Glasul Bucovinei, septembrie 1940 (Anul 23, nr. 5977-5981)

1940-09-03 / nr. 5977

Luni 2 Septembrie 1940 fi Pag. 2. Anuarul lui Ileu­ cel Mare din Suceava Harnicul şi inimosul director al liceului «Ştefan cel Mare» din Suceava, d-l Ştefan Pavelescu, ne tri­­mite recent apărutul anuar al acestui liceu pentru anul 1938/39. Acest anuar­, tipărit dinar in Suceava, la tipografia Bucur Orencovici, este alcătuit din două părţi distincte: Partea primă, care ne aduce interesante­ contribuţiuni literare şi ştiinţifice, dato­rite d-lor director Şt­efan Pavelescu şi prof. Dr. Ru­dolf Gassauer, iar partea a doua cuprinzând cronica asupra activităţii şi situaţiunii liceului în cursul a­­nului şcolar 1938/39. D-l Director Ştefan Pavelescu face să apară în par­tea literară a anuarului un studiu intitulat: «Şt. u. Iosif în Bucovina». Cil date şi informaţiuni bogate, adunate şi controlate cu multă grijă, cărturarul di­rector al liceului Sucavi­, ne informează, într’o foar­te sugestivă expunere a faptelor, asupra celor patru determ­neri in bucovina ale poetului St. O. Iosif. Prima în 1902, celelalte la 1­904, 1907 și 1910. Dintre toate aceste vizite — spune d-l director St. Pave­­liscu — cea mai de preț a fost cea din 1904, căci a­­tunci poetul Iosif a avut prilej să petreacă timp mai îndelungat în Bucovina şi să o cunoască mai bine. Şase scrisori din Bmoviai ale gingaşului Şt. O. Iosif însărcinarea să scrie un poem pentru slava ne­­lianta» lui fatală de mai târziu, în volumul «Domniţă mea erai...» precum şi date şi informaţiuni culese de d-l St. Paveiescu din revistele «Flacăra», «Junimea Literară», «Făt Frumos şi «Floarea Soarelui», ghi­dează lucrarea d-lu­i director Paveiescu. Venirea lui St. O. Iosif în Bucovina la 1904 se da­­toreşte lui Spiru C. Haret, ministrul de pe-atunci al Instrucţiunii şi Cultelor care, pe lângă alte măsuri luate în vederea comemorării celor 400 ani de la moartea Voevodului Ştefan cel Mare, îi dăduse lui Iosif însărcinarea să scrie un poem pentru slavă ne­uitatului mare Domn al Moldovei. Intre 20—31 Mai 1904 Şt. O. Iosif a colindat prin Bucovina. La Pătrăuţi pe Suceava, unde se găseşte fosta mănăstire de maici, ridicată de Ştefan cel Mare la 1487 după bătălia de la Schela, primit de preotul Constantin Morari­u aşa fel, încât Iosif îi scrie Lilia­­nei sale cu privire la atenţia şi dragostea cu care a fost primit ca frate din Regatul liber următoarele­: «Oamenii aceştia când văd un Român din ţară, lăcră­mează de bucurie şi nu ştiu cum să-i intre în voie, numai să plece mulţumit din casa lor»... La Suceava, în tovărăşia profesorului Victor Mo­­rariu, poetul cercetează toate monumentele acestui oraş-muzeu, despre care apoi scrie: «Sunt ,acum , de două zile în Suceava; am văzut muzeul, toate bise­ricile vechi, am fost la Zamca, o cetăţuie veche de pe vremea lui Ştefan cel Mare; şi mai am să mă juc a castelul Marelui Voevod... fiecare petec de pământ de aici e istorie...» De la Pătrăuţi Şt. O. Iosif pleacă la Rădăuţi la gropniţa Bogdăneştilor şi de aci peste Vicov la Fut­na. Aci e oaspele arhimandritului T. Patra?., despre care scrie în una din scrisorile sale: «...E un preot cult, cu însuşiri frumoase şi, mai presus de toate, bun Român...» Dela Putna, unde se înfiripă primele versuri ale poem­ilui «Din­ zile mari», losif îl vizitează la Straja pe preotul Dimitrie ban, care îi pune la dispoziţie, o serie de cărţi şi documente trebuitoare lucrării lui losif. . „ A treia oară losif e în Bucovină in primavara 1997, când societatea, studenţească «Junimea» din Cernăuţi reprezenta, în cadrul unei serbări comemo­rative, «­Zorile», apărute în acelaş an­. Iar a patra oară losif e oaspele plaiurilor bucovinene împreună cu Sa­lm, aduce în ale sale «,Miscellanea» informaţiuni noi asupra unei m­edalii bătute cu prilejul căsătoriei Principesei Mărioara a României cu Regele iug­o­slavilor Alexandru I, apoi asupra unor vechi peceţi breslăveşti din Suceava, asupra a două sculpturi in piatră din muzeul Su­ceava şi a mai multe medalii, plachete, insignii, etc. Un alt articol al d-lui director Şt. Pavelescu e închi­nat memoriei răposatului medic român al liceului Dir. Aurelian Grigorovici. Partea a doua a anuarului ne dă o bogată cronică asupra activităţii liceului, asupra căreia ne­rezer­văm­i a reveni. Relevăm însă de pe acum că amănun­tele pe cari ni le aduce această cronică fac pe deplin dovada că şi astăzi, ca şi în tot trecutul sau, liceu­l «Ştefan cel Mare» din Suceava se găseşte pe linia unei deosebit de fecunde şi spornice activităţi cultu­rale româneşti. Ioveanu, Goga, Anghel, Cheadi, Cinem­at Pavelescu, I. Minulescu, Z. Bârsan, Natalia Negru-Iosif, Em. Gârleanu, când atunci nou constituita Societate a Scriitorilor Români se găsia în turneu de şezători li­terare prin Ţară, Ardeal şi Bucovina. Studiul d-lui director Şt. Pavelescu evocă duios şi într’o impecabilă formă literară evenimente atât de scumpe din trecutul de vrednicie şi viaţă românească a Bucovinei. El prefaţează admirabil anuarul cetăţii de cultură românească de totdeauna, care a fost li­ceul «Ştefan cel Mare» din Suceava. D-l profesor al aceluia? liceu Dr. Rudolf Gassauer, distins numismat şi cercetător pasionat al trecutu­­lui, aduce în ale sale «Miscellanea» informaţiuni noi asupra, unei medalii bătute cu prilejul căsătoriei Principesei Mărioara a României cu Regele iugo­­slavilor Alexandru I; apoi asupra unor vechi peceţi breslăveşti din Suceava, asupra a două sculpturi in piatră din muzeul Suceava şi a mai multe medalii, plachete, insignii, etc.­­ Un alt articol al d-lui director Şt. Pavelescu e mam­­at memoriei răposatului medic român al liceului Dr. Aurelian Grigorovici. Partea a doua a anuarului ne dă o bogată cronica asupra activităţii liceului, asupra căreia ne rezer­­văm a reveni. Relevăm însă de pe acum că amănun­tele pe cari­­ni le aduce această cronică fac pe deplin dovadă că şi astăzi, ca şi în tot trecutul său, liceul «Ştefan cel Mare» din Suceava se găseşte pe linia unei deosebit de fecunde şi spornice activităţi cultu­­rale româneşti. PRIMUL ZBOR AL AVIOANELOR ENGLEZE DEASUPRA BERLINULUI înaltul comandament german a comunicat zilele acestea că în noaptea de 25 spre 26 August a. c„ mai multe avioane inamice au zburat deasupra berlinului pentru prima oară de la începutul războiului, aruncând asupra periferiilor orașului mai multe bombe incendiare. Nu a fost provocată nici un fel de pagubă nici la Berlin şi nici în altă parte. INCORPORAREA DEFINITĂ A POLONIEI IN CADRUL GERMANIEI Prirttr’un decret al Führer-ului Polonia a fost definitiv înca­drată în sistemul politic al Reich-ului, întreaga presă germană a stăruit asupra importanţei acestui eveniment. Tot astfel şi presa italiană a luat atitudine în cauză. Ziarul «Popolo di Roma» a precizat că: Nu mai există nici o posibilitate de reînviere a unui stat polar. Hotărârea Fuehrer-ului, luată cu calm şi fermitate mai înainte de terminarea războiului, dovedeşte că sectorul orien­tal al Europei este scos în mod definitiv din sfera de influenţe a Angliei. Dealtfel ea este şi cel mai bun răspuns pe care Ger­mania îl dă guvernului din Londra, care persistă să se folosească de guvernul polon din Anglia, pe care-l socoteşte ca aliat de răzb­oiu. DELEGAŢIA ECONOMICĂ GERMANĂ A SOSIT LA MOSCOVA O delegaţie economică germană, in frunte cu d. ministru Schnurre, a sosit la Moscova. La gară, delegaţia a fost salutată de d-nii: Krontikov, comisar adjunct al poporului pentru comerţul exterior, Babarin, reprezentantul comercial al URSS la Berlin, Barcov, şef al protocolului din Comisariatul pentru afacerile străine, Jivkov, şef al protocolului din comisariatul comerţului exterior, Trician, şef de departament din acelaşi comisariat şi alte personalităţi. -1 1 GLASUL BUCOVINEI Ultima scrisoare E mult de când mă iau ,cu codrul, cu puşca, târnăcopul­­ cu sapa... E mult decană ascult, în nopţi târzii, ne-adormit, în văi cum plânge apa... E m­m­ult de când mă ’ngrop [de viu în lutul ţării, — fără cruce, fără lacrimi, făr’ de sicriu... E mult de când, iubita mea, din cele patru colţuri ale zării dorul şi amarul Vama, 20. VIII. 9lt0. în fiecare zi îţi scriu... De când ne-am prăpădit ,hotarul cu venin s’a umplut paharul. Deaceea târnăcopul meu, din răsputeri, loveşte — zi şi noapte — greu, în munţi cărunţi săpând tranşeu... Rămas fără de Dumnezeu CU sufletul pierdut în besnă­t şi pustiu, •— în luptă voiu muri curând, cu tine şi cu Ţara Fagilor în gând... Acasă nu mai viu!... EM. CRAINICU Pentru Uca Durerea tuturora Pe Hîlalul verde-al Domed stau pe gânduri. Ce-i viaţa ? Mă întreb de multe zile. Iar gândurile vin în stol, în rânduri, Dar unul nu-i să-i prinzi pe limpezi file. Zadarnică mi-e truda neîntreruptă Să caut vremii sens şi deslegare, De griji şi de dureri mi-e faţa suptă Şi flăcări mi-a­rd în piept, mistuitoare. Aş vrea ca să cuprind într’o rostire Răspunsul dătător de mângâiere. Dar, vai, ne ’nfăptuită năzuire ! Căci prea e depărtată aurora, E noapte încă, vis, înaltă vrere. — Și... tac s‘-ascund durerea tuturora. ___________N. TCACIUC-ALBU Măsuri ale Baroului de ilfov ' î^tra avocaților evrei Comtoul fearoului Ilfov, verificând situat.iix.iea vcîi-r? r evrei, înscriși în acest barou cari aui pier­­•Vt ' ©;i tul de a exercita profet?.’mnea deci & d:s­­'ad’erea lor imeMm diri tabului de ivocați al •es'ri; barou. ____________________________Anul XXII, Nr. 5977 assa Mapfilii Sale Regelui COMUNICAT Nr. 88 Ministrul Casei Regale face cunoscut: In noaptea de 30 August, la ora 24, a avut loc Con­siliul de Coroana sub înalta Preşedinţie a MAJESTĂ-­­II SALE REGELUI la Falatul Regal din Capitală. 1. Ministrul României la Berlin a expus modul cum au decurs conversaţiile de la Viena şi hotărîrea arbitra­jului. 2. Preşedintele Consiliului de Miniştri a anunţat ga­ranţia preluată de Germania şi Italia pentru integri­tatea şi inviolabilitatea teritoriului Statului Român. Au luat parte: D. Ion Gigurtu, Preşedintele Consiliului de Miniștri; I. P. S. S Patriarhul României Nicodim Mimteanu, Consilier Regal; D. General Arthur Văitoianu, Consilier Regal; D . Dr. Alexandru Vaida Voevod, Consilier Regal; D. Gheorghe G. Mironescu, Consilier Regal; D. Profesor Nicolae Iorga, Consilier Regal; D. Dr. Constantin Angele­scu, Consilier Regal; D. Gheorghe Tlătărescu, Consilier Regal; D. Constantin Argentoianu, Consilier Regal; D. General Adj. Ernest Ballif, Consilier Regal; D. Profesor Alexandru C. Cuza, Consilier Regal; D. Victor Antonescu, Consilier Regal; I.P.S.S. Mitropolitul Nicolae Bălan, Consilier Regal; I.P.S.S. Mitropolitul Alex. Niculescu, Consilier Regal; D. Stan Ghiţescu, Ministrul Muncii; D. Ion Macovei, Ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor; D. General David Popescu, Ministrul de Interne; D. General Constantin Nicolescu, Ministrul Apărării Naţionale; D. Contra Amiral Nicolae Păiş, Ministrul Aerului şi Marinei; D. Dr. Victor Gomoiu, Ministrul Sănătăţii şi Ocro­tirilor Sociale; D. Nichifor Crainic, Ministrul Propagandei Naţionale; D. Dumitru Caracostea, Ministrul Educaţiei Naţio­nale; D. Ion V. Gruia, Ministrul Justiţiei; D. Vasile Noveanu, Ministrul Inventariului Avuţiilor Publice;­­ D. Mihail Priboianu, Ministrul înzestrării Armatei; D. Radu Budişteanu, Ministrul Cultelor, şi Artelor; D. Iuliu Maniu; D. General Adj. Gheorghe Mihail, şeful Mareului Stat Major. D. Profesor Gheorghe Brătianu. București. 31 August 1940. Oi» iP«»LIic Din marele număr de scrisori de încurajare şi apro­bare ce primim zilnic la redacţia ziarului nostru, dăm încă arta, caracteristică prin sobrietatea preocupărilor autorului ei. Iată ce ne scrie acest vrednic prieten, ce doreşte totuşi a rămâne de data aceasta în anonimat: Mult Stimate Domnule Director, Nu sunt refugiat şi personal nu am pierdut nimic material în urma evenimentelor ce s-au desfăşurat în Bucovina. Dar sunt Bucovinean şi sufletul meu româ­nesc este adânc rănit. Nu pot să vă scriu decât în du­rere, în nesfârşită durere. Ziarul «Glasul Bucovinei» este alinarea suferinţelor noastre şi apariţia acestei ga­zete româneşti, ce-a străjuit la Unirea noastră, ne vine ca o mângâere. Urmăresc zilnic *) acest ziar, îmi dau seama în câte greutăţi luptaţi. Astăzi ne-am învăţat a ceti şi printre sire,căci însuşi titlul gazetei «Glasul Bucovinei» ne spune tot !... Pe la noi se adună fonduri pentru refugiaţi. E fru­mos lucru acesta , dar de-ar da bunul Dum­nezeu să poată fi plasaţi toţi aceşti pribegi, pentru că — nu ştiu de ce — dar mi se strânge inima, când mă gândesc că fraţii mei bucovineni au ajuns să fie milostiviţi prin danii şi colete publice, îmi vine să strig în gura mare ca să audă toată lumea că Bucovinenii aceştia, ajunşi pribegi nu din vina lor, sunt oameni, oameni muncitori, oameni de ispravă... Mare, însutit mai mare, este suferinţa su­fletească a acestor pribegi, decât orice pagubă mate­rială !... Oare când va lua sfârşit acest calvar?..­. D-l Aurel Dănileanu, funcţionar la Banca Naţională din Piteşti, ne trimite următoarea inimoasă scrisoare: Mult Stimate Domnule Director, Soarta a vroit ca să fim goniţi — pentru moment — de pe plaiurile scumpei şi sfintei noastre Bucovine şi ne-a împrăştiat prin toate unghiurile ţării. Tot ce-am agonisit o viaţă întreagă cu muncă cinstită şi stărui­toare, am pierdut. Dar, dacă-i adevărat că ne-am lăsat acolo, acasă la noi, bunurile pământeşti, apoi sufletul nu ni-l poate lua nimeni ! El este prezent şi veghează ! Ca să fim mai strâns uniţi avem nevoie de continuu schimb de vederi, de comunicări între noi, cari astăzi nu ni le putem face decât prin scris. Iar scrisul şi in­formaţia cea mai la îndemână este gazeta noastră «Gla­sul Bucovinei». Suntem deci hotărîţi să susţinem acest drapel al dreptăţii şi apărării noastre. — Scrisoarea d-lui A. Dănileanu inchee cu urări de spor şi izbândă pentru ziarul nostru şi cauza ce o reprezentăm.­ ­ Scrisoarea dateaza mea din timpul când ne era îngăduit să aparem ca ziar cotidian, aşa cum am făcut-o dela marea Unire timp de 22 de ani ! (N. R.).

Next