Glasul Bucovinei, ianuarie 1927 (Anul 10, nr. 2286-2307)

1927-01-01 / nr. 2286

«BONflWENTUl­î A fw ins Mi MB MA, p» */, M 3M tef, jwi taea Mal 106 Sfcnwd to»««, j­* Ml M i«t, yws ‘/I *a I» W4 «Metrai Inai «8 Uw ifiumat MtwArsi d« Duminici: po as m M fcM.'-p* *& tat W lot, pw «f*l laai 30 l«t Panirs krAlaiUt« p* m» m *®e lat, |M V, as 4W (»I. P1&4«** *« fit« la sediul clarului. i^Redacția și Administraţia Cernăuţi, Strada lanca Plondot î*r» 33 te primesc muml «tocoS« teşii«*, MenKeitiMit« m fi* InspoUu«. bhmnturi si K&zînniâ nat tatenkwa/c!!1 dup» tartt ti ti primesc ia «dmv Distraţi«­ Strada l anca Render No. 33 ««**» l»**»«* ta loterionsl cimnkiol w» uire* txu» c» 6*»/» D»n.l *% judecați I« Caritați. Tuturor abonaţilor, cetitorilor şi prietenilor noştri le dorim AN NOU cu bine şi fericire ^^<S?^^^î0??S?fSî<S>iS?iS>iSî?S><SHSîiS>sS>sS>?S? '.o A»,v Starea LiiiiiiiC'.it'i IVE. ’ 19* Regelui București 30 (RdO'J — Starea M S Rege ui este foarte s tts/dcâtoare Medicii au po n t că ar fi b ne să se evite obișnuiato so­­rmint­­e de om­ nou. La doxi ogia de la Patriarh e vor asata deci numai m mbfd ga ve natul, cari se vor prezintă apoi la Co­t'o :eni să aducă Sever in­ut urările de cnut nou Reflexions de anul nou De aproape 2000 de ani creştinismul cul­tivă în sufletul omului trei mari şi mântuitoare virtuţi: credinţa, nădejdea şi dragostea. Credinţa în noi înşine, nădejdea în mai bine, şi dragos­tea faţă de semenii noştri sunt armele sufletu­lui cu care ducem lupta vieţii. Nădejdea îndeo­sebi este o nedespărţită călăuză a omului în drumul vieţii. Ea are darul de a aşterne vălul uitării mângăitoare asupra trecutului şi de a zu­grăvi în culori vrăjite icoana viitorului. .Puterea în tgica a acestei mari virtuţi creş­tineşti nu se manifestă nici­odată mai­­viu şi mai sugestiv ca în ajunul anului nou, când fie­care dintre noi îşi aduce aminte de toate nea­junsurile şi amărăciunile îndurate în anul vechiu şi se îndreaptă cu traista dorinţelor sale neîm­plinite către anul nou, cercând să pătrundă în tainele atotmilostiviei sale şi să-i ghicească pla­nurile bine pecetluite cu care vine să cârmuiască destinele fiecăruia. De acest puternic simţimânt de explicabilă curiositate suntem, fireşte, stăpâniţi şi noi în ajunul anului nou. Dar ca organ de publicitate, noua nu ni este îngăduit a ne gândi la dorin­ţele noastre personale, oricât de îndreptăţite ar fi ele. Gândul nostru, veşnic treaz şi tălmăcitor al dorinţelor şi nevoilor obşteşti, este neconte­nit preocupat de lecuirea relelor din trecut şi frământat de grija unei îndrumări bune şi sănă­toase în viitor. Încet şi pe nesimţite zăbranicul uitării se aşterne tacticos asupra amărăciunilor anului vechiu. Şi am îndurat multe şi mari amărăciuni, începând cu atacurile ireverenţioase contra bi­sericii şi organelor ei, continuând cu loviturile criminale împotriva aşezămintelor noastre cultu­rale şi economice şi sfârşind cu ponegrirea ţării în parlament, fără nici o pudoare şi stăpânire de sine, toate lovituri grele şi dăunătoare, por­nite din zavistie, din ură şi din absenţa simţu­lui de răspundere, care au tulburat râu bunul mers al trebilor publice, au zăbovit opera de consolidare a statului şi au creat o stare de lucruri îngrijitoare. Unde mai pui îngrozitoarea criză economică, provocată şi ea din neprice­pere şi nepăsare, care ameninţă să oprească în loc avântul economic al ţării. Acestea sunt tristele amintiri pe care a­nul vechiu le lasă în urmă şi iată pentru ce rostogolirea sa propăs­­tioasă în noianul veşniciei nu lasă nici un re­gret în sufletele noastre, ci din contra ea pro­duce un fel de uşurare şi destindere binefăcă­toare. Stăpâniţi de nădejdea în mai bine, ne în­dreptăm privirile noastre către zorile trandafirii ale anului nou ce se ivesc la orizont. Fi-va el mai bun, mai norocos, mai priincios pentru ţară şi mai înţelegător pentru nevoile ei ? Iată­ un mănunchiu de întrebări, la care gândul nostru ezită a se grăbi cu răspunsul. Dar oricât, si­tuaţia de astăzi este suprasaturată de rele şi impasibilă pentru o nouă împovorare. Se pare că duhul râului şi-a cheltuit toate puterile de distrucţie...­­ O reacţiune energică şi sănătoasă se ma­nifestă pretutindene, o primeneală sufletească se remarcă în toate păturile sociale, conştiente şi iubitoare de ţară şi de progresul ei. Până şi cei mai recalcitranţi încep să înţeleagă că o ţară nu poate fi cârmuită prin aţit­area luptelor de clasă şi de rasă, nici prin fărădelegi şi fâ­­gădueli deşarte şi nici prin învrăjbire şi prin dorul de răsbunare. O cârmuire bună şi che­­zăşluitoare de progres trebue să se razeme în­­nainte de toate pe spiritul, de ordine şi dis­ciplină, pe democraţie, no *r *~m,| i lumina şi pe o perfectă armonie socială. Imperativul categoric al vremurilor prin care trecem ne im­pune tuturor muncă serioasă şi patriotică, spirit de jertfă şi de înfrânare şi o acţiune energică pentru liminarea opiniei publice, în vederea sur­prizelor pe care anul nou ar putea să le aducă... Pătrunşi de aceste simţiminte de grijă şi de răspundere, dorim, în interesul bunului mers al trebilor publice, ca anul nou să elimineze din viaţa politică pe cei nechemaţi şi să îndru­­meze pe cei înţelegători la muncă constructivă, în bună înţelegere şi cu respectul cuvenit faţă de lege şi faţă de aşezămintele pe care se în­temeiază propăşirea neamului şi înflorirea iubi­tei noastre patru­, încrezători în virtuţile străbune, plini de creştinească nădejde în mai bine şi iubitori şi doritori de pace şi de progres, dorim tuturor cetitorilor noştri un an nou bun şi cu noroc. Ion I. N­itor $**4^** - Democraţia noastră Copii d­e­ ţârani în cea mai mare parte, de mun­citori manuali, de intelectuali şi mai puţini din boe­rime am fost crescuţi şi trăit la un loc sub povara vremurilor de înaintea răsboiului. Pe atunci noi toţi, cum eram, si­b­ţeam, câ eram consideraţi buni numai de umplutură. Cetăţeni de a doua categorie. Aveam dreptul să ajungem şi de întâia, dacă aveam elasticitatea ,de a ne însuşi şi adopta până în cele mai mic­i detalii limba, aspiraţiunile şi întrun cuvânt naţionalitatea stăpânitorilor. Au fost dintre noi destul de aceştia . Ii cunoaştem. Şi azi sunt tot atât de elastici. Unii din ei tac şi-şi rod în ticnă osul dat de Românii, oameni de omenii, cari au înţeles să-i tolereze. Ei asmuţă numai pe ascuns contra a tot ce este romă­nesc în ţara aceasta! Şi asmuţă şi contra noastră. Caută să ne învrăjbească cu totul ce ne poate da putere şi poate constitui progres pentru noi. Alţii dintre cei pervertiţi, înstrăinaţi, cum au fost şi au rămas, înţeleg a lua pe faţă ofensiva contra noastră. Ei au luat sarcina foştilor noştri stăpâni­ori şi cred, că nu va fi cunoscută pervertirea sentimentelor lor Vorbesc româneşte şi au nume românesc. Ei deci îşi pot bate joc şi de făptuitorii buni, drepţi şi cinstiţi ai românismului. Şi aceştia se cred, că vor fi toleraţi ! Cu excepţia acestor rătăciţi toate elemen­tele bune şi de elită din popor, intelectualitate şi boerime ne-am văzut dintr’o dată în acel moment hotărâtor pentru partea poporului nostru, înainte de 10 ani, când isbucnise răsboiul cel mare, umăr la umăr, fără nici un îndemn de din afară muţi şi ho­tărâţi a lupta pentru aceeaş credinţă şi acelaş steag, care a fost şi este credinţa şi steagul românismului. Am luptat şi am învins! Noi ne mândrim cu aceata! Am scuturat steagul robitor şi distrugător al străini­lor şi cu dragorte şi cu abnegaţie ne-am pus viaţa şi toată puterea noastră de muncă la dispozia şi î .in­l­­g­ri­atei Kuuane­i D­­­ea ceri aia mari opere, care a fost cea a unirii politice a Ro­­mânilor noi nu am înţeles a sustrage forţele noastre de la opera consolidării ţării noastre, de la opera progresului cultural şi a emancipării economice a poporului nostru. Cu aceeaş dragoste şi abnegaţiune cu care am înţeles în timpul răsboiului a lupta alături de cei mai bravi soldaţi ai armatei române pentru desrobirea poporului nostru credem azi a fi o adevărată proble­mă a existenţei şi viitorului nostru, de a lupta ca soldaţi credincioşi în rândurile partidului naţional liberal, partid, care constitue putem zice ca drept un adevărat organ al gândirii şi voinţei poporului românesc. Principiile înălţătoare ale acestui partid de drep­tate, libertate, progres, ordine şi armonie socială, de fapte măreţe pe terenul cultural şi economic sunt menite a crea o ţară şi un popor mare şi fericit, care să joace un rol important şi covârşitor. Elementele serioase, cu o pregătire superioară inspirate de cele mai nobile sentimente şi idei ce constitue acest par­tid, sub­t o cheezăşie sigură că soartea şi viitorul poporului şi a ţării noastre este în orice moment garantat de acest partid. Toţi aceia cari ne cunosc intim şi cinstit vor ştie şi vor avea convingerea fermă că în viaţa noastră am învăţat, ne-am pregătit, am lucrat şi am­­optat nu numai pentru a întemeia fericirea noastră, a familii­lor noastre şi a for noştri, ci în prima linie şi pentru fericirea şi tăria poporului nostru şi a ţării acesteia. Numai cei rătăciţi precu­m şi duşmanii po­porului şi ţării noastre ne urăsc ! In noi se oglin­deşte instinctul de conservare şi de conştiinţă a ro­lului important politic şi cultural, pe care trebue să-l joace poporul nostru în vremurile viitoare! Toţi aceia care ne urmează, contribue ca şi noi la fericirea po­porului şi mărirea ţarii. Cei rătăciţi vor fi iertaţi, când se vor pocăi, iar duşmanii ireductibili vor ajunge să fie victime ale păcatelor ce comit. Ei vor fi eliminaţi şi sdrobiţi de forţele proaspete şi ine­­puizabile ale poporului ajuns conştient de răul mare făcut de aceşti lupi în piei de oaie. Dr. Ilie Piticariu Mareşalul Badoglio decorat cu „Mihai Viteazul“ București, 30 (Rado ). — In »Moni­tnul Oficial­ a apărut decre­ul prin cae con­ferit măreş­alului Badogio ordinul „M­hai Vi­. Hasa I.

Next