacă ar­bor­ii fructiferi, iar in comunele Opudul de Mureş şi Obreja din judeţul Alba inferioară, s’au ivit in număr foarte mare lăcuste. S’au luat însă mă­suri pentru combaterea lor. Stadiul muncilor agricole, se continuă cu sămă­­natul plantelor fora­fere, prâşitul porumbului, cartofi­lor, sfeclei, viilor, in unele judeţe au început cositul lucernei şi al fâneţelor precum şi răsâditul tutunului şi al zarzavaturilor. Preţul muncilor agricole: variază după regiuni, pentru ziua cu braţele 60—80 pentru bărbaţi, 40—60 lei pentru femei, plus hrană, ziua cu cârtii 2-3-400 iei, după învoială. Starea viteior: In general bună, au hrană sufi­cientă, fiind imagunile bune. In judeţele Tutova şi Făl­­ciu s’a declarat febra sfioasâ, insă s'au luat măsuri pentru combaterea epizotiei prin inoculare și izolare. Toată lumea în PARADIS ! Litere, Artă, ştiinţă Basme englezeşti din englezeşte de Igena Floru „Biblioteca Tinerimii“. Cultura Naţională. Lei 30 Dintre diferitele biblioteci pe cari le editează «Cultura Naţională» n­u se poate lăuda deajuns „Bi­blioteca Tinerimii“, acea lecţiune, adică al cărei obiect e să dea copiilor un material de lectură adecvat seri­­sibilităţii lor fragede şi capacităţii lor intelectuale. Lectura copiilor e o problemă care a preocupat mult aiurea şi credem că neamul care a rezolvit-o cu mai mult folos e neamul englez. Cum nimic nu se scrie în Anglia fără un cât de mic rost educativ, şi cum asupra niciunui material plastic, educaţia ru­sa poate aplica mai vrednic ca asupra sufletului crud al copi­lului. Englezii au, credem, cea mai vastă şi nu ştim dacă nu şi cea mai atrăgătoare literatură pentru copii. Numai cine cade la Londra de sărbătorile Crăciunului de pildă, îşi poate da seama de aceasta. Vitrinile sânt inundate de cărţi pentru copii. Mari şi cu marginile aurii, cu coperte fastuoase şi înăuntru cu „poze“ şi gravuri de cel mai viu interes, minunatele cărţi, scrise cu pietate de autori mari pentru prietenii lor cei mici, sânt adevărate pietre de templu, care aşteaptă mâna micuţă să le cheme din geam şi să le aşeze la căpă­tâiul pes­te care căpuşorul blond va visa minunile lui fac năzdrăvanul sau fantasticului Robin Hood. Lucrul merge până acolo că scriitori mari, ca Rudyard Kipling, cel mai mare povestitor englez în viaţă, a scris pentru copii şi nu sânt cărţi mai popu­lare în Anglia ca Alice în ţara minunilor şi Alice pri­­vindu se în oglindă are norocosului scriitor Lucas Da­­vid­, şi, a căror eroină e copila Alice înconjurată de pisicile, şoarecii şi iepurii da casă ai fanteziei sale. Marele scriitor scoţian, Sir James Barrie, unul din cei mai mari autori dramatici ai Angliei, a rămas nemuri­tor prin Peter Pan o feerie pentru copii, ai cărei eroi sânt copii şi care se joacă în fiecare an de Crăciun aşa cum se jucau odată misterele medievale, in faţa unui public imens de copii ce nu sa mai sătura să vadă pe micul Peter Pan în luptă cu canibalii şi plim­bat de un fir nevăzut în diferite ţinuturi fantastice. Peter Pan a ajuns în scurt timp un fel de mic erou naţional englez aşa că în frumosul parc din South Kensington se găseşte statua lui la care în anumite date ale anului copiii fac adevărate pelerinaje. Ce să mai spunem în sfârşit, spre a ne referi la trecutul clasic, de cărţi ca Robinson Crusoe şi Guliver în ţara piticilor pe care numai Englezi au fost în stare să Ie scrie. Englezii traduc din literatura pentru copii a altor ţări şi a apărut cu mare fast editorial şi cu frumos succes de librărie, mai acum câţiva ani, la Londra chiar o colecţie de Basme româneşti alese şi traduse cu dibăcie de cunoscutul erudit M. Gaster, înţelegând rostul unei atari literaturi, Cultura Naţională e pe punctul să pue bazele unei Biblio­teci a Tinarimei cu opere grese din scrisul strein d­ntre care au şi apărut în format micuţ şi atrăgător ca şi mâna ce are să le răsfoiască: Păţaniile baro­nului Miinchausen (Miinchausen), Prin ţara furnicilor (Stevens), Amintiri din copilărie (Creangă), Basmele Românilor (Ispirescu), In al şaselea continent (Sh­ikel­ton) Moş Stan (Basarabe­scu), Basme sârbeşti (Vir­ginia Popescu). D-ra Igena Fioru, cunoscută ca autoare drama­tică, ne dă la rându-i o minunată colecţie de Basme englezeşti. Poate cuvântul „basm” trece dincolo de domeniul frumoaselor bucăţi traduse intr’o româ­nească naivă şi uşoară. De fapt ne găsim în faţa unor istorioare englezeşti culese de traducătoare din domenii disparate de literatură sau folclor. De la povestea lui Dick Whi­tington, ajuns primar al Lond­rei de pe urma unei pisici, şi atât de bine redată de Jacobs încât nu ştii dacă personajul a existat sau nu şi până la minunatele lupte cu uriaşii ale isteţu­lui Jack năzdrăvanul, şi de la acesta ia poveştile în le­gătură cu Merlin sau cele despre Ciresica din Zenor şi, miraculosul Vrej de Fasole, toate ne duc, însă nu o lume naivă ce nu pierde contactul cu realitatea de­cât ca să nu facă mai uşor săli în aceia a fantasti­cului copila­r­os. E interesant să le comparăm, de pildă, cu Bas­mele româneşti ale lui Ispirescu. Aceeaşi uriaşi şi pitici, aceleaşi zâne şi feţi năzdrăvani, de cele mai multe ori. Insă se va remarca uşor o notă humoris­­tică grotescâ, am zice un fel de baroc naiv ce lip­seşte basmului românesc care câştigă în Schimb în drăgălăşie şi graţie. Toate sunt însă admirabile prilejuri de desfă­tare şi nu le putem descrie mai bine decât îndem­nând pe tineri şi bătrâni, dar mai ales pe copiii cărora se adresează, să le citească, mai precis, să le soarbă. A. Faptă ----------------------8888-----------------------­

Next