Glasul Bucovinei, septembrie 1926 (Anul 9, nr. 2191-2214)

1926-09-01 / nr. 2191

Pag. 2 De necrezut Ni se aduce ştirea că şeful de cabinet al d-lui ministru Dori Popovici, nepotul de frate, al acestuia şi fiu de preot, dl Jenied Popovici, care în lipsa unchiului ministru îşi ia aere să-l facă d-sa pe ministru, dimpreună cu prefectul de Câmpu­lung licenţiatul In teologie d. Jitariu au încercat să puie la cale populaţia creştină ortodoxă ro­mână din Valea Suhei să facă o primire ostilă ba chiar să-l flueră pe I. P. S. Sa Mitropolitul Nectarie al Bucovinei cu prilejul vizitaţiei cano­nice din urmă pe care I. P. S. Sa a făcut o in satele din Valea Suhei. Creştinii pe cari amin­tiţii d ni au încercat să-i câştige pentru planul lor murdar politic, s' au împotrivit cu indignare şi amărăciune acestor încercări. Primirea ce s’a făcut I P. S. Sale a fost din cele mai căldu­roase şi însufleţite. Oricât de mult dl Dori Popovici cu oamenii săi vor fi fiind orbiţi de patimă politică, totuşi mintea noastră refuză să priceapă cum poate a­­junge o organizaţie politică la atâta decădere, in­cât să confunde o vizitaţie canonică episcopală făcută in vederea întăriră credinţei strămoşeşti cu o oarecare adunare politică electorală de scand­al. --------------~e©«®--------------­ Urmările promisiunilor date în timpul campaniei electorale îndată ce s’a hotărât unirea necondiţionată a Bu­covinei cu Patria-Mamă la stăruinţa rară şi desinte­­resatâ a d-lui prof. univ. Ioan Nistor întovărăşit de repausatul G. Tofan şi alţi prieteni de acelaşi gând acest colţ de ţară desrobită n’a fost lăsat în sama în­tâmplări!, ci aceşti buni fii ai neamului român ase au început sâ refacă şi să creeze dela temelie tot ceeac­î străinii ne-au luat şi ne-au profanat — limba şi lege?.. In satele de-a lungul frontierei României vec­i, unde au fost desnaţionălizaţi Românii de cătră Austriaci, s’au înf­inţat şcoli româneşti cu învăţători veniţi de pe plaiurile curat româneşt. Aceşti muncitori pătrunşi de datoria ce o au fata de neam au muncit în şcoală şi în afară de şcoală pentru a răspândi cultura româ­nească şi pentru a sădi din nou în inima poporului român desnaţionalizat dragostea de­ a deprinde limba şi datinele româneşti. Irjceputui a fost greu. Cei mai mulţi înstrăinaţi de noi au fost contra introducerii limbei româneşti în şcoală. Acest element autohton moldovenesc, care a fost desnaţionalizat de către U­­cranienii galiţieni nu ne privia cu ochi buni pe noi în­văţătorii români. Abia după muncă grea şi răbdătoare am izbutit să facem să se trezească şi în ei conştiinţa românească. A­urea îi auzim pe aceştia vorbind, că-s români şi se trag din neamul românesc. Ei singuri îşi tălmăcesc originea numelui, numai ca să se poată mândri că-s rom­âni de origine. Muma noastră pe care noi învăţătorii ne bucu­ram mult, părea să fie încununată de succese stabile până la alegerea electorală din anul acesta nu îndrăz­­nia nimene in sat să amintească ceva de şcoala ru­sească. Locuitorii ştiau atâta că au fost odată desna­­ţionalizaţi şi că acuma trăiesc ca români şi ei în ţara românească, având aceleaşi avantagii ca şi ceilalţi Ro­mâni, fiind la fel împroprietăriţi şi copii lor fiind pri­miţi in aceleaşi şcoli şi întreţinuţi în aceleaşi inter­ GLASUL BUCOVINEI* nate. Toste acestea s-au legat pe ei de sufletul ro­mânesc. Sunt însă printre cei buni şi alţi rătăciţi, cari se lisă smomiți şi se pun in slujba duşmanilor, fă­când propaganda contra limbei româneşti. Dela ale­gere î­icoare tot mă întreabă, când unul, când altu', dacă la toamnă se va introduce şi aci în şcoală limba rusească, căci ei au auzit că nu Ardea­ sau deschis şcolile ungureş­i în satele, unde au fost desnaţionali­­zate de Ungu­r. Ei mai au la spatele lor sfetnici, cari îi seduc cu vorbe dulci şi amăgitoare. Aşa în comuna Negostina şi, aud că şi în alte comuna din plasa Siret, strâng ţăran­i la îndemnul avocatului Wag­ner—cunoscut in Siret ca mare socialist — iscălituri pentru şcoala rusească şi le trimit cu cereri ministe­­riului de instrucţie. Acest fapt trist se poate dovedi la faţa locului. Rugăm ca autorităţile şcolare să o­­prească aceste agitaţii aţâţătoare şi să nu admită ca astfel de cereri sa aibă ascultare căci pe calea aceasta se aduce numai vrajba şi nelinişte în sânul populaţiei şi agitator­ii devin şi mai îndrăzneţi decum sunt. Jan­­darmarh ar trebui sa urmărească astfel de cazuri şi să-i trezească pentru t­tdeauna pe instigatorii ires­­ponzabili, ca sâ ştie că trăiesc în ţara românească, unde se bucură de toatâ libertatea—unde soldatul român le scuteşte avutul şi în schimb uită de datoria ce ar trebui sâ o aibă ca buni cetăţeni români faţă de­­ ară■ Eugen Smocot, director şcolar -----------------------------------------------­ No. 219 . JlSlI Ultimi'1 il PMiltll Din pla a Vicovelor Epilog electoral La judecătorie multă lume, şi mai multe procese, cu extrem de multe subiecte. Intre altele şi următorul: Se face strigarea, între ambele părţi şi începe interogatoriu!. Judecătorul: Cum a fost bade Costan ? Costan (reclamant). Era în ziua alegerilor. Stă­team de vorbă în drum cu alţi doi gospodari şi vor­beam despre politică Eram cu multă voie bună, când deodată se apro­pie de mine Silvestru (pârâtul) şi mă întreabă cu cina votez. Eu i-fim spus că cu d. Nistor, deoarece el mi-a făcut foarte mult bine, şi trebuie să-i fiu recunoscă­tor. La auzul acestor cuvinte, Silvestru mă prinde a palma­, a mă trânti­­ pământ, şi a mă înjura de toate mamele Din­­sre ssfvede venind şeful de jandarmi. Silvest­u cum ii vede se repede la el, şi vine cu el alergând înspre noi zicând: ia­­ şi închide-i căci vor­besc contra »guvernului“ şi a ţării sunt nişte „bol­şevici“. Jandarmul ne închide numaidecât. Câteva cea­suri după ce ne-au închis vine iar Silvestru cu şeful de im­armi şi ne dă drumul, ba ne ia chiar la el acasă şi ne cinsteşte cu şp­ot, din care noi n’am băut, decât numai siliţi. Martorul sub jurământ face aceeaşi declaraţie. Judecătorul: Cum e bade Silvestru ? Silvestru: Şi trăiţi d­­e judecător, nici nu-l ştiu pe omul acesta, necum l-am bătut. Se leagă degeaba de capul meu Ferească D zi­u de năpastă, ş. a. m d. Judecătorul: împâcaţi-vâ ! Advocatul reci.: 500 lei despăgubire şi împ­ăcă­­ciunea e gata. Silvestru­. Pentru ce să dau? Nu-s vinovat. Advocatul lui Silvestru­. 200 lai dăm, iar dacă nu­­ vrei, noi aducem martori că aţi fost cu toţii beţi, şi nu ştiţi singuri care pe cine l-a bătut. Adv. rec­.: 500 ! Adv. pâr.: 200 ! Adv. reci. : 300 ! Adv. par. : 300 ! Și ...împăcâciunea s’a făcut. Vorba aia: Nu-s vinovat, nici n’am bătut, dar plătesc căci sunt „averescan“ și nu vrau să am bo­­cluc pa degeaba. „Pretoriale“ Vicovul a primit ca pretor pe cel mai proaspăt „averescan convins“ pe d. Ilie Pomohaci, mare ama­tor de jocuri da noroc, în special de joc de cărţi. Noul „casinou“ din casa ovreiului Zh­ing îl numără printre oaspeţii nelipsiţi. Nu se’ntâmplă joc fără si­mandicoasa- i persoană. Dar sărmanul pretor se vede că n’a prea avut noroc, căci într’o bună zi pe’nserate pretorul apare radios în casinou şi... confiscă toate cărţile şi toţi ba­nii aflători pe cele mese. Cei prezenţi, în majoritate advocaţi, rămân­­ tablou. Şi cum aceştia fiind toţi averescani, au hotărît la rându-le să-i joace festa pretorului. Primele demersuri s’au făcut la prefectură, apoi un advocăţel mai deştept, Dr. Gramatoviei, s’a dus şi s’a plâns — câtă umilinţă ! — lui Jenică Popovici la serata Daciei. Bine­înţeles că neisprăvitul şef de ca­binet nu i-a făcut hatărul. In schimb pretorul s’a ales cu o pâră din partea proprietarului casei, Ziring Avocaţii mai mult sau mai puţin cavaleroşi din Vicov refuză un amestec în acest proces, singurul Dr. Gramatoviei s’a aflat să ia partea lui Ziring. Dar şi de altfel pretorului nostru nu-i prea merge. La Putna a închis un restaurant din motive lui bine cunoscute şi în orice caz bazându-se pe vre-un paragraf al legii. După câteva zile tot el primeşte ordin de la pre­fectură ca să redeschidă restaurantul. Din anumite con­­sideraţiuni politice, şi având în vedere concursul dat la alegeri etc. etc. In­totdeauna la luarea unor astfel de măsuri cari privesc direct administraţia, veţi lua mai întâi contact cu mine. Iată motivul prefectului. Nu se poate spune că „averescan­i“ din judeţ nu se „înţeleg“ şi nu se „respectă“. Altă chestie Georgescu mic funcţionar la percepţie dar „con­vins“ şi el averescan şi agent „grozav“ pe timpul ale­gerilor este cliperat. A fost numit­ă ca recompensă pentru serviciile prestate în timpul alegerilor — se­cretar la pretură. Dar nu se poate săracul decide să depună jurământul, deoarece zice el că ce se face, dacă azi mâine guvernul cade şi vin iarăşi liberalii la putere (F. intiligent băiatu !) Frământările sufleteşti ale sărmanului Dionis­ Georgescu au luat sfârşit, odată cu serbarea Daciei din 2 August a- c., când „domnul deputat* Vascu şi ridicolul personaj politic Jenică l-au „asigurat" că ave­­rescanii stau patru ani „bătuţi* la putere (vorba altui hazliu averescan Ţigară). Şi — d. Georgescu s’a decis să jure cu oares­­cari rezerve şi f. neîncrezător în cele spuse de cei doi „corifei“ căci Georgescu e „băiat inteligent“, şi a apreciat la justa lor valoare afirmaţiunile celor doi... embrioni politici. Vorba aia: Cum n’am sta noi şi opt ani, dar cine dracu ne lasă ? ! King-Fu Citiţi „Glasul Bucovinei" Gramatica limbii române de prof. Dr. C. Şotropa ediţia V aprobată de Ministerul Instruc­ţiunii Publice din 5 Iulie 1924 editura „Cartea românească", Bucureşti, 235 pag. In sfârşit avem o gramatică completă şi sistematică, alcătuită după modele franceze şi nemeşii şi cu probe din Scriitorii români consacraţi ca Eminescu, Coşbuc, Creangă, Odobescu, Slavici, Gane. Regretabil numai că această carte folositoare a fost aprobată pentru toate şcoalele secundare şi nor­male aşa da târziu, după ce s’a cheltuit multă vorbă pe lângă consiliul permanent. De mult aveam nevoie de o gramatică completă, independentă de cartea de citire, cu un ma­terial bogat şi bine aranjat. Avem noi gramatici, nu-i vorbă dar nici una completă, şi apoi gramatica data manualele de limba română e tratata în capitole mici şi incomplete. Scopul principal al gramaticii, spune prof. Şo­tropa, este de a pune o temelie solidă pentru unifi­carea limbii literare, care să cuprindă toate meleagu­rile locuite de Români. Dar să intrăm in amănunt Fonetica tratează vocalele, consonantele, silabele şi despărţirea lor, accentuarea cuvintelor, dând un ta­blou de cuvinte, cari îşi schimbă vocalele şi conso­nantele. Morfologia tratează cele zece feluri de cu­vinte , începând cu substantivul Aici iarăși aflăm un tablou asupra genului substantivelor. Articolul se îm­parte in hotărit și nehotărît, cel hotârit are două forme: enclitic:-i,-a,-lui,-i, ie,-lor; proclitic: cel, cea, al, a, etc- Deci -­ del­a cuvântul arti­culat liceu­l este articol şi nu după cum scrie prof. August Scriban de la Iaşi în gramatica sa d. p. la ar­ticulat pentru liceu! pur şi simplu liceu Acei­­ pe care îi adăugăm v­oi este p­obabil pentru d-sa una din „fal­sificările cărţii şi ziarului*. Nu-i vorbă artcolul ho­târit­l se suprimă câtaodită în poezii şi în graiul po­pular d. p . Numai omu-i (pentru omul î) schimbător pe pământ rătăcitor. Lămurită este chestiunea lui u întreg, j imâtate şi mut, acest din urmă sa scrie la singularul cuvintelor terminate in ai,-ti,-oi -si-ti; un cusiu, doi crai; un puiu, doi pui; un obhiu, doi ochi. Articolul pronominal se acordă cu substantivul — de care depinde atribulul — în gen și număr; re­­levez lucrul acesta îndeosebi pentru gazetari, cari mai întotdeauna nimeresc ac­ete acorduri de andoasele vezi I­on Gorun: Ştii româneşte? pg. 19. Contrar părerii unor filologi prof. Şotropa deo­sebeşte declinaţiune masculină şi feminină, iată unul din cle mai grele capitole. Aflăm în prefaţă că toc­mai acest capitol l-a preocupat mai mult pa autor. După multa discuţii cu fruntaşii literaturii şi cu pro­­fesoii din întreaga Românie a ajuns la convingerea că cea mai bună metoia de a feri pe elev sa facă greşeli cu privire la declinaţiuni e desfacerea în şase grupuri feminine şi patru masculine, având pentru orice cuvânt posib­l­ul tablou special. Pare cam lung şirul declinaţiunilor române, dar numai aşa se pre­zintă mai lămurit. Metodă această para mai fericita, pentrucă evită orice confuzie între multe exemple a­­lâturate şi ca sâ ştie oricine că genetivul articulat dela mama e mamei şi nu mamii, sau dela pădurea gen. art. pădurii, femeia gen. art. femeii şi nu femeiei cum aflam atât de des prin ziare şi cum scriu atât de mulţi scriitori chiar. Declinaţiunea masculină se împarte in patru­ grupuri, urmând în trei grupuri substantivele ambigene cu exemple numeroase pentru fiecare grup. Ce priveşte neregularităţile şi excepţiile din domeniul substantivului autorul ne înşiră un tablou cu pluralul în­­uri şi cari au de obiceiu altă însemnătate decât în singular. Se dă atenţie şi numelor proprii, cari în altă gramatică nici nu sunt amintite. Se declină subs. Bucureştii şi Cernăuţii, cari au produs oarecari nedumeriri (vezi Junimea literară N-rele 7—8 anul XV 1926). Adjectivul îl împarte în patru grupuri, terminate în e; în consonantă; în-os, -or, -esc, -el; în -iul­ie. Deosebim şase feluri de numerale: cardinale, ordinale, multiplicative, distribu­tive, fracţionare şi nehotârîte Bine remarcată este funcţiunea numeralului cardinal la indicarea datelor, căci deşi numirile de luni sunt masculine, se zice „în două Maiuu, în două O­ctomviie, însă în întăiul Iulie. Urmează pronumele cu exemple buna, alese şi clare, d. p. pentru a distinge pronumele posesiv său de lui. Cuprinde gâtul lui plângând Şi’n aspra-i coamă îngropând obrajii palizi: „Lui de leu* Suspină trist, odorul meu Tu ştii că eu te vând ?“ (Coşbuc) Bolnavul s’a trezit şi cere apă şi pe fiul său, C. Negruzzi. (Va urma) I. Mandiuc ••••

Next