Împreună, 1993 (Anul 3, nr. 14-25)
1993-03-01 / nr. 16
FERENCZY BÉNI Statuia lui Petőfi. |||L (Foto: VATTAY ELEMÉR) fcj, OOOO ALOCUȚIUNEA DOMNULUI ION ILIESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, ÎN FAŢA MEMBRILOR CONSILIULUI NATO (în pagina a 3-a) 1S MEflLÄTTHE 15 martie a intrat în istoria naiunii maghiare și în cronicile ce mortalizează revoluțiile din Europa ca zi a lui Petőfi. De această sărbătoare, zi a revoluţiei maghiare, a luptei pentru libertate, înscrisă în calendar cu litere de foc, maghiarii, în orice colţ de lume s-ar afla, îşi amintesc prin cuvintele-jurămînt ale Cîntecului Naţional al lui Petőfi Sándor. Silit să capituleze în faţa înspăimîntătoarelor forţe ţariste, aflate într-o copleşitoare superioritate, acel 15 martie vestit a erupt în primăvara Europei, atunci cînd în Pesta în fruntea mulţimii revărsate păşeau Petőfi, Jókai, Vasvári, Degra, Irinyi şi Egressy, iar pasărea furtunii revoluţiei a recitat de mai multe ori Cintecul Naţional, poezie ce a devenit imnul revoluţiei. Iată şirul evenimentelor din Pesta, în ziua de 15 martie, ziua lui Petőfi, iată şirul evenimentelor pe care le putem reconstitui pas cu pas, oră de oră recurgînd la literatura cît o bibliotecă consacrată revoluţiei: -15 martie, miercuri, în primele ore ale dimineţii, Petőfi se îndreaptă grăbit de la locuinţa de pe strada Dohány la cafeneaua Pilvax. In cadrul adunării, stabilită de ca seară să aibă loc la ora 8, la Pilvax, Jókai citeşte Proclamaţia „12 puncte“, Petöfi recită Cîntecul Naţional. Intre orele 9-10, se porneşte, pe ploaie, spre Facultatea de Medicină. La Universitate, are loc prezentarea Proclamaţiei „12 puncte“. Se recită Cîntecul Naţional. La micul grup al tinerilor, urmat la început de puţini, se alătură tot mai mulţi şi mai mulţi cetăţeni. Ora 11: demonstranţii, deveniţi revoluţionari, hotărăsc, la propunerea lui Petöfi, tipărirea, fără cenzură, a celor „12 puncte“ şi a Cîntecului Naţional. Mulţimea se îndreaptă spre tipografia Landerer: proprietarul cedează presiunii şi tipăreşte primele produse ale presei libere. - Ora 12: Irinyi aduce manifestul „12 puncte”, tipărit cu titlul „Ce doreşte naţiunea maghiară?” pe care Jokai este pus să-l citească de patru ori, cum de patru ori trebuie să recite şi Petőfi Cîntecul Naţional. - Intre orele 12 1: Delegaţia revoluţionarilor soseşte la Teatrul Naţional, pretinzînd ca seara să fie prezentat spectacolul cu piesa Bánk bán. - Ora 3 după amiază: manifestările cunoscute se derutează în faţa coloanelor muzeului. - Ora 4: în piaţa primăriei o mulţime imensă pretinde ca „punctele din martie“ să fie însuşite de Consiliu. In fruntea delegaţiei care se prezintă la Consiliu se află Petőfi. Ora 5: o nouă delegaţie alcătuită din Petőfi şi Jókai, însoţită de mii de oameni, urcă la Cetatea din Buda, pentru a determina anularea cenzurii şi eliberarea lui Stancsics Mihály. - Pe înserat: eliberarea lui Stáncsics. - Seara: spectacolul festiv cu Bánk Bán la Naţional. Din şirul evenimentelor citate pe baza lucrării monumentale „Így áll Petőfi“ (Aşa a trăit Petőfi), semnată de Hatvany Lajos, ziua lui Petőfi apare ca un cîntec eroic. Dar cine putea presimţi, cine putea şti atunci în grupul cfin Redacţia (Continuam în pagina a S-a) ADRIAN PĂUNESCU Patriotismul lui Petőfi Intr-un veac, în care, de atftea ori poezia este haina de sărbătoare a fricii ţi sigiliu al evaziunii, ne aducem aminte din ctnd în cînd de marii poeţi ai lumii, ca într-o sfîntă şi semnificativă revanşă. Poeţi care nu vor nimic şi care nu au patrie pentru că se tem să-şi asume destinul patriei lor, poeţi-lăutari, gata să schimbe oricînd calitatea şi felul cîntecului, după calitatea şi felul stăpînului care-i plăteşte, poeţi privind cu un nepăsător surîs crimă contemporană cu ei, poeţi alcoolici şi poeţi închiriaţi de o mică tristeţe pasageră să perindă prea mult, pe planeta de azi. Şi, pentru că vrem să fim ,altfel, pentru că vrem să trăim în spaţiul unui ideal adevărat, ne întoarcem din cînd în cînd către strămoşii noştri spirituali şi mai învăţăm, cit putem, din jertfa lor. Poate că, dacă am fi perfect mulţumiţi de figurile literare ale prezentului, n-am mai omagia cu acta pasiune pe un poet născut în urmă cu 150 de ani. Ceva nu e în regulă, în înfăţişarea pe care o ia datoria în sufletele prea multor poeţi ai timpului. De aceea, ne căutăm exemple în cei care au fost, în conştiinţele lor care au ştiut că nici un poet nu poate dura mai mult decît patria lui. De aceea, îl sărbătorim pe Petőfi, mare poet al Ungariei, sublim revolu-ţionar patriot şi spirit european,ntru totul apropiat Inimilor noastre de azi. Petőfi Sándor a fost un poet patriot, a fost un poet patriot al Ungariei. Iar nu, în nici un caz, nu un patriot al Olandei, al Portugaliei, al Turciei sau al României. Petőfi a fost un incoruptibil patriot maghiar. Şi de ce, totuşi, pentru mine care sînt romăn şi pentru noi, care sîntem cetăţeni români, ele oferă o pildă şi motiv de iubire? întrucît mă interesează pe mine, care sînt poet romăn, patriotismul poeţilor din alte ţări? De ce recunoaştem noi în Petőfi o autoritate de loc regională? De ce l-am iubit şi-i iubim noi, românii, pe poetul naţional al altei ţări? ’ Ei, bine, găsim acum prilejul să spunem că un poet patriot al unei ţări e un mare poet în genere. Asta, cu condiţia să fie cinstit faţă de ţara lui, faţă de drumul ei şi faţă de destinul ei. Un mare poet patriot al unei ţări va şti totdeauna săşi iubească ţara, respectînd lumea. Petőfi a murit la 26 de ani pentru Ungaria. Dar Petőfi n-a rămas numai al Ungariei. E o logică implacabilă, în acest fel de a vieţui şi în conştiinţele altora, prin onesta trăire a iubirii faţă de ţara ta. Slujesc România şi sunt gata să trăiesc pentru ea. (Nu ştiu, încă dacă aş fi gata într-adevăr să mor pentru ea). Dar simt că marii poeţi patrioţi, aceia care reuşesc să dea cuvînt simţirii naţionale şi să-şi asume destinul colectivităţii lor, vor rămîne în conştiinţa lumii. Noi 11 iubim pe Petöfi pentru că a fost credincios ţării lui şi ideii de libertate a lumii. Petőfi n-a fost un poet român, ci un poet maghiar. Dar Petőfi e citit de români ca un fiu bun al pămîntului întreg şi ca un oaspete totdeauna drag. în Petőfi capătă grai şi se însufleţeşte înalt cu suferinţa unei ţări mici şi mindre, revolta şi aspiraţiile unei ţări eroice, care, de atitea ori în istorie, a ştiut să se ridice din sîngele vărsat de fiii ei şi să renască. Prin poezia lui Petőfi noi înşine cuvîntăm în conclavul spiritelor ce nu pot muri. (Continuare în pagina a I-a) „Adevăratul meu ideal călăuzitor este ANUL III. Numărul 3 (16) -16 pagini MARTIE 1993 25 lei tropoara, înfrăţire în pofida oricăror şi învrăji