Glasul Bucovinei, iunie 1929 (Anul 12, nr. 2959-2982)

1929-06-01 / nr. 2959

ABONAMENTUL: p* Că £« 9301»!, pe Vi an 300 lei, pe trei luni 150 lei, pentru țăran!­tiloie: pe un an 300 lei, pe V? an 160 lei, pe trei luni 60 lei. Numai numărul de Duminică:pe un eu 120 lei, pe Ht an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis Kftai pata curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe 1/1 an 700 lei. Plafffs­ta fac la sediul ziarului. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Iancu Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­­nistrar­e: Strada Iancu Flondor No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 30 le­ Persii da Judecată în Cernăuți. m­i­nai­erele em­ige Nu mai încape îndoială că atât la ţară cât şi la oraş astăzi îi mai greu şi mai rău decât a fost acum un an. A­­cest lucru nu poate bucura pe nimene, cu atât mai puţin pe un om cumsecade şi pe un bun român. Când merge bine, îi bine de toţi, când merge rău, cu toţii suferim. De aceea oricine ar fi la cârma ţării, datoria noastră este să muncim cu toţii şi să sprijinim pe toţi, că multe sunt de îndreptat în ţara noastră şi mulţi duşmani avem peste hotare şi la noi acasă. Şi bine ar merge în ţara noastră, dacă pizma şi ura între fraţi n’ar fi aşa de mare. Cât au fost liberalii la cârma ţării, n’a fost prilej lăsat sau uitat fără ca să li se aducă aminte naţional-ţără­­niştilor că pizma şi ura lor strică aşa de mult ţării şi aşa de puţin partidului liberal. Nimene nu spune că acum un an lumea era mulţămită ; erau şi atunci nemulţămiri, greutăţi şi feliurite nea­junsuri. După făgăduieli nesocotite şi după o demagogie deşănţată a naţional-ţără­­niştilor, lumea se aştepta ca aceştia să coboare fericirea din ceriu. Naţional­­ţărăniştii s’au legat în faţa lumii întregi, în faţa poporului nostru, în faţa Regen­ţei, să îndrepte lucrurile în scurtă vreme şi spre binele tuturora, odată ajunşi la cârmă. Cine n’a dorit să vadă crescând a­­verea ţării şi binele tuturora ? Cui îi place sărăcia şi nu belşugul ? Unde a rămas colţ de ţară în care naţional-ţă­­răniştii să nu fi semănat nădejdi în su­fletele mulţimii ? Şi au venit la putere. Au venit ca o furtună care mână nouri încărcaţi de ploaie pentru mulţimea însetată şi trimite trăsnete în liberali. Nu era chip să vorbeşti cu po­porul. Cel mai prăpădit din sate căpătase peste noapte atâta minte, că ţi se părea că toate şcolile şi univer­sităţile din lume nu pot să-l întreacă. Care om sărac nu număra miliardele ce avea să le aducă d-l Maniu din alte ţări ? Care om dator nu trăgea nădejde ca cel puţin dobânzile să scadă? Care dintre miniştri de astăzi n’a făgăduit iz­gonirea tuturor acelora cari pe nemun­cite istrăvesc banii statului ? Care n’a făgăduit că hoţii ţării vor umplea închi­sorile ? Curat pe dos. Astăzi vedem că cel sărac îi mai sărac, cel dator îi mai dator, hoţii în loc să meargă la închisoare, ei au ieşit din închisoare şi în fine cu toţii văd şi însuşi d-l Maniu a spus mai dăunăzi, că îi greu, îi foarte greu, dar ca totdeauna a adău­gat că şi de astă dată liberalii sânt de vină. Cine să-l mai creadă ? Când caută omul atât de repede ascunzişuri de fe­liul acesta, înseamnă şiretenie de slă­bănog. Lumea ştie că vina neajunsurilor şi greutăţilor de astăzi o poartă numai naţional-ţărăniştii. Şi apoi lumea ştie ho­tărât că naţional-ţărăniştii cu tot cu d-l Maniu au făgăduit îndreptarea rele­lor, nu înmulţirea lor, înlăturarea greu­tăţilor şi a sărăciei şi aducerea unei vieţi mai bune şi mai uşoare. Asta au auzit-o toţi surzii ţării, şi astăzi văd şi orbii că în loc de mai bine îi mai rău. Aici să răspundă naţional-ţărăniştii şi de răspundere să nu fugă nici d-l Maniu. Ori n’au ştiut naţional-ţărăniştii ce făgăduesc, ori nu pot face ce au făgă­duit poporului, şi Regenţei. Ori una, ori alta, dar amândouă le arată aşa. .. Libertatea scrisului primejduită de naţ.-ţărănişti Se cunosc protestele ridicate de naţ.-ţără­­nişti în vremea opoziţiei, oride câte ori diregă­­toriile statului nu permiteau să se răspândeas­că foile bolşevice, ce îndemnau la răscoală, o­­moruri şi jafuri populaţia paşnică. Guvernan­ţii de azi făceau atunci pe apărătorii libertăţii scrisului, pe care de fapt nimene nu o pri­­mejduia. Acum la guvern fiind naţ.-ţărăniştii, apă­rătorii de ori ai scrisului liber, nu se sfiesc să introducă cenzura, împotriva cărei spun că s’au luptat atâta. In Ardeal d. Maniu a dat poruncă ca să nu se permită publicarea în nici o gazetă a unui articol, care ar fi scris îm­potriva d-sale sau a partidului său. Astfel d. V. Go­ldiş, preşedintele „Astrei“, a scris cu prilejul zilei de 10 Mai un frumos articol în revista „Transilvaniei“, arătând roadele dema­gogiei naţ.-ţărăniste în Ardeal. D-l Maniu, au­zind despre publicarea acestui articol, a dat poruncă ca să se confişte toate exemplarele în cari a apărut acel articol. Porunca fireşte, s’a executat, aşa că cenzura a fost înfiinţată pentru gazetele opoziţiei. In chipul acesta naţ.-ţărăniştii înăbuşă li­bertatea scrisului gazetăresc, pentru a-şi face de cap nestingheriţi. Sfârşitul guvernului naţional-ţărănist „Cuvântul Ţărănimii“, gazeta de la Cer­năuţi a guvernului naţional-ţărănist, s-a supărat straşnic pe noi, pentru că în numărul nostru tre­cut am spus că în curând se va găsi cine să puie sub curatelă pe conducătorul guvernanţilor naţional-ţărănişti care în loc să se gândească la nevoile ce scot la licitaţie gospodăriile ţără­neşti, benchetueşte şi lasă să se isprăvească pentru chefurile partizanilor lui banii atât de greu munciţi ai birnicilor. Şi naţional-ţărănistul de la „Cuvântul Ţărănimii“ orbit de năcaz spune şi o minciună, precum că noi am cere curatelă pentru gospodăria ţării. Noi nu cerem curatelă pentru gospodăria ţării, ci cerem cura­telă pentru guvernanţii naţional-ţărănişti cari gospodăresc ca nişte risipitori şi isprăvitori de au adus ţara şi norodul la aman. Şi guvernanţii naţional-ţărănişti gospodărind ca nişte feciori destrăbălaţi de bani gata şi alergând mereu cu limba scoasă după împrumuturi şi înglodând ţara în datorii grele, cu adevărat aduc gospo­dăria ţării sub curatelă străină. Şi „Cuvântul Ţărănimii“ în loc să arete că noi n’avem drep­tate şi să arete cum au uşurat traiul şi cum au ştiut naţional-ţărănişti să-şi împlinească fă­găduinţele cele mari din vremea opoziţiei, bat­­jocoreşte ca un adevărat ţigan. Dar noi cu drept cuvânt trebuie să cerem punerea sub curatelă a guvernanţilor naţional­­ţărănişti, căci de când ei au ajuns să conducă ţara, gospodăriile ţăranilor se vând la licitaţie pe un cap, pentru că naţional-ţărăniştii au îmbă­tat lumea cu sfaturi rele şi primejdioase ca acele că oamenilor nu trebuie să le pese de datorii, căci naţional-ţărăniştii când vor veni la putere, vor aduce bani mulţi şi ieftini, ba unii mai ne­buni din ei spuneau că vor şterge cu totul da­toriile. Oamenii cari au crezut, astăzi îşi pierd gospodăriile la dobă, aşa precum prin unele sate alţi oameni au căzut şi la mai grele ne­norociri, ascultând de sfaturile nebune naţional­­ţărăniste, cu care îndemnau oamenii să se vâre în moşiile şi pădurile cari nu sânt ale lor. Pe aceştia acuma îi închid şi-i pedepsesc. De când ne cârmuesc guvernanţii naţional­­ţărănişti, gospodăriile se vând la dobă, oamenii sânt închişi pentru că au ascultat de sfaturile fruntaşilor naţional-ţărănişti, preoţii nu sânt lă­saţi să slujească sfânta liturghie, miniştri şi de­putaţi naţional-ţărănişti se ţin de gheşefturi şi de potlogării pentru cari ar trebui să ajungă la criminal, se înţelege că aşa fiind, nu poate fi bine în ţară şi guvernanţii naţional-ţărănişti tre­buie puşi’sub curatelă, adecă sfârşitul guvernului naţional-ţărănist s’a apropriat de tot. Preţul banilor La Paris în ziua de 30 Maiu a.c. s’a plătit pentru 100 lei 15 franci şi 20 centime. La Zürich s’a plătit pentru 100 lei 3 franci şi 8 centime. In aceiaşi zi s’a plătit la Bucureşti pentru 1 dolar 168 lei şi 20 bani.

Next