Împreună, 1993 (Anul 3, nr. 14-25)

1993-03-01 / nr. 16

FERENCZY BÉNI Statuia lui Petőfi. |||L (Foto: VATTAY ELEMÉR) fcj, OOOO ALOCUȚIUNEA DOMNULUI ION ILIESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, ÎN FAŢA MEMBRILOR CONSILIULUI NATO (în pagina a 3-a) 1S MEflLÄTTHE 15 martie a intrat în istoria na­­iunii maghiare și în cronicile ce mortalizează revoluțiile din Eu­ropa ca zi a lui Petőfi. De această sărbătoare, zi a revoluţiei ma­ghiare, a luptei pentru libertate, înscrisă în calendar cu litere de foc, maghiarii, în orice colţ de lume s-ar afla, îşi amintesc prin cuvintele-jurămînt ale Cîntecului Naţional al lui Petőfi Sándor. Silit să capituleze în faţa înspăimîntă­­toarelor forţe ţariste, aflate într-o copleşitoare superioritate, acel 15 martie vestit a erupt în primă­vara Europei, atunci cînd în Pesta în fruntea mulţimii revărsate pă­şeau Petőfi, Jókai, Vasvári, Deg­­ra, Irinyi şi Egressy, iar pasărea furtunii revoluţiei a recitat de mai multe ori Cintecul Naţional, poezie ce a devenit imnul revo­luţiei. Iată şirul evenimentelor din Pesta, în ziua de 15 martie, ziua lui Petőfi, iată şirul evenimentelor pe care le putem reconstitui pas cu pas, oră de oră recurgînd la literatura cît o bibliotecă consa­crată revoluţiei: -15 martie, miercuri, în prime­le ore ale dimineţii, Petőfi se în­dreaptă grăbit de la locuinţa de pe strada Dohány la cafeneaua Pilvax. In cadrul adunării, stabi­lită de ca seară să aibă loc la ora 8, la Pilvax, Jókai citeşte Procla­maţia „12 puncte“, Petöfi recită Cîntecul Naţional.­­ Intre orele 9-10, se porneşte, pe ploaie, spre Facultatea de Medicină. La Universitate, are loc prezentarea Proclamaţiei „12 puncte“. Se recită Cîntecu­l Naţio­nal. La micul grup al tinerilor, ur­mat la început de puţini, se alătură tot mai mulţi şi mai mulţi cetăţeni.­­ Ora 11: demonstranţii, deve­niţi revoluţionari, hotărăsc, la propunerea lui Petöfi, tipărirea, fără cenzură, a celor „12 puncte“ şi a Cîntecului Naţional. Mulţi­mea se îndreaptă spre tipografia Landerer: proprietarul cedează presiunii şi tipăreşte primele pro­duse ale presei libere. - Ora 12: Irinyi aduce mani­festul „12 puncte”, tipărit cu titlul „Ce doreşte naţiunea maghiară?” pe care Jokai este pus să-l citeas­că de patru ori, cum de patru ori trebuie să recite şi Petőfi Cîn­te­cul Naţional. - Intre orele 12­ 1: Delegaţia revoluţionarilor soseşte la Tea­trul Naţional, pretinzînd ca seara să fie prezentat spectacolul cu piesa Bánk bán. - Ora 3 după amiază: manifes­tările cunoscute se derutează în faţa coloanelor muzeului. - Ora 4: în piaţa primăriei o mulţime imensă pretinde ca „punctele din martie“ să fie însuşite de Consiliu. In fruntea delegaţiei care se prezintă la Consiliu se află Petőfi.­­ Ora 5: o nouă delegaţie alcătuită din Petőfi şi Jókai, însoţită de mii de oameni, urcă la Cetatea din Buda, pentru a determina anularea cenzurii şi eliberarea lui Stancsics Mihály. - Pe înserat: eliberarea lui Stáncsics. - Seara: spectacolul festiv cu Bánk Bán la Naţional. Din şirul evenimentelor citate pe baza lucrării monumentale „Így áll Petőfi“ (Aşa a trăit Pe­tőfi), semnată de Hatvany Lajos, ziua lui Petőfi apare ca un cîntec eroic. Dar cine putea presimţi, cine putea şti atunci în grupul cfin Redacţia (Continuam în pagina a S-a) ADRIAN PĂUNESCU Patriotismul lui Petőfi Intr-un veac, în care, de atftea ori poezia este haina de sărbătoa­re a fricii ţi sigiliu al evaziunii, ne aducem aminte din ctnd în cînd de marii poeţi ai lumii, ca într-o sfîntă şi semnificativă revanşă. Poeţi ca­re nu vor nimic şi care nu au patrie pentru că se tem să-şi asume des­tinul patriei lor, poeţi-lăutari, gata să schimbe oricînd calitatea şi fe­lul cîntecului, după calitatea şi fe­lul stăpînului care-i plăteşte, poeţi privind cu un nepăsător surîs cri­mă contemporană cu ei, poeţi al­coolici şi poeţi închiriaţi de o mică tristeţe pasageră să perindă prea mult, pe planeta de azi. Şi, pentru că vrem să fim ,altfel, pentru că vrem să trăim în spaţiul unui ideal adevărat, ne întoarcem din cînd în cînd către strămoşii noştri spirituali şi mai învăţăm, cit putem, din jertfa lor. Poate că, da­că am fi perfect mulţumiţi de figu­rile literare ale prezentului, n-am mai omagia cu acta pasiune pe un poet născut în urmă cu 150 de ani. Ceva nu e în regulă, în înfăţişarea pe care o ia datoria în sufletele prea multor poeţi ai timpului. De aceea, ne căutăm exemple în cei care au fost, în conştiinţele lor ca­re au ştiut că nici un poet nu poate dura mai mult decît patria lui. De aceea, îl sărbătorim pe Petőfi, ma­re poet al Ungariei, sublim revolu-ţionar patriot şi spirit european,­ntru totul apropiat Inimilor noas­tre de azi. Petőfi Sándor a fost un poet patriot, a fost un poet patriot al Ungariei. Iar nu, în nici un caz, nu un patriot al Olandei, al Portugali­ei, al Turciei sau al României. Pe­tőfi a fost un incoruptibil patriot maghiar. Şi de ce, totuşi, pentru mine care sînt romăn şi pentru noi, care sîntem cetăţeni români, ele o­­feră o pildă şi motiv de iubire? în­­trucît mă interesează pe mine, ca­re sînt poet romăn, patriotismul poeţilor din alte ţări? De ce recu­noaştem noi în Petőfi o autoritate de loc regională? De ce l-am iubit şi-i iubim noi, românii, pe poetul naţional al altei ţări? ’ Ei, bine, găsim acum prilejul să spunem că un poet patriot al unei ţări e un mare poet în genere. As­ta, cu condiţia să fie cinstit faţă de ţara lui, faţ­ă de drumul ei şi faţă de destinul ei. Un mare poet patri­ot al unei ţări va şti totdeauna să­­şi iubească ţara, respectînd lu­mea. Petőfi a murit la 26 de ani pentru Ungaria. Dar Petőfi n-a ră­mas numai al Ungariei. E o logică implacabilă, în acest fel de a vie­ţui şi în conştiinţele altora, prin o­­nesta trăire a iubirii faţă de ţara ta. Slujesc România şi sunt gata să trăiesc pentru ea. (Nu ştiu, încă da­că aş fi gata într-adevăr să mor pentru ea). Dar simt că marii poeţi patrioţ­i, aceia care reuşesc să dea cuvînt simţirii naţionale şi să-şi asume des­tinul colectivităţii lor, vor rămîne în conştiinţa lumii. Noi 11 iubim pe Petöfi pentru că a fost credincios ţării lui şi ideii de liber­tate a lumii. Petőfi n-a fost un poet român, ci un poet maghiar. Dar Petőfi e ci­tit de români ca un fiu bun al pă­­mîntului întreg şi ca un oaspete totdeauna drag. în Petőfi capătă grai şi se însufleţeşte înalt cu su­ferinţa unei ţări mici şi mindre, re­volta şi aspiraţiile unei ţări eroice, care, de atitea ori în istorie, a ştiut să se ridice din sîngele vărsat de fiii ei şi să renască. Prin poezia lui Petőfi noi înşine cuvîntăm în con­clavul spiritelor ce nu pot muri. (Continuare în pagina a I-a) „Adevăratul meu ideal călăuzitor este ANUL III. Numărul 3 (16) -16 pagini MARTIE 1993 25 lei tropoara, înfrăţire în pofida oricăror şi învrăji

Next