Glasul Minorităţilor, 1932 (Anul 10, nr. 1-12)
1932-01-01 / nr. 1
astă autonomie, ce-i drept, rudimentară, ne dă un semn istoric decretul principelui Ştefan Báthory (totodată şi rege al Poloniei), din 28 ian. 1583, prin care, scutind pe catolici de jurisdicţiunea sectarilor, parochilor le-a dat facultatea de a-şi alege jude bisericesc (protopop, arhidiacon) de confirmat de către principe, care jude să conducă cauzele bisericeşti şi să judece cu preoţii şi mirenii mai învăţaţi la sinodul (soborul) de convocat în fiecare an, sau la şedinţa tribunală de ţinut după necesitate.3 In ce priveşte numele de „Status”, cu care această autonomie se porecleşte, explicarea se găseşte în modul acela special, după care s’au obişnuit a se ţinea pe vremuri dietele (parlamentele) Principatului Ardelean. Pentru că la aceste diete „Ordines” celor trei naţiuni şi „Status” celor patru religii recepte sfătuirile lor le ţineau „scorsim” sau „curiatim” (deosebit). Aşadar „Ordines” celor trei naţiuni (adică ai Maghiarilor, Secuilor şi Saşilor) şi „Status” celor patru religii (ai celor reformate sau calvine, luterane, catolice şi unitariane), îşi formau deosebit desideratele lor şi le presentau plenului dietei, care din desideratele astfel presentate înjgheba „nuncia” la principele ţării şi din răspunsurile primite, în cele din urmă, redacta legile.4 Va să zică aceşti Ordines et Status erau, ca să ne servim de un termen modern, dar puţin potrivit, oarecum ceva asemănător cu formaţiunile parlamentare şi anume „Ordines“ cu cele politice naţionale, iar cei 4 „Status“ cu cele întrunite în vederea apărării şi ocrotirii în viaţa publică a cauzelor religioase. Din aceşti „Status“, potrivit cerinţelor vremurilor, s-au desvoltat, în mod firesc şi necesar, autonomiile celor patru religiuni recepte (recunoscute) în Principatul Ardelean. Aceste autonomii religioase în decursul timpului îşi schimbau - în afară de cea catolică - numele lor original („Status“), dar chiar şi azi încă se mai numesc adesea „Status“ şi autonomiile calvină şi unitariană. Autonomia Catolicilor îşi păstra neschimbat numele 8 8 Ibidem pp. 153, 213, 248, 251. 4 Ci, pe cele spuse despre acestea de Al. Szilágyi în ziarul „Nemzet“ (Naţiunea) din 23 Maiu 1889, ceea ce se citează şi în cartea: Az erdélyi katholicizmus múltja és jelene. Dicsőszentmárton 1925. pp. 261 urm. (Trecutul și prezentul Catolicizatului Ardelean, Târnavasânmărtin, 1925). Ardeleanul Szilágyi (1827—1899) este un istoric protestant (calvin) cu renume mondial, unul dintre cei mai buni cunoscători ai trecutului Transilvaniei, care a redactat și scos, în 21 de volume, monumentele dietelor Principatului Ardelean: Monumenta Comitialia Regni Transilvaniae (Erdélyi Országgyűlési Emlékek E. O. E.).