Inainte, iunie 1966 (Anul 23, nr. 6611-6636)
1966-06-10 / nr. 6619
1 V Biblioteca Centrala Regională Oltenia | Proletari din toate țările, uniți-va ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL OLTENIA AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXII — NR. 66194 PAGINI — 25 BANI SIMBATA 11 IUNIE 1966 Vizita conducătorilor de partid și de stat în regiunea Argeș Plaiurile argeșene au îmbrăcat cele mai alese straie de sărbătoare. Ieri, 10 iunie la primele ore ale dimineții, tovarășii Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Maxim Berghianu, Vasile Vîlcu, Manea Mănescu și Ilie Verdeț au sosit în Argeș pentru a vizita orașele și satele acestei frumoase regiuni, pentru a discuta cu conducătorii organelor locale de partid și de stat cu harnicii oameni ai muncii argeșeni asupra modului cum sunt înfăptuite hotărîrile Congresului al IX-lea al P.C.R. și a stabili obiectivele industriale noi, care vor contribui la dezvoltarea regiunii în anii actualului cincinal. De pe crenelurile de granit ale Făgărașului, de pe culmile îmbrăcate în falnici codri de brazi, de pe dealurile domoale, cu livezi și vii, din cîmpiile încărcate de holde și sonde au pornit din vreme soli, mii de soli, pedeștri și călări așteptîndu-i la hotarul regiunii pe oaspeții dragi. Apropierea oaspeților e vestită, încă din zare, prin sunete de bucium și corn. Este salutul acestui pămînt al Basarabilor, leagăn al întemeierii Țării Românești. Un arc de triumf, sprijinit în obeliscurile a două sonde îmbrăcate în ghirlande de flori, exprimă simbolic noile bogății ale regiunii. Pe frontispiciu sunt înscrise cuvinte de bun sosit la adresa conducătorilor de partid și de stat, cuvinte de glorie la adresa partidului iubit. Au venit în întîmpinare la hotar tovarășii Petre Duminică, prim-secretar al Comitetului regional P.C.R. Argeș, Constantin Sandu, președintele Sfatului popular regional, numeroși reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, ai organizațiilor obștești. Potrivit tradiției, pîinea și sarea, ploștile înflorate — sunt oferite oaspeților de către bătrînul Marin Vasilescu din Ludești, însoțit de alți podgoreni de o vîrstă cu el. Gustînd din ploscă, tovarășul Ceaușescu răspunde urărilor prin cuvinte de datină : „La mulți ani și bine v-am găsit, prieteni!". Cîteva sute de tinere fete, îmbrăcate mindre costume argeșene, îi înconînjoară pe conducătorii de partid și de stat, dăruindu-le marame de borangic și flori. Și-au dat întîlnire, prin frumoasele straie populare, Vîlcea și Mușcelul, Argeșul și Slatina, muntele și cîmpia, cu variante de culori și motive care se schimbă de la sat la sat, alcătuind la poarta regiunii o vie și originală expoziție — sinteză a măiestriei, bogăției și varietății artei populare de pe aceste meleaguri. Culorilor și florilor li se adaugă coșurile de fructe, culese chiar în această dimineață din grădinile argeșene, și care sunt oferite oaspeților dragi. Coloana de mașini se angajează apoi pe șoseaua spre Pitești. Mărginită de falnici plopi seculari, care înalță arcuri succesive de verdeață înfrățite cu drapele roșii și tricolore — acest străvechi drum național freamătă astăzi de glasul plin de dragoste și entuziasm a mii și mii de oameni. In stingă se deschide valea Argeșului cu cîmpiile ei mănoase, cu bogate holde gata să dea în pîrgă — legănate în vîntul începutului de vară, cu grădini înfloritoare. In dreapta se ridică la orizont mîndrele dealuri cu vii și livezi cu pomi fructiferi. Este de fapt o singură și imensă terasă, cu podgorii pe mii de hectare, care îmbobocesc cale de mulți kilometri satele de la șosea cu cununi de viță. Dintre vii și livezi, dintre holde, țîșnesc turlele sondelor. „La noi, holdele se-nfrățesc cu sondele“, spun argeșenii, iar mîndria acestor înfăptuiri, ivite sub soarele socialismului, strălucește pe chipurile miilor de oameni, podgoreni, agricultori și sondori, care îi salută bucuroși pe oaspeții lor dragi. La Găești, centrul raionului cu același nume, coloana de mașini este întîmpinată de toată populația orașului. Intr-o fierbinte manifestare de entuziasm care cuprinde toate inimile, de toate vîrstele, orașul răsună de uralele și aclamațiile miilor de oameni. Rostește cuvinte de bun soritor, Ion Radu, primul secretar al Comitetului raional de partid. Vorbitorul informează pe conducătorii de partid și de stat despre realizările obținute de locuitorii raionului în întreprinderi și pe ogoare și exprimă angajamentul celor prezenți de a munci cu entuziasm pentru a înfăptui hotărîrile Congresului al IX-lea, politica înțeleaptă a partidului. Zeci de pionieri oferă oaspeților cravate roșii și flori. Mulțumind în cadrul unui miting spontan, pentru această caldă primire, tovarășul Nicolae Ceaușescu spune : aceasta constituie o expresie a încrederii în partidul comunist a oamenilor muncii de a înfăptui hotărîrile Congresului al IX-lea. Vorbitorul a transmis locuitorilor orașului și raionului Găești salutul Comitetului Central al partidului. In anii actualului cincinal , a precizat secretarul general al C.C. al P.C.R. — la Găești vor fi construite două noi întreprinderi, în care vor lucra circa 4.000 de muncitori. Aceasta va crea condiții pentru continua ridicare a orașului, a raionului, a nivelului de trai și de cultură al locuitorilor. Noi vă dorim, tovarăși, a spus vorbitorul, să vă apucați de lucru, să dați în funcțiune la timp întreprinderile și să obțineți producție bună. Dumneavoastră aveți, totodată, o agricultură bine dezvoltată, cu agricultori harnici și pricepuți. Vă dorim să obțineți recolte mereu mai bune, să sporiți venitul tuturor cooperativelor agricole de producție, spre bunăstarea țăranilor cooperatori. Suntem convinși, tovarăși, că prin munca și realizările dv, veți aduce o contribuție tot mai activă la înflorirea patriei noastre socialiste. Cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu au fost subliniate în repetate rînduri de aplauzele și uralele entuziaste ale celor prezenți. ...Urale care sînt reluate apoi pe întreg parcursul, pe toată Valea Argeșului, devenită în această zi o vale a florilor și bucuriei obștești. Satele se țin lanț, cu salbele lor de case minoire, adevărate podoabe ale arhitecturii populare argeșene. Intr-un lanț neîntrerupt se înșiră și miile de oameni — tineri și vîrstnici — care înfloresc șoseaua cu costumele lor pitorești, cu buchetele de trandafiri și garoafe, cu ramurile și stegulețele fluturate spre oaspeți. Copiii, flăcăii și fetele au adus în întîmpinare crengi cu cireșe și vișine coapte sau coșulețe pline cu căpșuni: „Floricică de cireș / De s-ar face munții șes / Și dealul colnic ales, / Să mă uit din sat în sat, / Să văd straiul cel bogat / Pe care-l îmbracă țara / De-i mîndră ca primăvara...". Este unul dintre noile cîntece pe care le-au adus ca omagiu flăcăii și fetele din Crîngurile, Glîmbogata, Leordeni, iar cîntecele și-au pre-Timifîl portul " To HP z-»r~> c x 1 nironi "•*■*■* * * ** WWW*** unde — la sosirea oaspeților — cîteva coruri reunite intonează un imn de slavă partidului. Pe estrada din piața centrală au urcat peste 400 de tineri și tinere, iar maramele fetelor, ca și nuanțele costumelor, compun un imens tricolor. Culorile patriei înveșmîntează fundalul scenei, care acoperă cu minunate covoare argeșene peretele unei clădiri. Coloana de mașini se oprește din nou. Din mulțime se desprinde bătrînul Marin Șt. Bălașa, care aduce în dar oaspeților un miel alb: „Vă ofer un miel alb, care este simbolul vieții și al fericirii". Mîinile harnicilor topolovence au țesut în cinstea oaspeților măiestre ștergare și marame, care le sînt dăruite în semn de cinstire. Aceleași mîini se prind apoi într-o imensă horă, în care intră și oaspeții. Tovarășul Nicolae Ceaușescu mulțumește pentru călduroasele urări făcute de gazde în spiritul străvechilor datini populare, pentru frumoasele daruri primite. ...bucuria, entuziasmul, sărbătoarea populară capătă aici, în mijlocul miilor de săteni, aspectul tradițional al horei, după cea mai frumoasă datină străbună a acestui pămînt. Ne apropiem de Golești. Pe pămîntul pe care l-a stăpînit cu cinci veacuri în urmă Baldovin Pîrcălabul, mîinile de aur ale meșterului Stoica și alor săi au înălțat conacul Goleștilor în 1640, sau cum spune inscripția săpată pe piatră — în leatul 7148. Zidirea bătrînă, a înfruntat bărbătește vitregiile și timpul, fiind leagănul unor însemnate acte ale istoriei și culturii naționale. Poposind aici, dăm parcă ascultare îndemnul dăltuit în piatra fîntînei, urmat de pandurii lui Tudor, ce și-au făcut tabără la Golești. ...„Obîrșia-mi se află în nourii de sus,/ Dar faima lui Golescu aici m-au fost adus, / Un om cu mare faimă sosind aflat-am jos, / Un iubitor de țară, de oaspeți bucuros / Frumos lăcaș îmi dete, cu unde de cleștar / Să dea la toți drumeții curatul ei nectar". Tot aici, la conacul Goleștilor, patrioții pașoptiști au ținut unele din întrunirile în care au pregătit revoluția. Astăzi, conacul boierilor Golești, patrioți și bărbați de seamă vremurilor trecute, a fost transasformat în muzeu, viața Goleștilor s-a împletit cu istoria, cu cele mai nobile aspirații ale poporului nostru. Ei ne întîmpină din portrete — de la străbuni la nepoți. Banul Radu Golescu, vechi boier „aprețuitor al învățăturii", cum îl numea Heliade Rădulescu pe cel ce a înființat aici prima școală „începătoare" în limba română. II urmează fiul său, Iordache, care s-a ostenit, în calitate de efor al școlilor, pentru a face „bună rînduială spre folosul învățăturii, pentru a nu rămînea copiii patriei în proastă stare". La rîndul său, fratele lui, Dinicu Golescu, cărturar de seamă al epocii, care n-a contenit să lase pana din mină pentru a tălmăci și scrie cărți „trebuitoare luminării poporului". ...Trecutul reînvie din nou, sub ochii noștri. Oaspeții trec încet pe sub bolta turnului de la intrarea, deasupra căreia se înalță foișorul unde și-a trăit ultimele zile de libertate viteazul Tudor din Vladimiri. Pășim cu emoție pragul acestui lăcaș, care a găzduit apoi visul generos al luptătorilor de la 1848. Unul dintre cei care au poposit aici, în acele zile furtunoase, ce s-au înscris cu litere de aur în istoria poporului nostru, a fost însuși Nicolae Bălcescu. El dădea o înaltă prețuire fraților Golești, lui Arăpilă ca și lui Alexandru Golescu-Albu, cel care îi împărtășea în întregime ideile politice. Intr-una din sălile muzeului este evocată clipa primirii unei scrisori din exil — patetic mesaj testamentar — pe care Golescu-Albu îl trimite fratelui său Ștefan, tocmai din Brusa, cerîndu-i să jertfească totul pentru revoluție, pentru patrie. Reîmbrăcînd costumul din portret, un tînăr de aceeași vîrstă cu autorul scrisorii, recitește pentru urmașii de azi, pentru oaspeți tulburătorul document : ...„Dacă prin inimă aparținem familiei și mai ales bunei și iubitoarei noastra mama tot prin inimă aparținem patriei noastre, României, această mamă milenară a noastră, a tuturor ; ea este mult mai în suferință și mult mai nenorocită și cu paci să fie smulsă dragostei noastre. Inima noastră, prin tot ce are mai duios, iubitor, omenesc, zboară spre inima mamei noastre... Prin tot ce ea are ideal, și a-și spune, supraomenesc, revine pe drept patriei noastre. Să nu șovăim !" Sînt idei pline de dragoste fierbinte de țară și de popor, care străbat și cuvîntul adresat de tovarășul Nicolae Ceaușescu, la sfîrșitul vizitei, miilor de locuitori din Golești și împrejurimi, ce-i așteptau pe oaspeți la ieșire sub turnul lui Tudor . Vizitînd regiunea Argeș — a spus secretarul general al C.C. al P.C.R. — am poposit la Muzeul Golescu, care ne înfățișează cîteva momente din lupta poporului nostru și din preocupările oamenilor înaintați din Țara Românească pentru apărarea și întărirea patriei, pentru dezvoltarea culturii românești. Pentru cîteva zile, a stat aici și revoluționarul Tudor Vladimirescu, aici s-au întîlnit revoluționarii de la 1848 și tot aici a fost creată una din primele școli în limba română. Poporul nostru, cu toate greutățile pe care a trebuit să le învingă, a avut în sine forța necesară pentru a se ridica, pentru a crea un stat național, unitar. Noi comuniștii, cinstim figurile luminoase de revoluționari, de patrioți și cărturari, cinstim pe aceia care prin munca și prin lupta lor au contribuit la făurirea națiunii române. Acesta a fost unul din factorii care au făcut posibil ca astăzi să putem trece la construirea socialismului în România. Fără lupta Și munca înaintașilor nici o dată nu am fi putut asista astăzi la marile realizări obținute de poporul nostru în dezvoltarea României spre culmile înalte ale civilizației socialiste. De aceea, să nu uităm acele fapte din trecutul de luptă și muncă al poporului nostru, care merită a fi cinstite din toată inima. Aducînd prinosul nostru de recunoștință memoriei înaintașilor, noi cinstim prezentul și, în același timp asigurăm viitorul nostru, înflorirea României poporului socialiste. Vă urez dv.. cetățenilor din această comună, să obțineți în muncă și în viață tot ceea ce doriți, să faceți să crească bunăstarea, veniturile cooperativei agricole, să înflorească comuna. In felul acesta vă aduceți din plin contribuția la dezvoltarea patriei noastre socialiste. Vă urez multă sănătate și fericire. Cuvîntarea secretarului general al C. C. al P.C.R. a fost subliniată în repetate rînduri cu puternice și calde aplauze. în cartea de aur a casei de la Golești, conducătorii de partid și de stat au scris : „Am vizitat cu deosebit interes conacul și muzeul Golești, care, prin bogăția materialelor istorice și a documentelor expuse, evocă evenimente de înaltă semnificație din lupta poporului nostru pentru libertate și drepturi democratice, pentru progres social. Aceste locuri unde s-au scris emoționante pagini ale istoriei, ale culturii și civilizației poporului nostru sunt o înălțătoare școală a educării patriotice a generațiilor de astăzi, însuflețindu-le în opera măreață ce o înfăptuim din conducerea Partidului Comunist Român — de făurire a orînduirii noi, socialiste. Felicităm colectivul muzeului pentru grija ce o dovedește în păstrarea și prezentarea științifică a acestor mărturii ale trecutului“. ...Miile de cetățeni prezenți izbucnesc în entuziaste urale. Sute de băieți și fete se prind într-o horă la care invită și pe iubiții lor oaspeți. Orchestra intonează „Hora Unirii“, iar cei prezenți reiau refrenul mult cunoscut și îl fac să răsune peste aceste meleaguri martore ale atîtor episoade ale luptei poporului nostru pentru libertate, dreptate, unire. PAUL ANGHEL ADRIAN IONESCU PAUL DIACONESCU (Continuare în par. 2-a) Atelierul de bobinaj al transformatoarelor de măsură din cadrul Uzinei „Electroputere" Craiova. Succese ale constructorilor de transformatoare In ultimii ani, la Uzina „Electroputere“ Craiova s-au construit, diverse tipuri de transformatoare, unele considerate „gigant", cum este autotransformatorul de 200 M.V.A. In prezent, în atelierele fabricii se desfășoară o muncă intensă pentru îndeplinirea în mod exemplar a sarcinilor de plan. In primul trimestru al curent s-a omologat și intrat anului în fabricație transformatorul monofazat de 40 M.V.A./242 kV, necesar Hidrocentralei „Gheorghe Gheorghiu-Dej" de pe Argeș. Asemenea produse au fost deja executate și livrate. Dar inginerii proiectanți au conceput alte șapte tipuri de transformatoare, care s-au executat și omologat, destinate exportului. In urma probelor efectuate s-au obținut pierderi electrice reduse, transformatoarele dovedindu-se rezistente la probele de scurtcircuit. Continuînd proiectarea noii serii de transformatoare de mare putere, muncitorii, inginerii și tehnicienii de acr au realizat o mașină statică cu puterea de 80 M.V.A. Transformatorul este conceput la nivelul tehnicii actuale, fiind echipat cu aparate de măsură, protecție și semnalizare. Tot în primele cinci luni ale anului curent s-a lucrat intens la asimilarea documentației pentru transformatoarele de putere necesare locomotivei electrice de 6580 G P. Pentru reușita acestor produse au fost luate măsuri pe linie tehnologică. In baza planului tehnic s-au executat miezuri magnetice (din tablă specială) tăiate și împachetate la 45 de grade; s-au construit în acest sens scule și dispozitive, urmînd ca altele să fie executate. M. BARBULESCU, coresp. Investiții In raionul Gorj • Actuala fabrică de pîine din orașul Tg. Jiu se va extinde anul acesta cu o nouă secție, care va aduce un spor de 7 tone de pîine la fiecare 24 de ore. In anul 1967 se vor începe lucrările de construcție a unei noi fabrici de pîine, care va produce 35 tone în 24 de ore. • Un nou șantier la Viezuroiu a fost deschis în scopul descopertării argilei refractare necesare Fabricii de cărămidă refractare „Unirea“. Pentru lucrările de descopertare a argilei pe acest șantier s-au alocat investiții de 1.000.000 lei. • La Fabrica de confecții Tg. Jiu, prin noile investiții alocate se va trece la sistemul de încălzire termică (abur). Cu acest prilej se va introduce în procesul de producție aburul tehnologic, care va fi întrebuințat de la presele de călcat. Valoarea investițiilor pentru aceste lucrări este de aproape 900.000 lei. • Anul acesta, drumurile forestiere din munții Gorjului au investite pentru modernizare și construcții de noi variante, importanta sumă de 20.000.000 lei. După terminarea acestor lucrări se va mări capacitatea de transport a masei lemnoase de la gurile de exploatare spre fabricile prelucrătoare. Rodul griului va fi bogat ca și bogăția de frumusețe ai costumelor naționale. • rirolif* Vizita în țara noastră a tovarășului Ciu En-Lai La invitația Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, Ciu En-lai, vicepreședinte al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, va face în luna iunie o vizită prietenească în Republica Socialistă România, în fruntea unei delegații de partid și guvernamentale chineze. (Agerpres) Cu planul semestrial îndeplinit Printr-o mai bună organizare a întrecerii socialiste, muncitorii din portul Corabia au îndeplinit sarcinile de plan pe primul semestru cu o lună mai devreme. Echipele de docheri dintre care să evidențiază cele conduse de tovarășii i Eugen Gîrciumaru, Gheorghe Dincă, Florea Șarpe și Ion Bîrtan și-au depășit în medie sarcinile de plan cu 20 la sută. VIRGIL LASCU, coresp, SPRE RĂDĂCINI DE ISTORIE In nici o ramură de cercetare a științelor naturii nu au fost dezbateri mai aprige și uneori neînțelegeri atît de mari, ca în jurul fiecărei descoperiri legate de problema originii și dezvoltării omului. La început situația era explicabilă, omul vrînd să-și afle locul pe care-l ocupă în natură devenea propriul său clasificator. Și nu-i era tocmai ușor să se așeze singur alături de celelalte viețuitoare — mai ales în rândul maimuțelor — cînd înainte ca știința să fi acumulat dovezi despre originea lui animală, omul cunoștea un singur adevăr despre sine „adevărul biblic". Cu trecerea vremii vălul uitării așternut în decursul mileniilor fără șir care ne despart de cei mai îndepărtați strămoși ai noștri, s-a destrămat treptat, treptat făcîndu-se senin, aproape deplin în zarea cunoașterii C. S. NICOLAESCU-PLOPȘOR, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România noastre cu privire la începuturile omenirii. Astăzi, în urma numeroaselor descoperiri de resturi fosile umane în asociere cu netăgăduite dovezi de viață și muncă, cu toate controversele care au durat uneori decenii în jurul unora din aceste descoperiri, oamenii de știință au căzut aproape in unanimitate de acord că nu mărimea creierului, ci făurirea și folosirea uneltelor de muncă sunt caracteristicile esențiale după care trebuie să înțelegem cele mai vechi tipuri umane. Singur omul, cu a lui putință și a lui știință făurește și folosește unelte. Este vorba de un comportament inteligent total deosebit, de comportamentul instinctiv al maimuțelor antropoide. Omul a fost modelat prin acest specific al său nu numai în evoluția sa comportamentală, ci chiar în cea morfologică. Caracteristica creierului omenesc nu constă atît în volumul său, ci mai cu seamă în organizarea lui structurală, iar această organizare calitativă și dezvoltare cantitativă s-au făcut sub imboldul muncii apărută în schimbările modului de viață și trecerii la o alimentație carnală. Factorul hotărîtor, motorul transformării maimuței în om și cel al evoluției sale necontenită biologică și socială, este procesul de muncă conștientă, specifică omului. Raymond Dart, de la Universitatea din Johannesburg din Uniunea sudafricană, descoperitorul primului australopitec — craniul fosil de copil de 5—6 ani de la Taungs — a înțeles importanța descoperirii sale subliniindu-i caracterele morfologice umane. Disputa a fost aprigă, mergîndu-se pînă acolo ca un mare antropolog să susțină că australopitecul „n-are nimic comun cu problema strămoșilor direcți ai omului“, iar alt antropolog de talie mondială să scrie : „dacă progenitura australopitecului ar fi ajuns pînă în zilele noastre, ea ar fi fost clasată de zoologi la un loc cu cimpanzeul și gorila“. Noile descoperiri de resturi fosile de australopitec au dovedit că ei mergeau în două picioare, că au avut un comportament uman, făurind conștient unele unelte de uz permanent pe care le lucrau din oasele animalelor ce le-au servit ca hrană. Astfel, australopitecinele au ajuns să reprezinte astăzi în accepțiunea aproape generală a antropologilor și istoricilor prima etapă evolutivă a umanității noastre. Pe vremea cînd pitecantropul din Java a fost acceptat ca om maimuță, privirile oamenilor de știință s-au îndreptat spre Asia ca leagăn al omenirii. Mai apoi pitecantropul fiind identificat în persoana sinantropului de la Ciu-Cu-Tien — din China, a omului de la Heidelberg din Germania, a atlantropului și telantropului din Africa, problema aceasta s-a complicat, renunțîndu-se la determinarea vreunei zone geografice care să reprezinte leagănul omenirii. Australopitecul, la rîndul lui cantonat la început în sudul Africii și-a făcut apoi apariția în dreptul Ecuatorului, în Tanzania la Oldoway, fiind de curînd descoperit lingă lacul Ciad, la nord de Ecuator, apoi în Izrael pe valea Iordanului la Ubeydia și, în sfîrșit să fie identificat și în Java în persoana așa numitului megantrop. (Continuare în pag. 3-a)