Glasul Bucovinei, august 1930 (Anul 13, nr. 3287-3310)

1930-08-01 / nr. 3287

Cernăuţi, Vineri 1 August 1930 Numărul 3 Lei Anul XIII. No. 3287 1 Exemplar Porto Uber cont. legea din 23 Martie 1004 N NAŢIONAL ROItANtfrC APARE ZILNIC 225ZSSSS­­ . Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Janet Plondar Hr. M topografia­­ Tikfea Nr. 216 "Onor. Asociaţiunea pentru cultura și literatura poporului Român 8« primesc numai articol« iscălit«. Manucri—t« 8« H înapoiată. tmmjim și Recurift •a terfl sl a* primai« 1« mam* airgtea buteu Hon tor N«. 33 P&ttet inmate te tefertora! tbrahd •» «raft tea «• Storni «fei­ted««at* în CoraSufL Pentru Maniu n’a fost nimic sfânt în ţară Că statul român s’a dovedit în faţa crizei generale ce bântue lumea întreagă, ca un organism slăbit şi fără nici o pre­vedere, nu este nici o mirare. Are doară în fruntea sa de doi ani de zile guvernul d-lui Maniu, cinic, făţarnic şi de o in­conştienţă revoltătoare. A promis legalitate şi respect de legi şi a comis cele mai sfruntate ilegali­tăţi şi şi-a bătut joc de noţiunea legii. A vorbit de cinste şi a ales sfetnici ai coroanei şi a aşezat la înalte locuri de conducere dezertori şi oameni în con­flict cu codurile penale. A fluturat stindardul democraţiei şi a făcut cea mai cinică şi inconştientă batjocură de ideia parlamentarismului. A luat demisiile în alb docililor săi parla­mentari. A transformat parlamentul într-o maşină moartă de votare de legi nestu­diate şi costisitoare, neaplicabile şi îm­povărătoare a bugetului. A făgăduit cruţarea banului obştesc şi uşurarea sarcinilor fiscale şi a întronat cea mai sfidătoare risipă şi cel mai în­­chisitoriat fiscalism, mai rău ca în vremea fanarioţilor. Ideia de libertate a transformat-o în libertinaj. Nu e deci nici o mirare că chiar din cabinetul ministerului de interne, cel chemat să vegheze asupra pazei ordinei publice, au pornit prin şeful său de cabinet, azi trecut pe la Văcă­reşti, tot felul de înjghebări sediţioase, sub diferite denumiri de gărzi, străjeri şi de voinici, cari au descreditat statul român în faţa lumii întregi. A afişat cea mai făţarnică iubire de poporul de jos. Dar l-a lăsat şi-l lasă pradă mizeriei materiale şi pradă anal­fabetismului. N’a voit să ia nici o mă­sură să-l scape de completă sărăcie. In schimb îl îndepărtează şi dela lumi­narea minţii, prefăcând obligativitatea şcoalei primare, prevăzută în constituţie, într’o prevedere legală căzută în des­­uetudine. Dar Maniu n’a avut nimic sfânt, în sufletul său săc şi rece, pentru ţara în fruntea căreia capriciul sorţii l-a adus. Nu şi-a bătut joc numai de legalitate, democraţie şi libertate. A adus vrajba între fraţi, trezind şi înteţind lupta con­­fesională, între românii ortodocşi şi uniţi în Ardeal. Dar nu numai atât! Până şi de Tron şi de Coroană, simboluri cu­rate ale ţării şi ale neamului românesc, neatinse de nici o pată până la con­cepţiile perverse de guvernare ale gu­vernului naţional-ţărănist, şi-a bătut joc d-l Maniu prin felul cum a completat consiliul înaltei Regenţe, precum şi prin felul, ceea ce e şi mai grav, cum a pre­gătit şi cum s’a comportat la sosirea M. Sale Regelui în ţară. Şi-a ales Re­gent cu demisia în alb, ca prin teroare să poată guverna după capriciile sale iezuite şi să-şi poată prelungi guver­narea după plac. Cu un astfel de guvern şi cu un astfel de ministru-preşedinte, trebuie să te miri că statul român nu a ajuns şi mai rău, decum a ajuns astăzi. Mult timp însă nu mai poate merge aşa; o schim­bare și o îndreptare trebuie să vie cât mai degrabă. -------------------• • • •------------------­ Galeria supăraţilor (III) Al treilea mare supărat din No. 198 al „Cuvântului Ţărănimii* înşelate este d. Gavrilă Baranai, „Consilier comunal şi secretar al or­ganizaţiei P. N. Ţ. din Cernăuţi* şi actual vice­­primar al municipiului. D-lul e supărat că ziarele „Ordinea* şi „Cuvântul* raportând despre „Desbaterea* naţ.­­ţărănistă din Cernăuţi din noaptea de 12 Iulie „au profanat neadevăruri* contra d-sale pu­­nându-l în tovărăşie de idei cu d-nii prof.univ. Rădulescu şi Bădărău. D-l Baranai doctor al înaltelor instituţii de co­operaţie din Vârvata şi Strigoaia, vede în faptul acestei presupuse co­operaţii de idei cu profesorii universitari „po­negriri scârboase ale unui scrib lugubru inspi­rat de oarecari intruşi în partidul naţ.-ţârânesc, cari caută să-şi facă rost de situaţii într'un par­tid serios şi cinstit“. Putea să nu fie partidul serios şi cinstit, când d. Bai-rai-nai a ajuns vice-primar al municipiului Cernăuţi? De aceia d. Bai-rai-nai se ridică contra a­­cestor „erostratici inspiratori“ şi le spune că în partid „nu pot să fie considerate poftele satanice ale autorilor morali, cari profesează bârfeli şi provoacă tulburări în rândurile oamenilor de bine ai partidului*. Desigur că se crede ca prim om de bine pe d-sa şi de aceia le strigă tuturor celor, cari nu sunt la nivelul d-sale : „In zădar vă căzniţi, suflete negre* ! Avis d-lor Rădulescu, Bădărău, Alvirescu, Dolinschi şi Jeleriu, pe cari d. Baranai nu-i poate mistui. Te miri că nu și-a adus aminte d. Bara­nai s’o spue In supărarea sa ca și d. „senator* Timu, că la prostia-i din născare liberalii sunt de vină. Falimentul demagogiei Nu ne-a profitat nici experienţa antichită­ţii cu guvernarea nefastă a demagogilor după glorioasa epocă a lui Pericle în Atena, nici iro­niile lui Aristofan, care şi-a bătut joc de ges­turile largi şi promisiunile demagogilor! Nu ne-au profitat, căci în era modernă a demo­craţiei ce a luat locul vechilor sisteme de gu­vernare, se putea aştepta ca cel puţin popoa­rele culte să nu mai cadă în cursele demago­gilor, sau căzând, să ştie a se debarasa de ei cât mai repede printr’un mijloc de ostracizare. Dar din păcate, popoarele s’au aruncat deseori după războiul cel mare în braţele demagogiei, care cu cânt de sirenă promitea remedii grab­nice şi soluţii infailibile. Nu vom aduce drept exemplu Rusia care ispăşeşte amar uşurinţa cu care i-a urmat pe aceia ce voiau să-i dea toate libertăţile deo­dată şi cere a ajuns să fie privată de dreptu­rile cele mai elementare, ce le posedă oricine într’un trib de sălbateci. Să ne uităm la ţările cu o înaltă cultură, cari şi ele au căzut în cursa demagogiei, dar sau au ştiut să se de­baraseze de ea, constatând falimentul, sau sânt în curs să o demaşte. Exemple de guvernări demagogice le avem în Anglia, Franţa şi Germania. Ce a putut face în Franţa cartelul parti­delor din stânga cu ajutorul socialiştilor, decât să aducă ţara între 1924 şi 1926 la marginea prăpastiei ? Franţa nemulţumită cu măsurile lui Poincaré, cari recereau răbdare şi timp, dar cari în mânile sale duceau garantat la soluţio­narea definitivă a crizei, s’a aruncat în braţele demagogilor, cari se îndesau la putere având ca recomandaţie gesturi pline de emfază, pro­misiuni încântătoare şi... proecte copilăşeşti! Şi, a ajuns Franţa să nu-şi poată plăti funcţio­narii la finea lunei, exact aşa cum am ajuns şi noi! Ţara s’a trezit atunci din buimăceala ei, i-a ostracizat pe înşelători şi i-a dat pute­rea iar lui Poincaré, care continuându-şi poli­tica cuminte, aceiaş politică ce o urma la noi d-l Vintilă Brătianu, a soluţionat criza, a adus finanţele la înflorire şi bugetul la excedente, prin aceleaşi măsuri lente, în care ţara la în­ceput n’a avut încredere. Ce a ţinut în Anglia guvernul laburist din promisiunile sale ? D-l Macdonald şi-a făcut campania electorală din anul trecut contra par­tidului conservator doar pe tema incapacităţii acestuia de a soluţiona criza şomajului şi pro­miţând ferm, că graţie unui program studiat până în amănunt e singurul partid capabil să soluţioneze definitiv această criză care nenoro­ceşte Anglia. Nu a trecut un an, şi poporul englez a văzut că şi-a plasat încrederea în mânile unui demagog. Nu numai numărul șomerilor nu a diminuat, dar într’un singur an, a sporit cu un milion, iar salariile ce le plăteşte Anglia şome­rilor, apasă greu pe umerii contribuabilului. Acum abia s’a dovedit că partidul laburist a înșelat Anglia In mod grosolan, fiindcă nu

Next