Glasul Bucovinei, august 1931 (Anul 14, nr. 3567-3589)

1931-08-01 / nr. 3567

Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI —HESgg.. , —g.üü-ÜLJijTM!L*g]!?11— LI I I I ■WWWflM Magazinul A. SOHDERLIHG $'a stat in strada Universității Nr. 21 Vopsele din burueni In vremurile vechi gospodinele vopseau lucrurile cu ajutorul buruenilor. Şi văpselile a­­cestea erau foarte bune, fără cheltuială, şi ţineau vreme lungă. Când s’au născocit vopselele de fabrică, gospodinele s’au lăsat pe tânjală, nu mai strângeau flori şi buruene pentru văpsit, ci cumpărau vopselile fabricelor pe bani grei. In felul acesta s’a ajuns ca abia mai trăeşte în câte un sat, câte o babă, care să mai cunoască văp­­situl cu buruene. Şi e mare pagubă. Ba e şi cam ruşine pentru femeile sătence. Aceasta ruşine s’ar putea înlătura, ca şi pa­guba, dacă ele ar încerca să prindă meşteşugul vechiu al bătrânelor noastre de a-şi vopsi sto­fele, etc., cu vopsele scoase din burueni. Ca să dăm un pic de ajutor celor cari ar­­ gândi ca noi şi ar încerca, înşirăm mai la vale buruenile şi culorile ce se pot căpăta din ele. Cine vrea să ştie amănunţit lucrurile sâ-şi cum­pere cartea văpsitului cu burueni făcută de Tu­dor Pamfilie şi Mihai Lupescu, ce se poate că­păta prin librării. Culoarea galbenă se capătă dacă se fierb: 1) frunze verzi de dud, iar zam­a se împetreşte cu piatră acră. Lâna se bagă în fiertură încă caldă şi apoi se clăteşte cu apă. 2) buruiana ,laptele cânelui, culeasă prin Maiu se fierbe şi se împietreşte iarna. Culoarea cărămizie se capătă fierbând coaja de anin. Culoarea galben-deschisă se scoate din flori de brânduşă, coji de ceapă uscată şi fierte bine. Apoi din flori de drob, frunze de mestea­căn, păpădia, coaja de păr, răchita, salcia, ra­­piţa sălbatică, fiori de soc, flori de tătăiş, ră­dăcini de urzică, frunze de viţă de vie, măcriş, tătăiş. Culoarea albastră din viorele, piatra al­bastră. Culoarea verde din zeama de răchiţică, drobiţa, frunze de nuc, didiţei, mac. Culoarea roşie din frunze de flori de măr acru, coajă de pui, coajă de măcieş, rădăcina de coada cocoşului, băcan, călin, cimbrişor, po­rumbar. Culoarea neagră din coji de nuci, fructe coapte de boz, fructe de soc, coji de stejar, coarne, lemnul cânelui, arţar, bob, brustur. Afl Aftilfa 2 bucătărese şi o lingeră, cu di­­­P PHIHd prome şi certificate, pentru inter­­gU­IUIIIU natul liceului .Regele Ferdinand I“ Storojineţ. Informaţiuni se primesc la direcţiunea liceului. 10742 Ceasul se va schimba iar Potrivit legii noui a orei oficiale, ministerul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor a trimis o adresă tuturor ministerelor şi instituţiilor mai im­portante cu caracter economic şi tehnic, în care li se aduce la cunoştinţă, că de la 1 Octombrie a. c. ora oficială oblgatorie pentru toate insti­tuţiile publice va fi ora celui de-al doilea fus orar la est de Greenwich. Aceasta e ora după care ne conduceam noi înainte de 15 Mai 1931. Schimbarea se va face la 1 Octombrie, din cauză că o schimbare mai timpurie ar aduce perturbari serioase în gospodăria C. F. R. Tre­cerea dela un regim la altul se va face notând ora 24 a zilei de 30 Septembrie 1931 drept ora 1 a zilei de 1 Octombrie. —-----------------•*»•------------------- O interesantă expoziţie a mănăstirilor din Oltenia In ziua de 5 Iulie s’a deschis la sf. Mă­­năstirei a Coz­iei o bogată şi prea frumoasă ex­poziţie a mănăstirilor de călugări şi maici din Oltenia. Aceasta interesanta şi pilduitoare lucrare pusă la cale de P. S. S. Episcopul Vartolomei a! Râmnicului — Noului Severin, cu scopul de a reînvia trecutul bisericesc monahal şi a în­druma viaţa mănăstirească din zilele noastre pe căile bătătorite de strămoşii noştri, conţine luc­rări de o rară artă, ieşite din mâinile călugărilor şi maicilor mănăstirilor olteneşti ca­ sculpturi în scaune mese, jilţuri şi cruci, apoi sticle în care sunt întroduse lemnişoare şi icoane, reprezen­tând scene din viaţa Mântuitorului; sticle îm­brăcate într’o compoziţie chimică ce imitează lemnul; tablouri pictate ; bastoane şi furci de tors, lucrate în strung şi scuipate cu flori, cu culioane de maici şi călugări, etc., apoi covoare fine, cu scene de tot felul; ţesături (stofă, pânză şi mătase) ;veş­­minte preoţeşti; cusături româneşti (cămăşi, feţe de masă, şervete, batiste, mileuri, perdele, draperii, panglice de cărţi, rame ţeaute pentru fotografii, tablouri cu scene din viaţa românească, etc.), tricotaj, dulceţuri, etc. Vizitatorii rămân impre­sionaţi de arta şi migăleala cu care sunt lucrate lucrurile expuse, făcând pe toţi să-şi facă cea mai bună părere despre călugării şi maicele cari îşi petrec zilele în mănăstiri, pe lângă rugăciuni, şi în muncă cinstită şi vrednică de laudă. Ar fi un bun mijloc de propaganda, dacă această ex­poziţie s’ar repeţi şi în câteva oraşe şi târguri din Basarabia noastră. Cetiţi „Glasul Bucovinei“ No. 3567 Ştiri din lume Germania Lumea din Germania nu ştie cât poate să dureze starea în care se află ţara şi este foarte îngrijorata. Nimeni nu are bani de loc. Totul se cumpără pe datorie. Băncile nu au bani de loc şi au poruncă să plătească numai o parte din ba­nii depuşi şi numai fabricilor cari plătesc lefu­rile lucrătorilor. La 1 August slujbaşii nu vor căpăta decât o parte a lefurilor. Chiar nici mi­niştri nu vor primi leafa întreagă. Foarte mulţi au fost ruinaţi din pricina cri­zei mari şi oamenii îşi iau viaţa pe un cap. S-a făcut socoteala că la Berlin şi-au făcut sea­ma mai mult de 1000 de oameni, şi tot aşa şi în alte oraşe şi provincii germane. Sute de bănci mai mici, pe care guvernul nu le poate ajutora, dau faliment. Zilele acestea şi-a luat viaţa, spânzurându-se, directorul uneia din cele mai mari bănci din Berlin, banca sud-americană, care depindea băneşte de banca „Danat“ ce a dat faliment. America Un foc groaznic a izbucnit la Pittsburg în Pennsylvania la azilul de bătrâni, care a ars până la temelie. In acest azil au locuit 600 de moşnegi şi babe, unii dintre ei neputându-se nici măcar mişca, alţii fiind orbi. Focul a iz­bucnit noaptea. Au pierit în flăcări 22 moşnegi iar 218 persoane au fost greu rănite, încât au trebuit duse la spital, unde nu se ştie dacă vor scăpa cu viaţa, fiindcă au pe tot corpul arsuri foarte grele şi pentru că sunt prea bătrâni ca să suporte operaţii şi boală lungă. Din pricina fu­mului gros, nu se vedea şi nu se puteau scăpa bătrânii. Unii, cari erau mai puternici, au sărit din catul de sus, dar s’au omorât prin cădere. Unii, cari erau orbi şi nu puteau să se scape singuri, se puneau în genunchi în mijlocul flă­cărilor şi se rugau, aşteptând să vie cineva să­­ scape. Se spune că călugării şi călugăriţele cari ţineau acest azil se aruncau în focul cel mai straşnic, cărând pe bătrâni afară. Bulgaria Pe pământul Bulgariei s’a întâmplat o grea nenorocire. Un aeroplan al companiei franco ro­mâne a luat foc lângă satul Cornobat şi s’a prăbuşit la pământ. Avionul era condus de un turc şi venea din Constantinopol spre Bucureşti, având vreo 10 pasageri. Un defect la motor a fost pricina focului la maşină. Au pierit în foc, jos la pământ, pilotul, mecanicul şi opt pasageri, între cari o femeie, iar doi pasageri sunt greu răniţi. Nărav rău Fost-au undeva ’rrtr’un sat O femee ş’un bărbat, Trei boeţi aveau şi-o fică, Rost şi stare bunicică... Ins’ aveau ş’un rău nărav: Iuţi la fire toţi, grozav, Din nimic se aprindeau, Se certau... se porecleau!... Când îi dojenia vre-o rudă, Vreau şi nu prea să audă! Obiceiul învechit, Nu-i uşor de lecuit! Peţitori streini, odată, Le veniră pentru fată. Omul merse la băeţi Şi-i povăţui: —­­Vedeţi ? .Sorei voastre l-a picat .Azi norocul aşteptat... .Bine seama deci luaţi: Nu cumva să vă certaţi! ,Nu cumva să îndrăsniţi .Astăzi să vă porecliţi­ .Că norocul, de la noi: „Fuge-atunci !... şi vai de voi ! —­­Fii pe pace!“ (zis-au ei) „Azi, cuminţi vom fi, tustrei!“ El, cu oaspeţii la masă, Stete-apoi de vorbă ’n casă. Iar femeea, zor avea; Lângă vatră ea gâtia Pentru oaspeţi de mâncat... Şi de-odată a strigat: —­Lemne aici, copii! un braţ! „Şi surcele să-mi căraţi!“ Dară baetanii... stau! Gura la streini cascau. Cel mai mare, în sfârşit, Către cel mic s’a răstit, Poreclindu-l: „Măi, Burdele ! „N’auzi lemne şi surcele!* Micul se ’ndreptă, sanchin, Spre băiatul mijlociu: — „He ! ba du-te tu, măi Cioară, .Căci al tău e rândul doară.­ Asia, fâr’a se mișca, îmboldi pe sora sa: — „Aș­­ ba tu te du, Sfrejită, ,Că pe tine te mărită !* Fata, foc de supărare, îmbrânci pe cel mai mare: — „Du-te tu, mai Gură-tată, „Că tu n’ai fost niciodată!“ Omul, cearta vrând s’o ’nchee, Striga câtr’a sa femee: — „Ce faci acolo, cap-lai? „Cum nu ei un băţ, să dai?“ Iar femeea s’a uitat încruntată la bărbat: — „Ia taci tu, măi Rupt-în-coate ! — „Dela tine se trag toate! Peţitorii, când văzură, O clipită nu statură. Hai!... eşind pe uşe-afară, Tălpăşiţă şi-o luară... Omul, soaţa-i au rămas înlemniţi... şi fără glas... Peţitori, cât au trăit. Alţii nu le-au mai venit!

Next