Graiul Sălajului, iulie-septembrie 1990 (Anul 1, nr. 103-167)
1990-07-03 / nr. 103
ECONOMIA DE PIAȚA — Intre aspirații și certitudini — După 45 de ani de economie supracentralizată ți superdirijată revenim la o economie de piață,care, în diversele ei forme, s-a născut cu multe sute de ani în urmă,, odată cu apariția mărfii. Multe sunt cauzele compromiterii totale a economiei de tip socialist. Sistemul creat a fost artificial, o încercare de punere în practică a unei idei utopice, care nu ținea seama de acțiunea naturală a legilor economice, independent de voința unora și mai ales de om și necesitățile acestuia. Politicul era predominant, erau transpuse în viața zilnică „modele“ din import, totul era de suprafață, nimic nu funcționa ca o necesitate economică. S-au creat suprastructuri, care, în —"•Cele din urmă, erau o frînă în calea dezvoltării economico,sociale. Am devenit niște rotițe anoste, fără personalitate, plini de prejudecăți, suspicioși și pe cei mai apropiați, nicit ne întrebăm cum a fost posibil acest lucru ? ■** încercînd o istorie, în cîteva maluri, a economiei socialiste, care, totuși, ca idee, a trăit peste 100 de ani și mai continuă și azi în unele părți ale globului, trebuie să arătăm, de la bun început, că operele lui Marx și Engels au apărut într-o perioadă de criză a societății burgheze, a ascuțirii unor contradicții și ofereau — teometic — o egalizare a tuturor membrilor societății. Totul s-a ...dovedit a fi, în fapt, o utopie, pentru că nu se—ținea seama de cel mai important factor — omul. Egoismul este o trăsătură cu care ne naștem și de care ideologia marxistă nu a ținut cont niciodată. In capitalism, egoismul este cultivat, în sensul bun al cuvîntului. Micul proprietar este lăsat să facă totul pentru sine, desigur, în cadrul unei legislații stricte. Cei mai mulți devin proprietari, dar societatea este formată din suma indivizilor. Muncitorii nu erau considerați oameni cu calități și defecte — ci idei —, erau buni, conștiincioși, se mulțumeau cu puțin și mai ales luptau ca o masă amorfă împotriva celor bogați. în comunism am fi avut de toate, fiecare muncea „după capacități“ și își însușea „după nevoi“, nici mai mult, nici mai puțin. Teoria a prins, pentru început, în Rusia țaristă, una dintre cele mai sărace țări în acel moment. Tuturor oropsiților li se promitea un trai mai bun: egalitate, împărțirea moșiilor — care erau în mina unui număr restrîns de oameni — proprietate aspura fabricilor etc. Nu este un vis frumos pentru cel ce nu are nimic ? Desigur că da. Emulația inițială, motivată întrucîtva din punct de vedere ideatic, se va transforma însă, cu timpul, în cu totul altceva — va urma perioada celor mai crunte dictaturi din istorie; în același timp, societatea capitalistă — cu toate contradicțiile ei, se va ajusta și, din punct de vedere economic, va fi incomparabil superioară sistemului socialist prevăzut de marxiști. Proprietatea se va socializa în cea mai mare măsură. Apar, apoi, crizele de supraproducție, după care urmează, firesc, o relansare economică în toate domeniile. Sigur vor exista convulsii sociale — unii se îmbogățesc, alții sărăcesc sau devin șomeri — dar concurența oferă condiții egale pentru toți. In aer plutesc norii sumbri ai celui de-al doilea război mondial, care va distruge o bună parte din Europa. Din păcate, fascismul, prin acțiunile extremiste, a participat poate cel mai mult și fără voia celor ce l-au creat, la transformarea multor țări în „lagăr socialist“. Aceasta pentru că în acțiunea de eliberare de sub jugul fascist — de către U.R.S.S. — o bună parte din țările est europene s-au transformat — vrîndnevrînd — în țări socialiste. A urmat perioada socialismului naiv, cînd o bună parte din intelectualii de valoare au crezut în această utopie teoretică și s-au angajat cu toate forțele în realizarea noii societăți. Implementarea forțată, arbitrară neținînd seama de condițiile concrete — a moda ec. Mircea DULFU Continuare în pag a IV-a EPIGRAMA ZILEI Apropo Ștrandul din Șimleu, se știe. Se numise „Broscărie“. — Dar atunci funcționa. Nu era maidan sadea. — I.C. FINĂ CÎND? De multe ori, cînd ochilor mei li se înfățișa imaginea zdrobitoare a minciunii, a înșelăciunii, a ipocrizei în care trăiam, îmi ziceam: „Doamne, Dumnezeule, oare cînd o să-ți întorci fața și către noi, oare cînd o să ne scoți din întunericul în care zăcem de atâția ani?". Dar toate acestea mi le spuneam în Sind, și nu aud nici măcar eu, iar uneori îmi era frică pînă la și gindesc. Nu mai aveam încredere în nimeni, nici măcar în cămașa de pe mine. Frica izvora din teama față de cei care trăiau din firimiturile „căzute” de la masa dictatorului, devenise pentru noi o adevărată teroare, ne paralizase toate simțurile ... Dar iată că a venit vremea cînd putem spune tot ce gîndim cu voce tare, cînd putem avea opiniile și părerile noastre, pe care le putem împărtăși oricui vrea să ne asculte. Dar, din păcate, mai sînt persoane care n-au renunțat la vechile obiceiuri. In comerț se practică pe scară mare servirea preferențială. Se anunță concurs pentru ocuparea unui post vacant, telefonul sună și indică persoana cea mai potrivită. Ți se ivește un drum în Capitală, la Agenție — „nu mai avem bilete”, dar vine cumnata, soacra sau o cunoștință de-a doamnei de la Agenție și gata, s-a aranjat. Aș putea să continui dar mi-e lehamite, mi s-a acrit sufletul, . Pînă cînd cu asemenea practici? PINA CÎND? Lucia SLUTEA Ik!?i . I Jl^l; JoJ \ destin i kínt De ee o fi A venit, marți, 26 iunie, la redacție un om. Făcuse di*nul din Văleni, comuna Cristolț, să ne roage să scriem. Și să ne plătească pentru aceasta, spunea dumnealui. Dar nu se iau bani pentru astfel de subiecte. Ba, sincer, m-am gîndlit, auzindu-1, dacă are renunțat vreun rost scrisul. Și l-am întrebat: „Da, are. Pentru asta am venit“. De fapt, nici nu era foarte supărat pe ea. N-a vorbit-o de rău. Dimpotrivă. Dar nu înțelegeai Nu putea să înțeleagă de ce...? I se părea nedrept să i se întîmple tocmai fiului său, pentru că un părinte nu poate dori decît binele copilului lui. Dar și Maria fusese și copilul lui. Crede că-i poate ajuta această destăinuire și i-am respectat-o. Va fi suferința mai mică ? Poate. Povestea este, în aparență, simplă. La 1 iulie, trebuia să aibă loc o nuntă care__ nu va mai fi. De ce ? Din cauza Maria... ? cui ? Cîtor oameni li se fringe destinul în pragul intrării în viața care te împlinește sau ... ? Cine hotărăște destinul unui om ? Sau îi hotărîm noi, fiecare ? Cine poate influența un destin ? Și cu ce consecințe ? Cine-i poate fringe ? Iată doar cîteva întrebări la care ne răspundem, aproape întotdeauna, doar în noi înșine. Și nici măcar așa nu putem fi siguri că răspunsurile noastre sunt corecte. De aceea este atît de greu, dacă nu chiar imposibil, să dai sfaturi sau soluții, să judeci și (sau) să acuzi. Viorica BLAJ Continuare in pag. a IlI-a RAZA PE GlND „InflațiaSi cuvintelor Cuvintele s ca banii — spunea cronicarul, făcând o sugestivă pledoarie pentru cultivarea limbii române. Cine și de ce își permite să devalorizeze cuvintele, să le deprecieze, punindu-le, de cele mai multe ori, ca pe o imensă pălărie de paie pe uin grăunte de nisip sub un cer înnorat?! Dacă imediat după Revoluție unii făceau pur și simplu criză de isterie la auzul cuvintului „tovarăș" — trecut acum la index —, ori alții îl foloseau in derîdere — și ce minunat este să spui, să poți spune despre un om că ție „tovarăș", „părtaș"! —, acum nu se sfiesc a rosti, din două în două fraze, cuvinte și sintagme ca „oameni de bine", „oameni de bunăcredință", „manipulare", „violență” (și lista o puteți continua). Să trăim oare și un început de inflație a cuvintelor? Ne-ar costa, totuși, prea scump... Ileana PETREANĂ__________________________________________________ COMPONENȚA GUVERNULUI ROMÂNIEI Primul ministru al Guvernului: PETRE ROMAN 1. Ministru de stat însărcinat cu activitatea industrială și comercială: ANTON VATAȘESCU 2. Ministru de stat însărcinat cu calitatea vieții și protecția socială: ION AUREL STOICA 3. Ministru de stat însărcinat cu orientarea economică : EUGEN DIJMĂRESCU 4. Ministru, asistent al primului ministru pentru reformă și relația cu Parlamentul: ADRIAN SEVERIN 5. Ministrul afacerilor externe: ADRIAN NASTASE 6. Ministrul apărării naționale: VICTOR STANCULESCU 7. Ministrul finanțelor: TEODOR STOLOJAN 8. Ministrul de interne: DORI VIOREL LIRIU 9. Ministrul justiției : VICTOR BAIÎIUC 10. Ministrul resurselor și industriei : MINEAI ZISU 11. Ministrul comerțului și turismului: CONSTANTIN FOTA 12. Ministrul agriculturii și alimentației: IOAN ȚIPU 13. Ministrul comunicațiilor: ANDREI CJIRICA 14. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor și amenajării teritoriului : DORU PANĂ 15. Ministrul invățămintului și științei : ȘTEFAN GHEORGHE 10. Ministrul mediului : VALERIE EUGEN POP 17. Ministrul culturii : ANDREI PLEȘK 18. Ministrul sănătății : BOGDAN MARINESCU 19. Ministrul muncii si protecției sociale : CĂTĂLIN ZAMFIR 20. Ministrul tineretului și sportului : BOGDAN NICULESCU DUVAZ Mai fac parte din Guvern, in mod excepțional, și următorii secretari de stat, șefi de departamente : 21. ROMULUS MAGII — la Ministerul de Externe 22. ANDREI ȚUGULEA — la Ministerul Invățămintului și Științei. 1