Glasul Bucovinei, ianuarie 1932 (Anul 15, nr. 3684-3706)
1932-01-14 / nr. 3692
Redacţia şi Administraţia ABONAMENTUL MMI* 500 lei, pa */, an 300 lei, pe trei luni 150 L. . ţărani zUnie: pe un an 300 lei, pe l/a an 160 tei, pe irt. mni 90 tei. Numai numărul de Duminică: pe un an 120 lei, pe Va an 70 tei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis -----f prta curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe/* an 700 lei. PIAfile se fac la saciutl ziarului. Cernăuţi, Strada lancu Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele au se înapoiază ANUNŢURI ŞI RECLAME se cftfcilează după tarif şi se primesc la administraţie . Strada Iancu Flondor No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 50V* iPoruî era intrecată în Cerroiuți. Blocurile provinciale Guvernarea d-lui Iorga a provocat în viaţa noastră politică un curent pe cât de paradoxal, pe atât de primejdios pentru desvoltarea unitară a statului nostru naţional, numai de curând întregit în hotarele etnice şi istorice ale neamului. Unde înainte şi după războiu, până la venirea sa la putere dl Iorga reprezenta în viaţa noastră publică simbolul viu al unităţii şi solidarităţii naţionale, trezitorul conştienţilor şi cheagul de legătură sufletească între diversele provincii româneşti şi patria mamă, de la venirea sa la putere d-sa pare să se fi pus în directă contrazicere cu cea ce cu zd de adevărat apostol a predicat neîntrerupt timp de 40 de ani, disconsiderând provinciile unite şi determinându-se să se abată din calea spre care fusese îndrumate de d-sa și să recurgă la formarea de blocuri sau fronturi provinciale pentru apărarea intereselor locale, neglijate de guvernul pe care însuşel Iorga îl prezidează. Dar faptul acesta nu este numai paradocsal ci el este şi primejdios pentru că slăbeşte legăturle cu ţara mamă şi justifică aparenţele de îndreptăţire ale tendinţelor regionaliste. In mesajul regal de astă toamnă se făcea apel la „virtuţii active“ ale nouilor provincii. Dar d. Iorga n’a trecut dela dorinţă la faptă. In «Memoriul Bucovinei“ am arătat nedreptăţile comise faţă de această provincie, unde elementele locale sunt sistematic eliminate de la conducerea trebilor publici, iar interesele ei economice şi culturale complect neglijate. Pentru apărarea acestor interese făcusem apel la toţi parlamentarii bucovineni fără deosebire de partid, deci înjghebarea unui front pan-bucovinean, pentru ca „virtuţile active“, ale acestei provincii să se poată afirma în modul cuvenit. Blocul pan-bucovinean, cerut prin acest memoriu, n’a putut afia încă fiinţă, dar ideia rămâne şi va trebui să fie înfăptuită dacă este vorba ca Dugovaa să nu continue a rămâne mereu în filul ei umilit de cenuşăreasă între provinciile surori ale României Mari. Ideia blocului pan bucovinean preconizat de noi a prins şi în provincia vecină de dincolo de Prut, în Basarabia. Şi acolo ca şi la noi lumea a început să şi dea seama, că starea de lucruri nu mai poate dăinui astfel. Intr’adevăr de 51 deputaţi în parlamentul actual sunt numii 16 autohtoni basarabeni, restul de 35 sunt importaţi. Din 9 prefecţi, regiieentanţi ai guvernului nu este deecât un singur băştinaş de sămânţă, ceilalţi sunt cu toţi venii de dncoace de Prut. La noi în Bucovina n’avem chiar nici un singur prefect autohton. La ministerul Basarabiei, ca sccetar general, director de cancelarie, şef de cabinet şi un număr de consieri s finţionari, nu este nici un Basarabean. La locurle vacante în magistratură şi în orice ramură de funcţii, se ruvnesc ca şi la noi de preferinţă străini de localitate. Iar cât privește ministeriatul d-lui general Râşcanu, el poate fi privit ca reprezentant al guvernului în Basaraba, dar nicidecum ca reprezentant al Basarabiei în guvernul d-lui Iorga. Este mirare deci, dacâ parlamentarii basarabeni au început să se agite și preconizeze înjghebarea frontului pan basarabean ? E ident ca pdcvii ident ce trebue să duca fatal la efecte id nice. Starea de spirt di?n Bucovina este identică cu cea de Basarabia, şi de aceia la Cernăuţi, ca ş la chişinău încep să se manifese frământări politice care trebue să provoace mai curând sau mai târziu o radicală shimbare a situaţiei politce din aceste două provincii moldovenești. In A'd asteata este la fel. Numai decu ând dl lorga a g^st de l ne sâ cheme un Ardelean în guver la de parlamentul just ț e. însemna va aceasa o schimbare în politca rnt provincialâ a guvernului Iorgi? Ne îndom. Dar atât, dl Iorg* va fr bai să întlfrgî că politica sa de negjare şi desonsto rar a provneiilor un tc nu poate dăinui f r serioase primejdii pentru consolidarea unirii. Cei ce mai le ne de un secol eu suferit um linţe e Vienei, Budapestei ş Petersburgului, cer cu hotărîre dreptate Bucureștilor. Blocurile provinciale nu sunt decât semnale de alarmă acolo unde tribue. Ciclul conferinţelor politice D-l Frederic Michelson, deputat de Cernăuţi, va vorbi Duminică, 17 ianuarie a. c., în cadrul conferinţelor politice la Clubul P. N. L, tratând despre: „Considaraţiuni generale asupra crizei economice“. Conferinţa va avea loc în sala Clubului P. N. L. la orele 11 dimineaţa. Pot lua parte membrii Clubului P. N. L şi prietenii introduşi de ei. ! Citiţi continuarea pe pag. II-ad im tin ziziecM D-l Wladimir Zaloziecki, şefa partidului ucrainean din Bucovina, îşi are morala sa. La fiecare ocazie ce i se prezintă, sa declară în gara mare ca Ucrainenii nu sunt Români ucrainizaţi, iar cine susţine aşa ceva, spune o mare „minciună istorică“. Recepţia festivale s’a făcut mai ieri d-lui Brandsh la „Casa Ucraineană”, a dat d-lui Zalezecki fericitul prilej de a-şi plasa declaraţia din nou, cu vechiu aplomb. Ucrainenii nu sunt Români cari şi au uitat limba maternă, ci un popor aparte cu vechi tradiţiuni politice şi culturale. După modestele noastre cunoştinţe istorice, nici un istoric român n’a susţinut vreodată, că poporul ucrainean s’ar fi format din Români ucrainizat. O astfel de afirmaţie ar constitui mai mult decât o minciună istorica, ea ar fi pur şi simplu o absurdtate. De aceea dl Zaloziecki luptă contra unor lor de vânt, când se întrece în combaterea unei afimaţiuni absurde pe care n’a făcut-o nimeni, şi cu atâta mai puţin vre-un istoric român serios. Ceea ce însă nu va putea contesta în mod serios nici însuşi dl Zalozicki, e că în rândurile Ucrainenilor din Bucovina, şi mai ales aie celor din valea Ceremuşului şi de regiunea dintre Prut şi Nistru trăesc astăzi familii şi grupuri de familii româneşti, cari s’au asimiat complect cu aceştia, le-au deprins limba şi se consideră direct de Ucraineni. Aşa au fost împrejurările şi astea sunt totdeauna mai puternice decât voinţa oamenilor. Dovezi vii pentru aceasta dl Zalozecki le poate găsi zilnic între aderenţii săi cari răspund numele de Arbore, Krakalia, Totoescu, Cocea, Frunză, Lupaşcu, Moţoc, Banii, Epure, Albota, Surdu, Florea, Capaţina, etc. etc. De aceea să fim serioşi şi să ne ferim de exageraţii şi dîntr-o parte şi dintr’alta. Nimeni n’a susţinut că poporul ucrainean s’a zămislit din Români ucrainiizaţi, dar nici minciuna isto