Glasul Bucovinei, aprilie 1927 (Anul 10, nr. 2357-2377)
1927-04-01 / nr. 2357
ABONAMENTUL: pe un an 500 lei, pe 1/2 an 300 lei, pe trei luni 150 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 300 lei, pe 1/2 an 160 lei, pe trei luni 30 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 120 lei, pe 1 an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis acasă prin curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe/* an 700 Iei. Plățile se fac la sediul ziarului. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI Şl RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la administraţie. Strada lancu Flondor No. 33 Pentru inserare In interiorul ziarului se urcă taxa cu 50*/» Forul de Judecată în cernăuți. II an - IlV“ In timpul fericitei oblăduiri averescane întâmplat şi o acţiune „culturală“ la Unicitatea din Cernăuţi, care merită să fie mută pentru posteritate. Verdictul istoriei va întârzia pentru anumite persoane juste, dar noi, contemporanii, avem datoria a fixa lucrurile aşa cum s’au întâmplat Universitatea din Cernăuţi era şi este inulată in toată legea la tribunalul din năuţi ca proprietară a terenului situat e stradele Universităţii, General Zadik şi Grămadă. Locul acesta, proprietate a Bucovinei, a fost donat de ministerul frucţiunii, respectându se toate formele le prin stăruinţa d lui I. Nistor, atunci miru al Bucoviei, Universităţii din Cernăuţi torul V. Şesan a intabulat Universitatea acest loc la tribunal; rectorul următor Gândea a luat, in numele Universităţii, nul numit in proprietatea fizică a Universii. Deci toate formele cerute de lege au îndeplinite. Proprietatea Universităţii este ntată ca orice proprietate, prin Constit Insă averescanii, pierzând în justiţie prole, intentate de persoanele şi corporaţiile iie în drepturile lor prin politica abuz vă,naugurat alt sistem, desfiinţează drep consfinţite de lege şi justiţie, printrea în grabă a unor legi cu caracter instituţional, votate de un parlament ca şi de orice ilegalitate. Deoarece d-l Dori Popovici cu aderenţii pe care-i serveşte, conştient sau incont cu o persistenţă caracteristică, prof.t V. Ohroghiu, preşedinte „cultural“ al astăzi mai neculturale „Societăţi de culajunsă în exploatarea politică a areanismului avid de afaceri, are nevoie şi trenul Universităţii pentru scopuri şi vide de partid, averescanii fac o lege prin nesocotesc dreptul de proprietate indivă, consfinţit şi de marea revoluţie franc, batjocorit numai de bolşevismul iudeoşi de averescani. Prin legea aceasta cu eter de expropriere, trecută prin surprin Intr’o şedinţă de noapte prin Cameră, versitatea din Cernăuţi este despoiată de iul ei cu toate că Constituţia ne garant drepturile de proprietate... Profesorii universitari conştienţi protesă cu toată hotărîrea Universitatea noastră seminarii pe drumuri, cu sale neincăpăe, cu încăperi nepotrivite are cea mai e nevoie de o clădire nouă. Teritoriul, care sunt însetaţi averescanii, era menitru noua clădire, care avea să fe cel mai jos şi trainic monument al civilizaţiei roiişti la Nordul ţării. Dar cum soarta a stigmatizat, se vede, averescani numai cu menirea de adise, dânşii nu s’au oprit nici In faţa celei înalte şi româneşti instituţii a Statului an. Culmea monstruozităţii a fost însă rezervată să o urce un Senat universitar, ilegal şi samovolnic constituit printr’un ministru averescan. Acest Senat chemat, în vremuri normale, să apere prestigiul şi interesele Universităţîi, în şedinţa sa din 29 Aartie a. c., printr’o argumentare care este o bătaie d joc la adresa ştiinţei juridice, a nesocotit dreptul de proprietate al Universităţii, s’a dezis de o proprietate a Universităţii, renunţând la averea Universităţii, pe Care oricând şi ori şi unde In viaţa universitară unde există sentimentul răspunderii, Senatu este cel dintâiu dator de a o apăra. Iar rectorul-gerent, pus tot de averescani, deci in slujba lor, cu un cinism pe care nu l ai f presupus nici la profesori nepregătiţi pentru o catedră universitară, a refuzat să îndeplinească cererea profesorilor universitari de a convoca, conform cu Art. III din Legea învăţământului, consiliul universitar, compus din toţi profesorii Universităţii, pentru a apăra proprietatea acestei Universităţi. Este fără îndoială un caz neobicinuit sunic ca un rector-gerent şi un Senat Universitar să-şi bată joc de Universitate pentru meschine interese politice de partid. Este o monstruozitate aşa de mare că merită să fie fixată pentru contemporani ca şi pentru posteritate. Doi membrii ai Senatului au apărat drepturile Universităţii: profesorii V. Şesan şi N. Cotos. S’au pus în slujba averescanismului avid şi călcător de lege profesorii G. Drăgănescu, C. Râdulescu, E. Bâdârău şi N. D. Colteanu, cunoscuţi toţi nu prin operile lor ştinţifice, ci prin faimoasa „Academie comercială“, o întreprindere comercială partiulară cu atât de interesante descoperiri cu prilejul unei anchete făcute, pe care ministrul averescan s-a încercat apoi să o muşamalizeze. Aceşti patru profesori au renunţat la un drept al Universităţii, pe care erau chemaţi să-l apere. Profesorul Brăileanu, tulburat de sentimentul răspunderii, dar covârşit de cei al urii, abţinându-se de la vot, a colaborat indirect cu dânşii la un act de spoliere a Universităţii care va rămânea ca o tristă amintire a epocii averescane în analele învăţământului nostru superior. Semnificativ mai este şi faptul că cei patru profesori ai Universităţii bucovinene, ajunşi aici mai mult prin sentimentul care cerea înfrăţire şi unificare sufletească cu largi îngăduinţe în domeniul ştiinţific, nu sau ridicat din acest sfânt pământ al Bucovinei menit să nnflorească numai prin vrednicia ceor buni. Semnificativ lucru, semnificativ și elocvent. Răbojul necruțător al istoriei, suntem siguri, va incresta toate acestea după cuviință.. Conferinţele Institutului de Istorie şi Limbă Duminică în 3 Aprilie a. c. dl profesor universitar R. Căndea, în numele Institutului de Istorie şi Limbă va ţinea o conferinţă la Roman la Socitatea , Miron Costin‘, vorbind despre „Sbuciumuri şi nâzuinţi în epoca Renaşterii“. •••• întrunirea consiliului apărării naţionale Bucureşti 30 (R*dor). — Ziarul „Lupta" anunţă că In programul consiliului apărării naţionale, ccnocaat pe ziua de 31 Martie a. c, f gureazi chestiunea fixării bugetului armatei pe chiriani, pentru un vot program de înzestrare a armatei, prevăzând organizarea aviaţiei a industriei chimice milice, procurarea de materiale în afară de bugetele ordinare, etc. etc. Ziarul adaugă, că probabil vor fi consultaţi şefii opoziţiei, pentru ca guvernele viitoare să se angaze la continuarea programuei. Atribuţiunile d-lui M. Manoilescu Bucureşti 30 (Rador). Generalul Averescu a semnat decizia fxând atribuţiunile d lui Manoiescu D sa a fost autorizat să ia toate măsurile în numele ministrului în cadrele legilor şi regulamentelor instrucţiunilor în vigoare şi cu avizul ministrului pentru chestiunile ieșind din acest cadru. Conflictul italo-iugoslav Paris, 30 (Rador) — Ziarul „Petit Paridon“ anunţă că guvernul italian pare a fi partizanul unei anchete amănunţite, dar nicidecum localizate la frontiera sârbo-albaneză ci îmbrăţişând toate chestiunile puse de Italia, întinzându-se până în arsenalele din Iugoslavia. Ziarul „Times“ scrie că sforţările actuale la Paris şi Londra urmăresc mai ales să facă posibilă o discuţie directă între Roma şi Belgrad. idea anchetei a trecut pe al doilea plan, prohibit din cauza cererii iugoslave a ancheta să cuprindă deasemenea pregătirile făcute de partea Italiei, ceea ce a sporit atitudinea rezervată italiană de grad, 30 (Rador) — Guvernul a atras atenţia martor puteri asupra măsurilor de mobilizare ale Albaniei, arătând că va trebui să ia măsuri de prevedere la frontieră. Din lagărul cuzist Dl . C. Cuza şi cu parlamentarii lui cam bat in struna d lui general Averescu se vede ca recunoştinţă fiindcă i a adus In parlament. Dar dl Cuza a mai învăţat ceva dila dl general, a deprins veleităţi de dictator. Astfel intr’o bună zi trăgând sabia dictatorială, a exclus pe dl Pauliescu din Ligă. Şi dece? Pentrucâ ar fi călcat disciplina de partid apărându-l într’un proces pe rabinul Brandwein. Va să zică, dor Cuzişti, nici nu-s ovreii aşa de negri cum îi descrieţi, dar nici cuziştii aşa de curaţi cum ii trâmbiţaţi voi!