Glasul Minorităţilor, 1934 (Anul 12, nr. 1-12)

1934-01-01 / nr. 1-2

vernul Român a căzut de acord cu reprezentanţii Ardealului, Basarabiei şi a Bucovinei şi a decis, că va garanta drepturile şi libertatea minorităţilor printr-o descentralizare largă a adminis­traţiei şi în afară de aceasta va garanta o desvolare liberă po­pulaţiei streine („alien“) în chestiuni de limbă, de instrucţie şi de biserică. România acceptă toate obligaţiunile, pe care le acceptă celelalte State cari sunt membrii ai Societăţii Naţiunilor, cu pri­vire la teritoriile lor, însă România nu poate tolera sub nici o condiţie intervenţia Statelor streine la executarea legilor sale.“ Cu toată opoziţia lui I. Brătianu, Comisia Statelor Noui a continuat elaborarea tratatelor luând ca bază Tratatul polonez semnat în 28 iunie 1919. Hunter Miller avea un proect special prin care voia să acorde minorităţilor, ca corporaţiuni de drept public de sine stătătoare (distinct public corporations) o auto­nomie culturală şi pe lângă aceasta, reprezentarea proporţională a minorităţilor în corpurile Statului, prin asigurarea unui vot colectiv (cumulative voting). Majoritatea comisiunii nu a fost aşa de largă faţă de minorităţi, din care cauză Hunter Miller se re­trage deja la elaborarea tratatului polonez. în cursul şedinţei din 7 iunie delegatul englez propune acordarea unei autonomii mai reduse, şi anume restrânsă la chestiunile şcolare şi biseri­ceşti, comunităţii secueşti şi săseşti din Transilvania. Comisia a acceptat în şedinţa din 10 Iunie acest articol fără discuţie. In şedinţa de 16 Iulie Comisia trimite un raport la Sfatul Principal, în care se accentuează, că „reformele legislative şi administrative proiectate de Guvernul Român nu sunt cu totul satisfăcătoare pentru a mulţumi minorităţile etnice şi religioase, cari au fost încorporate prin câştigarea războiului mondial de România. Pu­terile Aliate şi Asociate nu se pot dispensa de responsabilitate dacă transmit minorităţile României dispoziţiunilor legislaţiei in­terne.“ Cu privire la autonomie raportul menţionează : „Existenţa „eclave“-lor săseşti şi secuieşti în Transilvania necesitează, ca să li se acorde autonomia culturală într-o măsură redusă (a smal measure of cultural autonomy), dacă se poate concilia tradiţiile lor comune şi simţul local puternic cu patriotismul mai larg na­ţional.“ Articolul 12 al proectului 9 garantează acestor minorităţi compacte o autonomie oarecare (would assure to these compact minorities a certain measure of autonomy) în chestiuni şcolare şi religioase, drepturi, cari vor fi exercitate natural sub controlul 9 In textul definitiv art. 11. 4

Next