Glasul Bucovinei, iulie 1931 (Anul 14, nr. 3541-3566)

1931-07-22 / nr. 3558

Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI No. 3558 Politica Partidului Mat-Liberal Cuvântarea d-lui I. G. Duca, şeful P. N. L., ţinuţi la 17 iulie a. c. la Clul D. Duca începe prin a mulţumi d-lui La­­pedatu pentru cuvintele pe cari le-a rostit pre­cum şi diferitelor organizaţii din Ardeal pentru călduroasa primire ce i s’a făcut. D-sa ţine să constate progresele pe care organizaţiunile par­tidului naţional-liberal din Ardeal le-au făcut în ultimii doi ani de zile, progrese, cari dovedesc că principiile acestui partid au pătruns în mas­­sele adânci ale populaţiunilor transcarpatine. Congresele judeţene, marele adunări poli­tice, alegerile comunale din 1930 şi cele generale din 1931 au învederat în chip lămurit cât de puternic a prins rădăcini în aceste ţinuturi ideo­logia naţional-liberală. „Sunt fericit, adaugă d. Duca, că pot pro­fita de prezenţa mea în mijlocul dv., aci în ca­pitala Ardealului, pentru a vă exprima toată gra­titudinea conducerii partidului, pentru devota­mentul şi statornicia cu care în mijlocul multor greutăţi dv. conducătorii organizaţiunilor noas­tre a­ţi ştiut să luptaţi şi să faceţi să triumfe cauza noastră. De azi înainte, nimeni nu mai poate pretinde că reprezintă singur nevoile şi aspiraţiunile populaţiunei ardelene“. Pentru organizaţiile noastre din Transilvania Totodată d. Duca asigură pe conducătorii organizaţiunilor naţional-liberale din Ardeal de întreaga solicitudine. „Voiu face, spune d-sa, tot ce-mi va sta în putinţa pentru a vă ajuta în îndeplinirea mi­­siunei dv., fiindcă dragostea Partidului Naţional- Liberal care a prezidat la războiul pentru între­girea neamului, este în chip firesc deosebit de vie pentru Ardeal, şi fiindcă îmi dau seama de importanţa pe care tăria organizaţiilor din Ar­deal o prezintă pentru politica de unificare şi solidaritate a Partidului Naţional-Liberal în tot cuprinsul României întregite. De Ca şef al Partidului, voiu veghea pururea ca organizaţiile din Ardeal să fie încadrate şi conduse de localnici, ca să se pregătească ele­mente serioase în vederea operei de guvern pe care Partidul nostru are a o realiza, şi pentru că fără a urmări tendinţe regionaliste, aceste orga­nizaţii să poată reprezenta totuşi nevoile speci­fice ale Ardealului. Nu mă îndoesc că voiu avea concursul dv. întreg şi neşovăit pentru ducerea la bun sfârşit a acestor ţeluri. Despre situaţia politică Cât priveşte situaţia politică este inutil să insist prea mult asupra ei. O cunoaşteţi. După un cartel trecător cu guvernul, cartel care a avut ca unic obiectiv alegerile, ne-am re­luat deplina noastră libertate, de acţiune , sun­tem opoziţie. Opoziţia cea mai puternica, şi cea mai numeroasa din Parlament, şi înţelegem să exercităm cu toată seriozitatea ce se cere unui partid istoric de guvernământ, cu toată activita­tea, impusa de vremile deosebit de grele prin care trece ţara noastră şi Europa întreagă, dar totodată cu hotărâre, acţiunea noastră de partid de opoziţie. Credincioşi Coroanei, întemeiaţi pe trecutul nostru, pe programul nostru şi pe încrederea crescândă a masselor populare, socotesc că pu­tem privi viitorul cu linişte şi deplina încredere, înainte de a se închide corpurile legiuitoare am concretizat în conferinţa pe care am avut-o cu şefii de organizaţii din toată ţara, directivele ce trebue să urmaţi, atât pentru luminarea opi­­niunei publice, cât şi pentru întărirea organiza­ţiunilor noastre. Aceste directive fiindu-vă cu­noscute nu voiu reveni asupra lor, împotriva tendinţelor regionaliste Dar cred, că în Ardeal la directivele ge­­nerale ce um­ează să le aibă în vedere toate organizaţiunile noastre, trebue să adăugăm şi unele directive specifice situaţiei din această parte a ţărei. Intr’adevâr, de câtva, timp asistăm, la o nouă ofensivă a spiritlui regionalist. Unii se închid în cortul lor, alţii vorbesc de retragerea în munţi. N’am a discuta motivele demisiei sau mai bine zis a retragere­ strategice a d lui Iuliu Maniu. Aceasta este o chestiune care priveşte raporturile dintre d sa şi partidul său. Dar cu acest prilej s’a putut constata o revenire îngrij­­oare a tentativelor regionaliste ale partidului naţional-ţărânesc. Contra acestor ten­dinţe datoria noastră, aşi putea să zic, datoria tuturor bunilor români, este să reacţioneze cu toată energia. Ura împotriva regăţenilor, încercarea de a opune necontenit Ardealul Vechiului Regat, de a prezenta pe ardeleni ce victimele Unirii, au făcut un râu incalculabil operei de consolidare a României întregite. Partidul Naţional-Liberal n’a încetat de la războiu încoace să denunţe opiniei publice acest râu şi să-l combată din toate puterile lui. Ceeace nu se poate admite Dacă cât timp partidul naţional-ţărânesc n’a avut conducerea destinelor României, o atare atitudine se putea la urma urmei explica, dacă nu justifica, astăzi, după ce d . Maniu şi prie­tenii săi au guvernat România, şi au guvernat-o, cum au guvernat-o, este cu desăvârşire inadmi­sibil că la fiecare eclipsă de popularitate sau la fiecare neplăcere sau dezamagire, partidul naţio­­nal-ţârănesc să reagite formula regionalismului, şi prin aceasta să sdruncine periodic posibilităţile de definitiva şi temeinica închegare a acestui neam, care s’a jertfit pentru unirea lui, nu pentru că partidele politice să-şi facă platformele electorale din vinovate desbinări între fraţi. De altminteri, luptând împotriva acestor dăunătoare tendinţe, partidul nostru nu face de­cât sa fie consecvent cu scopurile pe care le-a urmărit din ziua însăşi în care el a trecut Car­­paţii. Nu ură şi discordii , ci înfrăţire Noi am avut în Ardeal, două mari scopuri: Unificarea sufletească şi repararea nedreptăţilor trecute prin înălţarea elementului românesc. La politică de ură, de suspiciune, de des­­binare între fraţi preconizată de dl Maniu şi de prietenii săi, noi am opus permanent nevoia superioara de unificare sufletească a tuturor fii­lor acestei ţări. La politica de neîncredere în elementele ro­m­âneşti a minorităţilor, noi am opus pururea o politica de dreptate faţă de ele, dar totdeo­dată şi de ridicare a elementului românesc care sub dominaţiunea străină a fost el nedreptăţit şi căruia i se cuvine astăzi situaţia pe care o merita prin însuşirile şi importanţa sa numerică, şi prin drepturile sale istorice. Aşa­dar, continuaţi d-lor lupta, având ne­încetat aceste două obiective înaintea d-lor voastre, făceţi toate sforţările pentru ridicarea elementului românesc, nu încetaţi o clipă de a propovădui unirea sufletească, şi fiţi încredin­ţaţi că luptând astfel pentru o cauză dreaptă biruinţa finală va fi desigur de partea noastră. Printr’o atare patriotică politica partidul naţional-liberal va aduce încă odată un istoric serviciu statului şi neamului românesc. Către tineret şi către intelectuali Dl Duca termină adresând un călduros a­­pel tineretului şi intelectualilor din Ardeal. «Veniţi, zice d-sa tineretului, să luptaţi sub cutele steagului nostru. In ideologia noastră veţi găsi posibilitatea realizării aspiraţiunilor gene­­raţiunii d-voastră. Mândru de trecutul său, cu privirile veşnic aţintite asupra prefacerilor im­puse de necesităţile viitorului, în neîncetata con­cordanţă cu spiritul vremurilor şi cu evoluţia societăţilor moderne în cadrul unei politice de ordine, de progres, de democraţie, de naţiona­lism şi de înfrăţire socială, partidul naţional-li­beral îşi va îndeplini mâine cu aceeaş preve­dere şi cu acelaş patriotism datoria pe care şi-a îndeplinit-o şi ieri. Iar intelectualii pot avea încredere în Par­tidul Naţional-Liberal. Ei ştiu­­ce a făcut acest partid pentru promovarea culturei româneşti şi ştiu cu câtă râvnă partidul nostru„urmăreşte realizarea programului său cultural. Dar e ceva mai mult: astăzi, câ­nd ome­nirea este adânc frământata de curente subver­sive, când societatea noastră se sbate între de­magogia unora şi regionalismul vinovat al altora, judecata sănătoasă a intectualităţii române, simţul ei înăscut pe măsură şi de armonie, repulsiunea ei fireasca faţă de inestetismul tuturor exageră­rilor şi tuturor tendinţelor dizolvante, stabilesc între ea şi Partidul Naţional-Liberal o organică comunitate sufletească pe care noi avem me­nirea de a o încuraja şi de la care ea are da­toria de a nu se sustrage. In mine intelectualii din Ardeal vor avea apărătorul cel mai călduros şi susţinătorul cel mai devotat pentru cauza partidului nostru, care în concepţia mea se confunda cu propria lor cauză. m­m. I • • • --------------------------------------------­ Depozit de muniţii în flăcări In ziua de 19 Iulie a. c., a luat foc de­pozitul de muniţiuni din Alba lulia. Focul fiind semnalat în grabă şi dându-se alarma, au sosit imediat trupele din garnizoană împreună cu postul de pompieri din Alba­nia. După o muncă titanică, focul a fost localizat, arzând numai o parte din acoperişul unde se afla depozitată pulberea pentru cartuşe de arme. Sub acelaş acoperiş se aflau depozitate mari cantităţi de muniţiuni pentru artilerie, la o depărtare de un chilometru de oraş. Numai în urma imediatelor măsuri de salvare s’a putut evita o catastrofă. Din cercetările făcute până în prezent se crede că focul a luat naștere din cauza căl­durii tropicale. ----------------------• y» 9 •----------------------­ Parastasul pentru Regele Ferdinand Sâmbătă dimineaţa s-a oficiat la Curtea de Argeş parastasul pentru pomenirea regelui Fer­dinand I. La ora 10 şi un sfert, membrii guvernului în frunte cu d-nii prof. N. Iorga, preşedintele consiliului de miniştri şi C. Argetoianu, au so­sit pe peronul gării Curtea de Argeş, unde a­­şteptau autorităţile şi trupe din garnizoană. La ora 11 fără un sfert, trenul regal, care se afla în gară, încă de la ora 5 dim., a tras la peron în acordurile „Imnului regal* intonat de fanfara regimentului obuziere de munte. Din trenul regal a descins M. Sa Regina Maria în mare doliu, M. Sa Regele în ţinuta de mareşal, M. Sa Elisabeta a Greciei, Marele Voevod Mihai, A. S. Regală Principesa Ileana, A. S. R. Principele Nicolae, arhiducele Anton de Habsburg. Raportul a fost dat de dl gene­ral de divizie Scărişoreanu, după care M. Sa Regele a trecut trupele în revista­ De la gară M. S. Regele, membrii Familiei Regale şi oaspeţii princiari au plecat la mănă­stire. Pe tot parcursul drumului M. S. Regele şi membrii Familiei Regale au fost călduros o­­vaţionaţi de mulţime. întregul cortegiu a intrat în biserica sfintei mănăstiri. Serviciul divin a fost oficiat de I. P. S. S. Patriarhul Miron secondat de arhierei. După terminarea sfintei slujbe, Familia Re­gală a îngenunchiat la mormântul Marelui Rege Ferdinand. După plecarea Suveranului, a Familiei Re­gale şi a membrilor guvernului, s’a împărţit după datina­­­pomană la câteva sute de oameni ne­voiaşi. Trenul regal a părăsit gara la 12 şi un sfert, urmându-i după un sfert de oră şi trenul, special cu membrii guvernului.

Next