Glasul Bucovinei, august 1927 (Anul 10, nr. 2447-2469)

1927-08-02 / nr. 2447

Cernăuți Marți 2 August 1927 Numărul 3 Lei Pe""'u ou,,ur?Cto"“nea­­ popo‘-‘"w iLl,lera'^ ^niân £xer*piai ortoUberc°nf. Ziarul: Telefon Nr. 61 e^ea din 23 iu­n .» 1904 IONAL ROMB APARE ZILNIC U­N­ESC Anul X, No. 2447 . Tipografia: Telefon Nr. 286 ANUNŢURI Şl RECLAME se calcul ca zi după tarif şi se primesc la admă* alstrație: Strada lancu Piondor No. 33 Furii inserţie In interiorul ziarul te urci taxa ca Porul de judecati fu Cerniup. ERONEMENTUL: p* ub an 500 Iei, pt */i an 300 lei, pe trei luni 150 lei, pentru S rani zilnic: pe un an 300 lei, pe 1/2 an 160 lei, pe trei luni lei. Numai numărul de Duminică:pe un an 120 lei, pe •/, an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis acasă prin curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe un an 700 lei. Pli­ile se fac la sediul ziarului. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Iancu piondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele *s­­e Înapoiază. Să înlesnim guvernului opera de guvernare (A) Oraţie efortului făcut în ultima gu­vernare dată ţării de cătră partidul naţional­­liberal, s’au putut face progrese considerabile în direcţia consolidării Statului. Sub regimul legilor organice, studiate şi pregătite In mod temeinic, şi votate in cei patru ani de guver­nare atât de rodnică, ţara a putut progresa, ieşind din impasul greu în care se găsia în 1922. Astăzi, după o întrerupere de un an a acestei activităţi de consolidare neterminată, noul guvern şi parlament are menirea să reia firul realizărilor de cari Statul nostru întregit are nevoie. In afară de opera de bună administrat, de­­ am putea spune r­­edilitate a Statului pe care guvernul trebue să o îndeplinească. In cadrele legilor existente, pe toate terenele de activitate, parlamentul mai are căderea să dee țării o serie de legi de care ea are ne­voie. Aceste legi, bine studiate în conformi­tate cu trebuinţele reale ale ţării de către oa­meni pricepuţi vor contribui la progresul as­cendent al patriei mărite. Intre acestea ar fi legea alcoolului, pre­gătită acum în guvernarea trecută, care să puie capăt otrăvirii sistematice a populaţiei noastre rurale şi urbane. Apoi codul cooperaţiei aşteaptă să fie modificat conform adevăratelor principii coo­peraţiei, votat şi pus în aplicare, spre a pune baze solide cooperaţiei româneşti. Această nouă formă economică, menită să înlocuiască regimul exploatării capitaliste printr-unul de mai dreaptă producţiune şi repartizare a bu­nurilor, în special la noi menită să dea posi­bilitate marelui producător care este ţărăni­mea, de a-şi intensifica şi valorifica mai bine munca, va deveni, cu siguranţă unul din pi­­votele de sprijin ale Statului. Acest cod al cooperaţiei trebue neapărat realizat şi avem speranţe întemeiate că în curând cooperaţia română îşi va găsi sprijinul şi temeiul în această operă. Tariful vamal, menit să cârmuiască poli­tica economică a ţării, că să puie în concor­danţă interesele ţării noastre cu ale celorlalte state, este chiar pe cale de a fi revizuit şi fixat conform trebuinţelor ţării şi în curând va deveni in mod formal lege — aşa cum trebuia să fie şi nu s’a făcut. Cum nu credem să existe la noi rami de administraţie publică, în care să nu fie ne­voie de o adaptare, de o renoire, de o pri­menire, activitatea guvernului şi a parlamen­tului trebue îndreptată şi în această direcţie. Experienţele făcute în toate domeniile trebue reţinute, şi în bază lor trebue complectate lacunele, trebue amplificate dispoziţiunile le­gale, conform trebuinţelor reale. In această direcţie vor trebui chiar abrogate şi înlocuite cu totul unele legi ce s-au dovedit dău­nătoare Pentru a duce la îndeplinire aceasta o­­peră vastă, guvernul este dator in prima li­nie să asigure liniştea, ordinea şi legalitatea in interesul ţării. Acestea nu se poate rea­liza Insă decât cu concursul tuturora. Datoria noastră a tuturora este să muncim liniştit, fiecare in cadrele aptitudinelor sale, dând astfel concurs guvernului in opera sa de conso­lidare. Legalitatea nu este o chestiune care de­pinde exclusiv de bunăvoinţa unui guvern. Trebue să ne silim cu toţii să trăim în ca­drele legalităţii. Oricâte străduinţe ar depune oficialitatea în această direcţie, ele vor fi in­fructuoase, dacă marea massă a cetăţenilor nu va fi pătrunsă ea însăşi de spiritul legalităţii şi al echităţii. Numai conduşi de aceste principii, cetă­ţenii vor putea da cel mai mare concurs gu­vernului pentru îndeplinirea vastei opere ce-i stă în faţă, la înfăptuirea căreia cu toţii sun­tem chemaţi sfl conlucrăm In acest sens. ** Speetfrif ct^'Vj»»u*-afetaai va avea acest sprijin al cetăţenilor, pentru că experienţele unui trecut atât de recent au dovedit că In împrejurările politice actuale singurul guvern tare, omogen, cu un program bine definit şi cu experienţa necesară îl poate da numai partidul naţional-liberal. Având astăzi In fruntea ţării un astfel de guvern, avem şi garanţia că ţara va păşi mai departe pe calea progresului şi a În­floririi. Dacă d-l Maniu nu ar fi om politic... ... Ar fi trebuit să se orienteze în aceste zile mari numai după trebuinţele româneşti Sub titlul de mai sus ziarul „ Viitorul14 de Sâmbătă, 30 iulie a. c. publică, următoarea ca­racterizare a ţinutei din timpul din urmă a par­tidului naţional-ţărănist şi a şefului său d. Iuliu Maniu . Dacă d. I. Maniu nu ar fi om politic, ci filozof, de pildă, dacă, iarăşi de pildă, ar fi un Kant, ajuns la a treia a sa critică, ar trebui fireşte, să se pună de acord cu cele două critice anterioare şi să strângă raţional, logic orice demonstrare. Dar, cum d. I. Ma­niu este numai om politic şi cum viaţa nu-i totdea­una absolut logică — iar omul politic cu viaţa trebuie să se ocupe —­­ sa ar fi putut să se orienteze în aceste zile numai după trebuinţele vietei româneşti. In parte s’a orientat. A recunoscut anume că «nu poate nesocoti situaţia de fapt». Deci, şi după D-sa unde ne aflăm rămânem, nu de drept — căci diavo­lul negaţiunei nu a dispărut încă din preajmă-i — ci de fapt. De fapt, însă, după Hegel, însemnează şi de drept; faptul este izvorât din putere, din fatalităţi, din constelaţiuni înţelepte şi calculate, din voinţa na­ţională, din ulterior consimţământ naţional etc., etc.. Variaţia în istorie din variaţie de izvor, de cauză a faptelor reiese şi rămâne — rodind înainte. „Situaţia de fapt“ a României va rodi şi ea — Înainte. Pentru ca rodul acesta să fie obţinut din grija mai multor factori şi pentru ca necesi­tatea lui să fie mai plauzibilă naţiunei, dar mai ales acelei părţi de naţiune, căreia d. I. Maniu îi este încă om de orientare, i s’a pro­pus d-sale o colaborare. Trăia încă regele urării naţionale; l-ar fi fost o bucurie să o vază pe şeful naţional-român flexibil la ce­rerea istoriei României, — d-sa n’a voit. A murit regele, i-a rămas opera de monarh constituţional, opera de fapt recunoscută — d-sa mai are rezerve. D-sa — d. Maniu — se retrage în coaja unei teorii, care de vre-o sută şi douăzeci şi cinci de ani zdruncină lumea şi o reţine în epoca de transiţie in care încă se află — în teoria suveranităţii populare (despre ale cărei efecte ar trebui să se orienteze is­toriceşte şi constituţionaliceşte mai exact decât pare orientat); din retragerea sa iese rar, ca acum la Ca­meră, oii trimite ca acum la Senat, pe d. I Ciineiu (istoric), să nege iarăşi, in numele aceleaşi teorii, care-i aceiaşi la Moscova ca şi la Paris, la Berlin ca şi la Bucureşti, numai variată după: rasă, naţie, tre­cut, situaţie geografică şi etnică etc., etc. încremenit in teorie, D-sa crede (poate) că In ea se află punctul arhimedic cu al cărui sprijin odată va răsturna tot, şi ceea ce astăzi recunoaşte de fapt. Situaţia aceasta de neputinţă de a adopta naţiei sale o teorie a revoluţiei franceze este tragedia d-lui I. Maniu. In tragedia sa, D-sa a pierdut mulţi tovarăşi; celebra „sută” de mutt nu mai este sută; ţărănimea a început să priceapă că a fi liberală însemnează a asculta de chemarea (istorică a) zilei; studenţimea (?) „chemăristă“ din Cluj nu este toată studenţimea; ga­zeta de acolo a partidului in provincie nu se prea află; iar rămaşii in frunte işi agonisesc voturi prin demagogia dusă in sate. In astfel de situaţie d. I. Maniu s’ar fi putut re­culege printr’o activitate practică, dar n’a voit; ar fi putut să dea in lături vălul de la Sais și să vază ce este într’adevăr blocul statuar al statului român abia întregit, dar n’a voit. Abulia aceasta va motiva con­tinuarea tragediei sale. Eu nu cunosc secrete de Stat; eu scriu din proprie cugetare şi observare atentă a­ tot ce apare în faptele naţiei şi a bărbaţilor ei. Şi zic: Dacă în niciun chip opoziţia nu vrea, guvernul liberal va rămânea singur eroul evoluţiei proxime, va fi guvernul de­săvârşirii operii trecute, în sensul în care ma­nifestul d-lui I. I. C. Brătianu a anunţat-o. Desăvârşirea este necesară; oricine o simte ca atare; toată lumea-i veselă că zilele de Înfrigurare au trecut că temeiul constituţional l-a consolidat; şi că, în sfârşit, parlamentul se va putea ocupa cu viaţa naţiunii, cu rea­lizările care să­­ dea înapoi puterile, averea, veselia pe care războiul crud i le furase. Deci pot zice: D-1 I. I. C. Brătianu a constituit guvernul desăvârşire»; oricât şi oricând oamenii lui vor varia, ei vor rămâ­nea, vor voi toţi să fie oameni ai desăvâr­şirii intenţionate, la care majorităţi şi opoziţie vor colabora parlamentar. Ţara simte nevoia creaţiei spre deplina ei linişte şi întărire, şi de aceea o undă de încredere urcă în sus spre cei ce sunt în stare să o imprime, nu numai în suflete, ci şi în faptele lor. Şi astfel, peste câţiva ani — de dorit, cât mai fertili — d. I. Maniu va avea şi al doilea prilej să recunoască o nouă „situaţie de fapt“. 6. Bogdan-Duica

Next