Glasul Bucovinei, noiembrie 1929 (Anul 12, nr. 3081-3104)
1929-11-01 / nr. 3081
Cernăuţi, Vineri 1 Noemvrie 1929 Numărul Lei 3 Onor. Asociaţiunea pentru cultura şi literatura poporului Român 1 Exemplar Sibiu Porto Liber conf. legea din 23 Martie 1904 ORGAN NAŢIONAL ROMÂNESC ivei APARE ZILNIC Tipografia: Telefon Nr. 286 Pi iu sa 500 tei, p* V* aa 300 lei, pe trei luni 150 lei, pentru io ani iUrdc: pe un an 300 lei, pe V, an 160 lei, pe trei luni 90 teL Netal numărul de Duminică, pe un an 120 lei, pe V» an TO kd, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis acasă prin curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe V« an 700 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. Anul XII. No. 3080 ABONAMENTUL: Plftilia se fac la sediul ziarului. ANUNŢURI ŞI RECLAME M «atetttauA după tariful se primesc la admi» aistraţi«, Strada lancu Flondor No. 33 B Is. interiorul ziarului se urcă taxa cu 30^ Peru! sş® Judecată In Cernăuți. Luni, 4 Noemvrie a. c., orele 12, va avea loc la Câmpulung congresul organizaţiei Partidului Naţional-Liberal din judeţul Câmpulung. Optimism de agonie Cei de la cârmă prevăd sfârşitul, aşa cum au fost cei dintăi cari au acaparat puterea prin tulburarea mulţimei, prin trezirea tuturor poftelor şi aşteptărilor deşarte, tot aşa ei vor fi — la aceste prime exerciţii ale votului universal — cei dintăi pe care îi va răsturna deşteptarea crudă a mulţimei ca pe nişte idoli mincinoşi, cari au amăgit-o fără scrupul. De spaimă însă naţi-ţărăniştii încearcă scamatorii şi panorame de bâlciu, crezând că vor buimăci şi mai departe lumea ; îşi târăe zilele cu ceartă şi sfârşeli de neputinţă, iar ei se premăresc, lăudăroşi, reciproc cu fapte mari şi-şi afirmă tăria în veselia vreunui banchet. La grea încercare este pusă şi presa afiliată naţ.-ţărăniştilor. Zilele trecute, când discordia între naţionali şi ţărănişti ameninţa să destrame guvernul şi să rupă partidul în cele două tabere fuzionate cu atâta caznă, zisa presă ascundea neliniştea ei, dar când dihonia s’a mai potolit, un cunoscut ziarist, deputat guvernamental, dă pe faţă mustrarea reţinută, îngrijorat de viitor, cu drept cuvânt, căci poporul a aplicat acuma, chiar la guvernul actual, zicaia : cui i s’a ţinut odată lumânarea de moarte, numai trăeşte mult, şi jurnalistul-deputat scrie : „Multă iunie se întreba cu legitimă desamăgire, dacă nu avem dea face cu o colecţie de iremediabili minori ai politicei româneşti, minori cari nu pricep nimic din obligaţiile elementare“. Ţara conştientă şi-a format demult această judecată în mod definitiv asupra naţional-ţărăniştilor şi stă uluită în faţa îngâmfării de arivişti fără bun simţ. Dăunăzi, după o întâmplare fără semnificaţie, ca o alegere parţială, sistem Ioaniţescu, cei de la cârmă s’au adunat la banchet ca să-şi sărbătorească isprăvile de 10 luni, reeditând, când erau mai blamaţi de opinia publică, argumentul uzat, dar şi sfidător de neadevărat, că mulţimea este cu dânşii. Nu s’a putut însă răbda atunci, după spectacolul dela Luzana, vechiul scriitor politic d. Bacalbaşa şi a prezintat o oglindă aşa de exactă a guvernării naţ.ţărăniste, că chiar la mulţi partizani zeloşi ii ardea obrazul de ruşine. Au venit însă zile grele pentru ţară, care ar fi trebuit să le sgudue şi să deschidă sufletele şi oamenilor celor mai sectari. Naţionalii guvernului au dovedit însă într’o situaţie de acele, care pune la încercare pe întreg omul, o înspăimântătoare îngustime de suflet şi o lipsă de elementară probitate politică. Colegii ţărănişti s’au indignat, şi ţara a aflat de planuri cari însemnau o nesocotire a constituţiei, pentru care aveau exerciţiul de pe când aduceau cu toptanul legi nechibzuite, fără să considere avizul consiliului legislativ. O desminţire, într’un moment critic, îi aduce guvernului o „victorie“ şi deputatul ziarist vorbeşte iarăşi numai de „faimosul interview, semnalul de angajare a dinastiei într’o luptă politică, tentativă neizbutită din fericire pentru stabilitatea monarhică“. — Ţara îi îngădue guvernului „victoria“, în bucuria ei că n’a isbutit cealaltă tentativă, la care face aluzie interviewul. Dar guvernanţii încă nu şi-au frecat îndeajuns mânile de bucuria ultimei „victorii“, după care au eşit mai jumuliţi decât soldaţii lui Pirhus, şi o nouă bucurie cade peste capetele lor. Căci iată soseşte d. Virgil Madgearu dintr’o agreabilă călătorie, ambele ramure, dar mai cu seamă cea ardeleană — văd într’însuî pe salvatorul, rezervat de soartă pe pământul insular al Angliei. Liberi sunt cei dela cârmă să se bucure de orice, dar ţara nu înţelege dece şi ea să vadă în d. Madgearu pe salvatorul ei şi de ce să-l primească cu arc de triumf când se reîntoarce din concediu. Ce sentiment de pustie sterilitate trebue să-i stăpânească pe acei cari văd în reîntoarcerea d-lui Virgil Madgearu prilej de triumf şi alaiu. Ce a realizat d. Madgearu pentru ţară ? I s’a făcut la Londra, unde avem pe cel mai dibaciu ambasador, o primire prietenoasă. Ne mai spune d. Madgearu că Englejii au încredere în regimul nostru constituţional, încât „tentativele de aventură nu pot sfârşi decât prin compromiterea propriilor lor persoane“. Aşa judecă lumea şi la noi, fără să-i amestece în aceste chestiuni pe Engleji. Ar mai fi dorit d. Madgearu ca liberalii să fi trimis telegrame omagiale d-lui Snowden pentru că s’a declarat mulţămit cu politica faţă de minorităţi. Cât de serviabil este d. Madgearu! De ce n’a primit guvernul nostru omagii de nicăeri cu toate că a dăruit miliarde la funcţionarii unguri, cari n’au prestat servicii şi lasă pe drumuri funcţionari români cari au muncit o viaţă întreagă! Dar în sfârşit d. Madgearu declară că n’a „tratat şi n’a marşandat“, ci s’a mulţumit cu constatarea că Englejii au încredere în guvernul Maniu, fiindcă este „o formaţiune constituţională, rezemată pe un parlament liber“. Glumeşte d. Madgearu sau îi aduce ministrului Angliei la Bucureşti ofensa că n’ar şti nimică despre gărzile de voinici şi demisiile în alb, sistem bulgăresc ? Dar chiar să fie guvernul d-lui Maniu formaţie după sistem englezesc, ceea ce nu va fi nici când, şi totuşi aceasta n’ar avea mult de a face cu chestiuni economice. De aceea şi d. Madgearu, oricât de des uită d-sa de isvoarele şi originea ideilor din capul d-sale, nu se simte salvatorul României, ci se recunoaşte, de cum a intrat în ţară, adversar pătimaş al d-lui Vintilă Brătianu, care a realizat singurul aranjament de valoare cu capitalul străin. Și d. Madgearu luând în aceeaș zi masa singur cuc (armenesc? N. R.) la Atené Palace se întreabă jenat în sinea sa : Oare de ce mă primesc cu atâta alaiu ? O reminescență engleză îi dă răspunsul: Mult zgomot pentru a nimica; — iar câte un hâtru bun de glume anticipează, în această atmosferă de pronunţat ridicol, cu amănunte, bazaconiile care se vor produce la aniversarea apropiată a cărmuirei nat.-ţărăniste. -----------------«•••---------------- Terminarea manevrelor de toamnă Bucureşti, 31 (Rador).— Manevrele regale au fost terminate. Pe câmpul de manevre de la Buzău înaltul Regent A. S. R. Principele Nicolae a ţinut o cuvântare cătră armată, căreia i-a adus laude spunând că guvernul va pune la dispoziţie toate mijloacele spre a o înzestra pe baze moderne. Un general a răspuns A. S. R. Principelui Regent arătând că armata îşi va face totdeauna datoria fiind, conform tradiţiei, o instituţie model a Statului. ------------------