Glasul Bucovinei, septembrie 1930 (Anul 13, nr. 3311-3334)
1930-09-02 / nr. 3311
/Vii, 47 7 Cernăuţi, Marţi 2 Septembrie 1930 Anul XIII. No. 3311 Ziarion Nr. 61 APARE ZILNIC Tipografia: Telefon Nr. 286 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Flondor Nr. 33 ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la administraţie : Strada lancu Flondor No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50s/» pe un an 500 le ţărani zilnic, p' 90 lei. Numai a«. V2 an 70 lei, pe trei lun. acasă prin curier, lei 65 luna/ 1200 lei, pe ViTUL: j"ntrei luni 150 lei, pentru ■h an 160 lei, pe trei luni îcă, pe un an 120 lei, pe mtru Cernăuţi ziarul trimis entru străinătate pe un an an 700 lei. Plăţile se fac la sediul clarului. Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. Porul de judecată în Cernăuți. Scandalul cu standardizarea ouelor Şi legea pentru standardizarea ouelor, despre care d-l V. Madgearu spunea la discuţia ei în parlament, că votarea ei se impune ca o faptă patriotică, îşi are cântecul său. Cântec cu şperţ de milioane. Căci această lege nu s’a alcătuit în interesul comerţului naţional, ci a unei firme streine, care tinde să monopolizeze exportul de ouă în detrimentul producătorilor şi exportatorilor români. Intr’adevar, Cum poate favoriza pe producătorul român dispoziţia unei legi, tradusă după legea din Olanda, unde producătorii sunt deprinşi de multă vreme să dea o atenţie deosebită creşterii paserilor, când ea prevede o anumită mărime şi greutate a ouelor, ba prevede chiar şi mărimea bănuţului oului de 7 mm ? Dar cealaltă dispoziţie a legii, ca ouăle standardizate să fie taxate la export cu 25 bani, pe când cele nestandardizate cu de 4 ori taxa de export, în favorul cui s’a luat ? Numai în favorul firmei engleze Lowel & Krismas, care s’a aşezat de câtăva vreme în România şi încearcă, pe toate căile, să monopolizeze exportul de ouă. Că această firmă a pus stăpânire, în sfârşit, prin mijloace accesibile pentru miniştrii naţional-ţărănişti, pe voinţa alcătuitorului acestei legi scandaloase, se vede din următoarele fapte: Firma Lowel & Krismas n’a exportat în anul 1930 nici un vagon de ouă, cu toate că exportul acestui produs a fost destul de viu, trecând numai prin staţia Grigore Ghica-Vodă peste 400 vagoane. A aşteptat votarea legii, pentru ca cu ajutorul ei să-şi creeze monopolul acestui export Cu toate că a stat în inactivitate, ea nu şi-a închis birourile, ci, dimpotrivă, şi-a plătit funcţionarii cu sume grele, ca şi înainte. Astfel, la Bucureşti, d-1 Edi Gaster, funcţionar al acestei firme, a fost plătit cu 50.000 lei lunar, la Cernăuţi, un oarecare Brückner şi un anume Engel şi-au primit salariile regulat de la aceeaşi firmă. Scopul menţinerii acestor funcţionari s-a văzut. La Bucureşti, d-1 Edi Gaster, care a fost interpusul firmei pe lângă Ministerul de industrie şi comerţ, a fost numit membru în consiliul central de standardizare, iar la Cernăuţi, d-nii Brückner şi Engel au fost numiţi membri în comisia de marcare a ouelor, deşi Camera de comerţ şi industrie din Cernăuţi propusese cu majoritate de voturi, în conformitate cu legea, alţi doi oameni, specialişti în exportul de oue. Numirile s-au făcut de către acelaşi ministru Madgearu, care afirma că votarea legii e o necesiitae patriotică. Legătura dintre societatea Lowel & Krismas şi Ministerul de industrie şi comerţ este evidentă, legătură, întemeiată desigur pe mijloace inavuabile. Iar monopolul firmei engleze este garantat prin faptul că funcţionarii săi vor fi arbitri supremi la marcarea ouelor pentru export. Ce-l interesează pe patrioticul ministru Madgearu şicanele, cărora vor fi expuşi din partea firmei monopolizatoare ţăranii producători de ouă şi negustorii Criza ţării ai pornirea iniţială O criză complexă a cuprins viaţa tuturor cetăţenilor; toate categoriile sociale sunt grav atinse; greul vieţii trezeşte la massa covârşitoare a neamului, liniştită până acuma, revoltă şi desnădejde; chiar când ajunse stăpână pe pământ şi pe o mişcare mai liberă, ţărănimea se vede deodată redusă la neputinţă, rodul muncii nemai având valoarea de altă dată. O recoltă bogată pune mulţimea la adăpost de pacostea cea mai insuportabila a foametei, dar deprecierea produselor este o lovitură neaşteptată şi desiluzii, din cele mai crude, venite după împrăştierea atâtor făgădueli irealizabile, fac lumea satelor accesibilă la instigaţii anarhice. De aceea este pe deplin justificată temerea, pe care o exprimă un ziarist cu simţ politic, că o „năvală sălbatică a satelor asupra oraşelor, o înebunitoare răscoală este tot ce poate fi mai groaznic, mai fatal pentru o ţară“. Căci criza economică actuală este mai adâncă decât altele câte au mai fost, fiindcă ea este generală, stă în legătură cu depresiunea mondială şi este agravată prin criza de autoritate, care, în vecinătatea focarelor de propagandă bolşevică, constitue o permanentă ameninţare. „Insula ordinei“, cum era numită mai ieri ţara, noastră, stă şi ea să fie inundată de valurile tulburării. Ce s’a întâmplat în ţara aceasta, cu oameni aşa de refractari altă dată la ademenirea chimerelor, ca să ajungă în faţa perspectivei unei răsturnări, plină de calamităţi ? „In conştiinţa ţării, scrie d. Şeicaru — pe drept sau pe nedrept, nu interesează—partidele au apărut ca singure vinovate de situaţia de azi, deci toată pornirea se îndreaptă In această direcţie şi orice alte considerente nu-şi au absolut nici un rost“. Afirmaţie extrem de tranşantă, deşi nefundată. D. Şeicaru ar face bine să lase în pace entitatea aceasta, aşa de greu de determinat, care este „conştiinţa ţării“, când români? Ce-i pasă lui, că ţărănimea amăgită, exploatată şi despoiată de briganzii naţional-ţărănişti, nu va putea vinde cu preţ bun nici acest produs ? Punga să le fie doldorat şi după ei potopul. O lege votată de un parlament român la îndemnul unui ministru patriotic, spre a crea monopol de export pentru o firmă străină — iată încă o inovaţie a guvernării naţional-ţărăniste! Gravitatea faptului nu se schimbă deloc prin împrejurarea că firma engleză şi-a schimbat numele în „Standard Agricola“, în care pe lângă vechii proprietari ai firmei Lowel & Krismas, au mai intrat de Edi Gaster şi doi avocaţi bucureşteni, aceştia din urmă pentru a salva aparenţele şi d-sa şi-a dat seama de atâtea ori, că, la noi, ceea ce se chiamă „opinie publică“ se caracterizează printr-o extremă instabilitate. Fascistul de altă dată, dispreţuitorul competinţei enciclopedice a urnelor, crede acuma ca oamenii politici nu mai au menirea să dirijeze opinia publică şi să o orienteze spre un scop limpede văzut, ci ei trebue sâ se lase influenţaţi de orice născocire care va fi pusă în circulaţie. Şi apoi, în această opinie publică, aşa cum este, numai o credinţă şi o pornire se întâlneşte? Multă lume îşi aduce aminte cu regret de vremea înainte de guvernarea naţ.-ţărănistă. Ordinea în ţară, astăzi ameninţată atât de grav, nu era tulburată; naţ. ţărăniştii erau pe atunci atât de exigenţi, încât în orice incident, cât de neînsemnat, vedeau atentate la libertatea cetăţenească. Astăzi, în tulburarea generală, se produc atentate la viaţa cetăţenilor şi chiar la cea a miniştrilor. Agricultorii, comercianţii, funcţionarii—cu puţine excepţii de favoriţi—ar schimba situaţia lor de astăzi cu cea de înainte de doi ani. Simţeau cu toţii greul vieţii, dar puteau trăi, era progres, lent şi anevoios, dar vizibil, — astăzi pretutindeni: lâncezeală, mizerie, destrămare şi multă confuzie şi orbire îngâmfată. In această deosebire, în regresul apăsător de astăzi este cuprinsă o răspundere precisa, de la care nu se pot sustrage cârmuitorii naţionalţărănişti. Este adevărat, că nici guvernul naţo-ţărănist nu poate fi făcut responsabil pentru consecinţele formidabilelor schimbări de ordin eco- nomic, cari au survenit în Europa. Insă viaţa de stat, şi în deosebi a statului nostru, în cea mai delicată fază a consolidării sale,—cu enormele dificultăţi de după război— este totdeauna în criză, trebue în fiecare moment ferită de pericole ameninţătoare; dacă într’un moment cârmuitorii au ţinut frânele prea slobod, dacă deviaţiile dela normele de conducere se accentuează şi erorile se îngroaşă, atunci pe nesimţite statul ajunge în situaţii im-