Glasul Bucovinei, iunie 1929 (Anul 12, nr. 2959-2982)
1929-06-01 / nr. 2959
ABONAMENTUL: p* Că £« 9301»!, pe Vi an 300 lei, pe trei luni 150 lei, pentru țăran!tiloie: pe un an 300 lei, pe V? an 160 lei, pe trei luni 60 lei. Numai numărul de Duminică:pe un eu 120 lei, pe Ht an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis Kftai pata curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe 1/1 an 700 lei. Plafffsta fac la sediul ziarului. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Iancu Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la administrare: Strada Iancu Flondor No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 30 le Persii da Judecată în Cernăuți. minaierele emige Nu mai încape îndoială că atât la ţară cât şi la oraş astăzi îi mai greu şi mai rău decât a fost acum un an. Acest lucru nu poate bucura pe nimene, cu atât mai puţin pe un om cumsecade şi pe un bun român. Când merge bine, îi bine de toţi, când merge rău, cu toţii suferim. De aceea oricine ar fi la cârma ţării, datoria noastră este să muncim cu toţii şi să sprijinim pe toţi, că multe sunt de îndreptat în ţara noastră şi mulţi duşmani avem peste hotare şi la noi acasă. Şi bine ar merge în ţara noastră, dacă pizma şi ura între fraţi n’ar fi aşa de mare. Cât au fost liberalii la cârma ţării, n’a fost prilej lăsat sau uitat fără ca să li se aducă aminte naţional-ţărăniştilor că pizma şi ura lor strică aşa de mult ţării şi aşa de puţin partidului liberal. Nimene nu spune că acum un an lumea era mulţămită ; erau şi atunci nemulţămiri, greutăţi şi feliurite neajunsuri. După făgăduieli nesocotite şi după o demagogie deşănţată a naţional-ţărăniştilor, lumea se aştepta ca aceştia să coboare fericirea din ceriu. Naţionalţărăniştii s’au legat în faţa lumii întregi, în faţa poporului nostru, în faţa Regenţei, să îndrepte lucrurile în scurtă vreme şi spre binele tuturora, odată ajunşi la cârmă. Cine n’a dorit să vadă crescând averea ţării şi binele tuturora ? Cui îi place sărăcia şi nu belşugul ? Unde a rămas colţ de ţară în care naţional-ţărăniştii să nu fi semănat nădejdi în sufletele mulţimii ? Şi au venit la putere. Au venit ca o furtună care mână nouri încărcaţi de ploaie pentru mulţimea însetată şi trimite trăsnete în liberali. Nu era chip să vorbeşti cu poporul. Cel mai prăpădit din sate căpătase peste noapte atâta minte, că ţi se părea că toate şcolile şi universităţile din lume nu pot să-l întreacă. Care om sărac nu număra miliardele ce avea să le aducă d-l Maniu din alte ţări ? Care om dator nu trăgea nădejde ca cel puţin dobânzile să scadă? Care dintre miniştri de astăzi n’a făgăduit izgonirea tuturor acelora cari pe nemuncite istrăvesc banii statului ? Care n’a făgăduit că hoţii ţării vor umplea închisorile ? Curat pe dos. Astăzi vedem că cel sărac îi mai sărac, cel dator îi mai dator, hoţii în loc să meargă la închisoare, ei au ieşit din închisoare şi în fine cu toţii văd şi însuşi d-l Maniu a spus mai dăunăzi, că îi greu, îi foarte greu, dar ca totdeauna a adăugat că şi de astă dată liberalii sânt de vină. Cine să-l mai creadă ? Când caută omul atât de repede ascunzişuri de feliul acesta, înseamnă şiretenie de slăbănog. Lumea ştie că vina neajunsurilor şi greutăţilor de astăzi o poartă numai naţional-ţărăniştii. Şi apoi lumea ştie hotărât că naţional-ţărăniştii cu tot cu d-l Maniu au făgăduit îndreptarea relelor, nu înmulţirea lor, înlăturarea greutăţilor şi a sărăciei şi aducerea unei vieţi mai bune şi mai uşoare. Asta au auzit-o toţi surzii ţării, şi astăzi văd şi orbii că în loc de mai bine îi mai rău. Aici să răspundă naţional-ţărăniştii şi de răspundere să nu fugă nici d-l Maniu. Ori n’au ştiut naţional-ţărăniştii ce făgăduesc, ori nu pot face ce au făgăduit poporului, şi Regenţei. Ori una, ori alta, dar amândouă le arată aşa. .. Libertatea scrisului primejduită de naţ.-ţărănişti Se cunosc protestele ridicate de naţ.-ţărănişti în vremea opoziţiei, oride câte ori diregătoriile statului nu permiteau să se răspândească foile bolşevice, ce îndemnau la răscoală, omoruri şi jafuri populaţia paşnică. Guvernanţii de azi făceau atunci pe apărătorii libertăţii scrisului, pe care de fapt nimene nu o primejduia. Acum la guvern fiind naţ.-ţărăniştii, apărătorii de ori ai scrisului liber, nu se sfiesc să introducă cenzura, împotriva cărei spun că s’au luptat atâta. In Ardeal d. Maniu a dat poruncă ca să nu se permită publicarea în nici o gazetă a unui articol, care ar fi scris împotriva d-sale sau a partidului său. Astfel d. V. Goldiş, preşedintele „Astrei“, a scris cu prilejul zilei de 10 Mai un frumos articol în revista „Transilvaniei“, arătând roadele demagogiei naţ.-ţărăniste în Ardeal. D-l Maniu, auzind despre publicarea acestui articol, a dat poruncă ca să se confişte toate exemplarele în cari a apărut acel articol. Porunca fireşte, s’a executat, aşa că cenzura a fost înfiinţată pentru gazetele opoziţiei. In chipul acesta naţ.-ţărăniştii înăbuşă libertatea scrisului gazetăresc, pentru a-şi face de cap nestingheriţi. Sfârşitul guvernului naţional-ţărănist „Cuvântul Ţărănimii“, gazeta de la Cernăuţi a guvernului naţional-ţărănist, s-a supărat straşnic pe noi, pentru că în numărul nostru trecut am spus că în curând se va găsi cine să puie sub curatelă pe conducătorul guvernanţilor naţional-ţărănişti care în loc să se gândească la nevoile ce scot la licitaţie gospodăriile ţărăneşti, benchetueşte şi lasă să se isprăvească pentru chefurile partizanilor lui banii atât de greu munciţi ai birnicilor. Şi naţional-ţărănistul de la „Cuvântul Ţărănimii“ orbit de năcaz spune şi o minciună, precum că noi am cere curatelă pentru gospodăria ţării. Noi nu cerem curatelă pentru gospodăria ţării, ci cerem curatelă pentru guvernanţii naţional-ţărănişti cari gospodăresc ca nişte risipitori şi isprăvitori de au adus ţara şi norodul la aman. Şi guvernanţii naţional-ţărănişti gospodărind ca nişte feciori destrăbălaţi de bani gata şi alergând mereu cu limba scoasă după împrumuturi şi înglodând ţara în datorii grele, cu adevărat aduc gospodăria ţării sub curatelă străină. Şi „Cuvântul Ţărănimii“ în loc să arete că noi n’avem dreptate şi să arete cum au uşurat traiul şi cum au ştiut naţional-ţărănişti să-şi împlinească făgăduinţele cele mari din vremea opoziţiei, batjocoreşte ca un adevărat ţigan. Dar noi cu drept cuvânt trebuie să cerem punerea sub curatelă a guvernanţilor naţionalţărănişti, căci de când ei au ajuns să conducă ţara, gospodăriile ţăranilor se vând la licitaţie pe un cap, pentru că naţional-ţărăniştii au îmbătat lumea cu sfaturi rele şi primejdioase ca acele că oamenilor nu trebuie să le pese de datorii, căci naţional-ţărăniştii când vor veni la putere, vor aduce bani mulţi şi ieftini, ba unii mai nebuni din ei spuneau că vor şterge cu totul datoriile. Oamenii cari au crezut, astăzi îşi pierd gospodăriile la dobă, aşa precum prin unele sate alţi oameni au căzut şi la mai grele nenorociri, ascultând de sfaturile nebune naţionalţărăniste, cu care îndemnau oamenii să se vâre în moşiile şi pădurile cari nu sânt ale lor. Pe aceştia acuma îi închid şi-i pedepsesc. De când ne cârmuesc guvernanţii naţionalţărănişti, gospodăriile se vând la dobă, oamenii sânt închişi pentru că au ascultat de sfaturile fruntaşilor naţional-ţărănişti, preoţii nu sânt lăsaţi să slujească sfânta liturghie, miniştri şi deputaţi naţional-ţărănişti se ţin de gheşefturi şi de potlogării pentru cari ar trebui să ajungă la criminal, se înţelege că aşa fiind, nu poate fi bine în ţară şi guvernanţii naţional-ţărănişti trebuie puşi’sub curatelă, adecă sfârşitul guvernului naţional-ţărănist s’a apropriat de tot. Preţul banilor La Paris în ziua de 30 Maiu a.c. s’a plătit pentru 100 lei 15 franci şi 20 centime. La Zürich s’a plătit pentru 100 lei 3 franci şi 8 centime. In aceiaşi zi s’a plătit la Bucureşti pentru 1 dolar 168 lei şi 20 bani.