Ilustratiunea Română, 1931 (Anul 3, nr. 27-52)

1931-07-01 / nr. 27

4 ILUSTRATIUNEA ROMANA" Vă întrebaţi desigur, ce deosebire poate să existe între o alergare de cai efectuată în Anglia şi una din România ! Cai cu jokei în şea a­­leargă pe'ntrecute înspre un potou, iar parionii cari şi-au riscat banii privesc interesaţi, în timp ce sim­plii spectatori stau impasibili. Oare nu e peste tot acelaş lucru ? Da şi nu. In primul rând e vorba de raritatea spectacolului. La noi, unde cursele se aleargă Marţea, Joia, Sâmbăta şi Dumineca, aproape în tot cursul anului, e natural ca interesul la acest spectacol să fie împărţit. Acelaş lucru se petrece la Paris, sau pe alte hipodroame euro­pene. La Hamburg, spre exemplu, lucrurile se petrec altfel. Acolo e­­xistă o săptămână a „derby-ului", care îmbracă un caracter sărbăto­resc, prin faptul că e unica săptă­mână de curse, ceia ce atrage un public foarte pasionat la spectacol. Interesul, aşteptarea, emoţia sunt sporite astfel la maxi­mum. Aceeaş caracte­ristică o au şi curse­le engleze: e o tradiţie care bu­cură prin raritate. Uriaşele „Downs“ de la Epsom, care oferă locuri şi perspectivă unei mulţimi de trei milioane de oameni, se odih­nesc în tot cursul anului, pentru a învia doar în săptămâna dinainte sau după Florii. Şi atunci, doar pen­tru două zile. După un uz puritan, Dumineca se exclude­­le la aseme­nea manifestări. „Derby"-ul, con­form tradiţiei, se aleargă într'o zi ile Mercuri. Ceiace înseamnă, că într'o zi din mijlocul săptămânii obligi peste două milioane de lon­donezi să se deplaseze până la câm­pul de curse. Mai trebue luat în consideraţie că depărtarea de la Londra la Epsom e cale de două ore cu autobusul, aşa că nu se poate întreprinde excursia ca o plimbare după închiderea bi- r­oului. Pentru ziua derby-ului o treime din populaţia metropolei rupe rigida disciplină a lucrului. Străinul care s’ar afla înt­r’o asemenea zi la Lon­dra, ar­­fi surprins că nu vede enor­ma aglomeraţie depe străzi, despre care se vorbeşte atâta. Oraşul e go­lit în mod vizibil. E dela sine înţeles că mijloacele oficiale de locomoţie, tren şi auto­bus, nu prididesc să transporte toată massa de oameni. Dealtminteri fără 2—3 lire sterline nici nu poţi do­bândi în aceste zile loc în ele. Şi atunci răsar din morţi în Mereu ren d­erby-ului vehicule bătrâneşti scoa­be din uz. Parcă muzeele şi-ar fi revărsat întregul conţinut . Dickens şi-ar­ re­găsi toate landourile, briştele şi cu­­peurile, pe cari le-a descris cu atâta irtă. Acelaş somn care amorţise câmpul de curse în timpul anului, le îmbrăţişa şi pe ele ; acum se deş­teaptă pentru viaţa de o zi. Exodul populaţiei începe încă din zorii zilei, pentru a se ferici de a fi asistat la spectacolul care durează două minute jumătate, aliniând în faţa bandei albastre elita t­rei­ ani­­lor. Dar cum convoiul celor plecaţi va ajunge abia seara acasă, nu e mirare că fiecare vehicul ia cu sine şi previziuni pentru întreaga zi. Multe din aceste trăsuri fac impre­sia şatrelor călătoare de ţigani, sau a circurilor ambulante. Cei ce nu-şi pot permite luxul de a merge pe sus, o iau per pedes apostoloi­um, pornind de Marţi seara, şi campând noaptea pe câmpul de curse. Când sosesc primii călători de Mercuri, au surpriza de a descoperi un a­­devărat bivuac. Aduce puţin cu tabloul marilor migra­­ţiuni. Dacă ziua de la Epsom do­vedeş­te cât de adânc e înrădăcinată tradiţia curselor în popor, în schimb săptă­mâna de la Ascot e rezervată „socie­tăţii selecte“. Nu că reprezentanţii Curţii ar lipsi de la Epsom, dar massa e formată de popor, pe când la Ascotul cel îndepărtat, plebea nu poate ajunge atât de uşor, şi aspec­tul frecventatorilor câmpului e cu totul altul. într-o zi când se aleargă curse la Ascot, cel ce se găseşte în staţia Waterloo la Londra, vede descin­­zând vreo zece mii de bărbaţi din cea mai autentică aristocraţie, sosiţi cu un tren expres dela Ascot, încă la timp, spre a mai participa la di­neu şi la teatru ; unde sunt nobilele lor doamne? Acestea s'air obosi prea mult să alerge toată această săptă­mână încoa şi încolo. Ele s-au insta­lat în vilele din jurul Ascotului. Bărbaţii însă au afaceri, cari le reclamă prezenţa în Capitală, lată-i co­borând gravi, r­o­a­p­e îmbrăcaţi la fel: în jachet negru şi jo­ben cenuşiu. La aceiaş oră sosesc de la muncă miile de muncitori cari şed prin acel cartier, şi în staţie se pro­duce un amestec bizar de muncitori şi nobili lorzi, sau magnaţi ai Ira­nului, în ţinută extravagantă. To­tuşi niciodată un incident nu se produce la întâlnirea aceasta dintre două clase atât de opuse. Nu intră în caracterul englezului. Muncitorii nu interpretează a­­ceastă prezenţă la curse a bogăta­şilor doar ca o plăcere a acestora, ci ştiu că e o datorie pe care o au faţă de situaţia lor socială... CUM SE ALEARGĂ CURSELE DIN ANGLIA ş­­ / Trăsura, în care intră familia şi previziunile pentru întreaga zi Poziţia neglijentă, contrastează cu ţinuta elegantă Îmbrăcămintea uzuală a zilei ele Derby PLANTELE ÎNŢEPĂTOARE Urzicile, din care se cunosc mai multe specii, nu sunt singurele plian­te al căror contact cu epiderma noa­stră determină o neplăcută sen­zaţie de mâncărim­e şi chiar de arsu­ră. Astfel agliciile din China produc efecte analoage, dar numai asupra unor anumite persoane. Cortuza din Matid­e, din aceeaşi familie cu agli­­cia, produce pe piele o arsură foarte dureroasă. Se remarcă cu uşurinţă că toate aceste plante sunt pline­­le mici peri. Ori, aceşti peri sunt aşa de ascuţiţi că, cu toate că rigiditatea lor este nespus de slabă, pătrund pu­ţin sub piele la cel mai mic contact. La baza fiecărui păr se află o mi­nusculă glandă conţinând acid for­mic. De îndată ce s-a produs înţepă­tura, acidul acesta, foarte iritant, este injectat sub piele şi produce o senzaţie de arsură.

Next