Glasul Bucovinei, iulie 1925 (Anul 8, nr. 1862-1887)

1925-07-01 / nr. 1862

Pag. 2 u.M legi gelu­i mini litu­lu­i (Continuare şi sfârşit) Art. 326. — Alipirile şi deslipirile, precum şi constituirile de noi comune şi transformările comu­nelor rurale în urbane nu vor intra în vigoare decât la începutul anului financiar. Art. 327. — Averea proprie a unei comune în­trunite cu altă comună devine proprietatea comunei întregi. Se va întocmi un inventar al acestor averi. Locuitorii comunei sau satului întrunit păstrează proprietatea sau folosinţa exclusivă a bunurilor co­mune ce le aparţineau. In caz de deslipiri, comuna sau satul reia pro­prietatea în natură, sau, în lipsă, echivalentul în bani ce i se cuvenea. In ambele cazuri se determină în actul de ali­pire sau deslipire cuantumul datoriilor respective şi condiţiunile plăţii. Art. 328. — In toate cazurile de alipiri sau des­lipiri de comune şi sate, consiliile comunale ale co-­ munelor respective se dizolvă şi interesele locale se administrează, până la noui alegeri, de comisiuni in­terimare. Art. 329. — Neînţelegerile dintre comune privi­toare la determinarea perimetrelor şi averilor lor se rezolvă de către delegaţia permanentă judeţeană, după ce s’au ascultat reprezentanţii legali ai comunelor şi părţile interesate, cu drept de apel la Ministerul de Interne, care se va pronunţa pe baza avizului consi­liului administrativ superior. Când aceste neînţelegeri pun în discuţiune limi­tele judeţelor, ele se rezolvă de către ministrul de interne cu avizul consiliului administrativ superior. .GLASUL BUCOVINEI* No. 1862 , TITLUL V Reprezentanţii autorităţii centrale, organe de control CAPITOLUL 1 Prefectul şi consiliul de prefectură Art. 330. — Prefectul judeţului se numeşte prin decret regal, în urma propunerii ministrului de interne. Pentru a fi numit prefect, pe lângă celelalte condiţiuni generale cerute funcţionarilor publici, can­didatul trebuie să aibă vârsta de 30 ani împliniţi şi să posede diploma unei şcoale superioare recunoscută de Stat, afară de cei ce au funcţionat în această ca­litate cel puţin un an. Art. 331 — Prefectul nu poate ocupa nici o altă funcţie publică plătită de Stat, judeţ sau comună, nici exercita vreo profesiune liberă, nici a face parte ca administrator sau censor în consiliile societăţilor civile sau comerciale, cooperative sau bănci populare din cuprinsul judeţului, afară de cazul când consiliul superior administrativ apreciază că asemenea calitate nu constitue un motiv de incompatibilitate întru­cât nu are legături cu atribuțiunile funcțiunii sale. Art. 332. — Când locul de prefect devine va­cant, ministrul de interne poate însărcina cu condu­cerea prefecturii până la numirea titularului pe sub­prefect sau pe un inspector general administrativ. Art. 333. — Pe lângă calitatea sa de reprezen­tant al puterii centrale, prefectul este şi capul admi­­nistraţiunii judeţene. In această calitate el are controlul şi supra­vegherea tuturor serviciilor judeţene şi comunale. El vegează şi ia măsurile necesare, ca să se execute hotărîrile consiliului judeţean şi ale delegaţiei permanente. La şedinţele consiliului judeţean prefectul asistă în îndoita sa calitate de reprezentant al puterii cen­trale şi al intereselor locale. La şedinţele consiliului municipiilor prefectul asistă ca reprezentant al puterii centrale, având dreptul să-şi spună cuvântul ori de câte ori crede că intere­sele generale, legile sau ordinea în Stat ar putea fi atinse prin măsurile ce s’ar lua. Art. 334. — împreună­­ cu delegaţia permanentă, prefectul numeşte, înaintează, revoacă şi aplică pe­depsele disciplinare funcţionarilor judeţului, conform statutului, legii de faţă şi legilor speciale. Art. 335. — Prefectul, împreună cu delegaţia permanentă, pregăteşte toate lucrările cari trebuiesc aduse în discuţiunea consiliului judeţean. Art. 336. — Ca delegat al autorităţii centrale, prefectul reprezintă în judeţ întreg guvernul şi puterea executivă şi stă în legătură cu fiecare Minister pentru chestiunile dependinte de departementul respectiv. El este sub ordinele directe ale ministrului de interne. Art. 337. — Prefectul exercită toate atribuţiunile ce-i sunt deferite prin legi şi regulamente, îngrijeşte de publicarea legilor şi regulamentelor generale şi judeţene, veghează la aplicarea lor şi la toate măsu­rile de executare. Art. 338. — Prefectul este şeful poliţiei în judeţ. In această calitate ia măsuri pentru prevenirea delic­telor şi îngrijeşte de menţinerea ordinei şi siguranţei publice. El dă ordine tuturor organelor poliţieneşti şi jandarmeriei, cari sunt obligate să le execute de în­dată. El poate să pue în mişcare forţa publică la în­tâmplări de rebeliune, sediţiune, atrupamente tumul­toase, împotrivire la executarea legilor sau a ordo­nanţelor legale sau alte evenimente neprevăzute, cari ar ameninţa ordinea publică, siguranţa persoanelor şi a proprietăţilor. In acest caz el informează pe minis­trul de interne şi de răsboi. Ofiţerii comandanţi sunt ţinuţi însă a satisface de îndată cererea scrisă a pre­fectului, fără a mai aştepta alte aprobări. Art. 339. — Prefectul are dreptul să dreseze per­sonal sau să oblige pe ofiţerii poliţiei judiciare să dreseze ei actele necesare pentru constatarea crimelor, delictelor şi contravenţiunilor şi să înainteze autorită­ţilor judecătoreşti pe făptuitorii lor. Art. 340. — Prefectul supraveghează toate insti­tuţiile de binefacere şi asistenţă socială, fie că ele depind de Stat, judeţ sau comună, fie că sunt aşeză­minte particulare. El nu poate lua nici o măsură directă, ci nu mai semnalează către autoritatea sau departamentul de care depinde instituţiunea, neajunsurile sau abaterile constatate, înştiinţând totdeodată şi pe ministrul de interne. In cazul când aceste instituţiuni depind de judeţ, el poate lua toate măsurile pe cari legea i le dă. Art. 341. — Prefectul, în caz de inundaţii, epi­demii, epizootii şi altele asemenea, ia toate măsurile reclamate de împrejurări şi intervine în acest scop la autorităţile respective. Art. 342. — Prefectul, ca reprezentant al guver­nului în judeţul său, are dreptul să raporteze depar­tamentelor observaţiunile ce ar avea de făcut asupra funcţionării diferitelor servicii publice. El poate indica şi măsurile de îmbunătăţire pe cari le-ar reclama bunul mers al acestor servicii. Art. 343. — Prefectul este obligat să convoace în conferinţă la reşedinţa fiecărei plăşi, cel puţin de 2 ori pe an, pe: administratorul financiar, consilierul agricol, medicul şi veterinarul primar al judeţului, re­vizorul şcolar, şefii autorităţilor bisericeşti din judeţ, inginerul-şef al judeţului, pretorul şi pe primarii, no­tarii şi ceilalţi funcţionari din plasa respectivă, precum şi preşedinţii federalelor de bănci şi producţiune. In aceste conferinţe se vor discuta diferitele chestiuni de interes local, se va lămuri aplicarea le­gilor şi se va aviza asupra măsurilor ce sunt de luat în vederea bunei stări administrative, economice, sa­nitare şi culturale. Art. 344. — Prefectul adresează la finele fiecărui an ministrului de interne şi publică un raport amă­nunţit asupra stării generale financiare, economice, culturale şi administrative a judeţului şi comunelor din circumscripţia sa. Art. 345. — Pentru îndeplinirea celor prescrise la art. 337, 338 şi 340 din prezenta lege, prefectul are dreptul a da ordonanţe în marginile legilor şi re­gulamentelor de administraţie generală. Ordonanţele înainte de a fi executate vor trebui să fie comunicate ministrului de interne. Ordonanţele privitoare la măsurile sanitare, ve­terinare, lucrări publice, agricole, etc. vor fi date după consultarea şefilor serviciilor respective şi vor fi con­trasemnate de aceştia. Art. 346. — Ministrul poate să anuleze ordo­nanţele în întregimea lor sau să suprime din ele dis­poziţiile contrarii legilor şi regulamentelor sau intere­selor superioare de Stat. Nulitatea ordonanţelor se poate pronunţa la ori­ce epocă. Art. 347. — Ordonanţele nu devin executorii decât după ce au fost aduse la cunoştinţa publică prin afi­şare, publicare şi strigări, când conţin dispoziţiuni generale, şi prin notificări individuale făcute interesa­ţilor, în celelalte cazuri. Art. 348. — Contravenţiunile la ordonanţe se vor judeca şi pedepsi conform prescripţiunilor din legile şi regulamentele respective. Sancţiunile prescrise în ordonanţe nu vor întrece pe acelea prevăzute de legea sau regulamentul respectiv. Art. 349. — Prefectul va avea unul sau două funcţionari administrativi la dispoziţia sa după cum va stabili ministrul de interne, cari vor forma cabi­netul prefectului. Ei se vor numi de ministrul de in­terne după recomandarea prefectului. Atribuțiunile lor se vor stabili prin regulament. Art. 350. — Prefectul prezintă ministrului de interne demisia și cererile de concediu, înlocuirea și revocarea prefectului se face prin decret regal. Revocarea are Ioc pentru abateri grave în ser­viciu ; ea trebuie să fie motivată. Referatul, prin care se cere revocarea va fi pu­blicat odată cu decretul regal. Art. 351. — In fiecare judeţ va funcţiona un consiliu de prefectură compus din: prefect ca preşe­dinte, primarul comunei-reşedinţă de judeţ, primul­­procuror sau procurorul tribunalului, medicul primar al judeţului, administratorul financiar, inginerul, arhi­tectul şi veterinarul, şefi ai judeţului, revizorul şcolar, consilierul agricol, silvicultorul cel mai înalt în grad din judeţ, comandantul companiei de jandarmi, repre­zentanţii de la reşedinţă ai Ministerelor Industriei, Co­merţului şi Muncii. Membrii delegaţiunii permanente judeţene fac parte de drept din acest consiliu. Inspectorii generali ai diferitelor departamente pot oricând lua parte la şedinţele consiliului. Consiliul se convoacă de pre­fect la prefectură cel puţin odată pe lună şi oricând acesta va crede că este necesar. Art. 352. — Atribuțiunile consiliului sunt de a armoniza activitatea diferitelor servicii administrative din judeţ şi de a înlătura dificultăţile ce s’ar ivi în aplicarea legilor şi dispoziţiunilor. In acest scop şefii serviciilor respective vor co­munica în fiecare şedinţă despre mersul administra­­ţiunii în fruntea căreia se află. Consiliul avizează prin înţelegere comună înlăturarea neînţelegerilor şi con­flictelor, şi în cazul de a nu se fi ajuns la soluţii, prefectul raportează despre toate ministrului de interne şi celui respectiv. CAPITOLUL II Subprefectul. Art. 353. — Fiecare prefectură de judeţ va avea un subprefect, care se numeşte prin decret regal, după propunerea ministrului de interne, pe baza recoman­dării făcute de prefect. Pentru a fi numit în această funcţiune, candi­datul, pe lângă celelalte condiţiuni cerute funcţiona­rilor publici, trebuie să fie licenţiat în drept, sau di­plomat al şcolii speciale de pregătire profesională şi să fi servit cel puţin 5 ani ca administrator de plasă sau subprefect. La numirea sa subprefectul este asimilat în grad cu şeful de serviciu clasa I. Art. 354. — Subprefectul ajută pe prefect în îndeplinirea atribuţiunilor sale şi îl înlocueşte în lipsă. El este şi ofiţer al poliţiei judiciare. Prefectul poate să-l delege prin decizie parte din atribuţiunile sale judeţene. CAPITOLUL III Pretorul şi plasa. Art. 355. — Numărul plăşilor fiecărui judeţ — comunele cari le compun, precum şi stabilirea comu­nelor de reşedinţă a plăşilor, care nu va putea fi ca­pitala judeţului, se vor fixa şi modifica prin decizia Ministerului de Interne , după consultarea consiliului judeţean sau a comisiei interimare judeţene şi pe baza avizului consiliului superior administrativ. Fiecare plasă va avea în fruntea ei un pretor. Art. 356. — Pretorul stă sub ordinele directe ale prefectului. El este în plasă agentul puterii cen­trale, execută hotărîrile consiliului şi ale delegaţiei judeţene şi îndeplineşte orice alte însărcinări date prin legi şi regulamente. Prefectul poate prin deciziune scrisă să-i delege şi parte din atribuţiunile sale, nu însă în mod per­manent. Art. 357. — Pretorul este şeful poliţiei din plasa sa. In această calitate, sub controlul prefectului, el ia măsuri pentru prevenirea delictelor şi îngrijeşte de menţinerea ordinei şi siguranţei publice. El dă în această privinţă ordinele necesare or­ganelor poliţieneşti şi jandarmeriei, cari sunt datoare a le executa. Pretorul poate să pună în mişcare forţa publică la întâmplări de rebeliune, sediţiune, atrupamente tu­multoase, împotrivire la executarea legilor sau ordo­nanţelor legale sau alte evenimente neprevăzute cari ar ameninţa ordinea publică, siguranţa persoanelor şi a proprietăţilor. In acest caz el informează imediat pe prefectul judeţului. Pretorul este ofiţer al poliţiei judiciare. In această calitate el poate lucra, fie din iniţiativă proprie, fie prin delegaţie. Art. 358. — In afară de competinţa ce li se a­­cordă prin art. 272 al legii de faţă, pretorii pot să constate contravenţiunile şi infracţiunile, conform art. 52 din legea judecătoriilor de ocoale şi să aplice pedepsele arătate acolo. Art. 359. — Pretorul va locui la reşedinţa plăşii. Fiecare pretor va avea un secretar plătit de Stat. Pentru a fi numit în funcţiunea de secretar, candidatul trebuie să întrunească condiţiunile cerute pentru notari. Alţi funcţionari de s’ar găsi necesar se numesc şi se plătesc de judeţ. Art. 360. In fiecare judeţ, prefectul, prin de­ciziune aprobată de minister, repartizează pretorii pe plăşi. Odată repartizaţi, pretorii nu mai pot fi transfe­raţi decât în conformitate cu statutul. Prefectul însă poate să-i însărcineze şi cu girarea altei plăşi în caz de vacanţă sau absenţă a titularului, încunoştiinţând despre aceasta Ministerul de Interne. Ei pot asemenea să-i însărcineze cu executări de ordine sau cercetări în orice plasă în interesul serviciului. Art. 361. Pretorul se numeşte prin decizie ministerială. Pentru a fi numit pretor, pe lângă celelalte con­diţiuni cerute funcţionarilor publici, candidatul trebuie să fie diplomat al şcoalei de pregătire profesională administrativă sau să fi funcţionat cinci ani ca notar stabil cu titlu academic ori cu diploma şcoalei de pregătire profesională administrativă. Până la organizarea învăţământului pentru pre­gătirea profesională administrativă şi până ce se va obţine numărul suficient de absolvenţi, vor putea fi numiţi pretori şi licenţiaţii în drept şi în ştiinţe de Stat. Art. 362. — Candidaţii, afară de cei arătaţi în alineatul 2 al articolului precedent, trebuie să treacă un examen de admitere după un anume program. In cazul când numărul candidaţilor este mai mare ca vacanţele, locurile se vor atribui prin concurs. Candidaţii numiţi pentru prima oară în func­țiune au titlu provizoriu. I ■

Next