Glasul Bucovinei, septembrie 1926 (Anul 9, nr. 2191-2214)
1926-09-01 / nr. 2191
Pag. 2 De necrezut Ni se aduce ştirea că şeful de cabinet al d-lui ministru Dori Popovici, nepotul de frate, al acestuia şi fiu de preot, dl Jenied Popovici, care în lipsa unchiului ministru îşi ia aere să-l facă d-sa pe ministru, dimpreună cu prefectul de Câmpulung licenţiatul In teologie d. Jitariu au încercat să puie la cale populaţia creştină ortodoxă română din Valea Suhei să facă o primire ostilă ba chiar să-l flueră pe I. P. S. Sa Mitropolitul Nectarie al Bucovinei cu prilejul vizitaţiei canonice din urmă pe care I. P. S. Sa a făcut o in satele din Valea Suhei. Creştinii pe cari amintiţii d ni au încercat să-i câştige pentru planul lor murdar politic, s' au împotrivit cu indignare şi amărăciune acestor încercări. Primirea ce s’a făcut I P. S. Sale a fost din cele mai călduroase şi însufleţite. Oricât de mult dl Dori Popovici cu oamenii săi vor fi fiind orbiţi de patimă politică, totuşi mintea noastră refuză să priceapă cum poate ajunge o organizaţie politică la atâta decădere, incât să confunde o vizitaţie canonică episcopală făcută in vederea întăriră credinţei strămoşeşti cu o oarecare adunare politică electorală de scandal. --------------~e©«®-------------- Urmările promisiunilor date în timpul campaniei electorale îndată ce s’a hotărât unirea necondiţionată a Bucovinei cu Patria-Mamă la stăruinţa rară şi desinteresatâ a d-lui prof. univ. Ioan Nistor întovărăşit de repausatul G. Tofan şi alţi prieteni de acelaşi gând acest colţ de ţară desrobită n’a fost lăsat în sama întâmplări!, ci aceşti buni fii ai neamului român ase au început sâ refacă şi să creeze dela temelie tot ceeacî străinii ne-au luat şi ne-au profanat — limba şi lege?.. In satele de-a lungul frontierei României veci, unde au fost desnaţionălizaţi Românii de cătră Austriaci, s’au înfinţat şcoli româneşti cu învăţători veniţi de pe plaiurile curat româneşt. Aceşti muncitori pătrunşi de datoria ce o au fata de neam au muncit în şcoală şi în afară de şcoală pentru a răspândi cultura românească şi pentru a sădi din nou în inima poporului român desnaţionalizat dragostea de a deprinde limba şi datinele româneşti. Irjceputui a fost greu. Cei mai mulţi înstrăinaţi de noi au fost contra introducerii limbei româneşti în şcoală. Acest element autohton moldovenesc, care a fost desnaţionalizat de către Ucranienii galiţieni nu ne privia cu ochi buni pe noi învăţătorii români. Abia după muncă grea şi răbdătoare am izbutit să facem să se trezească şi în ei conştiinţa românească. Aurea îi auzim pe aceştia vorbind, că-s români şi se trag din neamul românesc. Ei singuri îşi tălmăcesc originea numelui, numai ca să se poată mândri că-s români de origine. Muma noastră pe care noi învăţătorii ne bucuram mult, părea să fie încununată de succese stabile până la alegerea electorală din anul acesta nu îndrăznia nimene in sat să amintească ceva de şcoala rusească. Locuitorii ştiau atâta că au fost odată desnaţionalizaţi şi că acuma trăiesc ca români şi ei în ţara românească, având aceleaşi avantagii ca şi ceilalţi Români, fiind la fel împroprietăriţi şi copii lor fiind primiţi in aceleaşi şcoli şi întreţinuţi în aceleaşi inter GLASUL BUCOVINEI* nate. Toste acestea s-au legat pe ei de sufletul românesc. Sunt însă printre cei buni şi alţi rătăciţi, cari se lisă smomiți şi se pun in slujba duşmanilor, făcând propaganda contra limbei româneşti. Dela alegere îicoare tot mă întreabă, când unul, când altu', dacă la toamnă se va introduce şi aci în şcoală limba rusească, căci ei au auzit că nu Ardea sau deschis şcolile ungureşi în satele, unde au fost desnaţionalizate de Ungur. Ei mai au la spatele lor sfetnici, cari îi seduc cu vorbe dulci şi amăgitoare. Aşa în comuna Negostina şi, aud că şi în alte comuna din plasa Siret, strâng ţărani la îndemnul avocatului Wagner—cunoscut in Siret ca mare socialist — iscălituri pentru şcoala rusească şi le trimit cu cereri ministeriului de instrucţie. Acest fapt trist se poate dovedi la faţa locului. Rugăm ca autorităţile şcolare să oprească aceste agitaţii aţâţătoare şi să nu admită ca astfel de cereri sa aibă ascultare căci pe calea aceasta se aduce numai vrajba şi nelinişte în sânul populaţiei şi agitatorii devin şi mai îndrăzneţi decum sunt. Jandarmarh ar trebui sa urmărească astfel de cazuri şi să-i trezească pentru ttdeauna pe instigatorii iresponzabili, ca sâ ştie că trăiesc în ţara românească, unde se bucură de toatâ libertatea—unde soldatul român le scuteşte avutul şi în schimb uită de datoria ce ar trebui sâ o aibă ca buni cetăţeni români faţă de ară■ Eugen Smocot, director şcolar ----------------------------------------------- No. 219 . JlSlI Ultimi'1 il PMiltll Din pla a Vicovelor Epilog electoral La judecătorie multă lume, şi mai multe procese, cu extrem de multe subiecte. Intre altele şi următorul: Se face strigarea, între ambele părţi şi începe interogatoriu!. Judecătorul: Cum a fost bade Costan ? Costan (reclamant). Era în ziua alegerilor. Stăteam de vorbă în drum cu alţi doi gospodari şi vorbeam despre politică Eram cu multă voie bună, când deodată se apropie de mine Silvestru (pârâtul) şi mă întreabă cu cina votez. Eu i-fim spus că cu d. Nistor, deoarece el mi-a făcut foarte mult bine, şi trebuie să-i fiu recunoscător. La auzul acestor cuvinte, Silvestru mă prinde a palma, a mă trânti pământ, şi a mă înjura de toate mamele Dinsre ssfvede venind şeful de jandarmi. Silvestu cum ii vede se repede la el, şi vine cu el alergând înspre noi zicând: ia şi închide-i căci vorbesc contra »guvernului“ şi a ţării sunt nişte „bolşevici“. Jandarmul ne închide numaidecât. Câteva ceasuri după ce ne-au închis vine iar Silvestru cu şeful de imarmi şi ne dă drumul, ba ne ia chiar la el acasă şi ne cinsteşte cu şpot, din care noi n’am băut, decât numai siliţi. Martorul sub jurământ face aceeaşi declaraţie. Judecătorul: Cum e bade Silvestru ? Silvestru: Şi trăiţi de judecător, nici nu-l ştiu pe omul acesta, necum l-am bătut. Se leagă degeaba de capul meu Ferească D ziu de năpastă, ş. a. m d. Judecătorul: împâcaţi-vâ ! Advocatul reci.: 500 lei despăgubire şi împăcăciunea e gata. Silvestru. Pentru ce să dau? Nu-s vinovat. Advocatul lui Silvestru. 200 lai dăm, iar dacă nu vrei, noi aducem martori că aţi fost cu toţii beţi, şi nu ştiţi singuri care pe cine l-a bătut. Adv. rec.: 500 ! Adv. pâr.: 200 ! Adv. reci. : 300 ! Adv. par. : 300 ! Și ...împăcâciunea s’a făcut. Vorba aia: Nu-s vinovat, nici n’am bătut, dar plătesc căci sunt „averescan“ și nu vrau să am bocluc pa degeaba. „Pretoriale“ Vicovul a primit ca pretor pe cel mai proaspăt „averescan convins“ pe d. Ilie Pomohaci, mare amator de jocuri da noroc, în special de joc de cărţi. Noul „casinou“ din casa ovreiului Zhing îl numără printre oaspeţii nelipsiţi. Nu se’ntâmplă joc fără simandicoasa- i persoană. Dar sărmanul pretor se vede că n’a prea avut noroc, căci într’o bună zi pe’nserate pretorul apare radios în casinou şi... confiscă toate cărţile şi toţi banii aflători pe cele mese. Cei prezenţi, în majoritate advocaţi, rămân tablou. Şi cum aceştia fiind toţi averescani, au hotărît la rându-le să-i joace festa pretorului. Primele demersuri s’au făcut la prefectură, apoi un advocăţel mai deştept, Dr. Gramatoviei, s’a dus şi s’a plâns — câtă umilinţă ! — lui Jenică Popovici la serata Daciei. Bineînţeles că neisprăvitul şef de cabinet nu i-a făcut hatărul. In schimb pretorul s’a ales cu o pâră din partea proprietarului casei, Ziring Avocaţii mai mult sau mai puţin cavaleroşi din Vicov refuză un amestec în acest proces, singurul Dr. Gramatoviei s’a aflat să ia partea lui Ziring. Dar şi de altfel pretorului nostru nu-i prea merge. La Putna a închis un restaurant din motive lui bine cunoscute şi în orice caz bazându-se pe vre-un paragraf al legii. După câteva zile tot el primeşte ordin de la prefectură ca să redeschidă restaurantul. Din anumite consideraţiuni politice, şi având în vedere concursul dat la alegeri etc. etc. Intotdeauna la luarea unor astfel de măsuri cari privesc direct administraţia, veţi lua mai întâi contact cu mine. Iată motivul prefectului. Nu se poate spune că „averescani“ din judeţ nu se „înţeleg“ şi nu se „respectă“. Altă chestie Georgescu mic funcţionar la percepţie dar „convins“ şi el averescan şi agent „grozav“ pe timpul alegerilor este cliperat. A fost numită ca recompensă pentru serviciile prestate în timpul alegerilor — secretar la pretură. Dar nu se poate săracul decide să depună jurământul, deoarece zice el că ce se face, dacă azi mâine guvernul cade şi vin iarăşi liberalii la putere (F. intiligent băiatu !) Frământările sufleteşti ale sărmanului Dionis Georgescu au luat sfârşit, odată cu serbarea Daciei din 2 August a- c., când „domnul deputat* Vascu şi ridicolul personaj politic Jenică l-au „asigurat" că averescanii stau patru ani „bătuţi* la putere (vorba altui hazliu averescan Ţigară). Şi — d. Georgescu s’a decis să jure cu oarescari rezerve şi f. neîncrezător în cele spuse de cei doi „corifei“ căci Georgescu e „băiat inteligent“, şi a apreciat la justa lor valoare afirmaţiunile celor doi... embrioni politici. Vorba aia: Cum n’am sta noi şi opt ani, dar cine dracu ne lasă ? ! King-Fu Citiţi „Glasul Bucovinei" Gramatica limbii române de prof. Dr. C. Şotropa ediţia V aprobată de Ministerul Instrucţiunii Publice din 5 Iulie 1924 editura „Cartea românească", Bucureşti, 235 pag. In sfârşit avem o gramatică completă şi sistematică, alcătuită după modele franceze şi nemeşii şi cu probe din Scriitorii români consacraţi ca Eminescu, Coşbuc, Creangă, Odobescu, Slavici, Gane. Regretabil numai că această carte folositoare a fost aprobată pentru toate şcoalele secundare şi normale aşa da târziu, după ce s’a cheltuit multă vorbă pe lângă consiliul permanent. De mult aveam nevoie de o gramatică completă, independentă de cartea de citire, cu un material bogat şi bine aranjat. Avem noi gramatici, nu-i vorbă dar nici una completă, şi apoi gramatica data manualele de limba română e tratata în capitole mici şi incomplete. Scopul principal al gramaticii, spune prof. Şotropa, este de a pune o temelie solidă pentru unificarea limbii literare, care să cuprindă toate meleagurile locuite de Români. Dar să intrăm in amănunt Fonetica tratează vocalele, consonantele, silabele şi despărţirea lor, accentuarea cuvintelor, dând un tablou de cuvinte, cari îşi schimbă vocalele şi consonantele. Morfologia tratează cele zece feluri de cuvinte , începând cu substantivul Aici iarăși aflăm un tablou asupra genului substantivelor. Articolul se împarte in hotărit și nehotărît, cel hotârit are două forme: enclitic:-i,-a,-lui,-i, ie,-lor; proclitic: cel, cea, al, a, etc- Deci - dela cuvântul articulat liceul este articol şi nu după cum scrie prof. August Scriban de la Iaşi în gramatica sa d. p. la articulat pentru liceu! pur şi simplu liceu Acei pe care îi adăugăm voi este pobabil pentru d-sa una din „falsificările cărţii şi ziarului*. Nu-i vorbă artcolul hotâritl se suprimă câtaodită în poezii şi în graiul popular d. p . Numai omu-i (pentru omul î) schimbător pe pământ rătăcitor. Lămurită este chestiunea lui u întreg, j imâtate şi mut, acest din urmă sa scrie la singularul cuvintelor terminate in ai,-ti,-oi -si-ti; un cusiu, doi crai; un puiu, doi pui; un obhiu, doi ochi. Articolul pronominal se acordă cu substantivul — de care depinde atribulul — în gen și număr; relevez lucrul acesta îndeosebi pentru gazetari, cari mai întotdeauna nimeresc acete acorduri de andoasele vezi Ion Gorun: Ştii româneşte? pg. 19. Contrar părerii unor filologi prof. Şotropa deosebeşte declinaţiune masculină şi feminină, iată unul din cle mai grele capitole. Aflăm în prefaţă că tocmai acest capitol l-a preocupat mai mult pa autor. După multa discuţii cu fruntaşii literaturii şi cu profesoii din întreaga Românie a ajuns la convingerea că cea mai bună metoia de a feri pe elev sa facă greşeli cu privire la declinaţiuni e desfacerea în şase grupuri feminine şi patru masculine, având pentru orice cuvânt posiblul tablou special. Pare cam lung şirul declinaţiunilor române, dar numai aşa se prezintă mai lămurit. Metodă această para mai fericita, pentrucă evită orice confuzie între multe exemple alâturate şi ca sâ ştie oricine că genetivul articulat dela mama e mamei şi nu mamii, sau dela pădurea gen. art. pădurii, femeia gen. art. femeii şi nu femeiei cum aflam atât de des prin ziare şi cum scriu atât de mulţi scriitori chiar. Declinaţiunea masculină se împarte in patru grupuri, urmând în trei grupuri substantivele ambigene cu exemple numeroase pentru fiecare grup. Ce priveşte neregularităţile şi excepţiile din domeniul substantivului autorul ne înşiră un tablou cu pluralul înuri şi cari au de obiceiu altă însemnătate decât în singular. Se dă atenţie şi numelor proprii, cari în altă gramatică nici nu sunt amintite. Se declină subs. Bucureştii şi Cernăuţii, cari au produs oarecari nedumeriri (vezi Junimea literară N-rele 7—8 anul XV 1926). Adjectivul îl împarte în patru grupuri, terminate în e; în consonantă; în-os, -or, -esc, -el; în -iulie. Deosebim şase feluri de numerale: cardinale, ordinale, multiplicative, distributive, fracţionare şi nehotârîte Bine remarcată este funcţiunea numeralului cardinal la indicarea datelor, căci deşi numirile de luni sunt masculine, se zice „în două Maiuu, în două Octomviie, însă în întăiul Iulie. Urmează pronumele cu exemple buna, alese şi clare, d. p. pentru a distinge pronumele posesiv său de lui. Cuprinde gâtul lui plângând Şi’n aspra-i coamă îngropând obrajii palizi: „Lui de leu* Suspină trist, odorul meu Tu ştii că eu te vând ?“ (Coşbuc) Bolnavul s’a trezit şi cere apă şi pe fiul său, C. Negruzzi. (Va urma) I. Mandiuc ••••