Graiul Sălajului, iulie-septembrie 1990 (Anul 1, nr. 103-167)

1990-07-03 / nr. 103

ECONOMIA DE PIAȚA — Intre aspirații și certitudini — După 45 de ani de economie supracentralizată ți superdiri­­jată revenim la o economie de piață,­­care, în diversele ei for­me, s-a născut cu multe sute de ani în urmă,, odată cu apa­riția mărfii. Multe sunt cauzele compromiterii totale a econo­miei de tip socialist. Sistemul creat a fost artificial, o încer­care de punere în practică a u­­nei idei utopice, care nu ținea seama de acțiunea naturală a legil­or economice, independent de voința unora și mai ales de om și necesitățile acestuia. Po­liticul era predominant, erau transpuse în viața zilnică „mo­dele“ din import, totul era d­e suprafață, nimic nu funcționa ca o necesitate economică. S-au creat suprastructuri, care, în —"•Cele di­n urmă, erau o frînă în calea dezvoltării economico­­,sociale. Am devenit niște roti­țe anoste, fără personalitate, plini de prejudecăți, suspicioși și pe cei mai apropiați, nicit ne întrebăm cum a fost posibil acest lucru ? ■** încercînd o istorie, în cîteva maluri, a economiei socialiste, care, totuși, ca idee, a trăit peste 100 de ani și mai conti­nuă și azi în unele părți ale globului, trebuie să arătăm, de la bun început, că operele lui Marx și Engels au apărut în­­tr-o perioadă de criză a socie­tății burgheze, a ascuțirii unor contradicții și ofereau — teo­­m­etic — o egalizare a tuturor membrilor societății. Totul s-a ...dovedit a fi, în fapt, o utopie, pentru că nu­ se—ținea seama de cel mai important factor — omul. Egoismul este o trăsătu­ră cu care ne naștem și de care ideologia marxistă nu a ținut cont niciodată. In capitalism, egoismul este cultivat, în sen­sul bun al cuvîntului. Micul proprietar este lăsat să facă totul pentru sine, desigur, în cadrul unei legislații stricte. Cei mai mulți devin proprie­tari, dar societatea este formată din suma indivizilor. Muncito­rii nu erau considerați oameni cu calități și defecte — ci idei —, erau buni, conștiincioși, se mulțumeau cu puțin și mai ales luptau ca o masă amorfă îm­potriva celor bogați. în comu­nism am fi avut de toate, fie­care muncea „după capacități“ și își însușea „după nevoi“, nici mai mult, nici mai puțin. Teoria a prins, pentru început, în Rusia țaristă, una dintre ce­le mai sărace țări în acel mo­ment. Tuturor oropsiților li se promitea un trai mai bun: e­­galitate, împărțirea moșiilor — care erau în mina unui număr restrîns de oameni — proprie­tate aspura fabricilor etc. Nu este un vis frumos pentru cel ce nu are nimic ? Desigur că da. Emulația inițială, motivată întrucîtva din punct de vedere ideatic, se va transforma însă, cu timpul, în cu totul altceva — va urma perioada celor mai crunte dictaturi din istorie; în același timp, societatea capita­listă — cu toate contradicțiile ei, se va ajusta și, din punct de vedere economic, va fi in­comparabil superioară sistemu­lui socialist prevăzut de mar­xiști. Proprietatea se va socia­liza în cea mai mare măsură. Apar, apoi, crizele de supra­producție, după care urmează, firesc, o relansare economică în toate domeniile. Sigur vor exista convulsii sociale — unii se îmbogățesc, alții sărăcesc sau devin șomeri — dar concurența oferă condiții egale pentru toți. In aer plutesc norii sumbri ai celui de-al doilea război mon­dial, care va distruge o bună parte din Europa. Din păcate, fascismul, prin acțiunile extre­miste, a participat poate cel mai mult și fără voia celor ce l-au creat, la transformarea multor țări în „lagăr socialist“. Aceasta pentru că în acțiunea de eliberare de sub jugul fas­cist — de către U.R.S.S. — o bună parte din țările est euro­pene s-au transformat — vrînd­­nevrînd — în țări socialiste. A urmat perioada socialismu­lui naiv, cînd o bună parte din intelectualii de valoare au cre­zut în această utopie teoretică și s-au angajat cu toate forțele în realizarea noii societăți. Implementarea forțată, arbi­trară neținînd seama de condițiile concrete — a moda­ ec. Mircea DULFU Continuare în pag a IV-a EPIGRAMA ZILEI Apropo Ștrandul din Șim­leu, se știe. Se numise „Broscărie“. — Dar atunci funcționa. Nu era maidan sadea. — I.C. FINĂ CÎND? De multe ori, cînd ochilor mei li se înfățișa imaginea zdro­bitoare a minciunii, a înșelăciunii, a ipocrizei în care trăiam, îmi ziceam: „Doamne, Dumnezeule, oare cînd o să-ți întorci fața și către noi, oare cînd o să ne scoți din întunericul în care zăcem de atâția ani?". Dar toate acestea mi le spuneam în Sind, ș­i nu aud nici măcar eu, iar uneori îmi era frică pînă la și gindesc. Nu mai aveam încredere în nimeni, nici măcar în cămașa de pe mine. Frica izvora din teama față de cei care trăiau din firimiturile „căzute” de la masa dictatorului, de­venise pentru noi o adevărată teroare, ne paralizase toate sim­țurile ... Dar iată că a venit vremea cînd putem spune tot ce gîndim cu voce tare, cînd putem avea opiniile și părerile noastre, pe care le putem împărtăși oricui vrea să ne asculte. Dar, din păcate, mai sînt persoane care n-au renunțat la vechile obiceiuri. In comerț se practică pe scară mare servirea preferențială. Se anunță concurs pentru ocuparea unui post vacant, telefonul sună și indică persoana cea mai potrivită. Ți se ivește un drum în Capitală, la Agenție — „nu mai avem bilete”, dar vine cumnata, soacra sau o cunoștință de-a doam­nei de la Agenție și gata, s-a aranjat. Aș putea să continui dar mi-e lehamite, mi s-a acrit sufletul, . Pînă cînd cu asemenea practici? PINA CÎND? Lucia SLUTEA Ik!?i . I­­ Jl^l; JoJ \ destin i kínt De ee o fi A venit, marți, 26 iunie, la redacție un om. Făcuse di­­*nul din Văleni, comuna Cris­­tolț, să ne roage să scriem. Și să ne plătească pentru a­­ceasta, spunea dumnealui. Dar nu se iau bani pentru astfel de subiecte. Ba, sincer, m-am­ gîndlit, auzindu-1, dacă are renunțat vreun rost scrisul. Și l-am­ întrebat: „Da, are. Pentru asta am venit“. De fapt, nici nu era foarte supărat pe ea. N-a vorbit-o de rău. Dimpotrivă. Dar nu înțelegeai Nu putea să înțe­leagă de ce...? I se părea nedrept să i se întîm­ple toc­mai fiului său, pentru că un părinte nu poate dori decît binele copilului lui. Dar și Maria fusese și copilul lui. Crede că-i poate ajuta această destăinuire și i-am respectat-o. Va fi suferința mai mică ? Poate. Povestea este, în aparență, simplă. La 1 iulie, trebuia să aibă loc o nuntă care__ nu va mai fi. De ce ? Din cauza Maria... ? cui ? Cîtor oameni li se frin­ge destinul în pragul intrării în viața care te împlinește sau ... ? Cine hotărăște des­tinul unui om ? Sau îi hotă­­rîm noi, fiecare ? Cine poate influența un destin­ ? Și cu ce consecințe ? Cine-i poate frin­ge ? Iată doar cîteva întrebări la care ne răspundem, aproa­pe întotdeauna, doar în noi înșine. Și nici măcar așa nu putem fi siguri că răspunsu­rile noastre sunt corecte. De aceea este atît de greu, dacă nu chiar imposibil, să dai sfaturi sau soluții, să judeci și (sau) să acuzi. Viorica BLAJ Continuare in pag. a IlI-a RAZA PE GlND „InflațiaSi cuvintelor Cuvintele­ s ca banii — spunea cronicarul, fă­când o sugestivă pledoarie pentru cultivarea limbii române. Cine și de ce își permite să devalorizeze cuvintele, să le deprecieze, punin­­du-le, de cele mai multe ori, ca pe o imensă pălărie de paie pe uin grăunte de nisip sub un cer înnorat?! Dacă imediat după Revoluție unii făceau pur și simplu criză de isterie la auzul cuvin­t­ului „tovarăș" — trecut acum la index —, ori alții îl foloseau in derîdere — și ce minunat este să spui, să poți spune despre un om că ție „tovarăș", „părtaș"! —, acum nu se sfiesc a rosti, din două în două fraze, cuvinte și sin­tagme ca „oameni de bine", „oameni de bună­­credință", „manipulare", „violență” (și lista o puteți continua). Să trăim oare și­ un început de inflație a cu­vintelor? Ne-ar costa, totuși, prea scump... Ileana PETREAN­Ă__________________________________________________ COMPONENȚA GUVERNULUI­ ROMÂNIEI Primul ministru al Guvernului: PETRE ROM­AN 1. Ministru de stat însărcinat cu activitatea industrială și comercială: ANTON VATAȘESCU 2. Ministru de stat însărcinat cu calitatea vieții și protecția socială: ION AUREL STOICA 3. Ministru de stat însărcinat cu orientarea economică : EUGEN DIJMĂRESCU 4. Ministru, asistent al primului ministru pentru reformă și relația cu Parlamentul: ADRIAN SEVERIN 5. Ministrul afacerilor externe: ADRIAN NASTASE 6. Ministrul apărării naționale: VICTOR STANCULESCU 7. Ministrul finanțelor: TEODOR STOLOJAN 8. Ministrul de interne: DORI VIOREL LIRIU 9. Ministrul justiției : VICTOR BAIÎIUC 10. Ministrul resurselor și industriei : MINEAI ZISU 11. Ministrul comerțului și turismului: CONSTANTIN FOTA 12. Ministrul agriculturii și alimentației: IOAN ȚIPU 13. Ministrul comunicațiilor: ANDREI CJ­IRICA 14. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor și amenajă­rii teritoriului : DORU PANĂ 15. Ministrul invățămintului și științei : ȘTEFAN GH­EORGHE 10. Ministrul mediului : VAL­ERIE EUGEN POP 17. Ministrul culturii : ANDREI PLEȘK­ 18. Ministrul sănătății : BOGDAN MARIN­ESC­U 19. Ministrul muncii si protecției sociale : CĂTĂLIN ZAMFIR 20. Ministrul tineretului și sportului : BOGDAN NICULESCU DUVAZ Mai fac parte din Guvern, in mod excepțional, și ur­mătorii secretari de stat, șefi de departamente : 21. ROMULUS MAGII — la Ministerul de Externe 22. ANDREI ȚUGULEA — la Ministerul Invățămintului și Științei. 1

Next