Ilustratiunea Română, 1934 (Anul 6, nr. 28-52)

1934-07-04 / nr. 28. szám

— ASPECTE — In bătaia soarelui de dimineaţă, plaja a reînviat ca prin farmec. O lume de copii cu truprile rumenite înalţă larma deasupra corturilor înfipte in nisip. Copiii forfotesc în preocupări felurite de meşteri care înalţă cas­tele cu geamuri şi ornamente de scoici sclipitoare, sau iscusite ca­naturi prin care pătrunde valul spumos al mârei. Un ,,voinic“ înalt de câteva şchioape, purtând mustăţi de la tartina cu marmeladă, comandă un escadron minuscul de pui de negri, despuiaţi şi sglobii. „Sclavii" adună pietricele şi scoici pentru pa­latul de nisip al „castelanului“ de­prins să comande şi să domnească peste arhitecturi impozante. Castelul de nisip cu zeci de tur­nuleţe, care scăntec in soare, se înalţă ca’n poveste. Copiii, învese­liţi de măreţia spectacolului, ţipă, şi joacă întocmai ca un mic trib de negri în jurul unui templu. Dar bucuria, ca şi talazurile mării, care se topesc de ţărmul sgomotos, se curmă. Un cârd „străin“ de puradei în goană, „a­­tacă“ măreţul castel care, dintr’o lovitură, se preface într’o massa informă de nisip umed. O hârjoneală de plajă, în chip de luptă, curmă disputa dintre cele două tabere, „învinşii“ au părăsit ultimele lor arme — găleţile, topo­­raşele, greblele, cu care cei mici frământă nisipul plajei. Pe teren a rămas doar un singur martor, un copilaş care de abia se ţine pe pi­cioare : a încremenit, în mână cu căscioara unui melc răposat de cine ştie câtă vreme. In ochii lui micuţi şi frumoşi ca albastrul cerului — melcul pe care la găsit în „ruinele“ castelului de nisip, reprezintă mai mult decât toată lupta, la care a asistat ne­putincios Plaja respiră ceva din farmecul negrăit al mării. Corturile înşirui­te dealungul ţărmului amintesc popasul caravanei doborîtă de ar­şiţa soarelui. Sub umbrele multicolore, „mon­denele“ în pijamale de mătase îşi etalează un prisos de lux, în con­trast isbitor cu simplitatea şi frumuseţea celorlalte „nuduri“. După baia de soare, lumea cle­veteşte, cântă, râde, glumeşte, ron­­ţăe crevete, în acea voe bună, ca­racteristică vieţei de plajă. Un „sportiv“, pe care fetele îl mănâncă din ochi pentru frumu­seţea „liniilor“ fără de cusur, po­vesteşte cu aer grav păţania sa la recentul concurs de înot... — Colo în larg m’am pomenit faţă în faţă cu o... balenă.... — O fi fost nimfă, întrerupe o parteneră de sport... — Nu, balenă... în costum de bae... Fetele râd, râd cu poftă, aşa cum ştiu fetele să râdă. Dintr’un cort, un glas de gra­mofon încearcă un cătec : invita­ţie la dans. Şi cei care cad în ispită aleargă la bufetul din coasta ţăr­mului, unde se dansează... în cos­tume de bae. Sub o umbrelă — ,,urechea pla­jei“ — o cucoană sulemenită, care ştie tot — vede tot — aude tot — povesteşte prietenelor ultimele noutăţi ale scandalurilor ,,monde­ne“ , doamna X. care făcea alal­­tăeri pe nudista şi care a fugit ori noapte cu cafegiul „ei“, la Manga­lia , domnişoara „de la vila veci­nă“, care face bae... noaptea. — Poate că-i lunatecă... — Nu. O idilă nocturnă. Dar a prins-o tată său și i-a dat o sfântă de bătae soră cu moartea. De când a venit în stațiune, făcea pe Jeana d­’Arc, criticând toate femeile... Şi cleveteala continuă cu acel specific savuros al vieţei de plajă, pe care femeile mai mult sau mai puţin ,,mondene“ îl gustă cu de­liciu.. La ceasul prânzului, don Juanit, pe faleză, aşteaptă defilarea celor care au petrecut o dimineaţă pe nisipul plajei ■ este concursul co­tidian de picioare, de nuduri, de pijamale, de trupuri rumenite. Vilegiaturiştii au părăsit plaja in grabă, ca un stol de păsări spe­riat. Plaja a rămas umedă şi cheală, purtând ici şi colo, melan­colic, urmele unei gospodării a­­bandonate în pripă : un băţ de cort, câteva jucării de copii, un costum de bae uitat „la uscat“... Singură marea a rămas să ridi­ce mai departe, solemn, imnul de slo­vă vieţei la plajă... „ILUSTRAŢIUNEA ROMANA“ Ce departe e o­­raşul monoton, cu grijile lui searbede! In faţa imensităţii mării, sufletul se e­­liberează din sclavia convenţionalului. Un ideal jinduit de mulţi orăşeni : să surâzi, departe de grijile cotidiene, în faţa valurilor ce vin să se spargă şăgalnic pe mal Plaja redeşteaptă toate energiile. Cu trupurile ară­mi­te de soarele arzător, fetele îşi petrec tim­pul făcând cele mai agreabile sporturi. Acţiune, soare, sănătate.

Next