Glasul Bucovinei, februarie 1927 (Anul 10, nr. 2308-2330)
1927-02-01 / nr. 2308
Pag 2 Parlamentari averescani delapidatori Ziarul „România“ din 30 ianuarie a. c. aduce ştirea că pe lângă „contrabandiştii de profesie“ ca Hotinceanu, pe lângă fel de fel de samsari, parlamentul averescan are onoarea de a găzdui printre membrii săi şi doi delapidatori. Numitul ziar afirmă că deputatul averescan Ilie Mosolygó și senatorul averescan Dr. I. Rednic ar fi delapidat de la Banca Populară „Tisa“ suma de 804 505 lei. Pentru acoperirea sumei cei doi parlamentari averescani ar fi depus cambii care s-au dovedit a fi falsificate. Justiția a și pus sechestru penal pe averea celor doi fruntași averescani. Ce mândru trebuie să fie Hotinceanu că nu este singurul averescan „onorabil"!... —.——— i Hi------------------- Pertractări cu ghinion Se ştie că o parte din partidul naţional-ţărănesc făcea eforturi disperate de a fuziona cu partidul poporului, pe de altă parte averescanii erau destul de naivi în situaţia critică de guvernare în care se află, să creadă că pertractanţii le vor aduce un oarecare aport politic. Cel mai fericit era d. Maniu, căruia îi place o singură activitate în politica de stat. pertractsr63 Tăinuiri şi diplomaţie pe de o parte, supărări, scrisori publice, proteste şi ameninţări pe cealaltă parte. Rezultatul: fuziunea averescano naţională deocamdată o problemă mai mult sau mai puţn verosimilă a unui viitor, pe care se trudesc şi unii şi alţi* să-l ghcească. „România* pierzându şi puţin cumpătul i-a acuzat pe averescani de nereuşita fuziunii, înţepată, precizează „îndreptarea*: „Noi am spus că tratative propriu zise nu au avut loc între guvern şi partidul naţional-ţărănesc- D. general Averescu s’a intâlnit cu d.Iuliu Maniu de două ori şi s'a vorbit, evident, de chestunile politice. Nu s’a ajuns la nici o concluzie şi nu s’a precizat nimic*. Totuş ziarul averescan, cu toate că n’au avut „tratative propriu zise*, istorisește că d. Maniu ar fi „pertractat“ cu d. general Averescu pe două chestiuni : una care nu se dscută și unde generalul a declarat că partidul său nu modifică nimic, alta (de salvarea parlamentului actual), cerere pe care generalul a declarat-o de „paradoxală“. Cât de dulce este situaţia Intre nouli pertractări, arată acuzaţia adusă de oficiosul averescan oficiosului national-tărănist, că acesta din urmă ar spune «lucruri necuviincioase şi cu desăvârşire în contrazicere cu adevărul». Din aceste gratiositaji averescane se vede in ce stadiu se află astăzi pertractările de fuziune între averescani şi nationali-ţăranişti. Cântecul nou al fuziunii, după cum se vede, este asemănător celuia al faimoasei «remanieri ministeriale» ; dacă nu se vor grăbi domnii, te pomeneşti că nu mai este nevoie nici de fuziune nici de remaniere. ---------------------------------------------------- ICITIŢI „GLASUL BUCOVINEI" A GLASUL BUCOVINE Delegaţia permanentă a P. N. L. din jud. Suceava Miercuri, 2 Februarie a. c. va avea loc în Suceava, la orele 11 dimineaţa, o şedinţă a delegaţiei permanente a comitetului judeţean P. N. L. din Suceava. La această şedinţă sânt invitaţi toţi membrii delegaţiunii permanente şi toţi şefii de sectoare. Şedinţa va fi prezidată de preşedintele organizaţiei judeţene, d. Ion I. Nistor. ---------------—«««•—------------- Institutul de istorie şi limbă la Suceava şi Rădăuţi Miercuri, la 2 Februarie a. c. d. Ion I. Nistor va desvolta la Suceava conferinţa sa despre „începuturile vieţii de Stat la România Duminecă, 6 Februarie a. c. d. prof. universitar Vasile Grecu va ţine la orele 4 d. m. o conferinţă în Rădăuţi, vorbind despre „Influenţele bizantine la Români“. --------------------MU — Cum contribue d. R. Sbiera la romanizarea primăriei D. primar Dr. Radu Sbiera stărue să remâțe consecvent în felul său de a contribui la sprijinirea şi promovarea elementului românesc din municipiul Cernăuţi, în fruntea căruia l-a avântat o întâmplare oarbă. Unui meseriaş român îi refuză să se aşeze pe teritoriul oraşului Cernăuţi spre a-şi exercita meseria, în vreme ce unui „refugiat“ dn Ucraina aceară cerere i-o admie imediat. Unui mic comerciant român ii refuză o ghereta transportabilă spre a-şi exercita comerţul, pentru a o pune unui alt comerciant, care răspunde la numele Rosenblatt. Intre funcţionarii primăriei nu primşte nici un român, pentru a putea plasa, in schimbul serviciilor electorale ce i s’au adus, foşti generali, colonei, maiori, căpitani, sergenţi din fosta armată austriacă, persoane cari n’au optat pentru cetăţenia română, ci pentru cea austro-germană. Ba nu numai atâta. D-nul Radu Sbiera a inceput chiar a scoate din serviciile primăriei pe funcţionarii români. Astfel a fost dat afară din slujbă fără nici un motiv legal controlorul de la tramvaiele comunale Ştefan Onidovici pe simplă bănuială că ar face altă politică decât cea preconisată de d. Radu Sbiera. Mai rău, ca la Brașov. ----------------------------------------------------- No. 2308 întemeierea unui nou institut financiar la Rădăuţi Simţind nevoia de credite pentru agricultură şi industrie, care încep a lua avânt frumos în jud Rădăuţi, un grup de buni români s-au hotărât să formeze o nouă bancă Românească, cu firma „Banca generală a Rădăuţilor“. Vineri, 29 ianuarie c. a şi avut loc adunarea generală de constituire, în care s’a ales următorul consiliu de adeie : Gheorghe P. Popadiuc, director şcolar; Dr. Ioan Puiu, inspector diecezan ; Valerian Torouţiu, profesor secundar; Dr. Erast Nastasi, avocat; Titus Braha, inspector; Teodor Vicol, ing. inspector silvic; Dr. loan Callimacu, mare proprietar; Dr. Ch. Flondor, mare proprietar şi Eugen Priscornic, notar public. In consiliul de cenzori au fost aleşi d-nii: Samuil Ioneţ, revizor şcolar; Mamon Larionescu, subrevizor şcolar; Toader Costea, contabil autorizat. Iar ca supleanţi d-nii: Ilie Huţuleac, director ; Ion Prelipcean, profesor secundar şi Petru Vacarean, funcţionar. Urâm noului institut spor la muncă şi ajungerea scopului ce urmăreşte. ----- MM------------------ - Biletele la m rtus” Cazul Băncei Regionale a Bucovinei Ziarul „Viitorul“ de Duminică, 30 ianuarie a. c. scrie următoarele relativ la cele petrecute la Banca Regională: Sunt unele abuzuri care, prin natura lor, ridică nu numai indignarea opiniei publice, dar și o legitimă îngrijorare pentru viitor. Cazul Băncei Regionale a Bucovinei este unul din acestea. Această bancă creată sub regiul austriac, de cătră provincia Bucovinei rămăsese fără nici o bază după desființarea ei prin alipirea la România. Un decret lege a afiliat o in anul 1919 la Casa Centrală a împroprietărim. In urma votărei legei agrare, banca a avut o activitate redusă până In 1926 când, prin legea din 29 Martie, devine o societate comercială de drept privat, cu partciparea judeţelor dn Bucovina. Activul Băncei s’a repartizat Intre judeţe şi, prin subscripţie publică, s’a emis un nou capital de 5 milioane lei. Consiliul de Administraţie, care conducea banca de la 1919, era Însărcinat prin această lege să o conducă şi mai departe. Până aci, nimic mai juridic şi mai conform cu dreptatea nu se concepe A ú FAI 1 RB1 . Istro-Românii Conferinţă ţinută1) (în 16 Dec. 1926) la Instiutul de Istorie şi Limbă dela Universitatea din Cernăuţi (Continuare) Dar neamul şi graiul istroromânesc ajunge a fi cercetat chiar la faţa locului printr’o serie de exploratori (dacoromâni şi uneori chiar streini) între cari (alături de protagonistul Ioan Maiorescu, la 1857) trebue amintiţi mai ales următorii: 1. Ardeleanul Vincenţiu Nicoară, profesor la un liceu din Fiume, fost chiar de repetate ori la Istroromânii noştri (vezi mărturia lui G. Weigand în Nouvelles recherches sur le roumain de L’Istrie din rev. «Romania» An. XXI 1892, 241), îl însoţeşte în Iunie 1891 (?) pe filologul G Weigand la Susnieviţa, Bardo şi Noselo (vezi «Romania» 1892 241). Profesorul Clujean Dr. Gregoriu Silasî în articolul Pentru fraţii Istro Români (din «Amicul Familiei», Gherla An. XIII. 1899, 11) aminteşte de acest V. Nicoară că «mai deunăzi publica şi în Tribuna» un articol oarecare despre deşteptarea Românilor din Istria. Iar menţionatul Arthur Byhan (în Jahresbericht VI 178) cita în bibliografia sa articolul lui H. ( Herr ?) Nicora, Românii istriani. Transsilvia 1890, 3-9. II. Inflăcăratul apostol al Istroromânilor Teodor I. Burada (Vezi-i portretul în căratul Calendaru lu Rumen din Istrie î905, 43 cu pioasa închinare ciribică. Teodor T. Burada născut la 3 Octobru, 1839. E ins dintre Rumanîta carie a viziteau pre Romanîesi din tote locurile x). Pre la noi fost-a treî-patru vote şi e chiar cunoscut şi liubit de Rumer. Ne-a studieait, ca şi Maiorescu, limba, uzanţele şi portu nostru). De fapt profesorul T. Burada i-a cercetat pe Istroromâni «în mai multe rânduri» — cum mărturiseşte el însuşi în Cercetări despre Românii din Insula Veglia 1895, 5. întâiul drum la Istroromâni l-a făcut în 1890—1891 ( vezi O călătorie în satele românești din Istria 1896, 133) ; al doilea drum, în 1893 (ibidem 134). Rodul acestor călătorii fu atât de des citata sa Călătorie în satele rom. din Istria, „Cu figuri în text şi cu o2 chartău, — carte care cu toate scăderile ei rămâne atât de preţioasă prin informaţiile ei etnografice-folclorice, lamurindu ne d. p despre Tipul şi portul istroromân, d. Datini (La anul nou; La naşteri; La nunţi; La înmormântări) . Danţuri muzică... Ba profesorul de Conservator , Burada n’a pregetat să-l facă chiar el însuşi (cu violina sa) pe lăutarul şi să se încingă chiar el însuşi cu «mieriie şi fetele la joc» (O călătorie... 18), pentru a izbuti să vadă «ceea ce I. Maiorescu nu izbutise» (ibid. 18), danţurile Românilor istrieni, dansuri ca sub picioare şi columbare, acesta cam la fel «ca şi hora noastră», dar «fără nici o simitrie şi cadenţă» (ibidem 54). Burada a avut grija să înregistreze (ca şi pentru cutare cântec de nuntă, ibidem 47, 48, 49) chiar şi notaţia muzicală (ibid. 54 şi 55) a acestor dansuri ce vădesc o «stare cu totul primitivă şi barbară (ibid. 55) Şi acelaş Burada mai reţine faptul care denotă că avem a face cu o stare de lucruri cu adevărat primitivă şi barbară (cum o putem semnala d. p. la cutare trib. de bieţi primitivi), faptul deci, că lăutarii sunt nu numai lăutari, ci totodată imediatul ecou ritmic şi mimic al jocului, căci: «aceşti lăutari în tot timpul cât cântă, bat cu iuţeală* pământul cu picioarele şi fac o mulţime de schimonosituri, astfel strâmbă gura, sucesc capul şi în dreapta şi în stânga, îl dau în jos şi în sus, închid ochii şi-i deschid, şi altele multe» (ibid. 18). Dar T. Burada fu nu numai un cercetător al istroromânilor, ci şi un apostol al lor. Profesorul Burada nu s’a sfiit nici de îndrăzneţul gând de a aduce copii istroromâni la România şi a-i şcoli aici. Viforul de duşmănii pe care l-a deslânţuit cu această tentativă a sa ni l-a descris în itinerarul său (capitolul încercare de a aduce copii la învăţătură în România). Dar nobila lui râvnă fu totuşi binecuvântată, şi din umilul copil Andrei Glavina1), care odinioară păştea oile pe meleagurile Susnoieviţei (vezi-i chipul în rudimentara ilustraţie de la T. Burada O călătorie... 139, unde cele câteva oiţe cu mutre de om îl înconjoară atât de uimite pe micul, dar câpăţinosul posesor de glavă ( «căpăţină, cap», Andrei Qldvina...), se alese nu numai întâiul dascăl al şcolii româneşti din II Comune di Val d’Arsa (vezi-l pe «dirigintele şcolii A. Glavina», alături de elevi de-ai săi şi alături de săteni isto râni, a Puşcariu, Studii istroromâne il tabela X şi XI), şi nu numai «întâiul comisar guvernativ cu sediul în 1 CAbruarie la 1) Proecţiunile luminoase cari au însoţit conferinţa (brtăi, crochiuri şi ilustraţii), în lipsa clişeelor, vor fi înlocuite cu descrieri şi cu indicarea precisă a ilustraţiilor. *) Adevărat că chiar şi neobositul călător N. Iorga nu i-a cercetat d. p., pe Aromânii sau Istroromânii noştri, încât de fapt T. Burada rămâne un fel de... de Gustav Weigand, în felul său!... a) Cu o foarte sinoptică hartă. Pentru şcolirea copilului A. Glavina, adus de Burada la Iaşi, vezi şi rev. „Fat-fruraos* An. 11 1927, 4—5.c