Glasul Minorităţilor, 1929 (Anul 7, nr. 1-12)
1929-01-01 / nr. 1
ftlfc *' Ify GLASUL MINORITĂȚILOR LA VOIX DES MINORITÉS DIE STIMME DER MINDERHEITEN ANUL IT"W IANUARIE NUMĂRUL ANNÉE } Yll* •’A'ÜJÜE? 1929. NUMÉRO1 JAHRGANG J JANNER NUMMER J Tàlpuire în galop. De Dr. Elemér Jakabfîy. Nu știu, cine a pronunțat pentru prima oară cuvântul „tălpuire în galop“, spre a caracteriza legiferarea forţată, îmi aduc însă aminte, că în anul 1912, când a părăsit opoziţia Parlamentul din Budapesta, din cauza votării proiectelor de lege militare, iar Partidul Muncii Naţionale - după îndelungata obstrucţie - a desbătut urgent proiectele de lege, presa opoziției a timbrat această muncă parlamentară ca „tăpuire în galop“. Raportorul vre-o câtorva dintre proiectele de lege votate, am fost eu. Prin urmare, am putut observa şi constata din nemijlocită apropiere, că Parlamentul maghiar, chiar şi la lucrările cele mai urgente, totdeauna a desbătut în comisiuni cu cea mai mare precisiune fiecare proiect de lege, iar dacă ar fi obvenit vreo modificare în Parlament, organele de specialitate ale Ministerului respectiv au chibzuit din nou, în mod aprofundat, că oare nu e necesară și schimbarea altor articole sau numărul articolelor de lege, în urma modificărilor făcute. Apoi după ce proiectul de lege, votat de Parlament, a fost primit şi de Casa Magnaţilor, atunci s-a întrunit aşa numita comisiune eclectică. Membrii acesteia erau : preşidenţii ambelor corpuri legiuitoare, respectivii miniştrii de resort, referenţii ministeriali şi raportorii proiectului de lege din ambele corpuri legiuitoare. Comisia aceasta a trebuit să îngrijească chiar şi de * „Gyorstalpalás“ e un cuvânt specific maghiar, a cărui traducere textuală — tălpuire repede sau punerea talpei la repezeală — nu e tocmai nimerită. Am folosit, în sens figurat, expresia „Tălpuire în galop“, fiind cea mai potrivită. w'q riti 1 »2 t ioSi 30' fud.înt. SI 2008 OKT1 .