Hidrotechnica, 1982 (Anul 27, nr. 1-4)

1982-01-01 / nr. 1

HIDROTEHNICA • RESURSE, AMENAJĂRI, CONSTRUCȚII HIDROTEHNICE ȘI GOSPODĂRIREA APELOR ORGAN AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL APELOR ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMANIA VOL 27 (p. 1-32) Nr. 1, Ianuarie București, 1982 probleme actuale de gospodărire a apelor R.S. România ION ILIESCU președintele Consiliului Național al Apelor Dimensiunile actuale ale folosințelor de apă în economia națională au transformat economia apelor și activi­tatea de gospodărire a surselor de apă într-o problemă eonomico-socială de importanță majoră. Aceasta decurge atît din volumele mari de apă prelevată din sursele de suprafață și subterane, în raport cu potențialul acestor surse, cit și din problemele tot mai complexe și dificile pe care le ridică activitatea de protecție a calității apelor. • 1. Precum se știe, sursele de apă pentru diferite folosințe, in țara noastră, sunt reprezentate de Dunăre, rețeaua de riuri interioare și depozitele de apă subterană. Dunărea, sursa cea mai bogată și cu un regim hidrologic, în general, favorabil, prezintă principalul dezavantaj că nu poate satisface cerințe de apă decât dintr-o zonă limitată, din sudul țării, datorită poziției sale periferice față de teritoriul țării ; la aceasta se mai adaugă limitările pentru prelevări în perioadele de ape mici, decurgând din condiții de asigurare a nivelelor minime necesare navigației. Apele subterane, la nivelul actual al cerințelor de apă, constituie o sursă modestă. Volumul depozitelor subterane sînt apreciate la circa 8 mlrd m3, din care — utilizabile din punct de vedere tehnic și economic — circa 4—4,5 mlrd m3l anual. Legea Apelor prevede protejarea apelor subterane și utilizarea lor cu prioritate pentru nevoi de apă potabilă. Principala resursă pentru acoperirea cerințelor de apă din teritoriu o reprezintă, deci, rețeaua de râuri interioare. Aceasta tranzitează intr-un an hidrologic mediu circa 37 mlrd m3 apă, insă cu o distribuție în timp foarte neregulată, ceea mai mare cantitate de apă fiind tranzitată în perioade scurte de timp cu prilejul viiturilor de primăvară — început de vară în timp ce perioade îndelungate sunt caracterizate prin debite foarte mici. Datorită caracterului torențial al cursuri­lor noastre de apă, diferențele dintre debitele minime și cele maxime, de viitură sînt foarte mari — în medie, de 1/200, însă pe unele cursuri de apă acest raport este de 1/1000 și chiar de 1/2000. Aceasta face ca, în regim natural, riurile noastre interioare să poată asigura, intr-un an hidrologic mediu, prelevări continui de circa 5 mlrd m3 (din cele 37 mlrd m3); In care— Q mediu — corespunde unui stoc anual de circa 37 mlrd m8 ; Q minim — în regim natural — corespunde unui stoc anual asigurat de 5 mlrd m8 ; Q 7 — debit asigurat la nivelul anului 1980 — corespunzind unui volum prelevat de V = 7­,5 mlrdnfi] Q 2 — debit asigurat la nivel de perspectivă prin amenajarea integrală a rîurilor interioare — asigurînd un volum prelevat de 25 mlrd m8. Aceasta constituie una din problemele dificile ale gospodăririi apelor din țara noastră, atât din punctul de vedere al apărării de inundații, cit și din punctul de vedere al asigurării surselor de apă, pentru cerințele in continuă creștere. Hidrotehnica, 27 (1982), 1 Fig. 1. Hidrograful convențional­­ integrat al rturilor interioare ale R.­S. România într-un an hidrologic mediu. Fig. 2. Evoluția utilizării potențialului hidrologic al rturilor interioare : 1

Next