Glasul Bucovinei, februarie 1926 (Anul 9, nr. 2027-2049)

1926-02-02 / nr. 2027

­! Măsuri în vederea alegerilor comunale București, 31 (Rador) — In vederea ale­gerilor guvernul a hotărât să ia măsuri ca să împiedece frauda și abuzurile. Noua lege ad­ministrativă va fi strict aplicată. -----------------------••••----------------------­ GLASUL BUCOVINEI Adunările Naţionale Constituante Senatul Şedinţa dela 30 Ianuarie 1926 Şedinţa se deschide la orele 4 d. m. Prezidează d. Tony Iliescu. Pe banca ministerială sunt prezenţi d-nii miniştri: Al Constantinescu, general Mărdărescu, Al. Lapedatu şi G. Cipăianu. D. Preşedinte Tony Iliescu, rosteşte apoi în ca­litate de vice-preşedinte al Senatului elogiul defunctu­lui preşedinte al Senatului Mihai Pherekyde. D-sa in­sistă asupra puternicei personalităţi a lui Mihai Phe­rekyde, a distinselor sale calităţi şi a deosebitului său tact. Rare­ori, spune d. Tony Iliescu, un om a putut întrupa atâtea calităţi- Pierderea sa este ireparabilă şi pentru ţară şi pentru part­iaj pe care l-a onorat. In încheiere, d. Tony Iliescu cere şi Senatul admite, să adreseze familiei expresiunea imensei dureri pe care o resimte la pierderea ilustrului său preşedinta. D. Preşedinte Tony Iliescu de cetire apai numeroa­selor telegrame de condoleanţe trimise Senatului cu prilejul mortei preşedintelui său, atât din streinătate cât şi din ţară. D. D. Arţareanu, propune să se aşe­ze în incintă bustul lui M­h. Pereky Je. D- Trandafi­­rescu, în numele partidului ţărănist, se asociază la­ re­­gretele întregului Senat. D. C. Angelescu, în numele partidului naţional, conturează personalitatea defunc­tului care a fost un mare român. D. Al. Constantinescu, ministrul agriculturei arată că a fost desemnat de d. preşedinte al consiliului, su­ferind, să citească cuvântul sau autorizat azi, in şe­dinţa solemnă. Cu adâncă durere, în numele guvernului şi al partidu ui naţional liberal mă unesc în senţiminte cu Senatul pentru a plânge pierderea lui Mihail Phere­kyde şi a slăvi memoria lui. Intr’o lungă şi mănoasă viaţă, bărbatul de Stat a luptat in rândul fruntaşilor pentru neatârnarea şi organizarea Statului Român, pentru propăşirea şi întregirea neamului. Acestei o­­pere i-a consacrat el o minte luminată şi o inimă cal­dă, slujind cu credinţă şi cu bărbăţie ţara sub dra­pelul partidului între ale cărui principii şi acţiune vă­zuse el salvarea şi consolidarea ei, incli­nându-i neîn­trecutele lui însuşiri de claritate, de realitate şi de ho­tărâre. Numele lui Mihail Pherekyde evo­că astfel mai bine de o jumătate de veac din cea mai rodnică şi mai glorioasă fază a istoriei naţionale. Activitatea lui politică, de seama din primele clipe, începe în princi­patul român încă vasal în ajunul războiul Indepen­denţei şi se încheie după înfăptuirea Constituţiei Ro­mâniei Mari. La interval de mai bine de 40 ani el a­­vusese neasemuita cinste să înfăţişeze pe rând co­roana de oţel Regelui întemeietor şi regelui întregitor de neam. România, în slujba căreia şi-a obosit minunatele puteri îi va înscrie cu recunoştinţă numele în cele mai frumoase pagini ale istoriei sale. Senatul şi Ca­mera suroră va consacra amintirea aceluia care va rămâne deapururea pildă pentru conducerea desbate­­nlor parlamentare prin tactul, prin nepărtinirea şi prin autoritatea lui. In curs de trei generaţii conducerea par­tidului naţional liberal are bucurat de sfatul cugetului său pătrunzător şi înţelept, de ajutorul energiei sale bărbăteşti fără şovăiri sau fără violenţe. Plângându-l astăzi se va făli pe veci că l-a avut pe Mihai Phere­kyde printre cei mai demni fruntaşi ai săi. D. Al. Constantinescu, ministrul agriculturei, se asociază la propunerea d-lui Artăreanu de a se face un bust şi a se bate o medalie care să slăvească me­moria lui Mihai Ph­rekyde. Senatul admite în unani­mitate. Şedinţa se ridica în semn de doliu, la orele 5 d. a. -----------------------------------------------------­ SITUAŢIA EXTERNA Guvernul Luther a ajuns la o răspântie. Cancelarul a pus parlamentului chestia de in­credere, formulând liniile de conduită in po­litica externă a guvernului. Guvernul e decis să sprijine din răsputeri Intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor. Social­­democraţii au primit cu satisfacţie declaraţiile guvernului despre politica externă; naţionaliş­tii însă au venit cu o moţiune de neîncredere in guvern. In cazul, când guvernul Luther va rămânea in minoritate, se presupune că parla­mentul va fi dizolvat şi se vor fixa alegeri noul. * Senatul Statelor Unite a votat intrarea Americei în Curtea internaţională de justiţie de la Helga, cu 68 voturi contra 26. * La 27 ianuarie au început la Paris, sub preşedinţia lui De Monzk, ministrul lucrărilor publice, negocierile franco-sovietice cu privire la reglementarea datoriilor Rusiei față de Franța. * Regele Angiei a aprobat numirea lui Robert Hy de Grey ca ministru plenipotențiar și trimis extraordinar al Angliei în România. ---------------------#•••--------------------­ Naţionaliştii se opun la intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor Berlin, 29 (Rador). — Reichstagul a terminat joi discupunea asupra declaraţiunii guvernamentale. Ul­timul orator, naţionalistul extermist Henning, a anun­ţat cea mai aprigă opoziţie a partidului său din cauza declaraţiunii pentru intrarea necondiţionată a Germa­niei în Societatea Naţiunilor. In cele din urmă Hen­ning a fost exclus din şedin­ţă pentru declaraţiuni ofensatoare la adresa cancelarului. Socialiştii şi partidul economic proclamaseră în­­tr’o şedinţă că se vor abţine dela voi. Pentru cazul ă se va respinge votul de încredere, cancelarul Rei­­chului obţinuse împuternicirea preşedintelui Reichului de a dizolva Reichstagul. No. 2027 Falsificări neruşinate Din Mănăstirea-Humorului primim următoarele rânduri :­ Mănăstirea-Humorului, la 27 Ian. 1926 Domnule Director, »In ziarul »Dreptatea* din 17 ianuarie 1926 a apărut o telegramă de aderentă din Mănăstirea-Hu­­morului, pe care figurează şi numele meu. Declar că n’am subscris nici când aşa o tele­gramă şi nici n’am împuternicit pe nimeni să mă sub­scrie. Protestez în contra acestui abuz de numele meu“. Rog, publicaţi această declaraţie. Maftei Hashbotă -----------—---------••••■■........................... Consiliu de miniştri In ziua de 29 Ianuarie c. s-a întrunit un consiliu de miniştri la locuinţa d­lui primministru I. I. C. Brătianu şi a hotărlt ca congresul biseri­cesc să se întrunească la 3 Februarie c. Apoi consiliul a fixat­­programul de activitate al par­lamentului pentru săptămâna viitoare. Senatul va începe discuţia proectului de organizare a Bucu­­reştiului, iar camera va discuta in secţiuni refor­ma electorală, astfel încât să înceapă discuţia pu­blică chiar în cursul săptămânii viitoare. -----------------------------------------------------­ întrevederea dintre d-nii Briand şi Chamberlain Paris, 29 (Rador). — „Hyvas“ află că d-nii Briand şi Chamberlain au examinat la întrevederea ce au avut o, în special chestiunea dezarmării Ger­maniei şi au stabilit ca Reith­ul trebue sa execute in întregime toate obligaţiunile privitoare la dezar­mare. In cazul acesta aliaţii vor recunoaşte bună­voinţa Germaniei şi vor restrânge eectivele de ocu­paţie în Rhenania, care actualmente mind de 75 000 oameni vor putea fi reduse la 60 000, fără a atinge siguranţa trupelor. Ambii miniştrii au fost de părere că intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor şi reprezentarea ei în consiliul Ligei va determina de­sigur şi pe guvernul polon să revendice un loc permanent în consiliu. Franţa sprijină această revendicare, justificată prin im­portanţa crescândă a populaţiei poloneze, prin po­ziţia ei geografică de primul ordin în orientul euro­pean şi prin colaborarea ei la acordurile de la Lo­carno. Se pare ca Anglia nu face o opoziţie ireduc­tibilă acestei revendicări. Ambii miniştrii au examinat apoi chestiunea fal­­sificării bancnotelor franceze în Ungaria şi au fost unanime asupra oportunităţii unei propuneri la Liga­ Naţiunilor, pentru stabilirea de convenţii internaţio­nale reprimând mai sever falsificările de bani. Calendarul „GLASUL BUGOVINEI“ e ca­ mai potrivit dar Litere, Artă, Ştiinţă Literatura prezentului Cine compară starea de lucruri literare la noi de după râzboiu cu cea de -­nainte nu poate să fiu constate un lucru îmbucurător: în ciuda crizelor de tot felul (criza poeziei lirice, criza criticei etc.) litera­tura ocupă un loc tot mai proeminent în viara noastre publică. Oricât de puţin încă s’ar ceti, lumea râufo­­eşte mai mult şi se interesează din ce în ce mai cu aviditate de opere şi scriitori. Premii naţionalii şi ne­­naţionale stimulează şi pe artist şi pe cetitor cu mi­rajul unor sume adesea deajuns de ispititoare. In sfâr­şit edituri tot mai pretenţioase înalţă cartea româ­nească uneori la prestigiul estetic al câr­ei apusene şi aceasta nu e fără repercusiune asupra prestigiului scrisului Însuşi în faţa publicului. Ne putea întreba atunci care sa fie c­aza ace­stui început — cel puţin — de lansare a litera­tur­ii noastre. Desigur primul stimulent îl putem pune în sarcina unor succese, uneori destul de răsunătoare, ale scrisu­lui nostru peste graniţă. In afară de Elena Văcârescu şi contesa de Noa­­illes, nume de frumoasă distincţie în 11­ratura fran­ceză, prinţesa Bibescu, autoarea lui Le Perroquet vert şi Panait Istrati cu amintirile lui — adesea scanda­loase, e drept — din portul Brăilei, au relevat strei­nilor pe scriitorul român ca pe un element bine dotat chiar atunci când nu scrie în limba ţarei natale. In Anglia o colecție de Nuvele româneşti, din prozatorii noştri ver­hi şi noi, începând cu Creanga şi Caragiale şi sfârşind cu I. A. Basarabescu, tradusă in englezeşte de o scriitoare care a trăit la noi, a repur­tat acum câţiva ani un succes neaşt­etat, plimbând tipurile vieţei noastre intre India şi America. Din poeţi s’a tradus multicel în ungureşte şi nemţeşte, iar în idiş a apărut o planturoasă antolo­gie a poeziei romane, vechi şi noi, se zice destul de îngrij­­ă. In vreme ce o casă germană traduce întreaga operă a lui Istrati în nemţeşte, Ion, fericitul roman al lui Rebreanu se pregâteşte deasemeni pentru o ediţie germană, iar la Londra a apărut de câteva luni, în­tovărâşita de o presă cât se poate pe bună, romanul macedonean al lui Marca Beza, Doda, din p­na atentă a traducătoarei acelor Roumanian Short Stories a­­mintite. In vreme ce la Paris, unde actorii români se bucurau de o vetrţă faimă, a păşit cu succes mare, pe scena franceză, drama de debut a lui Mihail Sor­bul : Patima Roşie. De curând, în sfârşit Legătura Roşie a lui Ema­­noil Bucura a fost recomandată de un juriu prezidat de în aşi Maje­tatea sa Regina, şi cu 5 voturi faţâ de 3 întrunite de Scrisorile unui răzeş ale lui Cezar Petrescu, la Paris, pentru premiul revistei franceze „Femina“. E o expansiune deci, într’un fel sau altul, a li­­teraturei noastre peste graniţă, care, fără să putem ind­edui că va lua proporţiile faimei literaturei ruse, de pildă, ne fixează un och­i lumei ca un popor bine înzestrat iiterariceşte şi artistic. Aceasta nu mai puţin ne recomandă nouă înşine şi, lucrul se vede în încrederea pe care o acordă tot mai mult cărţ­i româneşti, cetitorul care înainte de război nu „daigna“ sa deschidă decât cărţi fran­ţuzeşti. Dar sunt şi cauze pur interne, organice chiar, care contribuesc la n abilitarea literaturei noastre şi împăcarea ei cu publicul mare, e, in primul rând avântul prozei. In întreaga Europă poezia trece prin criză acu­tă . E o sincopă a lirismului de care nu îl salvează nici şcoala mistică vienezâ în frunte cu Rilke nici câţiva poeţi englezi, ca Davies sau B­unden. Nu sun­tem deci decât în nota fatală a vremei d;*câ afară de câteva nume printre care trebue să cităm pe poetul bucovinean Rotită, restul poeţilor noştrii se sbat după o Muză farditâ şi încorsetata. In schimb însă proza noastră — se pare că veacul întreg liter­ar, e un veac al prozei — care lincezea în câteva nuvele in amintiri e drept geniale, înainte de război, a atins nu ştiu ce pământ fericit că, la fel cu Antheus, a căpătat forţe revelatoare. Primii ani de după război marchează la noi apariţia romanului. Cu greu s’ar putea spune câ el exista înainte de război. Artificiosul Dan al lui V­âh.­ţa nu contează. Admirabila „Viaţa la ţară“ a lui Du­liu Z .Hifirescu, e cu lungimi şi tipuri interesante o somp­tuoasă nuvelă numai Lipsea vieţei noastre din trecut acea lăture pur socială, care e însuşi aluatul din care se plămădeşte romanul. După război insă ne-am adaus cu pături sociale nouă, cu probleme sociale, cu tipuri de naţii şi extracţii felu­ite. Din acest nou aluat a ieşit Ion, primul roman adevărat al nostru, i-au urm­at Pădurea Spânzuraţilor şi Adam şi Eva de aceiaş, continuând dicânu egalând­ succesul romanului de debut. Dar ceia ce mai als a făcut Ion a fost desvoltarea gustului şi încrederii în romanul româ­nesc, atât în public cât şi printre scriitori. Rând pa rând M. Sadoveanu, Ion Minuiescu, N. Davidescu, Ionel Teodoreanu, Aderca, Cezar Petrescu s’a de­dicat geniului şi scrisul nostru a căpătat un exponent de seriozitate necunoscuţi până atunci. E desigur ceiace a salvat literatura prezentului. E ceiace n’a putut face drama şi poezia. Dar despre cestea cu altă ocazie. Deajuns cu lteratura noastră din primii ani de după râzbri se poate numi — de le­ne sau de rău — literatura romanului lui Ion, Veneec­ o moară pe Siret, şi Roşu, Galben şi Albastru. A. Faptă -----------—..... •••a

Next