Ilustratiunea Română, 1934 (Anul 6, nr. 1-27)

1934-01-01 / nr. 1

2 Miky, pisicuţa mea cenuşie, cu ochii ca două mărgele de sticlă, priveşte prima foae a calendaru­lui. Se uită în calendar ca şi noi, omenii , priveşte şi nu înţelege nimic. La urma urmei ce am pu­tea înţelege amândoi — eu şi Miky — chiar dacă prima cifră a calendarului ar putea spune ceva ? Prima zi este, fără îndoială, cel mai bizar amestec de bucurie şi de speranţă. Aşa cel puţin ne-o înfăţişează cea dintâi foae a ca­lendarului, căreia tradiţia şi ti­pograful îi atribue o importanţă deosebită. La fiecare început de an, mă gândesc cu aceeaş emoţie la cu­tia Pandorei : ce s’ar fi făcut bia­ta lume, dacă n’ar fi existat pa­naceul universal, speranţa ? De aceea, poate, şi noul an, generos ca întotdeauna, venind astă noap­te, în strigăte şi chiote de bucu­rie, a adus între altele, şi saci în­cărcaţi cu speranţe. De altfel, niciodată speranţa n’a fost un balsam care să aline sufletele oamenilor mai mult de cât acum, când nevoi şi dureri de tot felul frământă lumea dela un capăt la altul. Intr’un fel sau altul, fiecare speră. Cetăţeanul, de curând ie­şit din alegeri, speră în conducă­tori, pentru o guvernare mai bună Ştie omul că nu s’a născut încă guvernul miraculos care să le vin­dece pe toate, şi dintr’odată Dar­, speră. Cu mugurele primei zie a anu­lui, fiecare îşi doreşte ceva : con­tribuabilul — perceptori surzi, muţi, orbi, ciungi şi dacă se poa­te paralitici; negustorii de şoşoni, lemne şi paltoane—o iarnă veşni­că ; şcolarii — prelungirea va­canţelor şi, dacă se poate, o re­ducere a materiilor la jumătate ; mai visează miniştrii de finanţe bugete echilibrate; naţional-ţără­­niştii că ar mai putea reveni as­tăzi la putere; Pavlică Brătăşanu, că va redeveni flăcău; maica Sma­­ra, că va fi citită; teatrele, că vor juca, cu cassa închisă; Opera, mă­car un spectator; datornicii: in­flaţie; creditorii: stabilizare; iar vrabia... mălai. Anul Nou e asemănător cu cei mai dibaci samsari sau cu marii geambaşi de cai, cari reuşesc să ne dea iluzia că tot ce vor să ne vănză... e aur curat. Anul Nou ne poleieşte toate nă­dejdile, oferindu-ni-le drept reali­tăţi. In preajma lui suntem iden­tici şcolarilor, cari nu-şi mai a­­mintesc mâine de greşeala de em­. Nici nu voim să ştim că pe anul ce se duce l-am întâmpinat cu a­­celeaşi chiote şi focuri de arti­ficii... Dar marea artă a noului sosit nu trebue luată în nume de rău. El nu este un înşelător, ci un fas­cinator, un fel de mic fakir, care făgădueşte, fascinează şi ne face să trăim, în fiecare an, în aceeaş zi — măcar pentru câteva clipe — aceleaşi iluzii... * Şi, totuşi... Emoţia începutului de an—pri­ma foae a calendarului nou-nouţ — o aştepţi, o doreşti, şi te con­solezi cu gândul că anul ce vine poate fi altfel de­cât anul care a trecut. încerci să ghiceşti singur surpriza celor trei sute şease zeci şi cinci de zile şi te mulţumeşti, superstiţios, cu răspunsul nu ştiu cărui ,fie în” care-ţi arată că, în curând, norocul care este mai orb de­cât îl socotesc oamenii, se va opri şi la tine. De aceea cea dintâi zi a anului descreţeşte şi fruntea celui mai pesimist om. In această zi, Sfântul Vasile, care, pre­cum se ştie, nu este un sfânt toc­mai atât de posomorit, îngrijeşte de buna dispoziţie a oamenilor, decretând onomastica lui o zi de sărbătoare. In această zi, oamenii, după o veche datină, se îmbrăţişează şi-şi fac urări de fericire, de sănătate şi de noroc. Cam aceleaşi urări le adresăm şi noi astăzi cititorilor noştri, în nădejdea unui an mai bun, mai rodnic şi mai fericit. T. Cum serbau înainte miliardarii americani Anul Nou Anul acesta, după abolirea pro­­hibiţiunii, bine­înţeles că şampa­nia va curge în valuri de Anul Nou şi în America. Aceasta nu se întâmpla în anii trecuţi, când consumul alcoolului era oprit în Statele­ Unite. Ca să petreacă în voie, şi mai ales ca să poată consuma orice băuturi spirtoase, marii bogătaşi americani porneau în largul o­­ceanului cu yachtul lor, sau dacă n’aveau yacht, închiriau unul. După ce treceau de apele terito­riale americane, erau aprovizio­naţi cu tot felul de băuturi alco­olice de vasele de contrabandişti, şi astfel petreceau şi ei... ca omul, de Anul Nou. „ILUSTRAŢIUNEA ROMANA" MĂRCI POŞTALE DE ANUL NOU De câţiva ani poşta din mica republică Honduris, din America Centrală, a emis o serie s­pecială de mărci, care nu pot fi întrebu­inţate decât în ajun de Anul Nou şi în ziua următoare­lui 1 Ianua­rie. Făcându-se în fiecare an o nouă emisiune de asemenea tim­bre, ele sunt foarte căutate de fi­­latelişti. Emisiunile, fiind limitate, valoarea unui exemplar ajunge, cu timpul, foarte mare. Dempsey îşi inaugurează clu­bul în noaptea de Anul Nou Cunoscutul fost campion mon­dial de box, Dempsey, care s-a re­tras de pe ringurile internatio­nale, a hotărît să deschidă un club, care va fi unul din cele mai selecte din New-York. Inaugurarea noului club se va face în noaptea de Anul Nou. Dempsey a lansat cu o lună înainte numeroase invitaţii per­sonalităţilor celor mai marcante din New­ York, aşa că se prevede o afluenţă enormă cu ocazia inaugurării clubului. Felicitări de Anul Nou transmise prin radio Posturile de radio din Australia au introdus de câţiva ani obiceiul practic de a transmite felicitări verbale de Anul Nou. In schimbul unei taxe foarte reduse, rudele şi prietenii din lo­calităţi deosebite, se instalează la microfon şi se felicită reciproc în noaptea de Anul Nou.

Next