Glasul Bucovinei, martie 1926 (Anul 9, nr. 2050-2074)
1926-03-02 / nr. 2050
Pag. 2 .GLASUL BUCOVINEI Elementul românesc (volnicii şi vitejii) dn Moldova era purtătorul ideii de stat şi independentă Cum acest element a fost secerat in număr mare In luptele purtate cu Turci, Tatari, Leşi — era ameninţat sa se stângă. Din fericire se găsea un bogat rezervoriu de români In Transilvania, cari se revărsară dincoace de munţi şi întăriră rândurile rărite ale Român lor din Moldova şi Muntenia. Din Transilvania au venit elemente viguroase, dârze, hotârîte cari sporiră efectiv munca productivă. Numeroasa hrisoave ne oferă dovezi despre acest curent de imigrare. Aşa, bunăoară, Intr’un document care vorbeşte despre primele legături ale Munteniei şi Moldovei cu regii Ungariei, se spune că voevozii noştrii sunt rugaţi să nu primească supuşi maghiari. La 1440 locojiitorul Reginei reclamă că satul Poiana şi Încă un alt sat au trecut In Moldova. La 1497 guvernatorul Transilvaniei se plânge că Secuii (Ceangăii) se aşează in Moldova. In anul 1514 s’a produs in Transilvania răscoala lui Dola. După inâbuşirea ei unii români au tecut dincoace de munţi. La 1553 Alexandru Lăpuşneanu scrie Bistriţenilor să nu facâ greutăţi celor ce voesc să vie in Moldova, că nu poate face munca câmpuri. Împăratul Leopold a primit in anul 1699 un raport, in care se face cunoscut că pribegia supuşilor maghiari in Moldova nu se poate opri, fiindcă li se promte şi libertatea. Prin aceste invgrâri se susţine şi propaganda naţională, nu numai cea economică. D ministru a adus o serie de probe asupra acestei revărsări (uneori fugeau sate întregi, cum a fost cazul in comit. Aradu ui) a elementului românesc din Transilvania in Moldova. Acest fapt il confirmă şi Dimitrie Cantemir. De la anul 1700 înainte la cauzele de ordin economic ale imigrării se asociază şi motive de religionare, întrucât in acest an s’a făcut unirea cu Calvinii. In massele popoului s’a ivit imediat opoziţia cea mai categorică contra acestei uniri. Din cauza acestei uniri au trect din Ardeal în Moldova 16 mii de credincioşi ortodoxi. In legătură cu aceasta episcopul din Carlovăţ spunea că poporul este hotârît să emigreze ca să nu şi piardă eredirea Cu intenţia de a pune capat acestei emigrări stăpânirea maghiară a înfinţat la 1700 2 regimente de granieri. I meralul Bukow dăduse ordinea în regimentele acestea să se primească numai Români uniţi, ceilalţi îş regi de linie. Când au fost să depue jurământul grănicerii au aruncat armele şi au spus că niciodată nu vor renunţa la credinţa lor strămoşească. O delegaţe de grăniceri români s’a prezintat la Episcopul Novacovici şi i-a cerut să nu li se ia credinţa strămoşească, deoarece, dacă nu li se va împlini dorinţa, vor pribegi în alte ţări. Urmarea a fost că, la stăruinţele guvernatorului Bătai al Ardealului, un membru al delegaţiei a fost tras pe roata, 2 traşi hapă şi al treilea spânzurat. Martiriul acestor Români tari in credinţa lor este egal în măreţie cu acei ai credincioşilor din ţările alpine. Ca şi aceştia Românii au părăsit in masse (23 sate) Trnsilvania şi s’au aşezat în Moldova. Guvernul austriac a trimis pe căpitanul Bedeus sâ-l aducă napoi, intr’un referat al său Badeus arată că sunt peste 96 mii de familii de dezertori. Dintr’o corespondenţă se vede că Bedeus a reuşit să trimită in Bucovina 2287 dezertori, 4412 vie, 286 care şi 957 coreţe de păpuşii. In 120 ani zeci de mii de familii din Transilvania au trecut In Moldova, Muntenia, Bucovina și Bsarabia. Din date acestea se vede că curentul de imigrare din Trasilvania in Moldova a fost foarte puternic. Datele până la 1775 se referă și la Bucovina; de aci înainte se schimbă In arhivile din Viena s’a păstrat un isvod din anul 1778, In care sunt arătate nume de familii din Transilvania cari s’au aşazat in Bucovina. Românii transilvăneni vin de Sud şi se aşează un număr mai mare în părţile româneşti (jud. Câmpulung 20 familii, Suceava 14, Cernăuţi 4 ş. a. m. d.). Satele sunt: Zeleneu, Ostriţa, Ciudei, Cireş, Cupca, Carapciu o S., Horodnic, Straji, Arbore, Voronet, Stupea, Buşoaia, Vama, Tereblecea, Videşti, Botoşana, Todireşti, Costâna etc. — în total 74 sate cu elemente venite din Transilvania. Ei au nume ca acestea : Ungurean, Morosan, Simişan, Crişan, Bârsan, Tisan, Bârgâuan, Câilean, Nimigean etc., cari arată originea acestor oameni. In Bucovina s’au adăpostit cam 30 la sută grăniceri transilvanen ; unii ardeleni sunt numiţi după ocupata lor: Coban, Baciu, Strugar, Rotar etc, alţii au nume cu at româneşti: Puşcariu, Blaga A. George, Goga, Ursu, Boeriu, Saracin, Schipor etc. In total 518 capi de familie veniţi din judeţele: Nâsăud, Miramureş, Cojocna, Sâlij Hunedoara, Făgăraş, Braşov, Sibu, Caraş Severin, Ard. S’au aşezat la noi întră 1726—1778 ; sunt toţi români, afară de 116 familii de Ciangri la Ţibeni, Doineşti, Iaobeşti, cari s’au oposit aice mai de dece acest teritoriu a ajuns sub stăpânirea austriacă, deci încă pe timpul când Bucovina făcea parte integrant din Moldova. Familiile acestor transilvăneni sunt caracterizate prin prevalenţa elementului bărbătesc fap de cel femenin şi aveau de obiceiul Opii mui (6—11). Din cauza acestui amestec de populaţie in Bucovina nu s’a putut forma un dialect specifi; de aceea Bucovineanul vorbeşte cam la fel cu Bânăţeanul. Cei mai mulţi din aceşti pribegi transilvăneni se îndeletniceau cu plugaria, dar erau printre ei şi meseri.* şi. Unele comune au venit cu tot cu preoţi, Învăţători, vornici şi vatamni, cad ex. Baişşti, Vicovul de jos, Bdaceana, Butuşma ş. a. Fimitiile acestea s’au aşezat in Bucovina in calitate da vecini şi au primit amânt cu o suprafaţă variind între 12 prăjini şi 12 fălci, după puterea da muncă a fiecăreia. Cât priveşte raportul intelectual este de remarcat că la noi au veni cârtuari ardeleni Buhai-Daleanu, A. Pumnul, Sextil Puşcariu şi R. Cârnea, car au contribuit în largă măsură la desvoltarea şi romovarea mişcării culturale In acest colţ de pâmânt românesc. In legătur cu aceasta d. ministru arata că populaţia din Transilvania a fost foarte bine venităin Moldova, deoarece ea a intărit şi a susţiut elementul românisc de aice. Fără concursul Translvanenilor e greu de presupus că Moldovenii ar f putut rezista influeteior slave. D. ministru Nistor a relevat că din punct de vedere știintfic se prezită foarte interesanta poblema desvoltarii limbei si culturii in Buovina, problemă care rămâne a fi cercetată spre a se stabii deosebirile între elementele transilvănene de la noi şi cele rămase acasă. A îmblat subliniind influenta exercitată de mediu asupra elementului in disvoltarea lui. Prea frumoasa, instructiva şi interesanta conferinţă a dlui ministru Nistor a fost savantă deas stonia cu supremă satisfacţie şi aplaudata frenetic Brumă -----------------------••••---------------------- Cran Ci niIimiu rimto D lector G. Rousseau îşi va ţine cursu său de popularizare Mirul 2 Martie crt, orele 6—7 d. a. în sala Vl -a a Universităţii, vorb nd d spre *Afred de Musset, le poete detu f nt iisc» No. 2050 MMI Mino Imim Asupra alegerilor de balotaj din Bucovina am mai primit următoarele rezultate: judeţul Cernăuţi lista part. nat -lib. a reuşi in comunele Molatineţ, Reavinţ şi Davideşti, opoziţia In Voloca şi Cliveşti; judeţul Rădăuţi; lista part.nat.-lib.: Straja, Calâneşti; judul Storojineţ; lista part. naţ. iib : Drachneţ, Igeşci, Vilaucea; opoziţia: Ciornohuzi, Zahariceni; judeţul Sucecni: lista part. naţ.iib.: Clit, Lpoveni, Tişăuţi. -----------------------••••---------------------- SITUAŢIA EXTERNA In Camera franceză au început desbiteri asupra tratatului dela Locarno. Paul Boncout a ţnut un mare discurs, numind tratatul dela Locarno un gaj al siguranţei Franţei. Unul din rezultatele tratatului dela Locarno este că şi cele fa de state, in afară de Germania, vor putea fi dezarmate. * Ninctet, ministrul de externe al Jugoslavia, a avut o întrevedere cu Messo Unt. Presa din Roma crede că o lărgire a tratatului ItataIugoslav este iminentă. Atât Italia cât şi Jugosavia vor combate tendinţele de alipire ale Austriei la Germania. Dar alipirea Austriei la Armania nici nu e actuală; pentru alipire este nevoie de o hotârire unanimă a tuturor membrilor Ligii Natunilor. Și aceasta este im pc si ton. * Chimberlain a declarat că guvernul bo z- mic nu şi a fixat încă atitudinea sa în ce privește noul spor al membrilor dn sânul Consliuul Ligii, în afară de Germania Mc Donald a sperat ideia ca noule posturi să aibă o durată de 3 ani, Iar membri aceștia să nu mai fie realest a doua oara * Ir luna A oriile v i începe o puternică ofensivi spaniolâ în Maroc. ---------------------••••-------------------- Certificate de Naţionalitate In baza ordinului Ministerului de Interne No. 27293 I A din 30 Ianuarie 1926 Primăria municipiului Cernăuţi aduce la cunoştinţa generală următoarele: Minorii întrucât părinţii lor sunt înscrişi în registrele de naţionalitate, au dobândit de drept naţionalitatea părinţilor. Deci şi ei au dreptul la naţionalitatea română, nu însă şi la liberarea unui certifiat de naţionalitate aparte pentru ei înşişi, care conform dispozţiunilor ministeriale se liberează numai într’un singur exemplar şi anume capului de familie. Prin urmare minorii nu pot fi trecuţi în certificatul de naţionalitate al părintelui, dacă nu sunt înscrişi în registrul de naţiuniitate. Deopotrivă este exclusă şi înscrierea lor ulterioara in registrele de naponalitate. Acelaş procedeu se va observa şi cu privire la fiicele, care au contractat căsătorie după alcătuirea registrelor da naţionalitate şi la timpul său n’au fost înscrise în ele. Pentru dovedirea cetăţeniei, descendenţii (fiicele căsătorite) vor putea utiliza certificatul de raţionali . li M H Ml. 1. Bihui (Conferinţă ţinută în 14 Faur 1926 la „Liga culturală“ din Suceava). (Continuare) • Şi ideia aceasta a morţii năprasnice se mai repetă şi de altfel în poezia lui T. Robeanu. Odată într’o invocare a iubitei unde, pentru mai târziu, poetul profeţeşte : Numa ’n vis de knoapte-adâncă Poate-i tresări odată, Când voiu fi perit pe-o stâncă Singuratec ca un vultur. Altădată în cântecul închinat singurătăţii acelei flori căreia noi cărturarii îi zicem afectat aloumiţă sau floarea reginei, în loc să-i zicem adevărat româneşte steluţă, în cântecul deci Tu palidă şi tristă floare, unde cetim : Nici melodia nu încântă Singurătatea ta cea sfântă. O, cât e dorul tău de jalnic Când prin văzduhurile clare Ridici tu casta ta visare La plutitorul vultur falnic. Tu ştii că-i scris în neagra carte Nicicând de el să nu ai parte Dar vrei măcar să mori aproape Şi acum chemarea iubitei: Iar noi, drăguţa mea pierdută? O, vino ! Tristă mă sărută Şi-apoi la vina să mă ’ngroape. Dar la o fire atât de sensitivă, de pasionată şi de romantică în acelaş timp ca cea a lui Ghe., moartea lui nici nu prea surprinde. Şi-i locul potrivit aici să ne aducem aminte de câteva mărturii cari ne întregesc imaginea acestui mai rar specimen de o atât de nobilă superioritate, — mărturii cari ne vin din partea dnor prieteni ai lui Gh. P. N. Iorga și Gh. Bogdan-Duică. Zicea deci Iorga (loc citat 12—14): „Academia-1 alesese membru corespondent şi trebuia să fi văzut cineva sfiala cu care el luă, în şedinţa trecută, un loc pe care atâţia l-au compromis şi-l compromit. Era vorba, era dorinţa lui, şi cu mult mai mult dorinţă noastră, să fie profesorul de drept român al universităţii din Bucureşti, dar când se cunoscu această dorinţă, o mare furtună se stârni împotriva lui, din toată duşmănia sufletelor neisprăvite şi păcătoase... Noi ştim cât de adânc l-a rănit acea insultă, al cărei făptaş îl ştia şi tocmai deaceea vedea că nu poate cere nici o satisfacţie; şi faţă de împotrivirea acelor profesori de universitate, neînţelegători şi răi, ştim cu cât desgust spunea că nu mai ţine astăzi la acea catedră „Dacă a fost vreodată o viaţă de om chinuită şi jertfită pentru aleasa gingăşie, pentru nemărgenita bunătate, pentru mărinimia superioară a sufletului regal care o stăpânia şi nu putea să stăpânească şi împrejurările unor vremuri nenorocite, a fost viaţa prietenului nostru George Popovici. Intre învinşii păcatelor noastre, între acei pe cari i-a ucis prostia şi răutatea din acest neam, nu ştiu niciunul pe urma căruia să trebuiască atâtea lacrimi. A fost aur curat în calea acelora cari, împodobindu-se cu plumbul, l-au călcat în picioare“. Iar, de dată mai recentă, Gh. Bogdan-Duică, pentru epoca de ştrengării studenţeşti ale lui Gh. P. la Cernăuţi (citez după rev. „Făt-frumos“, Suceava, An. I 1926, 28): „Un romantic iubitor de izolări şi de ieşiri ştrengăreşti din izolare. N’am uitat încă avântul săniei, iarna, spre Sadagura, unde în odăiţa caldă a Ovreicei crâşmare se goliam păhar după păhar, puneam ţările la cale şi ne întorceam luminaţi de zăpezi şi de sclipirea stelelor iernatice, cu popas la Podul Prutului, care răsuna câteodată de-o horă a unirii, căci nu eram singuri; erau pe acolo şi alţi crăişori bucovineni, dintre cari unii trăiesc încă... — Unde-ţi merg florile astea ? — îl întrebai altădată. — Spre munţi, la cineva! — Dar numele nu-i spunea; l-am ştiut de la alţii, nu de la el... — Şi pentru ce ai plecat tu de-acasă, să te aşezi aici cu chirie ? (era în strada Horecei). — Ia ca să pot ceti liniştit şi bine pentru examenul ăsta; examenul are mult haz, când ştii ceva mai mult decât dascălul — sfârşia el explicarea“... „Evul mediu cu libertatea seigneurială, cu gluma ascuţită chiar grotesc, cu dărnicia risipitoare, cu cultul asexual26) al femeii, cu versul împodobitor când trebue să plece în lume, ar fi fost un timp mai priincios gesturilor acestui suflet jenat de bunele cuviinţe ale societăţii de azi“. I 3.) Noi am zice: romantic...