Glasul Minorităţilor, 1924 (Anul 2, nr. 1-12)

1924-01-01 / nr. 1

Redacţia Glasului Minorităţilor şi Magyar Kisebbség au accentuat la toate ocaziunile, că ar fi mai natural, dacă Partidul Maghiar ar ajunge la ceva înţelegere cu Partidul Naţional, fiind acest partid între cete româneşti cel mai ardelean. Am arătat mereu, ce resens a produs la fruntaşii Partidului Maghiar, când după câte o declaraţie favorabilă a fruntaşilor Partidului Na­ţional, în organele conducătoare ale partidului apăreau repede articoli, cari stăteau în contrastul cel mai elocvent cu cele declarate. In rândul trecut în coloanele Glasului Minorităţilor am răspuns scrisorii dlui deputat liberal Leonte Moldoveanu. în acest răspuns am scris, că Consiliul Dirigent a cruţat pe coloniştii maghiari de brutalitatea, de cari acum au parte , a găsit că a se lua pământul de la micii proprietari, stă în contrast cu ideea democraţiei şi cu spiritul hotărîrilor de la Alba-Iulia şi decretul lege emis de el a tratat pe proprietarii comunităţilor de avere din Ciuc la fel cu membrii comunităţilor de avere din Năsăud şi Caransebeş. Înaintea fruntaşilor Partidului Naţional am accentuat şi deosebit, că faptele acestea ale Partidului Naţional ungurii nu le vor uita nici când. Cu toate acestea din partea fruntaşilor Par­tidului Naţional n’am auzit şi n’am cetit astfel declaraţiuni, cari ar propovădui cu mândrie aceste fapte democratice şi respectă­­toare de drept, nicăiri guvernul n’a fost atacat de ei pentru exe­cutarea antidemocratică a reformei agrare, care se manifestă în modul cel mai caracteristic faţă de colonişti. Ba chiar din contra. Un fruntaş al acestui partid, fost ministru şi ministeriabil, în coloanele României doreşte o reformă agrară, care din pă­mânturile luate de la clasa mijlocie maghiară ar face parte ofiţe­rilor şi politicianilor, uitând cu totul articolul 5 al hotârîrilor din Alba-Iulia, cari prevăd micşorarea moşiilor mari numai cu sco­pul şi în măsura ca ţăranul să primească atâta pământ, cât poate să muncească el şi familia lui. Din cele expuse se poate vedea, că conducătorii maghiari­lor din Ardeal au încercat să se orienteze în toate direcţii. Aceasta o recunoaştem pe faţă şi fără a ne fi ruşine. Am făcut-o, fiindcă dorim sincer şi efectiv a ne încadra în viaţa politică română. Fiindcă dorim să excludem şi din rândurile noastre pe aceia, cari aşteaptă mereu minuni şi cari privesc tot numai spre Apus.

Next