Ilustratiunea Română, 1934 (Anul 6, nr. 1-27)
1934-01-01 / nr. 1
2 Miky, pisicuţa mea cenuşie, cu ochii ca două mărgele de sticlă, priveşte prima foae a calendarului. Se uită în calendar ca şi noi, omenii , priveşte şi nu înţelege nimic. La urma urmei ce am putea înţelege amândoi — eu şi Miky — chiar dacă prima cifră a calendarului ar putea spune ceva ? Prima zi este, fără îndoială, cel mai bizar amestec de bucurie şi de speranţă. Aşa cel puţin ne-o înfăţişează cea dintâi foae a calendarului, căreia tradiţia şi tipograful îi atribue o importanţă deosebită. La fiecare început de an, mă gândesc cu aceeaş emoţie la cutia Pandorei : ce s’ar fi făcut biata lume, dacă n’ar fi existat panaceul universal, speranţa ? De aceea, poate, şi noul an, generos ca întotdeauna, venind astă noapte, în strigăte şi chiote de bucurie, a adus între altele, şi saci încărcaţi cu speranţe. De altfel, niciodată speranţa n’a fost un balsam care să aline sufletele oamenilor mai mult de cât acum, când nevoi şi dureri de tot felul frământă lumea dela un capăt la altul. Intr’un fel sau altul, fiecare speră. Cetăţeanul, de curând ieşit din alegeri, speră în conducători, pentru o guvernare mai bună Ştie omul că nu s’a născut încă guvernul miraculos care să le vindece pe toate, şi dintr’odată Dar, speră. Cu mugurele primei zie a anului, fiecare îşi doreşte ceva : contribuabilul — perceptori surzi, muţi, orbi, ciungi şi dacă se poate paralitici; negustorii de şoşoni, lemne şi paltoane—o iarnă veşnică ; şcolarii — prelungirea vacanţelor şi, dacă se poate, o reducere a materiilor la jumătate ; mai visează miniştrii de finanţe bugete echilibrate; naţional-ţărăniştii că ar mai putea reveni astăzi la putere; Pavlică Brătăşanu, că va redeveni flăcău; maica Smara, că va fi citită; teatrele, că vor juca, cu cassa închisă; Opera, măcar un spectator; datornicii: inflaţie; creditorii: stabilizare; iar vrabia... mălai. Anul Nou e asemănător cu cei mai dibaci samsari sau cu marii geambaşi de cai, cari reuşesc să ne dea iluzia că tot ce vor să ne vănză... e aur curat. Anul Nou ne poleieşte toate nădejdile, oferindu-ni-le drept realităţi. In preajma lui suntem identici şcolarilor, cari nu-şi mai amintesc mâine de greşeala de em. Nici nu voim să ştim că pe anul ce se duce l-am întâmpinat cu aceleaşi chiote şi focuri de artificii... Dar marea artă a noului sosit nu trebue luată în nume de rău. El nu este un înşelător, ci un fascinator, un fel de mic fakir, care făgădueşte, fascinează şi ne face să trăim, în fiecare an, în aceeaş zi — măcar pentru câteva clipe — aceleaşi iluzii... * Şi, totuşi... Emoţia începutului de an—prima foae a calendarului nou-nouţ — o aştepţi, o doreşti, şi te consolezi cu gândul că anul ce vine poate fi altfel decât anul care a trecut. încerci să ghiceşti singur surpriza celor trei sute şease zeci şi cinci de zile şi te mulţumeşti, superstiţios, cu răspunsul nu ştiu cărui ,fie în” care-ţi arată că, în curând, norocul care este mai orb decât îl socotesc oamenii, se va opri şi la tine. De aceea cea dintâi zi a anului descreţeşte şi fruntea celui mai pesimist om. In această zi, Sfântul Vasile, care, precum se ştie, nu este un sfânt tocmai atât de posomorit, îngrijeşte de buna dispoziţie a oamenilor, decretând onomastica lui o zi de sărbătoare. In această zi, oamenii, după o veche datină, se îmbrăţişează şi-şi fac urări de fericire, de sănătate şi de noroc. Cam aceleaşi urări le adresăm şi noi astăzi cititorilor noştri, în nădejdea unui an mai bun, mai rodnic şi mai fericit. T. Cum serbau înainte miliardarii americani Anul Nou Anul acesta, după abolirea prohibiţiunii, bineînţeles că şampania va curge în valuri de Anul Nou şi în America. Aceasta nu se întâmpla în anii trecuţi, când consumul alcoolului era oprit în Statele Unite. Ca să petreacă în voie, şi mai ales ca să poată consuma orice băuturi spirtoase, marii bogătaşi americani porneau în largul oceanului cu yachtul lor, sau dacă n’aveau yacht, închiriau unul. După ce treceau de apele teritoriale americane, erau aprovizionaţi cu tot felul de băuturi alcoolice de vasele de contrabandişti, şi astfel petreceau şi ei... ca omul, de Anul Nou. „ILUSTRAŢIUNEA ROMANA" MĂRCI POŞTALE DE ANUL NOU De câţiva ani poşta din mica republică Honduris, din America Centrală, a emis o serie specială de mărci, care nu pot fi întrebuinţate decât în ajun de Anul Nou şi în ziua următoarelui 1 Ianuarie. Făcându-se în fiecare an o nouă emisiune de asemenea timbre, ele sunt foarte căutate de filatelişti. Emisiunile, fiind limitate, valoarea unui exemplar ajunge, cu timpul, foarte mare. Dempsey îşi inaugurează clubul în noaptea de Anul Nou Cunoscutul fost campion mondial de box, Dempsey, care s-a retras de pe ringurile internationale, a hotărît să deschidă un club, care va fi unul din cele mai selecte din New-York. Inaugurarea noului club se va face în noaptea de Anul Nou. Dempsey a lansat cu o lună înainte numeroase invitaţii personalităţilor celor mai marcante din New York, aşa că se prevede o afluenţă enormă cu ocazia inaugurării clubului. Felicitări de Anul Nou transmise prin radio Posturile de radio din Australia au introdus de câţiva ani obiceiul practic de a transmite felicitări verbale de Anul Nou. In schimbul unei taxe foarte reduse, rudele şi prietenii din localităţi deosebite, se instalează la microfon şi se felicită reciproc în noaptea de Anul Nou.