Glasul Bucovinei, iunie 1926 (Anul 9, nr. 2117-2139)
1926-06-11 / nr. 2125
Hilf Storojineț cu No. 224/rez. .. D/n ordinul p-1"3 oraf lui Ciudeiu 3 foSt S‘ d'n 2 Iunie a ^area ziarului nostru, Iită să demin‘d circular cătră toate primarile din Acélava l-a dat și ușierul d lui Eusebu Poiudelui .«bardon d. Prefect Jauca, căci primarul de poveina în naivitatea sa, ne trimite următoarea a- Dată cu No. 233 din 6 Iunie a. c: „Domnilor re^ factori Primăria comunei Balaceana cu onoare va ,pS ta binevoiţi a ne schimba tara .Glasul Bucovinei“ în „foaia partidului poporului . averesc« !-si- ra ssSfîLsrSr cane ! Ei îşi fac iluzia^ă desfiinţez, un z!ar reuşi, un scurt ca „Glasuţc£gte măsuri de prigonire a singurului ziar ...os şi cotidian românesc din Bucovina trebue să treziască la corespunzătoare reacţiune pe toți prietenii noştri. Apelăm dar la toată insistenţa la toţi prietenii noştri şi la toţi oamenii de bine să contribue cu toate mijloacele la răspândirea „Glasului Bucovinei“ ! Căci şi înăbuşirea glasului nostru şi luarea posibilităţii cetitorilor de a se informa din coloanele ziarului nostru despre valoarea guvernării şi guvernanţilor de astăzi e unul din scopurile meschine pe cari le urmăresc averescanii. --------------------••••-------------------- .GLASUL BUCOVINEI* Fixarea candidaturii averescane la colegiul de senat al consiliilor comunale şi judeţean în Cernăuţi ... Şi s’au adunat la Cernăuţi o sută douăzeci şi cinci consilieri ai aşanumitei Einheitspartei evreeşti — ăştia, în frunte cu Mayer Ebner şi Fleminger, l-au întrecut cu numărul şi pe d-l Maniu, care are numai 100 de sfetnici! — şi până târziu în noaptea de 8 spre 9 iunie a. c. au desbătut asupra candidaturii evreeşti ce vor s’o pună sioniştii in alegerile da Senat al colegiului consiliilor comunale şi judeţene pentru judeţul Cernăuţi ... In pactul electoral încheiat intre d-nii Mayer Ebner, Fremminger şi Dori Popoviei, acesta din urmă a promis acest mandat Evreilor, indiferent de faptul că întreg corpul electoral al acestui colegiu nu are nici 2° o Evrei. După raţiunea d-lui Dori Popoviei, alegătorii creştini, in cea mai mare parte ţărani, ai acestui colegiu electoral ar trebui să aleagă un evreu sionist ... Nu e mirare că d-nii sionişti se potrivesc acestor concepţiuni ministeriale cum nu e de mirare că aşa un ministru e în stare să ajungă la o asemenea soluţiune. Dar ziarele minoritare locale aduc informaţiunea că s’au găsit patru candidaţi evrei pentru acest mandat şi anume: Dr. Wassermann, Dr. Lazarovici, Dr. Bierer şi Klüger. Cei doi dintâi s’au retras, iar între Klüger şi Dr. Bierer s’a dat un vot de cătră cei 125 sfetnici, D l Klüger a întrunit 67 voturi, iar Dr. Bierer 58. Astfel dar s’a făcut alegerea candidatului evreu—averescan pentru candidatura la mandatul de Senat a consiliilor comunale şi judeţean din Cernăuţi. Oberrabilul Dorj a dat binecuvântarea la această alegere. . . Rămâne de văzut, dacă alegătorii colegiului electoral vor primi cu resemnare sfidarea acestei candidaturi. Roadele demagogiei averescane Gospodarul ucrainean Lessan Gheorghe din Văşcăuţi pe Ceremuş, al cărui vis este guvernarea din Kiev în locul celei din Bucureşti şi care îşi schimbă partidul ca şi cărăuşul caii, a devenit de curând „averescan“. Achiziţia ce au făcut o averescanii cu acest individ este bine meritată de partidul tereoarei şi al batjocurilor. Faptele acestui Lessan sunt demne de şeful pe care şi l-a ales- iată o ispravă, din care a ieşit păcălit. Câteva zile înainte de Dumineca în care după calendarul iulian aveau să cadă paştele, Lessan se prezintă „socoţiitorului“ ministrului Bucovinei Jenică Popovici cu rugămintea să binevoiască a ordona venerabilului cler din Văşcăuţi să sfinţească pasca de paştele „neoficiale“. Cu aere de mare ocărmuitor al Bucovinei, tânărul Jenică se execută şi-i dă lui Lessan un „bilet de vizită“ pentru parohul din Văşcăuţi, P. C. Sa părintele protopop Michitovici. Gheorghe Lessan, care din păcate e şi primar al Văşcăuţului, întors acasă, trimite pe toţi poliţiştii oraşului călări prin comunele învecinate şi prin oraş cu vestea cătră săteni că Dumineca ce vine se vor serba adevăratele paşte, cele ţinute de preoţi nefiind „ale noastre“, îndemanându-i să aducă pasca la sfinţit. Ţăranii neştiutori au ascultat sfaturile „hatmanului“, astfel că în Dumineca destinată „paştelor“ s-au strâns pe piaţa Văşcăuţului dinaintea bisericii un număr destul de mare de căruţe cu săteni cari au adus pască la sfinţit. După oficiarea sf. liturgii, Lessan se prezintă P. C. Sale părintelui Michitovici cu „ordinul“ (?!) lui Jenică, cerând ca Sf. Sf. să sfinţească pasca. Se înţelege că părintele Michitovici a refuzat categoric să facă acest lucru, dându-şi silinţa să convingă poporul de erezia în care se găseşte împreună cu Lessan. Acesta şi cu cei câţiva oameni din jurul său devenind ameninţători, P. C. S. părintele paroh a trebuit să recurgă la un truc, spre a scăpa de insistenţele lui Lessan. S’a prefăcut câ e gata să sfinţească pasca de dragul lor, a cerut însă să-i asigure prin contract o bucată de pământ de 10 fălci, ca să aibă cu ce trăi restul zilelor ce-i va dărui D-zeu, pentrucă neavând ordinul chiriarhului său să sfinţească pasca, va fi scos cu siguranţă din slujba de preot. Nefiind în stare Lessan să îndeplinească această condiţiune a Sf. Sale, poporul a înţeles temeinicia argumentului adus de Sf. Sa şi s’a întors fiecare la casa lui cu pasca nesfinţită, înjurând în Lessan, care i-a tras pe sfoară. Lessan însă nu e lămurit nici până azi dacă a tras el pe sfoară pe bieţii săteni, sau a fost singur tras pe sfară de Jenică, împreună cu poporul ce i-a crezut pe amândoi. Această întâmplare comică in felul ei, are totuşi o parte foarte serioasă, căci ne arată roadele demagogiei nebune practicate de averescanii bucovineni ca să poată reuşi în alegerile generale. „Răzeşul“ .......................••••----------------------- Generalul Berthelot membru de onoare al Academiei române Academia Română, a ales membru de onoare pe generalul Berthelot, drept recunoştinţă pentru dovezile de sinceră prietenie arătată ţări noastre precum şi pentru sprijinul militar şi diplomatic dat realizării idealurilor naţionale. No 2125 Ar fi prea mult! Pe când când îl calci pe coadă, schelăe îngrozitor. Aşa sunt şi averescanii noştri de prin redacţia „Dreptăţii“ ! Ori de câte ori te aveţi insuficienţa şi nepregătirea politică sau ziaristică, schelăe îngrozitor, năpustindu-se asupra noastră în modul cel mai bădăran. Nefiindu le aceasta îndeajuns, se năpustesc în noul 670 al «Dreptăţii» în mod atât de puţin cavaleresc şi asupra unei doamne onorabile şi străine de luptele pătimaşe dintre partidele politice, precum e d na Constantinescu Frunză. Cavalerism în lupta politică pe care o duce «Dreptatea» d-lui Dori Popovici împotriva adversarilor săi politici, ar fi prea mult să aşteptăm de la redactorii şi colaboratorii «Dreptăţii». N’am fi crezut însă că această calitate le poate lipsi cu desăvârşire şi faţă de doamne. Dar ar fi prea mult să presupunem ceva bun la cei de la «Dreptatea». ----HM încă o dovadă de anarhie guvernamentală Intr-o rectificare trimisă de un averescan din comuna Şerduţi de sus ziarului „Morgenblatt“, publicată in No. din 9 Iunie se constată textual, că la 22 Maiu a venit infereuţil de sus „dl. comisar Grigorovici“, a disolvat vechiul consiliu comunal, punând în fruntea comunei pe Vasile Poratco. Noi ştim că d-l Ştefan Grigorovici, fost funcţionar al Prefecturii de poliţie din Cernăuţi şi dat afară din slujbă, pentru că în timpul luptelor studenţimii române din Cernăuţi pentru Teatrul Naţional a maltratat şi a călcat in picioarele calului său studenţi români, nu e funcţionar administrativ şi n’a avut deci nici o calitate să disolve un consiliu comunal. Dar sub administraţia lul Dori Popovici este permis totul. Anarhia guvernamentală in Bucovina e deci confirmata prin insuşi rostul Averescanilor. ItM ------------------- încetarea plăţii despăgubirilor de războiu Cetim în „Argus“ No. 3935 din 9 iunie, Ministerul de finanţe a dat ordin adminstraţiilor financiare din ţară să sisteze pentru moment plata avansurilor cuvenite ca daune de războiu celor rămaşi infirmi din cauza bombaior, familiilor celor ucişi, internaţilor din ţară şi străinătate, celor ce au suferit violuri, etc. Raţiunea acestei măsuri ministerul a găsit oin necesitatea totalizării avansurilor plătite până acum de către diversele administraţii financiare. M nun murat 2. Un antic îndrumător al ştiinţelor, Pythagoras In al doilea curs de popularizare al său, d. prof. univ. Dr. D. Marmeliuc, transporta auditorul select în lumea antichităţii, când se punea temeiul progresului de astăzi al ştiinţelor, vorbind despre miraculosul fiu al cioplitorului de piatră din Samos, Pythagoras. Cercetător ştiinţific, teolog şi reformator moral în aceeaşi vreme, el s’a confundat, ca toţi marii reformatori ai timpurilor, cu învăţătura şcoalei, creată de el, cu sistemul filozofic — mistic, care poartă numele lui. Printre noianul de legende, care învăluesc această figură aproape mitologică, se desprind totuşi câteva date biografice, care se pot lua in considerare. Născut pe la începutul veacului al VI lea în Samos — el se dedică studiilor speculative şi-şi îmbogăţi, prin călătorii în Egipet, probabi în Babilonia, cu siguranţă în cea mai mare parte a lumii elenice de pe atunci, cunoştinţele sale. Pribegind, probabil in a. 532 din Samos, el se aşeză în orăşelul Croton din Italia de Sud, unde, după un războiu nenorociţi purtat cu Sybaris, află atmosfera prielnică pentru învăţătura sa filozofică — mistică. Infiinţând aici o societate religioasă, in care puteau intra persoane de amândouă sexele, împărţite în grade, după vechime şi drepturi, el se avântă pe încetul in fruntea trebilor obşteşti, introducând un regim aristocratic, demn şi moral. Dar mişcarea democratică de la sfârşitul veacului al VI-lea sgudui şi regimul acesta pytagoreic. In Croton Pytagoreii au avut aceeaşi soarte ca şi ordinul Templierilor în Franţa lui Filip IV cel Frumos: surprinşi, în timpul exerciţiului misteriilor lor, ei au fost încuiaţi în casa proprie şi arşi. Pythagoras a scăpat din această catastrofă, refugiindu-se la Metapont, unde a murit numai timp după aceea. I s’a reproşat acestei şcoale lipsă de sobrietate, prea multă fantazie. Cu toate acestea Pythagoras şi ucenicii săi sunt deschizătorii luminaţi ai cărărilor spre ştiinţele pozitive. Pythagoras este, în primul rând, creatorul acusticei. Pornind de la muzica ca element educativ, el a fixat, după o experienţă simplă, făcută pe un monochord cu căluş mobil, raportul dintre înălţimea tonului şi lungimea coardei, stabilind o regulă pentru ceea ce până atunci părea o abstracţiune, pentru distanţa dintre tonuri. Diferitele distanţe el le fixă în cifre, numindu-le octav, cvint, cvart etc. şi punând pe deasupra bazele ştiinţei, care astăzi se numeşte mecanica tonurilor. Văzând că cifra poate fi expresia unei abstracţiuni, ei îi acordară ceva din misticismul divinităţii, ridicând-o deasupra lumii empirice. Privită mai întăiu ca măsură a spaţiului, cifra deveni pentru această şcoală ceea ce pentru Anaximandros era însufleţitul său infinit, ceea ce pentru Thales era apa, pentru Anaximenes aerul, originea, miezul şi fiinţa tuturor lucrurilor. Lui îi reuşi deci să găsească, pentru lumea aceasta de veşnice prefaceri un razim stabil şi să dea prin cifră expresie regularităţii universale. Cum pentru Pythagorei abstractul e mai presus de concret, la corpuri se poate face abstracţie de cuprinsul lor cubic, văzându-se, în spiritul nostru, numai feţele, la feţe numai liniile, la linii numai punctul. Punctul e unitatea, elementul cifrei, şi ca atare originea tuturor lucrurilor. El corespunde cifrei 1, precum linia reprezinţi cifra 2, faţa 3, corpul 4. Mânaţi astfel înainte de rezultatele lor, ei raportă şi fenomenele sufleteşti la cifră. Prietenia b. o. corespunde cfrei 8, sănătatea cifrei 7, dreptatea cifrei 4 etc. Ba ce e şi mai mult, şi fenomenele cosmice sunt raportate la cifre. In cifra 1 sunt împreunate, pe teren cosmic, contrastele finit şi infinit, din armonia cărora s’a născut cosmoui. Cifra 10 e cea mai perfectă. El îi corespunde, in lumea corpurilor, sfera — forma exterioară a corpurilor cereşti. Cifrele sunt sfinte, îndeosebi cifra 3—veche credinţă aricâ. Acest misticism al cifrei a influinţat şi filozofia modernă. N’avem să ne gândim decât la cartea „De monade, numero et figura“ a lui Giordano Bruno, la opera filozofică a lui August Comte şi la aforismul lui Lorenz Oken, că tot ce este real nu e atceva decât o cifră, pentru a vedea vechile înrâurinţe pythagoreice. Pornind de la sfinţenia cifrei, Pythagoreii ţineau de inatacabile şi rezultatele ce se obţineau din imperecherea cifrelor în calcule matematice. Astfel au pus ei bazele şi acestei ştiinţe pozitive, matematicei. Meritul cel mare al lor este însă pe terenul geografiei cosmice şi a cosmologiei. Ei consistă, cei dintâi în antichitate, că pământul are forma de sferă, făcând astfel un pas uriaş spre Kopernikus şi Galiiei, iar pythagoreianul Philolaos atribuie pământului chiar o mişcare în jurul focului central, în jurul căruia se mişcă, dealtfel, zece sfere concentric: cerul, cinci planete (afară de Mercur şi Venus), soarele, luna, pământul şi contrapământul, o fciune, iscodită de Pythagorei, pentru a împlini cifra 10. Rotindu-se în jurul focului central, aceste sfere produc o vibrare a materiei fine, care se găseşte im spaţiul liber dintre ei, iar vibrarea aceasta se închiagâ într’o frumoasă muzică, numită armonia sferelor.. In privinţa sufletului, invăţătura Pythagoreilor se confundă cu cea a Orfieilor— o sectă, ivită în Grecia cam în acelaş timp şi care-şi are în centrul cui.