Glasul Bucovinei, octombrie 1925 (Anul 8, nr. 1932-1956)

1925-10-01 / nr. 1932

Pag. 2 GLASUL­ BUCOVINEI No. 1932 Ridicarea bisericii române la rangul de Patriarhie Delegaţii Patriarhiei din Constantinople înmâ­nează cu mare ceremonie Tomos-ul prin care Patriarhia României este recunoscută de către Patriarhia din Constantinopol In sesiunea trecută Corpurile Legiuitoare au vo­tat o lege specială, prin care biserica ortodoxă naţio­nală a fost ridicată la rangul de Patriarhie. Rămăsese de îndeplinit anumite formalităţi, ca Patriarhia română să fie recunoscută şi peste hotare. Duminecă a avut loc în Catedrala mitropolitană înmânarea solemnă a Tomos-ului prin care Patriarhia română este recu­noscută de Patriarhia ecumenică din Constantinopol. La începutul lunei viitoare vor avea loc la Iaşi ser­bările pentru învestitura primului Patriarh român. Solemnitatea înmânării Tomos-ului a început Sâmbătă seara cu o privighere. Corul şcoalei de cân­tăreţi al Patriarhiei sub conducerea ieromonahului Teofil Ionescu a executat frumoase bucăţi de muzică bisericească. Duminecă dimineaţă la ora 10, în prezenţa­ d-lor Al. Lapedatu, ministrul cultelor şi artelor, şi a d-lui Dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunii, s-a oficiat un serviciu divin de cătră mitropoliţii Ioachim al Calcedo­­nului şi Ghermanos al Sardeonului, asistaţi de arhie­reii Platon Ciosu, vicarul Patriarhiei, şi Teofil Mihăi­­lescu, de arhimandriţii Timoteos Evanghelinidis dela biserica grecească din Capitală şi Filaret Jecu, de ar­­hidiaconul Antonie şi de clerul Patriarhiei. Slujba s’a oficiat în limba grecească şi românească. In clipa, când serviciul divin se termina în cântece de slavă ale cle­rului şi corului Patriarhiei, I. P. S. S. Patriarhul Mi­ron a fost îmbrăcat cu mantia de Patriarh. După a­­ceasta s’a dat cetire Gramatei de împuternicire a de­legaţiei şi Tomos-ului Patriarhiei ecumenice. Gramata de împuternicire a delegaţilor patriar­hiei ecumenice — »Preafericite şi prea sfinţite Arhiepiscop al Bu­cureştilor, Mitropolit al­ Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii autocefale a României, îa Christos Dumne­zeu prea iubite şi prea dorite frate al smereniei noa­stre Domnule Miron, pe Prea Sfinţia Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frăţeşte îmbrăţişându-vâ, prea dulce vă salutăm. Marea noastră Biserică a lui Christos, ca mumă iubitoare, s’a bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari şi prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului s’au săvârşit, cu evla­viosul popor român şi cu Sf. Biserică a României. Dorind deci, ca şi mai de aproape să manifes­tăm această bucurie a noastră, cu mulţumire am în­sărcinat sinodiceşte pe prea iubiţii membri ai sfântu­lui şi veneratului nostru Sinod, şi fraţi ai noştri în­tru Christos, Prea Sfiinţii Mitropoliţi Ioachi­­mos al Chalcedonului şi Ghermanos al Sar­deonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre în­credinţate P. P. S. S. Lor, însoţiţi şi de primul dra­goman al Patriarhiei noastre d. S. Constantinidis, să exprime şi prin viu grai cât de mare bucurie sufle­tească a simţit marea biserică a lui Christos—mumă — pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică şi soră, sfânta biserică a României şi bine­cuvântatul popor român, şi sa arate în acelaş timp, cât de stăruitoare doxologii şi rugăciuni înălţăm că­tre cel Prea Înalt ca de sus să reverse cu imbelşu­­gare harul şi binecuvântarea Sa, pentru ca şi in vii­tor, atât biserica cât şi poporul român cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine. Rugând pe Prea Fericirea Voastră, să primească cu dragoste pe aceşti trimişi ai noştri, cu bunăvoinţă să-l prezinte iubitului de Christos Rege şi prea cins­titul guvern regal, iarăşi Vă îmbrăţişăm cu sărutare sfântă întru Domnul şi rămânem al prea fericirii Voastre iubit frate în Christos, Vasile al­­Constantino­­polului. Tomos­ul Patriarhiei ecumenice din Constantinopol Mitropolitul Ghermanos a citit Tomosul Patriar­hiei ecumenice. »Prea Fericite şi Prea Sfinţite Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Patriarh al Bisericii ortodoxa autocefale a României prea iu­bite şi prea dorite frate conliturgiştilor al smerenei noastre, Domnule Domn Miron, pe Prea­­Fericirea Voastră, prea scump nouă, frăţeşte îmbrăţişându-vă întru Domnul prea dulce vă salutăm“. „Cu bucurie felicităm pe Prea Fericirea Voastră, pentru noua Voastră vrednicie care, prin hotărirea unanimă este recunoscut de către sfântul şi veneratul nostru Sinod, al­­sfintei biserici a lui Christos, ca mumă iubitoare, preţuind şi înţelegând cuvântul şi hotărîrea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră, în Christos, Prea Sfântă biserică, a României nu a găsit nici o piedică invincibilă, ea folosind cu bun chip ocaziunea, de acum să-şi dea cu dragoste con­­simţimântul şi binecuvântarea sa, la cele ce prin ho­tărîrea comună a Bisericii şi a statului s’au săvârşit în România*. „Bineînţeles, aceasta, cu convingerea şi nădej­dea ca şi toată sfânta noastră biserică ortodoxă, la primul prilej adunată într’un Sinod ecumenic, sau şi altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict ca­nonică are cădere de a decide în ultimă instanţă asu­pra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel ce cu bun scop şi spre folosul şi slava Bisericii mai înainte s’au săvârşit­. „De asemenea având în vedere şi alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigură, că în aceste vederi ale noastre, vom avea cu păreri co­mune şi voturi unanime şi pe ceilalţi Prea Sfinţiţi Patriarhi şi pe întâii stătători ai tuturor Biserilor au­tocefale ortodoxe surori*. „Şi de acum chiar, va fi asentimentul tuturor, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vred­nicia patriarhală atât pentru cinstire şi răsplată cât şi pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul credincios român, mărindu-se prin uni­rea sa politică această cinstire este binevenită şi în­dreptată. Mai adăugând încă la aceasta şi nădejdea unui şi mai mare progres şi înflorire în credinţă şi evlavia so­cotim că ridicarea Bisericii române la demnitatea­­de Patriarhie este necesară şi utilă*. „Urează deci, că ridicarea Bisericii surori a Ro­mâniei la treapta şi înălţimea patriarhală, astfel săvâr­şită, să fie pentru ca punct de plecare spre o nouă şi mai mare prosperitate şi întotdeauna, de Sus să se coboare asupra ei, tot harul şi tot darul desăvârşit*. „Noi, binecuvântându-ne că deacum încolo ur­mează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, capul unei biserici patriarhiale şi frăţeşte, urându-vâ toată­­vrednicia iarăşi vă îmbrăţişăm frăţeşte întru Domnul şi rămânem cu multă dragoste, al Prea Feri­cirii Voastre iubit şi prea dorit frate întru Hristos, Vasile al Constantinopolului. Tomul patriarhiei din Constantinopol a fost citit în româneşte de părintele Tit Simedrea, secretarul Sfântului Sinod. Mitropolitul Ioachim al Calcedonului a rostit o cuvântare în greceşte, care a fost tradusă de d. prof. Dragomir Demetrescu în româneşte. Cuvântarea I. P. S. S. Patriarhului Miron Prezenţa Frăţiilor Voastre în vechea şi istorica Catedrală a primului ierarh al Bisericii române,­­ în calitate de trimişi ai Sanctităţii Sale Patriarhului Ecu­menic Vasile al Constantinopolului — reînvie aminti­rea zilelor de strălucire din viaţa Bisericei ortodoxe, şi stârneşte o vie bucurie, îa sufletul tuturor fiilor Bisericii mele. Ba simţim, că va electriza şi fiinţa tu­turor Bisericilor ortodoxe naţionale de dorinţa înche­gării rândurilor noastre, cari suntem depozitarii ade­văratei credinţe a lui Hristos în toată genurnitatea şi originalitatea sa nestrămutabilă. Rolul istoric al bisericii a fost desigur, în evoluţia dezvoltării ţărilor şi a naţiunilor, o necesitate firească ca Bisericile pro­vinciale naţionale şi autocefale să fie conduse de o autoritate tot naţională, care să nu aducă conflicte păgubitoare între acţiunile Bisericii, şi interesele su­perioare ale statului şi naţiunii, cari nu contrazic eter­nele principii ale legii lui Hristos şi să nu împiedice un neam în drumul spre cele mai sfinte idealuri ale sale. Astfel, Bisericile ortodoxe au putut face în cursul veacurilor enorme servicii neamurilor, cari au mărtu­risit credinţa lor, fără a pierde din vedere misiunea supremă a Bisericii de a pregăti sufletele pentru mântuirea lor şi sub raportul veşniciei. Dar, autocefalia Bisericilor ,sub forţa majoră a unor împrejurări politice extrem de nefavorabile şi îndeosebi mai simţind urmărire nefericitei apăsări a popoarelor ortodoxe de formidabila putere a Semilu­­nei, — a neglijat şi n’a putut menţine în mod mai pronunţat stat de necesara unitate bisericească, fără de care creştinismul nu poate fi desăvârşit. Doar zil­nic rostim mărturisirea •• Cred întru una sfântă, so­bornicească şi apostolească Biserică. Aceasta a slăbit mult puterile ortodoxismului şi în cele mai multe ţărişoare i-au întunecat zilele de glorie şi de activitate mai conştientă. Interese vitale ne îndatorează pe toţi să reînoim legăturile de o mai strânsă unitate a tuturor Biseri­cilor ortodoxe naţionale, fără a ştirbi cursul normal al vieţii autocefale, ba chiar desvoltându-se în pa­­triarhate naţionale după ţări şi neamuri. Dar even­tualele veleităţi localnice ale patriarhalelor naţionale trebue să dispară în faţa marelui principiu de uni­tate creştină, în frunte cu autoritatea noastră ecume­nică şi istorică. Sub acest raport delegaţia patriarhiei ecume­nice din Constantinopol, face un puternic pas istoric, prin venirea sa la Bucureşti, ca să aducă binecuvân­tarea plină de iubire a Bisericii ecumenice mame, asupra actelor de ridicare a Bisericii Române la ran­gul de patriarhie şi salutul frăţesc primului ei titular. Mă închin cu respect în faţa misiunii, căreia înalt Prea Sfinţitul vostru Patriarh şi stăpân Vasilie şi sfântul său Sinod, a încredinţat aducerea Tomo­­sului patriarhal, şi în numele meu, al Bisericii mele şi al credincioşilor ei de pretutindeni, mulţumesc Sanctităţii Sale Patriarhului Vasilie pentru dragostea, ce şi din acest prilej o arată nouă, Bisericii şi ţării noastre. Solidaritatea bisericilor ortodoxe Fie ca misiunea celor din centrul unităţii spiri­tuale a ortodoxismului la Bucureşti, şi in alte ţări, să contribue la delăturarea piedicilor din calea unei întruniri a întregii ortodoxii din lume, care să-i în­tărească unitatea, să-i învioreze viaţa pentru o mai efectivă infiltrare a Duhului Evanghelic în toate ac­ţiunile individuale şi colective ale credincioşilor ei. Numai astfel închegaţi vom putea cu deplină demnitate lua parte la mişcările social-creştine mon­diale, arătând confesiunilor fărâmiţate, cum unitatea de credinţă nestrămutabilă, ce o are Biserica orto­doxă, este absolut necesară pentru a nu devia de la calea lui Hristos şi nu cădea în greşelile cari au provocat sângeroasele şi lungile razboae religioase de odinioară şi mai ales pentru a putea menţine le­gătura cu buciumul credinţei Aceluia care a întemeiat religia iubirii pentru toate popoarele lumii. Pe temeiul acesta, al adevăratului creştinism, se vor apropia încetul cu încetul, deosebitele şi multip­lele confesiuni într’o unitate spirituală, mondială, care să netezească multele patimi şi asperităţi şi să con­tribue la coborârea pe întregul pământ al împărăţiei lui Christos. Cuvinte de mulţumire. Pe înalt Prea Sfinţitul Vostru Patriarh şi stăpân Vasile, să-l încredinţaţi de veneraţiunea şi iubirea drept credinciosului popor român, carele drept recu­noştinţă pentru dragostea şi bunăvoinţa ce i-o arată se va năzui sub conducerea voastră şi a ierarhilor lui de azi şi din viitor a lucra la nobilitat­ea şi mântuirea credincioşilor săi, a întări şi înălţa tot mai sus Bise­rica lui Christos, încât — ca o ramură puternică — să contribue la progresul ortodoxismului şi a creşti­nismului de pretutindeni. Iară Frăţiile Voastre, înalt Prea Sfinţiţi Mitropo­liţi, răsplătească-vă milostivul Dumnezeu ostenelile strălucitei împliniri a importantei şi istoricei Voastre misiuni, pentru care biserica română, Vă va păstra o amintire neştearsâ*. D. prof. Dragomir Demetrescu a tradus discursul în greceşte. Solemnitatea s’a încheiat cu un Te-Deum de mulţumire pentru Patriarh. -------------------------------9009------------------------------­ SITUAŢIA EXTERNA Caillaux a redactat răspunsul său la con­trapropunerile americane. Franţa ar oferi o plată in anuităţi ce la început ar atinge 30—35 milioane dolari, sporind treptat până la 100 milioane, plătibile in 52 de ani. * Pregătirea ofensivei împotriva druzilor e aproape terminată: 40 000 soldaţi, 40 tan­curi, 30 automobile blindate şi 140 aeroplane sunt gata să pornească la atac. * Adunarea Ligii Naţiunilor şi-a încheiat lucrările Sâmbătă, la 26 Septembrie. Preşe­dintele Adunării, Dandurand, trecând in re­vistă opera realizată în această sesiune, a a­­tins şi problema minorităţilor, recomandând guvernelor înţelepciune iar minorităţilor rea­litate. * Intre Germania şi Rusia urmează tra­tative pentru încheierea unui tratat comercial. Germania va acorda un împrumut sovietelor de 100 milioane ruble aur, prin livrarea de mașini agricole și industriale, împrumutul va fi plătit cu cereale. * La Washington s’a semnat un acord privitor la datoria pe război a Letoniei cătră Statele­ Unite. Datoria totală in suma de a­­proape 5 milioane și jumătate dolari a fost consolidată și se va plăti în timp de 62 ani. INFORMAŢIUNI PERSONALE,­ ­ ministru­­. Nistor a plecat Marţi sea­ră la Bucureşti, pentru a lua parte la un im­portant consiliu de miniştri, care are loc joi. CULTURALE Ateneul de la Suceava — Sâmbătă 30 Octombrie crt. seara are loc in aula liceului „Ştefan cel Mare“ (iar nu în sala primăriei) din Suceava conferinţa fol­clorica a d-lui prof. univ. Dr. Leca Morariu: Vămile văzduhului şi iadul Judeţului-de-apoi. Cu proecţiuni luminoase. . MUZICALE Concertul Soc. „Principele Mircea" (Suceava).— Societatea „Principele Mircea* secţia Suceava, pre­zidată de d-na Dr. Olimpia Lupu aranjează Duminică în 4 Oct. c. un concert cu concursul d-rei Octavia Lupu (alto) şi d-lor August Kämet (pian), Victor Morariu (violină), Aurel Morariu (flaut) şi Leca Morariu (vio­loncel). D-na S. Ionescu-Milano va recita. ARTISTICE Teatrul Naţional. — Deschiderea stagiunii s-a fixat definitiv pe ziua de 29 octombrie. Se va des­chide cu piesa „Chemarea Codrului“ de G. Diamandi, — poveste vitejiască din viața bourilor Moldoveni.

Next