Ilustratiunea Română, 1938 (Anul 10, nr. 28-52)

1938-07-06 / nr. 28

GlwtckBibi­­­a a ajur N­HU Parcurgând distanţa, din Piaţa Unixei spre gară sau invers este imposibil să nu întâlneşti­­măcar un „ghipsar”, care îşi desface pro­dusele în preajma gării. Fabrican­ţii din „ghipsuri”, cum singuri se intitulează, sunt o categorie de vânzători ambulanţi ce trăiesc din vânzarea diferite­or statuiete din ghips, fabricate în serie chiar de ei şi colorate strident, neurm­ă­­rind cu acest colorit adesea des­tul de nostim, decât să fie cât mai „ţipătoare” spre a atrage atenţia amatorilor. Şezând „turceşte” pe trotuar un „ghipsar” şi-a­ înşirat marfa jos invitând trecătorii să cumpere : — Iaa ghipsurile iaaa ! Eftine și frumușele iaaa... Un trecător s’a oprit privind ne­hotărât la mulţimea de statuete. Ca aruncat de un resort „ghipsa­­rul” e în picioare: — Poftim, luaţi „tiroleza” asta ! Costă numai doisprezece lei şi n’o să găsiţi nicăieri una mai fru­moasă. „Tiroleza” e o statuetă reprezen­tând o vacă albă cu pete verzi, „ţintată” în frunte cu roşu şi co­pitele poleite cu bronz. — Sau dacă nu vă place „tiro­leza” luaţi un „Napoleon”. II dau numai cu un pol, căci n’am făcut încă „safteaua”, altfel... Chilipir nu altceva ! Mă uit la Statueta, ce reprezintă pe Napoleon şi nu-mi pot stăpâni râsul, căci îmbrăcămintea fostului împărat e un adevărat curcubeu: tricornul verde, vesta mauve, pantalonii albaştri, iar cişmele galbene. Intre timp şi-a făcut a­­pariţia un alt „ghipsar” cu braţele Rotund. Expoziţia” de statuete încărcate cu statuiete de acelaş calibru adresându-se cumpărăto­rului: — Un „Napoleon“? Eu vi-l dau numai cu cincisprezece lei şi e mai frumos decât al lui. (Avea cisme aurite). Şi mai solid ! Ia uite ici. Şi cu degetul îndoit îl ciocăneşte mereu lăudându-i rezistenţa. Acela al „puştiului” e subţire ca foiţa, cum l-ai atins mai tare s’a făcut ţăndări ! In cele din urmă clientul cum­pără deja noul venit un „Napo­leon” cu zece lei, iar „puştiul”, un băiat de vre-o 16—17 ani, se aşeză din nou pe trotuar cu picioarele încrucişate pufnind înciudat: — Vezi, domnule? Nu poţi mânca o bucată de pâine din cauza „con­curenţei”. Cum ţi-a „căzut” un client ţi l-a şi „suflat” de sub nas. Uf... mare pacoste ! — Vinde şi tu mai eftin ca el. Fă-i şi tu concurenţă — îl sfătu­­iesc eu. — Hm ! Dacă aşi putea... Dar el e mai vechi în meserie şi are „es­­perenţă” mai multă la vânzare, ş’apoi... dacă mă iau la „clanţă” cu el mai iau şi „mardeală”. — Dar de ce vopsiţi statuietele aşa de tare ? — Păi să vedeţi dv. Nod avem două categorii de muşterii. Una alcătuită din lume mai „supţire” care nu cumpără decât când şi când un „ghips” alb; iar cealaltă categorie o formează lumea de cla­sare care cere „ghipsuri” cât mai „ochioase”. Dacă îndemn un om de la ţară să cumpere o statuetă albă nici nu vrea să audă: — Nu vreau de astea văruite ! M’am despărţit de micul .,ghip­sar” urmând să mă aştepte după prânz în acelaş loc spre a mă conduce să vizitez „fabrica”, iar la ora 2 p. m. îmi ieşi vesel îna­inte: — Aşa-i că sunt „puntual”? Să mergem căci am pregătit totul pentru „turnat”. După zece minute de mers se opri a­rătân­du-mi o cocioabă dără­pănată: — Am ajuns! Şi îndreptându-se spre o uşe: — Poftiţi! Aici e „laboratorul”. Când am deschis uşa un val de aburi m’a năpădit împiedecându­­mi vederea. In cele din­­urmă prin stratul gros de vapori am început să desluşesc cele din jur. O cameră aşa­­de scundă încât ajungeai cu capul în plafon. Lângă fereastră era masa de lucru sub care erau aşezate claie peste grămadă „tipa­rele” în care se toarnă ghipsul. „Puştiul” s’a desbrăcat de haină, şi-a agăţat un şorţ dinainte şi a desfăcut un tipar al cărui interior îl unge cu parafină. Acest lucru terminat aşează bucată lângă bu­cată legându-le cu o sfoară, apoi toarnă ghipsul moale învârtind mereu „toporul”. — De ce îl învârtiţi mereu? îl în­treb curios. — Ca să se formeze golul la mij­loc — mă lămureşte competent „fabricantul”. După zece­ minute statuieta e gata „din alb” şi vine rândul vop­selelor. Acum „laboratorul” e mu­tat afară sub cerul liber şi ghip­­sarul vopseşte de zor depăunându-şi necazurile împletite cu planuri de viitor şi, blesteme. — Aţi văzut în „laborator” o masă încărcată cu „ghipsuri”? — Da. — Acelea sunt pregătite pentru bâlciuri. Am până acum 60 de bu­căţi şi cred că peste o lună voiu avea gata două sute. — Te duci și la bâlciuri cu „ghip­suri”? — Haha ! Acolo totdeauna îmi merg afacerile bine. Nu am atâta marfă câtă se cere. — Dar concurenții? — La bâlciuri este loc și pentru ei. Nici eu nici ei nu ne mai în­toarcem acasă cu vre’un „ghips“. C. L. DUPĂ RĂPIREA MICULUI JIMMY CASH ,,Laboratorul’’ Intervine concurența „Kidnap­per"-ul brankoin P. Mac Call la interogatoriu. Mac Call va fi cu siguranță condamnat la moarte

Next