Glasul Bucovinei, martie 1926 (Anul 9, nr. 2050-2074)

1926-03-02 / nr. 2050

Pag. 2 .GLASUL BUCOVINEI Elementul românesc (volnicii şi vitejii) dn Mol­dova era purtătorul ideii de stat şi independentă Cum acest element a fost secerat in număr mare In luptele purtate cu Turci, Tatari, Leşi — era ame­ninţat sa se stângă. Din fericire se găsea un bogat rezervoriu de români In Transilvania, cari se revăr­sară dincoace de munţi şi întăriră rândurile rărite ale Român lor din Moldova şi Muntenia. Din Transil­vania au venit elemente viguroase, dârze, hotârîte cari sporiră efectiv munca productivă. Numeroasa hrisoave ne oferă dovezi despre acest curent de imigrare. Aşa, bună­oară, Intr’un document care vor­beşte despre primele legături ale Munteniei şi Mol­dovei cu regii Ungariei, se spune că voevozii noştrii sunt rugaţi să nu primească supuşi maghiari. La 1440 locojiitorul Reginei reclamă că satul Poiana şi Încă un alt sat au trecut In Moldova. La 1497 gu­vernatorul Transilvaniei se plânge că Secuii (Cean­găii) se aşează in Moldova. In anul 1514 s’a produs in Transilvania răscoala lui Dola. După inâbuşirea ei unii români au t­ecut dincoace de munţi. La 1553 Alexandru Lăpuşneanu scrie Bistriţenilor să nu facâ greutăţi celor ce voesc să vie in Moldova, că nu poate face munca câmpuri. Împăratul Leo­pold a primit in anul 1699 un raport, in care­­ se face cunoscut că pribegia supuşilor maghiari in M­oldova nu se poate opri, fiindcă li se prom­te şi libertatea. Prin aceste invgrâri se susţine şi propaganda naţională, nu numai cea economică. D ministru a adus o serie de probe asupra acestei re­vărsări (uneori fugeau sate întregi, cum a fost cazul in comit. Aradu ui) a elementului românesc din Tran­silvania in Moldova. Acest fapt il confirmă şi Dimi­­trie Cantemir. De la anul 1700 înainte la cauzele de ordin eco­nomic ale imigrării se asociază şi motive de religio­­nare, întrucât in acest an s’a făcut unirea cu Calvi­nii. In massele popo­ului s’a ivit imediat opoziţia cea mai categorică contra acestei uniri. Din cauza a­­cestei uniri au tre­ct din Ardeal în Moldova 16 mii de credincioşi ortodoxi. In legătură cu aceasta epis­copul din Carlovăţ spunea că poporul este hotârît să emigreze ca să nu şi piardă eredir­ea­ Cu intenţia de a pune capat acestei emigrări stăpânirea maghiară a înf­inţat la 1700 2 regimente de grani­eri. I meralul Bukow dă­duse ordin­ea în regimentele acestea să se primească numai Români uniţi, ceilalţi îş­ reg­i­ de linie. Când au fost să depue jurământul grănicerii au aruncat armele şi au spus că niciodată nu vor renunţa la credinţa lor strămoşească. O delegaţ­e de grăniceri români s’a prezintat la Episcopul Novacovici şi i-a cerut să nu li se ia credinţa strămoşească, deoarece, dacă nu li se va împlini dorinţa, vor pribegi în alte ţări. Urmarea a fost că, la stăruinţele guvernatorului Bătai al Ardealului, un membru al delegaţiei a fost tras pe roata, 2 traşi h­­apă şi al treilea spânzurat. Martiriul acestor Români tari in credinţa lor este egal în măreţie cu acei ai credincioşilor din ţările al­pine. Ca şi aceştia Românii au părăsit in masse (23 sate) Tr­nsilvania şi s’au aşezat în Moldova. Guver­nul austri­ac a trimis pe căpitanul Bedeus sâ-l aducă napoi, intr’un referat al său Bad­eus arată că sunt peste 96 mii de familii de deze­rtori. Dintr’o cores­pondenţă se vede că Bedeus a reuşit să trimită in Bucovina 2287 dezertori, 4412 v­ie, 286 care şi 957 coreţe de păpuşii. In 120 ani zeci de mii de familii din Transilvania au trecut In Moldova, Muntenia, Bu­covina și B­sarabia. Din dat­­e acestea se vede că curentul de imi­grare din Tr­asilvania in Moldova a fost foarte pu­ternic. Datele până la 1775 se referă și la Bucovina; de aci înainte se schimbă In arhivile din Viena s’a păstrat un isvod din anul 1778, In care sunt a­rătate nume de familii din Transilvania cari s’au aşa­­zat in Bucovina. Românii transilvăneni vin d­e Sud şi se aşează un număr mai mare în părţile româneşti (jud. Câmpulung 20 familii, Suceava 14, Cernăuţi 4 ş. a. m. d.). Satele sunt: Zeleneu, Ostriţa, Ciudei, Cir­eş, Cupca, Carapciu o­­ S., Horodnic, Straji, Ar­bore, Voronet, Stupea, Bu­şoaia, Vama, Tereblecea, Videşti, Botoşana, Todireşti, Costâna etc. — în total 74 sate cu elemente venite din Transilvania. Ei au nume ca acestea : Ungurean, Morosan, Simişan, Cri­şan, Bârsan, Tisan, Bârgâuan, Câilean, Nimigean etc., cari arată originea acestor oameni. In Bu­covina s’au adăpostit cam 30 la sută grăniceri transilvanen ; unii ardeleni sunt numiţi după ocupata lor: C­oban, Baciu, Strugar, Rotar etc, alţii au nume cu at româneşti: Puşcariu, Blaga A­. George, Goga, Ursu, Boeriu, Sa­racin, Schipor etc. In total 518 capi de familie veniţi din judeţele: Nâsăud, Miramureş, Cojocna, Sâlij Hu­nedoara, Făgăraş, Braşov, Sibu, Caraş Severin, Ar­d. S’au aşezat la noi întră 1726—1778 ; sunt toţi români, afară de 116 familii de Ciangri la Ţibeni, Doineşti, Ia­obeşti, cari s’au op­osit aice m­ai de dece a­cest teritoriu a ajuns sub stăpânirea austriacă, deci încă pe timpul când Bucovina făcea parte integrant din Moldova. Familiile acestor transilvăneni sunt ca­racterizate prin prevalenţa elementului bărbătesc fap de cel femenin şi aveau de obiceiu­l Opii mu­i (6—11). Din cauza acestui amestec de populaţie in Bucovina nu s’a putut forma un dialect specif­i; de aceea Bucovineanul vorbeşte cam la fel cu Bână­ţeanul. Cei mai mulţi din aceşti pribegi transilvăneni se îndeletniceau cu plugaria, dar erau printre ei şi me­seri.* şi. Unele comune au venit cu tot cu preoţi, În­văţători, vornici şi vatam­ni, ca­d ex. Baiş­şti, Vi­covul de jos, Bdaceana, Butuşma ş. a. F­imitiile a­cestea s’au aşezat in Bucovina in calitate da vecini şi au primit amânt cu o suprafaţă variind între 12 prăjini şi 12 fălci, după puterea da muncă a fie­căreia. Cât priveşte raportul intelectual este de remar­cat că la noi au ven­i cârtu­ari ardeleni Buhai-Da­­leanu, A. Pumnul, Sextil Puşcariu şi R. Cârnea, car au contribuit în largă măsură la desvoltarea şi ro­movarea mişcării culturale In acest colţ de pâmânt românesc. In legătu­r cu aceasta d. ministru arata că populaţia din Transilvania a fost foarte bine ve­nită­in Moldova, deoarece ea a intărit şi a susţiut elementul românisc de aice. Fără concursul Tran­­slvanenilor e greu de presupus că Moldovenii ar f putut rezista influeteior slave. D. ministru Nistor a relevat că din punct de vedere știintfic se prezi­tă foarte interesanta p­o­­blema desvoltarii limbei si culturii in Bu­ovina, pr­o­blemă care rămâne a fi cercetată spre a se stab­ii deosebirile între elementele transilvănene de la noi şi cele rămase acasă. A îmb­lat subliniind influenta exercitată de mediu asupra elementului in disvol­tarea lui. Prea frumoasa, instructiva şi interesanta con­ferinţă a d­lui ministru Nistor a fost savantă de­as stonia cu supremă satisfacţie şi aplaudata frenetic Brumă -----------------------••••----------------------­ Cran Ci niIimiu rimto D lector G. Rousseau îşi va ţine cursu său de popularizare Mirul 2 Martie crt, orele 6—7 d. a. în sala Vl -a a Universităţii, vor­b nd d spre *Afred de Musset, le poete detu f nt iisc» No. 2050 MMI Min­­o Imim­ Asupra alegerilor de balotaj din Buco­vina am mai primit următoarele rezultate:­­ judeţul Cernăuţi lista part. nat -lib. a reu­­şi in comunele Molatineţ, Reavinţ şi Davi­­deşti, opoziţia In Voloca şi Cliveşti; judeţul Rădăuţi; lista part.nat.-lib.: Straja, Calâneşti; jud­­ul Storojineţ; lista part. naţ. iib : Drach­­­neţ, Igeşci, Vilaucea; opoziţia: Ciornohuzi, Zahariceni; judeţul Sucecni: lista part. naţ.­­iib.: Clit, Lpoveni, Tişăuţi. -----------------------••••----------------------­ SITUAŢIA EXTERNA In Camera franceză au început desbiteri asupra tratatului dela Locarno. Paul Boncout a ţnut un mare discurs, numind tratatul dela Locarno un gaj al siguranţei Franţei. Unul din rezultatele tratatului dela Locarno este că şi cele fa de state, in afară de Germania, vor putea fi dezarmate. * Ninctet, ministrul de externe al Jugosla­via, a avut o întrevedere cu Me­s­so Unt. Presa din Roma crede că o lărgire a tratatului Itata­Iu­goslav este iminentă. Atât Italia cât şi Ju­gos­avia vor combate tendinţele de alipire ale Austriei la Germania. Dar alipirea Austriei la A­rmania nici nu e actuală; pentru alipire este nevoie de o hotârire unanimă a tuturor mem­brilor Ligii N­atunilor. Și aceasta este im pc si ton­. * Ch­imberlain a decl­arat că guvernul bo z-­­ mic nu şi a fixat încă atitudinea sa în ce pri­vește noul spor al membrilor dn sânul Con­­sliu­ul Ligii, în afară de Germ­ania M­c Do­nald a s­perat ideia ca noul­e posturi să aibă o durată de 3 ani, Iar membri aceștia să nu mai fie realest a doua oara * Ir luna A oriile v i începe o puternică o­­fensivi spanio­lâ în Maroc. ---------------------••••--------------------­ Certificate de Naţionalitate In baza ordinului Ministerului de Interne No. 27293 I A din 30 Ianuarie 1926 Primăria municipiului Cernăuţi aduce la cunoştinţa generală următoarele: Minorii întrucât părinţii lor sunt înscrişi în registrele de naţionalitate, au dobândit de drept naţionalitatea părinţilor. Deci şi ei au dreptul la naţionalitatea ro­mână, n­u însă şi la liberarea unui certifi­at de na­ţionalitate ap­arte pentru ei înşişi, care conform dis­­poz­ţiunilor ministeriale se liberează numai într’un singur exemplar şi anume capului de familie. Prin urmare minorii nu pot fi trecuţi în certificatul de na­ţionalitate al părintelui, dacă nu sunt înscrişi în re­gistrul de naţiunii­tate. Deopotrivă este exclusă şi înscrierea lor ulterioara in registrele de naponalitate. Acelaş procedeu se va observa şi cu privire la fii­cele, care au contractat căsătorie după alcătuirea re­­gistre­lor da naţionalitate şi la timpul său n’au fost înscrise în ele. Pentru dovedirea cetăţeniei, descendenţii (fiicele căsătorite) vor putea utiliza certificatul de raţionali . li M H Ml. 1. Bih­ui (Conferinţă ţinută în 14 Faur 1926 la „Liga culturală“ din Suceava). (Continuare) • Şi ideia aceasta a morţii năprasnice se mai repetă şi de altfel în poezia lui T. Robeanu. Odată într’o in­vocare a iubitei unde, pentru mai târziu, poetul profe­ţeşte : Numa ’n vis de knoapte-adâncă Poate-i tresări odată, Când voiu fi perit pe-o stâncă Singuratec ca un vultur. Altădată în cântecul închinat singurătăţii acelei flori căreia noi cărturarii îi zicem afectat aloumiţă sau floarea reginei, în loc să-i zicem adevărat româneşte steluţă, în cântecul deci Tu palidă şi tristă floare, unde cetim : Nici melodia nu încântă Singurătatea ta cea sfântă. O, cât e dorul tău de jalnic Când prin văzduhurile clare Ridici tu casta ta visare La plutitorul vultur falnic. Tu ştii că-i scris în neagra carte Nicicând de el să nu ai parte Dar vrei măcar să mori aproape Şi acum chemarea iubitei: Iar noi, drăguţa mea pierdută? O, vino ! Tristă mă sărută Şi-apoi la vina să mă ’ngroape. Dar la o fire atât de sensitivă, de pasionată şi de romantică în acelaş timp ca cea a lui Gh­e., moartea lui nici nu prea surprinde. Şi-i locul potrivit aici să ne aducem aminte de câteva mărturii cari ne întregesc ima­ginea acestui mai rar specimen de o atât de nobilă su­perioritate, — mărturii cari ne vin din partea dnor prie­teni ai lui Gh. P.­ N. Iorga și Gh. Bogdan-Duică. Zicea deci Iorga (loc citat 12—14): „Academia-1 alesese membru corespondent şi trebuia să fi văzut cineva sfiala cu care el luă, în şedinţa trecută, un loc pe care atâ­ţia l-au compromis şi-l compromit. Era vorba, era do­rinţa lui, şi cu mult mai mult dorinţă noastră, să fie profesorul de drept român al universităţii din Bucureşti, dar când se cunoscu această dorinţă, o mare furtună se stârni împotriva lui, din toată duşmănia sufletelor neisprăvite şi păcătoase... Noi ştim cât de adânc l-a rănit acea insultă, al cărei făptaş îl ştia şi tocmai de­­aceea vedea că nu poate cere nici­ o satisfacţie; şi faţă de împotrivirea acelor profesori de universitate, neînţe­legători şi răi, ştim cu cât desgust spunea că nu mai ţine astăzi la acea catedră „Dacă a fost vre­odată o viaţă de om chinuită şi jertfită pentru aleasa gingăşie, pentru nemărgenita bu­nătate, pentru mărinimia superioară a sufletului regal care o stăpânia şi nu putea să stăpânească şi împre­jurările unor vremuri nenorocite, a fost viaţa prietenului nostru George Popovici. Intre învinşii păcatelor noastre, între acei pe cari i-a ucis prostia şi răutatea din acest neam, nu ştiu niciunul pe urma căruia să trebuiască atâtea lacrimi. A fost aur curat în calea acelora cari, împodobindu-se cu plumbul, l-au călcat în picioare“. Iar, de dată mai recentă, Gh. Bogdan-Duică, pen­tru epoca de ştrengării studenţeşti ale lui Gh. P. la Cer­năuţi (citez după rev. „Făt-frumos“, Suceava, An. I 1926, 28): „Un romantic iubitor de izolări şi de ieşiri ştren­găreşti din izolare. N’am uitat încă avântul săniei, iarna, spre Sadagura, unde în odăiţa caldă a Ovreicei crâş­­mare se goliam păhar după păhar, puneam ţările la cale şi ne întorceam luminaţi de zăpezi şi de sclipirea ste­lelor iernatice, cu popas la Podul Prutului, care răsuna câteodată de-o horă a unirii, căci nu eram singuri; erau pe acolo şi alţi crăişori bucovineni, dintre cari unii trăiesc încă... — Unde-ţi merg florile astea ? — îl întrebai altă­dată. — Spre munţi, la cineva! — Dar numele nu-i spunea; l-am ştiut de la alţii, nu de la el... — Şi pentru ce ai plecat tu de-acasă, să te aşezi aici cu chirie ?­­ (era în strada Horecei). — Ia ca să pot ceti liniştit şi bine pentru examenul ăsta; examenul are mult haz, când ştii ceva mai mult decât dascălul — sfârşia el ex­plicarea“... „Evul mediu cu libertatea seigneurială, cu gluma ascuţită chiar grotesc, cu dărnicia risipitoare, cu cultul asexual26) al femeii, cu versul împodobitor când trebue să plece în lume, ar fi fost un timp mai priincios ges­turilor acestui suflet jenat de bunele cuviinţe ale socie­tăţii de azi“. I 3.) Noi am zice: romantic...

Next