Ilustratiunea Română, 1931 (Anul 3, nr. 27-52)
1931-07-01 / nr. 27
4 ILUSTRATIUNEA ROMANA" Vă întrebaţi desigur, ce deosebire poate să existe între o alergare de cai efectuată în Anglia şi una din România ! Cai cu jokei în şea aleargă pe'ntrecute înspre un potou, iar parionii cari şi-au riscat banii privesc interesaţi, în timp ce simplii spectatori stau impasibili. Oare nu e peste tot acelaş lucru ? Da şi nu. In primul rând e vorba de raritatea spectacolului. La noi, unde cursele se aleargă Marţea, Joia, Sâmbăta şi Dumineca, aproape în tot cursul anului, e natural ca interesul la acest spectacol să fie împărţit. Acelaş lucru se petrece la Paris, sau pe alte hipodroame europene. La Hamburg, spre exemplu, lucrurile se petrec altfel. Acolo există o săptămână a „derby-ului", care îmbracă un caracter sărbătoresc, prin faptul că e unica săptămână de curse, ceia ce atrage un public foarte pasionat la spectacol. Interesul, aşteptarea, emoţia sunt sporite astfel la maximum. Aceeaş caracteristică o au şi cursele engleze: e o tradiţie care bucură prin raritate. Uriaşele „Downs“ de la Epsom, care oferă locuri şi perspectivă unei mulţimi de trei milioane de oameni, se odihnesc în tot cursul anului, pentru a învia doar în săptămâna dinainte sau după Florii. Şi atunci, doar pentru două zile. După un uz puritan, Dumineca se excludele la asemenea manifestări. „Derby"-ul, conform tradiţiei, se aleargă într'o zi ile Mercuri. Ceiace înseamnă, că într'o zi din mijlocul săptămânii obligi peste două milioane de londonezi să se deplaseze până la câmpul de curse. Mai trebue luat în consideraţie că depărtarea de la Londra la Epsom e cale de două ore cu autobusul, aşa că nu se poate întreprinde excursia ca o plimbare după închiderea bi- roului. Pentru ziua derby-ului o treime din populaţia metropolei rupe rigida disciplină a lucrului. Străinul care s’ar afla într’o asemenea zi la Londra, arfi surprins că nu vede enorma aglomeraţie depe străzi, despre care se vorbeşte atâta. Oraşul e golit în mod vizibil. E dela sine înţeles că mijloacele oficiale de locomoţie, tren şi autobus, nu prididesc să transporte toată massa de oameni. Dealtminteri fără 2—3 lire sterline nici nu poţi dobândi în aceste zile loc în ele. Şi atunci răsar din morţi în Mereu ren derby-ului vehicule bătrâneşti scoabe din uz. Parcă muzeele şi-ar fi revărsat întregul conţinut . Dickens şi-ar regăsi toate landourile, briştele şi cupeurile, pe cari le-a descris cu atâta irtă. Acelaş somn care amorţise câmpul de curse în timpul anului, le îmbrăţişa şi pe ele ; acum se deşteaptă pentru viaţa de o zi. Exodul populaţiei începe încă din zorii zilei, pentru a se ferici de a fi asistat la spectacolul care durează două minute jumătate, aliniând în faţa bandei albastre elita trei anilor. Dar cum convoiul celor plecaţi va ajunge abia seara acasă, nu e mirare că fiecare vehicul ia cu sine şi previziuni pentru întreaga zi. Multe din aceste trăsuri fac impresia şatrelor călătoare de ţigani, sau a circurilor ambulante. Cei ce nu-şi pot permite luxul de a merge pe sus, o iau per pedes apostoloium, pornind de Marţi seara, şi campând noaptea pe câmpul de curse. Când sosesc primii călători de Mercuri, au surpriza de a descoperi un adevărat bivuac. Aduce puţin cu tabloul marilor migraţiuni. Dacă ziua de la Epsom dovedeşte cât de adânc e înrădăcinată tradiţia curselor în popor, în schimb săptămâna de la Ascot e rezervată „societăţii selecte“. Nu că reprezentanţii Curţii ar lipsi de la Epsom, dar massa e formată de popor, pe când la Ascotul cel îndepărtat, plebea nu poate ajunge atât de uşor, şi aspectul frecventatorilor câmpului e cu totul altul. într-o zi când se aleargă curse la Ascot, cel ce se găseşte în staţia Waterloo la Londra, vede descinzând vreo zece mii de bărbaţi din cea mai autentică aristocraţie, sosiţi cu un tren expres dela Ascot, încă la timp, spre a mai participa la dineu şi la teatru ; unde sunt nobilele lor doamne? Acestea s'air obosi prea mult să alerge toată această săptămână încoa şi încolo. Ele s-au instalat în vilele din jurul Ascotului. Bărbaţii însă au afaceri, cari le reclamă prezenţa în Capitală, lată-i coborând gravi, roape îmbrăcaţi la fel: în jachet negru şi joben cenuşiu. La aceiaş oră sosesc de la muncă miile de muncitori cari şed prin acel cartier, şi în staţie se produce un amestec bizar de muncitori şi nobili lorzi, sau magnaţi ai Iranului, în ţinută extravagantă. Totuşi niciodată un incident nu se produce la întâlnirea aceasta dintre două clase atât de opuse. Nu intră în caracterul englezului. Muncitorii nu interpretează această prezenţă la curse a bogătaşilor doar ca o plăcere a acestora, ci ştiu că e o datorie pe care o au faţă de situaţia lor socială... CUM SE ALEARGĂ CURSELE DIN ANGLIA ş / Trăsura, în care intră familia şi previziunile pentru întreaga zi Poziţia neglijentă, contrastează cu ţinuta elegantă Îmbrăcămintea uzuală a zilei ele Derby PLANTELE ÎNŢEPĂTOARE Urzicile, din care se cunosc mai multe specii, nu sunt singurele pliante al căror contact cu epiderma noastră determină o neplăcută senzaţie de mâncărime şi chiar de arsură. Astfel agliciile din China produc efecte analoage, dar numai asupra unor anumite persoane. Cortuza din Matide, din aceeaşi familie cu aglicia, produce pe piele o arsură foarte dureroasă. Se remarcă cu uşurinţă că toate aceste plante sunt plinele mici peri. Ori, aceşti peri sunt aşa de ascuţiţi că, cu toate că rigiditatea lor este nespus de slabă, pătrund puţin sub piele la cel mai mic contact. La baza fiecărui păr se află o minusculă glandă conţinând acid formic. De îndată ce s-a produs înţepătura, acidul acesta, foarte iritant, este injectat sub piele şi produce o senzaţie de arsură.