Glasul Bucovinei, noiembrie 1925 (Anul 8, nr. 1957-1980)
1925-11-25 / nr. 1976
Anul VIII Nr 1976 Cernăuţi Miercuri 25 Noembrie 1925 Numărul 2 Lei GAN NAŢIONAL ROMANESC ABONAMENTUL: pe un an 360 lei, pe V la an 200 lei, pe trei luni 100 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 200 lei, pe V2 an 120 lei, pe trei luni 60 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe V2 aa 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe ua an 400 lei. Plăţile se fac la sediul ziarului. Redacţia şi Alrministraţia Cernăuţi, Strada lăncii Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manscrisele nu se înapoiază. ===== fiFIlRE ZILNIC Tipografia: Telefon Nr. 286 ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la administraţie. Strada Iancu Flondor No. 33 Pentru Inserate în Interiorul ziarului se urcă taxa cu 30%. Forul da judecată la Cernăuţi. Inspectorii internaţionali De un timp încoace ţara noastră e vizitată de un număr tot mai mare de mîsionisri nepoftiţi, cari, însoţiţi de obiceiu de vreo două sau trei garde de onoare, par a-şi fi făcut o profesiune din facerea de vizite Inopinate In diferitele ţări ale acestei părţi din Europa. Lucrul acesta desigur n’ar avea prea mare importanţă — dat fiind excesiva ospitalitate a poporului român — dacă aceşti vizitatori inopnaţi n’ar fi purtătorii unei misiuni insincere şi echivoce în numele unui pretins umanitarism. Caci scopul recentei descinderi în România a trimisului manitarist Henry Barbusse, ca şi cel al predecesorilor săi Tones, Ouernut, Riboldi, etc., de a întreprinde în persoană o anchetă asupra «actelor de guvernământ ale statului român precum şi de a se încredinţa «sol oculos» de abuzurile făptuite asupra celor arestaţi cu prilejul răscoalei de la Tatar-Bunan». Acestea sunt chiar cuvintele celui mai nou inspector internaţional, pe care «opinia publică occidentală,mondială şi universalâ» (1), îngijorată peste măsură de drepturile sanerosancte ale rebelilor comunişti de la Tatar Bunan, ni l-a trimis în persoana scriitorului francez Henry Barbusse. Nu ne mirăm deloc de extrema credulitate a acestei «opinii publici mondiale şi universale», care, alimentată cu ştiri tendenţioase de o anumită presă, dă lesne crezare colportorilor tuturor ştirilor alarmante Totuşi însă scosul vizitei recente nu ne rămâne deloc explicabil, cu toate comunicatele oficiale, adresate de d. Barbusse câtre «întreaga opinie publică din România», în care noul sosit spune între altele că vrea să se încredinţeze dacă cele publicate în protestul semnat de d-sa sunt exacte. Credem că «misionarul umanitar» făcea mai bine dacă mai întâi se încredinţa, şi apoi, dacă mai avea motiv, semna respectivele memorii-proteste ! Dar chiar aşa, cine-i dă dreptul evidentului comunist Henry Barbusse de a se erija judecătorul imparţial al unei stări de lucruri condamnabile, provocată de tovarăşii d-sare de idei, cum e cazul dela Tatar-ilunar? Dece umanitaristul Barbusse şi tovarăşii săi nu se coboară în temniţele întunecoase ale Cikei dela Moscova, unde sub torturile cele mai oribile, cunoscuta numai de inchiziţia medievală, aproape două milioane de oameni , floarea intelectualităţii din Rusiaşi-a dat sufletul ? De ce francmazonul Barbusse nu şi ridică glasul împotrva atentatelor zilnice, puse la cale de agitatorii Internaţionalei a II-a, din care şi el face parte ? Unde, în sfâşit, eră ‘umanitaristul Barbusse în anul 1920 când teroriştii comunişti — şu d. Barbusse e comunist — au săvârşit monstruosul atentat la Senatul român, care a costat atâtea vieţi, scumpe nouă ? S’a grăbit atunci ca Barbusse sâ semneze proteste în numele umanităţii incionate ? Nu avem ştire despre un demers de acest fel din partea d lui Barbusse, sau din partea vreunui alt umanitarist de speţa d-sale. Credem că un străin, fie că-l cheamă Barbusse, Tones, Ouernut, sau ailier, nu e chemat în tu nimic a întreprinde inspecţii, pa cari nimeni nu l - auorizat să îe facă, nici decum un apologist al violenţei ca Torres, sau un francmazon scăpătat de felul lui Quemut, sau un comunist de seama d lui Barbusse. Oamenii cu mama inspecţiilor să se coboare in adâncul conştiinţei proprii, adormită pentru simţul realităţii şi al echitaţii, unde vor afla un câmp larg pentru o radicală preschimbare a opiniilor lor dubioase. Indulgenţa proverbială a poporului român îşi are şi ea limitele ei, peste cari cei ce abuzează de pacienţa şi ospitalitatea unei ţâri întregi, nu pot trece. Constituţiunea României Noi — chintesenţa ce or mai largi principii democratice şi liberal de un indicator suficient pentrumurunarea unei sănătoase vieţi interne a ţârii noastre, fără a necesita cât de puţin presiuni din afară. Semnatarii unor eventuale proteste viitoare împotriva aplicării rigorii regilor celor ce le-ar ieza, mulţumeascu-se cu atât, scutindu-ne de vizitele lor nedorite de nimeni. Iar d. Barbusse, cu ocazia expertizei ce urmează s’o facă la Tatar Bunar, ar face bine să facă o scurtă descindere peste graniţa atât de apropată, unde ar afla desigur un câmp din cele mai potrivite şi fertile pentru ocupaţia sa de predilecţie ca inspector internaţional. T. Croitori- ----------------------------------------------------- IMilii asupra bugetului pe 1926 Bucureşti, 22 (Rador) — Astăzi la orele 10 dim. d. Vintilă Brătianu, ministru de finanţe, a făcut un important expozeu la Ministerul de finanţe asupra bugetului pe 1926 Bugetul are la venituri 28 miliarde plus 1 miliard disponibilităţile anului 1925 în total 29 miliarde 230 milioane adecă un spor de 6 miliarde 205 milioane faţă de bugetul din 1925. Sporul a rezultat astfel : 400 de milioane din noua lege a timbrului, ce va fi votată de parlament, 400 de milioane din sporirea tarifelor poștale, 500 de milioane din sporirea tarifului regiei, 1 miliard va fi luat din excedentul din 1925, în schimb se scade 1 miliard de lei din taxele de export. La cheltueli generale bugetul are : pentru departamente 23 miliarde 516 milioane 842 mii, plus 395 milioane, care este subvenţia statului dată comunelor şi judeţelor conform aplicării descentralizării, deci total un plus de 1 miliard 784 milioane faţă de cheltuelile din 1925. Bugetul căilor ferate este separat cifrându-se la 10 miliarde faţă de 8 miliarde din anul trecut; el este echilibrat cu veniturile proprii. Disponibilul între cheltueli şi venituri este împărţit astfel: 1 miliard şi 300 milioane fondul deschiderii de credie pentru plata anuităţilor datoriilor interaliate; 4 miliarde, afectate în două rate pentru sporuri e lefurilor adin 3 miliarde la 1 Ianuarie 1926, 1 miliard la 1 Iulie împărţit pe 6 luni, deci o ameliorare totală de 5 miliarde anual reprezentând 65% spor asupra salariilor actuale. Caracteristica bugetului e că urmăreşte crearea de venituri proprii mari pentru comune şi judeţe, sporirea pe viitor a adiţionalelor impozitului pe clădiri la oraşe, impozitului agricol pe judeţe şi scoterea bugetului căilor ferate din bugetul general. Se va examina deasemenea şi bugetul pensiilor, care rămâne însă subvenţionat de stat. Deasemenea la legea miilor se scad cheltuielile ministerului de industrie prin comercializări dând venituri noi statului din cam 600 milioane la fondul de lichdare a emisiunii Băncii Naţionale conform convenţiei. O altă caracteristică e că a început reorganizarea departamentelor, care continuă după legea de economisire de funcţii şi salarii. Caracteristica generală a bugetului pe 1926 e că el a lichidat compact cu trecutul. D. ministru a arătat apoi modul cum au sporit veniturile statului în continuu timp de 4 ani şi totodată plata cuponului datoriilor şi amortizările cari au ajuns la 4 mi iarde 655 milioane în bugetul pe 1926 Rămâne de realizat plata datorilor interaliae şi rezolvirea drepturilor şi obligaţiilor României care decurg din tratate de pace. Imediat după rezolvarea primei probleme trecem la etapa înzestrării ţării adică folosirea capitalului străin. Vom face un împrumut extern prudent numai pentru consolidarea monetară, nevoile căilor ferate şi înzestrarea culturală a ţârii. Căile ferate vor face singur împrumut. Trebuie să găim capitaluri în America şi Anglia, căci acum sunt. Avem încredere în forţele ţării. Presa să nu nege evidenţa bugetului echilibrat. Să lăsăm patima politică dăunătoare în chestiile financiare. ---------------------------------------------------- Misiinuli din Paris 23 (Rador). — Camera se pregătia ori după amiază să voteze articolul 5 din proiectul finaniar privor la consolidarea unor anumite categorii ale bonurilor de tezaur şi apărării naţionale, când preşedintele d-nul Herriot a cerit in numele guvernului un paragraf adiţional având scopul să degajeze răspunderea serviciilor creditului naţional faţă de purtătorii bonurilor cu scadenţă pe termen scurt. In mijlocul unei agitaţi foarte vii raportorul a explicat că n’a mai avut timpul material să supună comisiei financiare această adăugare şi nici n’a insistat pentru votarea articolului astfel adaug. După discuţii agitate camera a respins articolul 5, unde guvernul pusese chsiunea de Încredere, cu 278 contra 275 voturi. Imediat guvernul a decis să demisioneze. Căderea guvernului se datoreşte faptului că 26 de comunişti cari până acuma se abţinuserâ dela votare, au votat pentru suprimarea articoului. D-nul Doumergue a pimit demisia guvernului. Apoi s’a construit cu d-nii Harriot şi Deserves, preşedinţii camerei şi senatului.