Graiul Sălajului, ianuarie-martie 1991 (Anul 2, nr. 226-273)
1991-01-08 / nr. 226
- COTIDIAN AL PREFECTURII JUDEȚULUI SĂLAJ -ANUL III, NR. 226 MARȚI, 8 IANUARIE 1991 4 pagini — 2 lei După mai bine de patru decenii și pe meleagurile noastre, sărbătorile de iarnă au readus in sufletele și casele țăranilor bucuria, liniștea, voia bună și dragostea de viață. Anul care a trecut a rămas in mintea noastră ca un an plin de căutări și frămintări, de speranțe și incertitudini generate de multele și complicate probleme economice, sociale și morale rămase nerezolvate de la vechiul regim totalitar, care a erodat profund sufletele, mintea și conștiința națională a oamenilor, a sătenilor mai ales. Străduindu-ne să fim corecți cu noi înșine și cu oamenii satelor sălăjene, care in ciuda unor încercări de învrăjbire, dezordine și ură, în primul an al democrației noastre au muncit cu devotament și nădejdea sfintă într-o viață mai demnă, clădită prin muncă cinstită. Suntem datori să le aducem laude și cuvinte de recunoștință pentru nepieritoarea lor dragoste față de neam și glia strămoșească. Gindurile recunoștinței sunt și expresia sentimentelor de mulțumire ale țăranilor care, în toamna trecută, prin truda muncii lor, după vreme îndelungată, și-au umplut hambarele cu rodul muncii lor, reconfirmînd eterna vorbă înțe rînduri de recunoștință leaptă „Dacă are țăranul, are și țara“ ! Țăranii și țara au așteptat și așteaptă cu nerăbdare Legea pămîntului, „constituția satelor“, care să redea celor în drept pămîntul în proprietate. Conștienți de menirea lor, de făuritori ai pîinii și belșugului țării, țăranii, ajutați de mecanizatorii și specialiștii agricoli, au arat și semănat pînă tirziu, in toamna trecută, însemnate suprafețe cu cereale păioase, care vor asigura pîinea noastră cea de toate zilele. Au fost și uinele excepții, care nu au fost generate de țăranii-țărani, ci de alți oameni, cu alte interese, pe care adevărații oameni ai pămîntului nu le-au înțeles și nu le vor accepta niciodată. Gînduri de recunoștință se îndreaptă și față de oamenii care, răspunzind de viața țăranilor, au găsit soluții posibilități de protecție sociailă a pensionarilor și altor țărani care nu au nici pensie, nici sprijin de la copii sau nepoți. La început de An nou, pe care-l dorim mai rodnic în împliniri, ne îndreptăm cu recunoștință gindurile către toți oamenii pămîntului, dorindu-le ani mulți cu sănătate, fericire și noroc, liniște în țară și pace la hotară ! Mihai PAVEL Societatea pe Acțiuni „Artin“ Zalău In anul 1991 — productivitate, calitate și mai mult profit — Mi-a fost destul de ușor să constat că salariații de la „Artin“ Zalău au pășit, in noul an 1991, cu optimism, cu încrederea că vor realiza lucruri multe și bune. Am mai înțeles că aveți gînduri minunate, gînduri pe care, bănuiesc, vă veți strădui să le ridicați la puterea de fapte, care să vă aducă cu mai mult profit. Așa stînd lucrurile, firesc ar fi să zăbovim asupra acestor gînduri pentru a le face cunoscute. Cu permisiunea dvs., însă, aș dori să ne întoarcem, pentru cîteva momente, la anul 1990. A fost greu, domnule director ? — Dacă aș spune că a fost greu, nu m-ați crede. Ați putea să-mi spuneți că mărturie stau cele peste 30 milioane lei profit obținut in anul trecut. Să zic că a fost ușor, ar fi un neadevăr. Am în vedere. în primul rînd, greutățile întîmpinate pe linia aprovizionării cu materiile prime și materialele necesare, mai cu seamă în prima parte a anului și după liberalizarea prețurilor. Mai amintesc acea instabilitate din prima parte a anului, acel stres existent în multe momente, care au produs și în rîndul salariaților noștri o stare de nesiguranță. După acordarea unor revendicări salariaților a trebuit să găsim resurse pentru acoperirea lor din producție, lucru care — pînă la urmă — s-a și reușit. Foarte important este că salariații au înțeles faptul că nu poți să ciștigi bine fără a obține productivitate, calitate și costuri reduse. Sunt, de altfel, elementele esențiale fără de care nu poți supraviețui în cadrul economiei de piață, pe al cărui drum am pornit deja. Și rezultatele sunt, în continuare, promițătoare. — Ce și-a propus „Artin“ Zalău (fosta „Integrata“) pentru anul 1991 ? — în primul rînd, să respecte acele elemente ce țin de economia de piață, productivitate și calitate ridicate și costuri reduse. Consider că Interviu cu domnul economist Mircea DULFU, directorul Consiliului de administrație al Societății pe Acțiuni „Artin“ Zalău, am început bine în aceste direcții. La ora actuală avem achiziționate — și funcționează — 54 războaie de țesut, din import, de tip STB. Precizez că mașinile respective funcționează bine și au o productivitate de peste două ori mai mare decît vechile mașini. în plus, ele permit realizarea de produse de o calitate superioară, iar pierderile de fire sînt mult reduse. Să știți că acțiunea de retehnologizare va continua în acest an. Și este firesc să fie așa, deoarece avem nevoie de productivitate sporită. Avem nevoie cu atît mai mult, cu cît, se știe, productivitatea muncii in România — și în întreprinderea noastră — este de cîteva ori mai scăzută decît în țările dezvoltate din punct de vedere economic. Deci, în produsele noastre este încorporată o cantitate mai mare de muncă vie, în aceste condiții, schimburile noastre de mărfuri cu țările nu se fac în mod respective echitabil. Pierderile sînt suportate de către țară, de către noi toți. Deci, esențial în obținerea de profit este, în primul rînd, productivitatea, căreia, noi îi acordăm atenția cuvenită. — Ați afirmat că în anul trecut Consiliul de administrație s-a confruntat cu o seamă de greutăți pe linie de aprovizionare. Mai persistă acest neajuns ? — Din păcate, da. Furnizorii de materii prime și materiale — după liberalizare — pretind prețuri exagerate, care ne afectează costurile și Interviu realizat de D. ISPAS Continuare In pag. a Il-a Cine sapă groapa altuia... Cu oroare și indignare am urmărit vineri seara pe micul ecran emisiunea „Puncte de vedere“ unde, în spațiul rezervat, Partidul Național Liberal l-a denigrat pe d-l Iliescu. Revoltată de ceea ce s-a prezentat la televiziune nu am fost numai eu. Cerînd părerea vecinilor, prietenilor, a mai mulți țărani, cu toții concluzionau că avea dreptate d-l Brucan cînd a afirmat că partidele, așa-zise istorice, prin propaganda zeloasă pe care și-au făcut-o și și-o mai fac încă, își aduc numai deservicii. Și oprobriul multor cetățeni de bună credință din această țară. " . Oare nu-i va putea ierta niciodată d-l Cîmpeanu pe românii cinstiți din această țară care la 20 mai anul trecut au acordat votul lor de încredere d-lui Iliescu și nu domniei lui ? Bine ar fi dacă d-l Gîmpeanu (et comp.) și-ar aminti de proverbul românesc : „Cine sapă groapa altuia cade el în ea !“ Ioana D. ILOREA Caretul din zona Cuciulat-Șoimușeni Anul 1978 a fost cel in care numele unei localități sălăjene de pe malul Someșului — Cuciulat — a dobîndit o celebritate europeană prin descoperirea unor picturi rupestre paleolitice („Căluțul“ și „Felina“ de Cuciulat), verigă de legătură între renumitele peșteri cu picturi din bazinul mediteranean și cele din Munții Urali. S-a scris mult despre această extraordinară descoperire, cărți și articole de specialitate sau de popularizare. Efectul imediat al „bombei“ a fost intensificarea cercetării carstului din Sălaj, inițiată de Clubul de Speologie Emil Racoviță — București și continuată de cluburi clujene (Cepromin, CSER, Politehnica). Din anul 1988, Speo-Montana Baia Sprie, care pînă atunci activase mulți ani în carstul din zona Vărai — Mesteacăn — Boiu Mare, începe cercetarea intensivă a zonei carstice dintre localitățile Cuciulat — Șoimușeni — Cozla. Peșterile și avenele din această zonă se dezvoltă în calcarele paleogene (Eocen + Oligocen) de pe rama nordică a depresiunii Transilvaniei. Să amintim cîteva din principalele peșteri și avene din această zonă : • Peștera din Cariera Cuciulat — cu o dezvoltare (lungime cumulată a galeriilor, puțurilor și hornurilor) de 1707 m, este cea mai lungă peșteră din sectorul cuprins între Munții Rodnei și Munții Pădurea Craiului, fiind dezvoltată pe 3 nivele (explorată de CSER București). • Peștera Lii — era cunoscută pînă la începutul anului 1990 pe o lungime de 97 m, dintre care mai mult de jumătate dincolo de un sifon (sector complet inundat), accesibil după perioade de secetă prelungită. în vara anului 1990, Speo-Montana Baia Sprie continuă explorarea etajului subfosil și descoperă un nou etaj, fosil, dezvoltarea peșterii atingînd 360 m. • Avenul Gura Cerului de pe dealul Cozlei — cu o dezvoltare de 176 m și o denivelare de 67,5 m (cel mai adînc aven din Podișul Someșan), a fost, mulți ani, avenul cu cea mai mare cascadă subterană din România (52 m); explorare — SER București). • Avenul din Zăpodia Șoimușenilor (dezvoltare 131,5 m, denivelare 20 m). • O succesiune de 3 mici puțuri dă acces la un curs de apă subteran important, ce se termină prin galerii inundate la ambele capete (cartere CSER București), în 15 aprilie 1989, Rist Iosif, de la Speo-Montana, efectuează o scufundare cu costum de scafandru autonom în sifonul amonte, explorare subacvatică oprită doar după 7 m de îngustarea galeriei. sul • Peștera cu argilă din Do155 m, Zăpodiei — dezvoltare descoperită de Speo- Montana în 1990. Printr-un puț argilos de 14 m se coboară la un curs de apă subteran, cu galerii cu concrețiuni. • Peștera lui Brîndușanu dezvoltată în calcare oligocene, explorată inițial de LER București pe 76 m, a ajuns, după explorările din vara anului 1990, la o dezvoltare de 204 m, cu posibilități de continuare. Zona Cuciulat—Șoimușeni, prin potențialul carstic deosebit, rămîne și în anul 1991 obiectivul prioritar al explorărilor speologilor din Baia Sprie. In anul 1990, In această zonă s-au cartat în premieră 15 noi cavități (dintre care 12 avene), cu o dezvoltare totală de 955,1 m și o denivelare de 223 m, explorări care au contat decisiv in ocuparea de către Speo-Montana Baia Sprie a locului II In Concursul Republican de Speologie — 1990. Toate cavitățile explorate au fost cartate, materialul documentar fiind trimis Institutului de Speologie „Emil Racoviță“ din București, ing. István DUMITRU, președintele Clubului de speologie „Montana“ din Baia Sprie De veghe pe frontul vieții (VI) Dorești să devii medic din necesitatea adînc simțită de a lucra neobosit, punînd în practică religia iubirii de aproapele tău, iar existența ta profesională înseamnă a acționa direct, concret, în sprijinul celor ce au nevoie de priceperea ta. Menirea celui care a ales profesia de medic constă în diminuarea suferințelor, a slăbiciunilor, a infirmităților și a întregului cortegiu adus de boală. Ca medic, ești pus permanent în fața responsabilității, în contextul incertitudinii într-o serie de cazuri, și permanent gîndești: cum poți aprecia corect atunci cînd auzi, simți, pipăi sau vezi un semn clinic? Simțul răspunderii, puterea de discernămint și de apreciere a diagnosticului cer muncă, experiență, mult și neobosit studiu, talent pentru a situa o limită între propriile imperfecțiuni și acelea ale științei medicale. Convingerea că moartea poate fi, într-adevăr, combătută, să lupți ca inima să continue să bată, plămînii să aspire și să Vocația de a fi medic expire aer, creierul să rămînă nevătămat, suferința, durerea și disperarea să se spulbere, apar ca idealul slujirii fără rezerve a omului și societății, înseamnă a trăi pentru alții. Ești medic, ești preocupat permanent de autodepășire, te străduiești continuu de a deveni mai nobil, mai bun, trebuie să faci mereu ceva pentru a reduce cît de cît din suferința lumii. Alegînd această profesie, ți-ai luat o mare, grea și nebănuit de frumoasă obligație, aceea de a asista la dezvăluirea suferinței, disperărilor, speranțelor, la drame și bucurii, ești prezent în gindurile, frămîntările și căutările celor ce ți-au încredințat viața. Respectul vieții se afirmă astfel ca o datorie față de viață, acesta este principiul etic suprem al dorinței tale de a trăi și de a ocroti viața. Trebuie să păstrezi un suflet și să practici în viață, cu puritate și conștiință, spiritul adevăr, pace și Dr. Dore' director