Inainte, iunie 1955 (Anul 12, nr. 3204-3229)

1955-06-10 / nr. 3212

■ Normalizarea relațiilor între popoarele sovietic și german — o contribuție importantă la menținerea și întărirea păcii în Europa Ziarele au dat publicității nota ""guvernului sovietic către guvernul Republicii Federale Germane. A­­ceasta constituie o nouă și strălu­cită reafirmare a politicii consec­vente de pace dusă de către Uni­unea Sovietică. Intr-adevăr, după cum se sub­liniază în notă, interesele păcii și securității europene, ca și intere­­­sele popoarelor sovietic și german cer stabilirea unor relații normale între Uniunea Sovietică și Repu­blica Federală Germană. Ori­ce om cinstit și de bună credință își dă bine seama că existența unor relații normale, bune, între popoa­rele sovietic și german ar crea premize trainice pentru menține­rea și întărirea păcii în Europa. Pe de altă parte, lipsa unor ase­menea relații între popoarele so­vietic și german crează o stare de neliniște în Europa și, prin urma­re, duce la încordarea internațio­nală. O asemenea situație tulbure care contravine intereselor pă­cii, folosește doar cercurilor agre­sive imperialiste care nu doresc destinderea încordării internațio­nale, ci dimpotrivă caută să agra­veze această încordare, să o folo­­­sească în scopuri agresive. ■­•Experiența istoriei arată limpede ca popoarele Uniunii Sovietice și Germaniei sunt interesate în cel mai înalt grad în normalizarea re­lațiilor dintre Uniunea Sovietică și Republica Federală Germana. In perioada cînd între popoarele am­belor țări au existat relații de prie­tenie și colaborare, atît Uniunea Sovietică cit și Germania au tras reciproc foloase. Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile cînd între cele două popoare nu au existat relații normale. Ele au avut nu­mai de suferit. Cele două războaie­­ mondiale, în care popoarele sovie­tic și german au mari jertfe, dovedesc adus cele mai limpede a­­cest lucru. In nota sa guvernul sovietic a­­trage atenția guvernului Republicii Federale că în prezent anumite cercuri agresive din occident pun la cale planuri menite să împiedice îmbunătățirea relațiilor dintre U­­­n­unea Sovietică­­ și Germania occi­dentală, să opună aceste țări una împotriva celeilalte. Ratificarea acordurilor de la Pa­ris concretizează planurile cercu­rilor agresive care încearcă să transforme remilitarizată Germania occidentală într-un cap de pod îndreptat împotriva Uniunii Sovie­tice și a țărilor de democrație popu­lară. Fără îndoială că realizarea acestor planuri monstruoase poate duce la un nou război care, așa cum se subliniază în nota guvernu­lui sovietic — „de data aceasta ar transforma în mod inevitabil teri­toriul Germaniei într-un cîmp de luptă și de distrugere. Un astfel de război pe teritoriul Germaniei, cu aplicarea celor mai noi mijloace de exterminare în masă, ar fi în ceea ce privește consecințele sale, mai crud și mai pustiitor decît toa­te războaiele de pînă acum”. Guvernul sovietic dornic să evite o catastrofă care ar aduce numai lipsuri și suferințe popoarelor, nu poate îngădui ca evenimentele să meargă pe o cale primejdioasă. El atrage atenția guvernului Republi­cii Federale Germane că pericolul amenințător poate fi înlăturat dacă între cele două țări vor fi stabilite relații normale bazate pe încredere reciprocă și colaborare pașnică. în Nota guvernului sovietic scoate evidență sentimentele nobile, pe care le nutrește poporul sovie­tic față de poporul german. Faptul că Uniunea Sovietică a dus totdea­una o politică care corespunde in­tereselor naționale vitale ale po­porului german în rezolvarea pro­blemei germane, ca și relațiile prie­tenești stabilite între U.R.S.S. R. D. Germană, bazate pe egali­și­tatea în drepturi și neamestecul în treburile interne, dovedesc acest lucru. Că normalizarea relațiilor între Uniunea Sovietică și Republica Fe­derală Germană corespunde pe de­plin intereselor naționale ale celor două țări reiese limpede din aceea că acest fapt ar contribui la rezol­varea problemelor nereglementate privind întreaga Germanie și în­deosebi ar ușura restabilirea uni­tății unui stat democrat german. Nota guvernului sovietic arată căile pentru stabilirea unor relații economice și comerciale menite să aducă avantaje reciproce ambelor țări, și pentru stabilirea și dezvol­tarea legăturilor culturale. Pentru normalizarea relațiilor între U.R.S.S. și Republica Fede­rală Germană, guvernul sovietic arată că ar saluta sosirea la Mos­cova a unor reprezentanți ai gu­vernului Republicii Federale Ger­mane care să discute cu reprezen­tanții guvernului sovietic problema stabilirii de relații diplomatice, co­merciale și culturale între cele două țări. Importanța notei guvernului so­vietic, este deosebit de mare. Ea oglindește voința fermă de pace a marelui stat socialist, dorința sa de a contribui la rezolvarea problemei germane, de a apăra­­ pacea și secu­ritatea în Europa. Poporul român salută călduros noua inițiativă de pace­­ a guvernului sovietic, văzînd în ea o contribuție importantă la destinderea încordării internațio­nale. TELE­GRAMĂ Excelenței sale domnului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române București Vă rog să primiți, excelență, mulțumirile mele sincere pentru amabilul dvs. mesaj de urări pe care mi l-ați transmis cu prilejul semnării tratatului de stat. Mă grăbesc să vă împărtășesc speranța mea că restabilirea unei Austrii libere va marca și începutul unei noi faze în relațiile dintre cele două țări ale noastre, v­ OULUIS RAAB Cancelar federal INFORMAȚIE Din inițiativa comitetului de partid regional vor avea loc în zi­lele de 10—13 iunie 1955 în comunele Bîrza din raionul Segarcea și Amărăștii de Jos din raionul Caracal, schimburi de experiență,pentru generalizarea celor mai bune metode și inițiative din munca organi­zațiilor de partid și a organelor de stat. Iau parte la acest schimb de experiență, conducători și activiști ai organelor de partid și de stat de la raioane, și președinți ai sfaturilor populare comuuniste. ANUL XI NR. 3212 VINERI 10 IUNIE 1955 4 pagini« 20 bani /­N — împotriva rărb­atului și ran­­șuroitului (pag. 2-a). — Pentru lărgirea sectorului a­­vicol (pag. 2-a). Foileton. Povestea lămpili de gătit (pag. 2-a). — S-au prezentat la faza ra­ională a concursului (pag. 2-a). N­UMĂRUL DE — Unde munca n­u-i organizată (pag. 3-a).­ — Cînd experiența bună este dată uitării (pag. 3-a). ■ — In plină activitate, (pag. 3-a). — Toată atenția stropirii viilor pentru combaterea măriei. (pag. 3-a). ÎNTREȚIN CULTURILE întovărășirea agricolă „1907” din comuna Răcari, raionul Filiași, a obținut frumoase realizări în cursul anului trecut. Țăranii mun­citori din comună văzînd că mun­ca în comun, făcută pe ogoare, dă rezultate mult mai bune, s-au ho­­tărît în mare parte să intre în în­tovărășire. Astfel că numai în cursul acestui semestru și-au­­ unit pămînturile cu ale întovărășirii încă 80 de familii din Răcari. După ce au terminat de însămînțări, membrii campania întovără­șirii „1907” aflați în întrecere so­cialistă, au și pornit la întreținerea culturilor. Pînă la data de 1 iunie ei au terminat de­plivit buruienile de pe toată suprafața semănată cu grîu. Tot pînă la aceeș­i dată s-a terminat prașila s­a pe o suprafață de 15 ha, însămînțată cu porumb. • Succesele deosebite, obținute în muncă de către întovărășiți, au în­suflețit și pe țăranii muncitori cu gospodării individuale. Aceștia luptînd pentru stîrpirea bucurilor din grîu și porumb au reușit să termine plivitul păioaselor și pra­șila l-a a plantelor prășitoare, în întregime și să înceapă la prașila II-a. DUMITRU CHIOSAN coresp. Comune fruntașe Pentru buna desfășurare a mun­cii de colectare a linei, în raionul Cujmir, au fost formate echipe din deputați, agitatori și lucrători din aparatul D.C.A. Asemenea echipe s-au format și în comuna Vrata. Datorită muncii politico-organi­­zatorice, desfășurată de aceste e­­chipe s-a reușit ca planul de co­lectare a lînei al comunei Vrata în numai trei zile să fie realizat în procent de 101 la sută. Printre cei dintîi care au căutat să se achite cu cinste de această înda­torire patriotică sînt țăranii munci­tori Ștefan Recianu, Ilie Rafailă, Petre Nicolae și mulți alții. I. PATRAȘCU coresp­­un urma muncii politico-organi­­zatorice dusă de organizația de ba­ză și sfaturile populare comunale ; la colectarea lînei din raionul Tr. Severin, acțiunea de colectare a lînei se desfășoară cu succes. Pînă la 20 mai a.c., a fost colectată cantitatea de 11.738 kg. lînă. Printre comunele fruntașe pe raion se numără Severinești și Hinova, care au realizat planul de colectare a lînei în procent de sută la sută. In comuna Severinești pri­mii care și-au predat cotele au fost țăranii muncitori Petre Dăescu, Ma­ria Grămadă, Petre Amza, Matei Barbu și alții, iar din comuna Hi­­nova, Petre Guță, Dumitru Voi­­chița, etc. . Printre comunele fruntașe în co­lectarea lînei se pot număra Ilovăț, Bistrița, Căzănești, Crăguești, Si­­sești, care au realizat planul de colectare a linei între 80 și 96 la sută. C. SEVERINEANU . *■ coresp, LA EXAMENE Pentru elevii școlilor de 7 ani din comuna Segarcea, examenele de sfîrșit de an au constituit o a­­devărată sărbătoare. In prima zi a examenelor, elevii clasei a V-a de la școala de cen­tru au avut lucrare scrisă la limba romînă. Scriind despre școala bur­gheză cu metodele ei (bătaia, per­secuția,­­despre figuri de dascăli ca Vucea și alții), elevul D. Negulețu se arăta plin de­ mînie cînd a în­cheiat lucrarea : „In școlile din re­gimul burghezo-moșieresc aveau întîietate copii ca Goe, Ionel Po­­pescu, iar ceilalți de teapa lui Că­­nuță erau persecutați și nevoiți să plece din școală, rămînînd anal­fabeți”. Dovedind o bună pregătire, elevi ca I. Cernătescu, M. Fetoiu, A. Nicola și alții, au luat nota 5 la lucrarea scrisă la limba romînă. N. SPINŰ coresp. * 1 A Z f: — Ecoul internațional al notei guvernului sovietic adresate gu­­vernului Republicii Federale Ger­­mane. (pag. 4-a). — Primirea făcută la Moscova primului ministru al Republicii In­dia, Nehru, (pag.­­ 4-a). Cît mai mult metal economisit! Un obiectiv Preocupați de economisirea a cît mai mult metal, muncitorii din ca­drul fabricii metalurgice „Jiul” din Balș, au obținut o serie de reali­zări în ultima perioadă. Inițiativa luată de turnătorul Tudor Neacșu, de a reduce culele de turnare la ușile de fontă pentru sobe cu 0,600 kg. la fiecare buca­tă, a fost urmată și de muncitorii Constantin Mitru, Petre Nicola și Dumitru Pițigoi, care au aplicat-o și la celelalte produse pe care le execută. In ultimul timp, ei au reu­­l al întrecerii șit să economisească peste 800 kg./ fontă, executînd din aceeași canti­tate de materie primă mai multe produse. Tot astfel, muncitorii ser­­­­iei tinichigerie, printre care I. Mî­­rea și V. Petre au folosit în așa­ fel materia primă și încît au redus la zero materialele,­ deșeurile.­ In întrecerea socialistă, colectivul de muncitori al acestei fabrici lup­­­tă cu hotărîre pentru economisirea a cît mai mult metal, din care să producă bunuri de uz casnic mai­­ multe și la un preț de cost redus* Luptă pentru economisirea metalului Desfășurînd larg întrecerea so­cialistă și aplicînd din plin me­todele înaintate de muncă, mulți muncitori de la uzina „7 Noiem­brie” Craiova folosesc cît mai ra­țional materia primă și materialele, obținînd în acest fel însemnate e­­conomii de metale. In fruntea acelora care luptă pentru reducerea rebuturilor maximum se află muncitorii din sed­­a­țiile turnătorie, mecanică și altele.­­ O grijă deosebită pentru gospo­­dărirea chibzuită a metalului depun strungarii Ilie Balica, Ion Soreanu, echipa condusă de Neagu Stan, e­­chipa de turnători condusă de Con­stantin Trandafirescu și alții, care dau peste plan mai multe piese necesare mașinilor agricole, din metal economisit, prin folosirea ra­țională a materiei prime și a ma­terialelor. J Recondiționează Avînd ca preocupare centrală e­­conomisirea a cît mai multe piese de schimb și materiale, colectivul de muncitori de la Atelierele de zonă C.F.R. Craiova, a reușit ca , într-una din zilele acestei luni, să obțină succese demne de remarcat In fruntea acestei acțiuni s-au si­tuat utomiștii Gheorghe Săndoiu și Damian Trăistaru, care în acea zi n-au ridicat nici un fel de mate­rial și piese de schimb de la ma­gazie. Recondiționînd piesele vechi piese de schimb și folosind materiale din resurse interne, ei au reușit să realizeze o economie de cîte 600 lei de fiecare. De asemenea, lăcătușii Ilie Onea, Gheorghe Vișan și Marin Rădules­­cu, au economisit piese de schimb prin recondiționarea celor vechi, in valoare de 400 lei fiecare. Colecti­vul de muncitori și tehnicieni de la Atelierele de zonă au colectat pînă în prezent însemnate cantități de materiale feroase și neferoase. Crește volumul producției .Cu puțin timp în urmă, colec­tivul de muncitori și tehnicieni de la cooperativa de producție mește­șugărească „Metalul” din orașul Tg. Jiu, a organizat o frumoasă expoziție. Printre obiectele expuse au fost găleți, gărniți de untură, ligheane, bidoane, ștergătoare con­fecționate din deșeuri de cauciuc, etc. Tot în cadrul expoziției a fost expus prototipul unei­­ prășitoare, inițiat de tehnicianul Ștefan Miler. Prășitoarea este prevăzută cu un dispozitiv prin care se poate a­­dapta la talia fiecărui om ce o manevrează. De asemenea, se pot executa diferite adîncimi cu pra­șila, putîndu-se­­ strînge și­ largi după rînduri. In cur­înd, cooperati­va va trece la fabricarea în ser­ie a acestei prășitoare. V. BUȘOIU coresp. k *20*___ PRIMII PAȘI ÎN COLECTIVĂ Lingă fintînă nu era nimeni.* ! Dintr-o parte și dintr-alta a co­munei Flămînda, veneau două fe­mei cu gălețile în mînă. Ajunseră amîndouă odată. Cea mai tînără era înaltă și subțire ca un fir de tres­tie. Un sorț înflorat i se înnoda în jurul mijlocului. Luă cu mișcări iuți ciutura și o coborî. Se auzi cli­pocitul apei. O trase, își umplu gă­lețile și fu gata să plece. Cealaltă femeie era mai în vârstă. c­ Mai stai puțin, fu, Marie. ‘ Jos Ce față Ioană ?­­ ’­­ — Ei, stai, acum ce ești pusă tot pe ceartă? Vream să te în­treb, dacă vii și tu cu noi. —­ Unde? Maria puse întreba­rea asta, dar lăsă capul in jos. Doar știa și ea unde. — Unde? Cum unde? Doar ți-am spus de mai multe ori. Ești tînără și trebuie să te gîndești bine. Băr­­batu-tău vrea. Am vorbit noi cu el. Dac tu? —. Iaca. pentru că.... Femeia ră­suflă adine, parcă pentru a prinde putere să vorbească, și apoi iz­bucni... .....pentru că eu țin la pă­­­mintul meu. Am doar cîteva po­goane. Cu­ au muncit aî mei pentru el? Și acum eu să-l arunc în ăle patru viituri? Glasul îi era înecat de lacrimi. Se stăpîni și spuse cu hotărîre: Nu. Luă cu grabă gă­lețile și plecă aproape alergând. Ioana rămase locului. Se gândea, dar cine-o fi învățat-o pe festicana asta că dacă se înscrie în colectivă își aruncă pământul? * încetul cu încetul, aproape pe nesimțite, soarele se lăsa peste per­­dela de pomi verzi și dispăru. Ge­rul se coloră într-un roșu portoca­­­liu, mai aprins în spre apus; . Pe ulița satului, femei și bărbați ieșeau să mai stea de vorbă vifer ei, să mai afle noutățile zilei ce trecuse. » Maria trecea pe mijlocul drumu­lui. Pe acolo parcă era mai întune­ric. Nu o mai vedea nimeni. Ba parcă nu. Sau i se părea ei? Toți oamenii se uitau la ea? Mergea cu capul în jos, renunță să se mai uite într-o parte și într-alta; î se părea că toți vorbeau numai de ea. Uite, parcă o arată cu degetul. O luă la fugă. In sfîrșit a ajuns. Răsuflă ușurată. Scăpase. Dar de ce scăpase? Ce treabă aveau ei cu ea? Nu vroia să se înscrie în colectivă și basta. Nu puteau s-o oblige. De altfel, nici n-o obligau. Ii arătaseră doar aspecte din viața fericită pe care ar duce-o alături de ei în co­lectivă. Atunci ? Dar de ce Sever Bădoi, Ion Pur­­caru, Maria Mazilu, Nicolae Nic­­șoară și mulți alții, se înscriseseră? De ce? De unde știau ei ce viață este în colectivă? Se gîndea și se tot răzgîndea­­­.Doar și ceilalți erau la fel de săraci ca ea. Munciseră din fra­gedă copilărie pe la boieri. A­­tunci ?”. 1 Observă o umbră ce se strecură pe lingă gard. O fi bărbatu-meu, se gândi ea. Dar de ce se furișează așa? Doar vine la el acasă. De abia aștepta să-l întrebe ce mai e prin sat. Care se mai înscriseseră? Dar stai, Nu era Nicolae al ei. Atunci cine era ? — Dumneata? Și-l privi mirată pe omul care îi făcea semn să tacă. Il recunoscuse pe chiaburul Boiangiu, pe pămîntul căruia mun-­ pise și ea de mic copil. — Sist­ i­ mai făcu odată Boian­giu semn sa tacă. Trecui pe aicea și am vrut să văd ce mai faci. Doar te cunosc de, cînd erai atîtiea; >i arătă cu palma înălțimea unui copil de patru sau cinci ani. De atunci te cunosc. Maria îl privi mirată. Când vor­bise chiaburul cu ea așa frumos? Nicicînd. — Vream să te întreb dacă vii și tu cu noi — îi spuse mieros Bo­iangiu, Maria căzu pe gînduri. O­­mul de Ungă ea crezu că se gîndește sau cumpănește dacă să treacă de partea lor sau ba. Dar Maria se străduia să-și aducă aminte cine-i mai pusese odată întrebarea asta. Ana! Da, da. De dimineață, cind fusese la apă, o întreba­se țața Ioana la fel. Merg cu ei? Se gîndi. bine la cei doi oameni care-i pu­­­seseră aceeași întrebare. Dar cine era țața Ioana? O femeie săracă de-a lor, care muncise și îmbătrî­­­nise înainte de vreme pe pămîntu­rile lor, ale bogătanilor. Și ce spu­sese? Dacă vrea să meargă alături de toți oamenii din comună, în co­lectivă, unde viața este mai bună.­ Dar celălalt, care acum stătea în fața ei? O străfulgeră un gînd. Privi mai atent la Boiangiu. Fața lui, cu zîmbetul acela hidos, pe care degeaba încerca să-l facă blind, o scîrbi. Ii simți palma pe umăr și se sinuci. — Pleacă, pleacă spurcăciune de­îngă­mine. Și alergă plîngînd în casă. N-a mai așteptat să vină bărbatul acasă. Luă o broboadă de culoare închisă și și-o înnodă in jurul ume­rilor. Ieși tipu­l din casă. Peste tot era întuneric și liniște. Se hotă­­rîse. Va merge la țara Ioana. Se opri în drum. Dar ce va zice ea? Acum, cînd se apropie de miezul nopții, să mai scoale femeia din somn? Ei și. Doar nu se ducea pen­tru nimica toată. Călca mai cu putere pe pămîn­tul nisipos, care se ridica într-un nor ușor de praf in urma pajilor ei. A ajuns. Fereastră era lump­ minată, iar ușa puțin crăpată. A urcat încet scările cerdacului. Se oprește, înăuntru se aud voci. Vor­bește un bărbat. Nu cumva este Jenică Zmeu? Da, da, el e, cel pe care voiau să-l aleagă oamenii președinte. — Nu-i nimic, tovarăși. Lasă față Ioană, nu te mai prăpădi cu firea,­ că vei vedea dumneata că după ce vom pune noi temeliile gospodă­riei, colective, vor veni unul cîte unul. Chiar și Maria, cu care zici că ai stat de vorbă astăzi. O să se rușineze ea puțin, dar o să-i trea­că, noi o vom primi, că e de-a noastră. Măriei i se strânse inima.­ Nu­ se supăraseră pe ea. Hai să intre,­ întinse mina să bată la ușă, dar se opri. Dar Nicolae, ce va spune el? Trebuie să fie și el de acord. Tre­­­buie: — Țață Mărie — strigă ea cu­ voce înceată — țață Marie. .Ușa se deschise și lumina celor două lămpi cu gaz o invăluiră. Cei dinăuntru o privire mirați,e­a? pai înveseliți. Nea Roch­i( Ștefan) mai în vârstă decît toți cei de față! o souă părintește pe Maria de după umeri. Atingerea mîinii lui e făcu­t să tresară, își adusese aminte de Boiangiu. Dar numai pentru un ațoi ment s*« —! Eu plan rămășag pi. ce vreți că Măriuca noastră a­ venit sa, vor­bească cu noi despre înschierea în­ colectivă. .■ Ce bine că spusese nea Ștefan înainte tot ceea ce a vrut ea să spună. Nu-i mai răm­îrtiji decît să întregească, — Da, da și fidea foloasă. Dar­ cîteva lacrimi tot îî mai cu­rseri din ochi, de fericire. . .,,*** I.­u No­.vissaco. i ú

Next