Glasul Bucovinei, martie 1927 (Anul 10, nr. 2331-2356)
1927-03-01 / nr. 2331
Pag. 2 cu atât mai mare, când elevi ai acestei „Academii“, împestriţaţi aşa cum sunt, sunt puşi in aceeaş sală de curs cu studenţii universitari De altfel, după informaţiile sigure ce le deţinem, şi ceilalţi profesori universitari cari ,numai de dorul de a contribui la propăşirea neamului, ţin cursuri la „Academia“ comercială deodată cu studenţii universitari. Asupra boalei cronice a d-lui Costeanu de a voi să fie un îndreptar al limbei romăneşti, nu mai insistăm: scopul său de a produce diversiune poate prinde numai la naivi. D sa ar face mai bine să nu contribue, ca „mare român“ ce e, la scoborârea prestigiului Universităţii româneşti din Cernâuiţi, la care d-sa ştie bine pe ce căi a ajuns profesor. In fine încă o întrebare: Răţoielile necuviincioase ale d lui N. D. Costeanu din ce isvorăsc? Din calitatea d-saie de profesor universitar sau din calitatea sale mai nouă de cursist academic Intru propășirea neamului... lui Izrail ? ■ .......... «g««'--........................... „GLASUL BUCOVINEI* Tragedia partidului naţional-ţărănesc Povestire populară de G. Bogdan-Duică Sub titlul de mai sus, nistrul „Naţiunea“ din Cluj, cu data de Marţi, 22 Februarie a. c. publică următorul interesant articol al d-lui G. Bogdan-Duică: Azi, Sâmbătă la 19 Februarie, eu nu sunt în Bucureşti, nici pe lângă d. I. Mihalache, a cărui naivitate n’a putut fi curată cu nici un leac prietenesc, nici pe lângă dl dr. N. Lupu, a cărui revoltă eu o înţeleg şi, dac’aş mai fi in partid, aş aproba o. Sunt, deci, la misa mea de lucru, debarasat de microbi gripei, ca şi de-alnaţional-ţărănismului*, iarăşi bine dispus săumblu cu condeiul pe hârtie*, cum zicea odată dl deputat Buzlugen. Şi zic precum urmează... Partidul ţărănesc gornise da la o idee: O clară de oameni mulţi şi muncitori cere foc în politica ţării; sunt Români; suntem Români; să le oferim inimele şi capetele, să-i introducem în politica ţârii pe care ei o simt, dar nu o pot pătrunde până’n ultimele-i motive. O tendinţă socială, care oarbă se manifestase’n răscoale, văzând acum, putea să fie desvoltatâ spre fapte înţelepte, româneşti. Aceasta a fost ideea întâia, înainte de-a înflori bine, fiind abia boboc, foştii socialişti, poporanişti de diverse origini (Jidano-greci, Armeni, diverşi ,botezaţi" şi, împreuna cu ei, ma mulţi Români idealişti —, căci idealismul român nu lipseşte de nleairi!) au zărit de departe, de pda Iaşi, că odtî bobocul va fi ferre. Mai repede dtât trebuia c’a făcut la Iaşi o căsătrie polied, după care nu a mai trecut mult timp până să vie a doua: bigamia cu d. C. Stere. Eram un partid „Oamen! care nu-lînghiţiam“ pe d-l C. Stere, care (isteţ) se îmbrăcase ’n basarabenism şi fireşte fu primit deodată cu fierbe acelui pământ dintre care ieşise şi D-Si, tărăcine ghimpos Acum anumita presa ne lua şi nui stâng in braţe (Anumita presă nu se prea mişca fărâ a consulta pe d-1 C. Stere !) Eu mi-am zîs: Cel puţin să întărim aum pe Românul I. Mhalache. Ş intr'o vară, plecând la băi, lăsam o scrisoare in două exemplare (unul d-. Dr. I. Răducanu, altii (prin aceşti) d-lui Gr. Iunian), propunânduioi adunări plănuite, dar care nu s’au mai ţinut, să algem şef unic pe d-1 I. Mihdlare, rim nâ d ca apoi sâ ţnem şef ţărănismului românesc. Ideea mea rămase’n culse ... Dar, pentru ce, mai, apoi, d-l I Mhalache a trebuit să declare, la Chişinău că inciudata D Sa nu se va desparţi de„d-l C. Stere ”, nici astăzi nu pricep. Bigamia politică l-a dus la perderea unei independnţe, de care ar fi trebuit sa fie foarte gelos. Partidul credea că şi luase un tovarăş în casă; într’adevâr îşi luase un stăpân şi incâ unul de cei morţi. Eu, ca omul cu slujbă, scriam pân’ăn Bucureşti numai din cei în când; găsiam lucrurile făcute nu pe sfârşit»; sau, zis că turâreşte, tăgeam concluzii log ce din premise aşezate de alţi; sau, zis popular, firmă eram şi eu dar alţii negustoriau cu numelmeu. Pâră odată, insă, căci, da, chiar depe la Vjiţa ori Hârlău ori Harţa ori S roca eu nu sânt. Un singur prej lung am avut să-i văd şi să 1 aud zilnic şi sâ-1 masu definitiv pe d-1 C. Stere. Şi ce văzuiu ?, ce auzuiu? Punică unul dintre noi ii spuse odată verde’n fţa că prin ei cineva lucrase partial, sări in sus Muscalul, ca un leu să 1, li g s tictila aceluia cu pumnul, cu d g t*l*, p la n s și-i spuse că i .lipsit de rest^re*, t*d ta f ni vorba de e*ndit,iți r gn ni In Basiaba, i-auzii »u ân J că del s’ar putea adm te 2—3, 3-4, mai mulți, nu, deoarece, vedeți D- Voastră, „ei n'au mentalitate bâsârabească ;’deşi trăeşte cu noi şi n*-a făcut multe servicii, nici T. Iacobescu nu este încă Bâsârabean, nu de unde fi mentalitate bâsărăbaneascâ". Puteţi căsca ochi mari; aşa a fost; monstrul politic ne cerea sâ ne băsărabm, nu cerea instrumentelor sale să se moldovenească ori sâ se muntenească şi — după ce d-l luliu Maniu va fi murit, mai curând nu! — să se ardelenească chiar. Pe atunci am spus colegilor mei a căror unitate, sufleteasca, prietenească încă n’o putusem simţi, că numai fiind un parlament şi punct de control al propriului partid mai pot sta între ei. Pentru că eu nicio clipă nu mai puteam sta cu oameni care, prin teroare, contau acuma a-și păstra doarăputerea". d . C. Stere devenise un terorist după modă rusască; între altele amenința mereu cu plecarea de partid, dacă nu se face cum vrea D Sa. Era boală de mult în partid, când vini criza şi schimbarea de guvern Deşi era boală, totuşi pe lista naţională şi ţărănistă (comună) era sâ fie şi d-l C. Stere, pentru Basarabia. D-Sa însuşi spune, că d-l N. Iorga i-ar fi zis M. S. Regelui: .Pe lista asta este Stere, pe cealiită Şt. Popescu, tot aceasta este cea mai bună !" Da unde ştia ce-ar fi spus M S. Regele, nici n’am Întrebat! Dacă aşa va fi fost, atunci, pe la spatele delegaţiei, d-l I. Mihalacha dovedia că se ţine de vorba dela Chişinău, citată mai sus. Veniau alegerile. La ,Vadul Moţilor", în Cluj naţionalii au fost descrişi fotografic. La zece zile după Vad d-1 C. Stere impune cartelul cu aceiaşi naţionali! * Eu am suferit ceva din cauza acelui cartel. Dar la 10 Maiu, intr’o cafenea din Arad am scris dmisia mea din partid; colegul C. Teodorescu a cetit-o înainte de-a o pune (impreună) pe poştă. Din păcate n’o adresam direct d-lui I. Mihalache, să-mi reveni cu sfatul sâ nu mă grăbesc, să nu lovesc chiar atunci in partid. Astfel dimisia aceea a putut-o ceri şi deiep. Măcărescu, in trenul cu care ne întorceam dela Topoloveni... Dela 10 Mai cu sufleteşte n’am mai fost în partid. Pentru lume m’ara rupt da el mai domol, mai încet, ceeace a fost din perte-mi o greşală. Dar ce-am păţit eu custăpânul* partidului, au păţit-o şi alţi Sunt variante! Nemulţumirice dospiau. M i ales că tot mai mult reeşia, că partid se redusese şi se reducea, ca mod de orientare, la clica ce-l conducea. Nu vorbia partiu*, ci sovietul, pentru a cărui strictă observanţă d-1 C. Stere avea toată voinţa sa subterană. Nemulţumirire isbucniră abia acum. Pârăe .. . D-1 Dr. N. Luau răsbuna multe conştiinţe apăsate, înecate de „clicaşii* suprapuşi partidului Sfioşii vor căpăta acum gl . A început ? va continua ... Căci nici jasuitismul naţional, nici sofismele stariste, nici reticenţele topolovmeşti nu sunt calităţi sâ fie unit un corp, de care a lipsit sinceritatea. Tragedia partidului naţional-ţărănesc aceasta este: O gupare da şireţi s'au întâlnit cu alţi şireţi s -au născut îndoita şiretenie naţional ţărănistă, căreia, înaintea altora, eu i au dat cu piciorul intr’o luminata zi de zece Mai! ---------------------------• • • ............. 1 ■ No. 2331 Emoţii de remaniere Remanierea guvernului averescan a ajuns, ca şi pertractările d-lui Maniu, un fel de poveste cu cocoşul roşu. Imediat după constituirea guvernului Averescan s’a spus că se face remanierea şi anume după alegeri Emoţie intre cei ce se temeau că vor fi debarcaţi, emoţie şi mai mare între numeroşii ministeriabili foarte grăbiţi. Dar generalul a amânat remanierea până la toamnă. In fine sosi şi toamna, dar nu se putură număra bobocii ministeriali. După somnul de iarnă, cu prelungite visuri urâte pentru ministeriali, se apropie primăvara cu ramameile ei. Şi cum primăvara sângele clocoteşte mai repede, fiiozoful grăbit I. Petrovici gata, gata sâ răstoarne remanierea înainte de vreme. Dar precaut, cum este, d-1 Petrovici şi a lăsat jumulit in chip nemilos proiectul sale de reformă a învăţământului, pentru a nu fi silit să-şi părăsească portofoliul. Nui d-nul Cudalbu nu renunţă la portofoliu, cu toate că d-1 Ambii aşteaptă de atâta vreme înaintea porţilor ministerui, iar cel mai apropiat de remaniere, d-1 Trancu- Iaşi, se cramponează de titlul da excelenţă, ameninţând pe generalul câ-i va ţinea câta 500 discursuri pe zi. Cu mult mai grav, şi cu prelungiri îngrijitoare pentru existenţa guvernului este conflictul Lapedatu— Manollescu. Mumfienţii exagerate pe care o practică pe spinarea ţârii d-l Manoilescu, i-a pus capăt într’o bună zi în chip brusc fularul de la departamentul finanţelor. Din cauza aceasta mare indignare în ceririle averescane. Cea mai mare emoţie şi nelinişte au cuprins insă pe numeroşii ministeriabili averescani din cauza mutismului semnficativ al preşedintelui consiliului. Toţi şoptesc îngrijoraţi de surprizele pe cari le pregătește genul lui. Așa a fost să fie soartea actualului guvern; trece din surpriză In surpriza până când va veni pe neașteptate surpriza cea mare, spre spaima averescaniior de toate categoriile. --------------------»»se- - —— — Unde duce demagogia După plecarea d-lui Dr. Luu dn patidul naţional-ţarănesc iese tot mai mult la ive dă demgogia eşanţatâ la care se dedau uni din aşa zişii fruntaşi foşti naţionali, foşti ţărănişti şi astăzi fuzionaţi. Deschzându-se focul dintre cele două tob re, astăzi îndeşmăţi, ies la ive la dimite lucruri caM pun pe anumit politician intr’o lumină foarte semnifiativă. Aşa bunV ară oficiesul naţ’onal ţărânişMor, câţi au mal rsHDs, avânt nenorocita inspiraţie de a ataca pe Dr. Lupu pe chestiune de demagogie, ,Aurora", zia a acestuia, îi răspunde cu sineu adu âniu-le napoca-ţ răneştilor aminte, cum la întrunrea ţinută de partiul ţurânesc la 25 August 1923 la Alba Iulia, d I. Mhalade a dedaat următoarele: »Aci te face adevărata unire a Românilor, fiindcă ţăranii regăţeni îţi dau mâna cu ţăranii ardeleni împătrivă ,domnilor, din partidul naţionala. Aşa glosud acum trei am aerul" ţărănist 1. M halache contra domnilor şi ciocoilor din partidul naţional. N’a trecut î sâ mde vreme şi cămăşi naţională, pe care acest specific şef ţârânist o flutura ca un steag împotriva ciocoilor, s’a pus la adapost după blana de samur a fundarului Mişu Cantacuzino, ,domn“ din partidul naţonal împotriva căruia tuia şi fulgera la 1923 aceas dă hala che. Bineintens, tot acest teatru d. Mihalache l-a jucat în numele celei mai autentice şi culte democraţii. Ce păcat însă, că gluma democratică i s’a înfundat prin Dr. «.upu. O ma i usturătoare lecţie şi o mai neaştep t it* punere la punct a demagogici lipsită de scrupule a d lui Mihaia he nici că putem veni in hip mai potrivit decât dela acela, care il cunoaşte atât de bina pe ţărănistul intrat în slujbă Ia . io-di". citiţi şi răspândiţi revista „Junimea literară“ Şedinţa Delegaţiei permanente P. N. L. în Rădăuţi Duminecă, 27 Februarie a. c. s-a întrunit la Rădăuţi in localul P. N L. delegaţia permanentă a partidului, sub preşidenţia d lu senator Ion Nător. Prezenţi au fost toţi membrii delegaţiei permanente şi şefii celor 18 sectoare din judeţ După rapoartele ce s’au făcut asupra situaţiei din fiecare sector, s’au luat la cunoştnţâ actele primite dela Comitetul central, s’a decutat situaţia politică generală şi s’au examinat problemele car interesează îndeosebi judeţul Rădăuţi. Intre hotâririle ce s’au luat, cea mai importantă este ca în Duminecile şi sărbătorile viitoare şefii de sectoare să viziteze organizaţiile comunale şi să lămurească lumea asupra problemelor politice şi asupra scopurilor naţionale şi patriotice pe care le urmăreşte P.N L. Desbateriea legaţiei au ţinut trei ore. Dată fiind situaţia politică actuală, este bine ca membrii P. N L. să fie vecinie gata pentru orice eventualitate. După şedinţă membrii delegaţiei şi şefii de sectoare s-au Întrunit la o masă comună. ---------------------cate 9-------------------- Sărbarea Războiului pentru independenţă la Rădăuţi In cadrul conferinţelor aranjate de Cercul militar din Rădăuţi şi Asociaţia profesorilor secundari, secţia Rădăuţi, d. Ion I. Nistor a desvoltat Duminecă, 27 Februarie a. c., la Cercul miitar din acelaş oraş, conferinţa sa despre „Rzboul din 1877". Centerintarul a arătat străduinţele şi luptele seculare ale neamului românesc pentru dobândrea şi păstrarea neatârnării sale politice. Străduinţele acestea au dus la isbâdi în urma războiului din 1877. D. Ion I. Nistor a desfăşurat un tbiou viu asupra situaţiei politice şi militare din 1877, asupra colaborării hotârltoare a armatei române la Plevna şi asupra marelui triumf al acestei acţiuni militare, In care tânăra armată română a primit botezul de sânge. Lupta seculară între Turci şi Români s’a inciteiat In mod dramatic prin gestul lui Osman Paşa, care a predat sabia Sa colonelului român Cherchez. Cu un apel cxtra tinerime de a păstra cu sfinţenie vechile tradiţii războinice şi neîntrecutele virtuţi cetăţeneşti ale înaintaşilor noştri, conferenţiarul a încheit et tinerile sale vii şi impresionante. Peşedintele Cercului militar din Rădăuţi d. Colonel Mizilu a mulţumit în cuvinte alese conferenţiarului, iar publicul numeros şi distins i-a adus ovaţiuni bine meritate.