Ilustratiunea Română, 1936 (Anul 8, nr. 1-26)
1936-01-01 / nr. 1
2 Un an s’a dus şi altul se deschide Cu soare şi cu ţipetele ploii. Un an s’a dus pe stolurile foii Şi plasme noi se caută avide. Povestea aritmetic se ucide Şi’n veci presară frunza şi pisoii. Nu plâng, nu râd. Nici fruntea nu-mi abat Pe inimă din că te-au mai secat, Nici patrafir din suflet nu mă Las Pe zarva şi pe noul ceas. Bătrânul Timp bălan A mai căscat odată şi un an Adormit în fundul magaziei... E noapte - aceeaşi noapte a veciei Şi globu ’ntreg, spumând aerian, Dă cep la noua butie de zare ! Viorile pun flăcări în pahare. Mânzatele şi faunii şi picii Nechează fermecările ce vin ; Bat ceasuri ce deslănţue ospicii, Tac clopotele trase de destin. Din aburii momentului în goană Gâtlejurile făurind icoană Beau zări cu văsălia animală. Şi tot mai beţi de-aceeaşi amăgeală Sub mesele sfârşite în curând Şi robii şi satrapii, sughiţând Se prăbuşesc pe ’ntindere egală. ...Şi’n timp ce se topesc în duşumele, Afară ’n vechiul întuneric Acoperişu ’nfiorat numeric Schiţează ochi şi miaună în stele. George Gregorian V „ILUSTRAŢIUNEA ROMANA“