Glasul Bucovinei, octombrie 1927 (Anul 10, nr. 2494-2517)

1927-10-01 / nr. 2494

Cernăuţi Sâmbătă 1 Octombrie 1927 tăfSfli Anul X, No. 2494 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Iancu Fiondor Hr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Maneter&ei« m se inapoiazn. s& «NWTURi Sî RECLIVE mi GMimimi:® Alipit tarif ş£ g* pwtefttese i« ttimfr »tatohafi*: Strapa lancut ftoitdor R«. M P'tatra teawwt« te tstcrternt slareltti m srei taxa e* 91% flSONffttENTUL: pe a# sh SCS ici, pe V« as 300 lei, pe trei luni 199 lei, pentru (tran­­zinnl* «w as «b 300 lei, pe ‘/a an 160 Iei, pe trei luni SO iei Numai numim! de Duminică:pe un an 120 iei, pe lh *a M lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis acast rrtw curier, Idi 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 kl, pe Vj an 700 lei. Pd­fH» %m fac la sediul ziarului« Perwi de judecati Ik f®rs«i«s®» Toţi Românii au să se facă liberali Gospodarul, vara, are mai greu de muncă, de cum răsare sosteie până târziu noaptea. Când se apropie iarna, li mai lasă şi munca puţin şi omul se mai poate hodini. In poli­tică Insă e tocmai întors. Vara lumea se li­nişteşte. Căldura dacă prieşte la munca pă­mântului, munca politică, o face să se lini­ştească şi să Înceteze. Cum vine însă toamna şi se apropie spre iarnă. Începe din nou munca grea politică. Partidul naţional-liberal n’a stat însă nici vara degeaba. Deputaţii au căutat să se în­tâlnească cu norodul, să se sfătuească cu el, ca mai lesne să ştie ce nevoi are şi cum să­­ ajute mai repede, când va începe munca par­lamentară. Iar miniştrii au pregătit felurite le­giuiri bune, mai ales grija cea mare a gu­vernului, acuma spre sfârşitul anului, este al­cătuirea bugetului, adecă a socotelilor de câte cheltueli are nevoie ţara pentru anul întreg ce vine, şi cam ce venituri va putea scoate pentru acoperirea acestor cheltueii. Socotelile acestea sânt acuma cu atât mă grele, cu cât guvernul trecut a ridicat mult birurile şi după aceste biruri a ridicat şi cheltuelile. Cheltuie­lile, odată pornite, tare greu se lasă întur­nat. Dar guvernul de acuma vrea cu toate acestea să uşureze birurile oamenilor, fără să scadă cheltuielile folositoare pentru ţară, ci numai păzind ca banul ţării să fie mai bine gospodărit şi căutând să prindă şi să scoată din slujbe şi să pedepsească pe cei ce gospodăresc în chip necinstit şi hoţeşte ave­rea şi bănui­tarii. In vreme ce partidul naţional-liberal chib­­zueşte şi se munceşte cum să facă să fie mai bine pentru norod şi ţară, partidul naţional­­ţărănist, apropiindu-se acuma toamna, în loc să se puie şi el pe munca folositoare pentru ţară şi popor. Începe din nou să bată câmpii şi mai mult, începe cu ameninţări şi cu în­demnuri la răsvrătire. Celelalte partide îşi văd slăbiciunea şi şed molcum. Dar partidul na­ţional-ţărănist, ca şi copilul cel srudiu şi ne­copt la minte, dar care se simte ceva în pu­tere, nu vrea să-şi vadă prostia, ci numii puterea şi să facă ceva numai decât, chiar dacă ar şi da cu oiştea ’n gard. Acu vor fi îndată două săptămâni, au fost alegerile pentru locurile din parlament ce s’au făcut slobode după alegerile cele mari. Partidul Naţional Liberal, în cele mai bine de zece locuri, pentru cari s’au făcut alegeri, numai într’un singur loc şi-a avut candidatul, în judeţul Storojineţului. In celelalte locuri au candidat numai partide din opoziţie. Naţional­­ţărăniştii au crezut că au să ieie toate locu­rile, dar când colo în cele mai multe locuri au căzut, măcar că Partidul Naţional Liberal nu şi-a bătut capul de loc cu aceste alegeri. Năcăjiţi că au picat, se năpustesc acuma nu numai asupra liberalilor, ci vorbesc în mod necuviincios chiar şi despre înalta Regenţă care ţine locul Maiestăţii Sale Regelui Mihai întâiul. Cică înalta Regenţă încă ar fi liberală şi ar sprijini şi ar ţinea la liberali, căci nu vrea să ieie puterea guvernului liberal şi nu vrea să o deie naţional-ţărăniştilor, măcar că ei o cer cu atâta stăruinţă. Dar Înalta Regenţă ţine la liberali, nu pentru că este liberală, dar pentru că este iubi­toare de neam şi ţară, ca şi marele nostrul Rege Ferdinand care a murit, şi pentrucă vede că în vremile aceste grele numai un guvern liberal este în stare să conducă ţara cu destoinicie. Şi dacă şefii partidului naţional-ţărănist nu se vor încuminţi şi nu se vor lăsa de faptele şi vorbele lor nesocotite, atunci nu numai înalta Re­genţă are să fie tot mai mult la liberali, dar toţi Românii din România au să se facă li­berali, oricât de năcăjiţi şi amărâţi vor fi cei câţiva şefi şi şefuleţi naţionali-ţărănişti. Grigori Păduraru­ " 1 ■" »»»O ..........—— ■■ Congres al gazetarilor latini Cam pe vremea naşterii Domnului Nostru Isus Hristos, acum vor fi aproape două mii de ani, cea mai puternică împărăţie care stă­­pănia asupra lumii întregi, era împărăţia Ro­manilor. Aceşti Romani vorbiau limba lati­nească pe care azi nu o mai grăeşte nici un popor şi pe care de o învaţă oamenii numai pe la şcoalele cele mari. Din aceşti Romani ne tragem şi noi Românii şi se trag şi Fran­­ţujii şi Italienii şi Spaniolii şi Portughejii. Pen­tru că aceste popoare se trag de la Romani cari vorbeau latineşte, li se spune popoare roma­nice sau popoare latine. Şi toţi gazetarii ţărilor latine s’au legat între olaltă intr’o societate şi această socie­tate îşi ţine congresele, adecă adunările ei, când într’un loc când într’altul din vreo ţară latină. Anul acesta, au fost poftiţi să se adune la Bucureşti şi în ziua de Vineri 30 Septem­brie s’au şi adunat la Bucureşi şi au deschis congresul, adecă adunarea lor, la care au ve­nit la vreo sută din cei mai de frunte gaze­tari de pe la gazetele cele mai mari din Italia, Franţa, Spania şi Portugalia, apoi de prin America de sud, pe unde sânt ţări întregi lo­cuite numai de Spanioli şi Italieni. In Bucureşti sfaturile gazetarilor latini au să ţie de Vineri până Duminică şi după aceea mai bine de o săptămână au să um­ble să vadă România. Şi congresul acesta al gazetarilor latini este de mare folos pentru România şi poporul ro­mânesc. Românii au trăit multă vreme asu­priţi de duşmani cari numai de bine nu ne­­au grăit. Şi astfel de multe ori până azi încă auzi grăindu-se despre Români şi ţara noa­stră românească o mulţime de lucruri rele şi neadevărate. Ba sânt încă şi acuma duş­mani de ai noştri, ca Ungurii şi Ruşii mai ales, cari caută mereu şi cheltuesc şi multe parale, numai ca să ne grăească de rău. Prin gazetele cele mai mari, din lumea largă, nu odată duşmanii noştri scriu că în ţară la noi nu este nici o rânduială , că oamenii se omoară unii pe alţii şi câte mai de toate, tot născociri şi minciuni. Şi acuma este foarte bine că au venit la noi atâţia gazetari din întreaga lume, ca să vadă că la noi este rândueala, că lumea este harnică, şi muncitoare şi că la noi nu este aşa de urât şi de rău cum ne grăesc duşmanii. Despre lucrurile bune ce le vor ve­dea la noi, gazetarii vor scrie prin gazetele lor şi le noi mulţumim pentru aceasta şi le zicem: „Bine, aţi venit la noi !*. Căci Ro­mânul întotdeauna este bucuros de oaspeţi şi primitor. --------------------.•••--------------------­ Daţi copiii la meşteşug şi la negoţ! Este o vorba românească care spună că meşte­şugul e brăţară de aur şi tare-i adevărată vorba asta, căci cine altul dintre toţi muncitorii cu braţul sau cu mintea au bani când ie trebue şi în toate zi­lele dacă nu meşteşugarul şi negustorul. Cât trebue să muncească bietul ţăran, de câte ori tremură de frică ca să nu vie furtuni sau secete cari să-i strice toate sămănăturile, să-i zădărnicească toată munca, până ce-şi vede pânea lui strânsă a­­casă ? Aici iară muncă grea şi apoi abia poate s’o ducă la târg ca să câştige câteva parale ca să-şi poată acoperi nevoile care-l apasă. D’apoi par­că slujbaşul care trăeşte din leafă, o duce mai bine ? I se lungesc urechile aşteptând să vie luna ca să-şi ridice leafa care abia-i ajunge pentru toate trebuinţele casei. Pe când meşteşugarul, cum e zidarul, tâmplarul sau dobotarul lucrează toată ziua şi sara sau la săptămână când e lucrul gata, primeşte răsplata muncii lui aşa că el are totdeauna un ban in bu­zunar. Dar nu numai de aceasta e bine ca poporul nostru să îndrăgească meşteşugul şi negoţul, ci sânt şi alta pricini cari vorbesc pentru aceste feluri de muncă. Fiecare popor, pe lângă ţărani, slujbaşi, oameni cu carte, trebue să aibă şi meseriaşi şi negustori ca să poată trăi şi să poată ţinea piept ca celelalte naţii. Poporul nostru încă nu are destui meseriaşi şi negustori aşa că este încă un loc mare şi gol în ţara noastră care trebue umplut cu muncitori de a­­ceştia ca să putem face de toate în ţară la noi şi să nu cumpărăm de la străini. Să luăm de pildă un ţăran care are 6 fălci de pământ şi vreo 5 sau 6 copii. Ţăranul cu 6 fălci e gospodar de frunte dar când are să-şi impârţească gospodăria între toţi copiii, ei nu vor mai fi gospo­dari ca tatăl lor, ci vor trebui sa muncească amar, să lucreze pe la alţii ca să poată trăi. Atunci, un om cuminte, ca să-şi apare copii de sărăcie şi să le pre­gătească un trai mai uşor, va împărţi averea între doi, trei iar pe ceilalţi ii va trimite la meşteşug, la negoţ, la prăvălii, aşa că vor trăi şi unii şi ceilalţi mai bine. Ţăranilor noştri, până nu de mult, li cam era ruşine de meşteşug, cam strâmbau din nas când au­­ziau pe cineva sfătuindu-i să-şi deie copiii la meserii. Astăzi, slavă Domnului, s’au mai cuminţit, i-au în­văţat nevoile, au văzut lume prin război, aşa că s’au mai dat la cale şi-şi trimit copiii să înveţe meşteşug. Azi se găsesc băeţi dela sate, ajunşi mecanici la trenuri, constructori de linii la poştă, bărbieri pe la oraşe, ferari prin ateliere şi pe­rs armată, tipografi, aşa că ne creşte inima când vedem băeţi dela sate ajungând incetul cu încetul oameni cu stare şi tră­­esc bine.

Next