Inainte, iunie 1971 (Anul 28, nr. 8159-8184)

1971-06-11 / nr. 8168

■ >♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] Preocupările și legăturile lui Nicolae Iorga cu Oltenia și Craiova — meleaguri în care susținea că a fost „mai puternic întipărită pecetea romană“ — au fost — după cum se știe — multiple. Dar cînd vorbim de Iorga și Craiova trebuie să ne o­­prim, în primul rînd, la le­găturile eruditului savant cu cercul revistei „Ramuri“. Față de această publicație, ce luase ființă la 5 decem­brie 1905 — datorită lui C. S. Făgețel și D. Tomescu — lorga manifestă interes încă de la înființare. Pe cînd con­ducea „Sămănătorul“, în a­­prilie 1906, la apariția nr. 5 a revistei craiovene, lorga consemnează în coloanele „Semănătorului“: „Revista cra­ioveană „Ramuri“ are un foarte bun număr... Un spirit cum nu se poate mai bun domrnește în această publi­cație“, Jlînduri care au dat aripi de zbor tinerilor de la „Ramuri“ și încrederea de a face totul pentru atragerea celui care, în afara activită­ții științifice, a desfășurat o largă și bogată activitate pu­blicistică. Apariția revistei în capitala Olteniei se datora, în afara unor cerințe locale, mișcării sămănătoriste, al că­rei animator și ideolog s-a dovedit a fi N. Iorga, pe care articolul-program „Credințele și glodul nostru“ îl prezintă drept „împărat al gîndirei“. Din noianul de articole pu­­blicate, în perioada de cola­borare și conducere a revis­tei „Ramuri“, Iorga a lăsat în paginile publicației craio­vene aproape 300 de scrieri. Colaborarea o începe cu ar­­ticolul „Un izvor de viață uitată“ (Ramuri, II (1907), nr. 2, ian., p. 30—31), un în­demn către „tinerii cari pot ceti slova veche și cari au tragere de inimă pentru tre­cut“, de a „trebui să scoto­cească prin anume colțuri ale Arhhivei de astăzi a Primă­riei“. „Calendarul revistei Ra­muri pe anul 1908“, cuprin­­zînd material inedit și 40 de clișee ilustrative, se des­­chide cu articolul lui N. Iorga­ „Orașele Olteniei și mai ales Craiova pe pragul vremurilor nouă“ (1760— 1830) — în care se face is­toricul fiecărui monument, cu referiri la domnitorii din îndemnul cărora a fost ridi­cat (Școala Obedeanu, cate­drala Madona-Dudu, biserica Sf. Dumitru, Sf. Ilie etc.). In același an (nr. 10—11) publică articolul „Cele din­tii piese originale ale lui V. Alecsandri" și un studiu asupra scrierilor lui C. Ca­ragiale. Numărul 1 al anului 1909 este deschis cu artico­lul „Opera episcopului Da­­maschin“, nr. 2 cu „Mănăsti­rea brâncovenească a Hure­zului", (p. 65—69), nr. 3 cu „Reformele în biserică ale lui Constantin-Vodă Mavro­­cordat“ (p. 129—133), conti­nuate cu articolele „Ce-a fost Eminescu“ (p. 482—483) și „Sărbătorirea D-lui Titu Maiorescu“ (an 1910, p. 97). Simpatia de care se bucură Iorga în cercul revistei Ra­muri se concretizează în nu­mărul omagial (18—20, mai­iul. 1911), în totalitate în­chinat personalității com­plexe a lui Iorga, analizată retrospectiv, la împlinirea a 40 de ani, cînd D. Tomescu îl numește „un Napoleon în lumea noastră sufletească“. De la 1 ian. 1915 „Ramuri“ fuzionează cu revista lui N. Iorga „Drum drept“, primind numele acesteia, pe care îl păstrează pînă la 15 iulie 1917, cînd apare la Iași. în toată această perioadă, cit și din 1919, cînd își reia nu­mele de „Ramuri“ și pînă în 1927, cînd lorga are și direc­ția revistei, se înregistrea­ză anii cei mai prodigioși ai revistei din punct de vedere al tematicii, iar articolele de fond — cu o bună orien­tare — sînt semnate aproa­pe în exclusivitate de lor­ga, deși revista apărea săp­­tămînal. Nr. 1 din 1915 se deschide cu articolul „La în­ceputul unei noi lupte“ — care exprimă intenția lui Iorga de a pune mai multă ordine în domeniul literatu­rii și de înălțare a culturii poporului. Articolele „Flecari și flecărie“ (nr. 29), „Diletanți și profesioniști“ (nr. 32), „Am avut noi un bard ?“ (nr. 38), „Ce poate face literatura unui popor“ (nr. 39), „In țara fără bi­blioteci, în neamul fără bi­blioteci“ (nr. 42) din același an 1915 sunt, de asemenea, dovezi ale complexității pro­blemelor pe care le abor­dează omul de vastă cultură­ In preocuparea sa pentru folclor, baladele oltenești l-au încîntat. Publică ast­fel, din balada lui Calomfirescu, versurile Radu în care Mihai Viteazul apare „Cu Bibeștii amîndoi,/ Cu Căpreștii cite trei,/ Cu Nică căpitanul,/ Popa Șapcă din Fărcași/ Care-mi sare șapte pași“. Timp de aproape 12 ani, Iorga a fost mentorul revis­tei „Ramuri“, într-o pe­rioadă în care cercul revis­tei avea nevoie de un spri­jin atît de­ competent. La omagiul pe care-l adu­cem savantului N. Iorga, cel care a iubit fără de margini viața, patria poporul român, amintim cu­și­vintele ce le rostea cu atîta patos și înflăcărare : „Deci, sus steagul vieții ! Și pe mormint încă să mi-l împlîn­­tați pe acela, și nu sălciile care plîng“. FLOREA FIRAN profesor !*!4tI*I*I»I*l**«í»‘»'******«*** Nicolae lorga și revista „Ramuri“ i ÎN SLUJBA ROMANȚEI En Hia Brain si WAWVWAf<WAWAVW^AV.VW ■Pelrefawn Cam cîți ani să fie de când acest superb cuplu al melodiei răsfăța publicul din vechea cetate a Bă­niei pentru ca apoi Să pornească, îndrăzneți, spre Capitală, unde au cucerit, uluitor de repede, micro­fonul țării Am în față, cînd scriu aceste rin­duri, un vechi catalog de discuri, în care predomină un nume : Petre Alexandru. In drep­tul lui, număr nici mai mult nici mai puțin decit 124 de înregistrări și ghidul îmi aleargă spre acei ani ai adolescenței, legănați de vocea caldă, puternică și catife­lată a acestui­­„Leonard al ro­manței“ — cum fi numea adesea Ion Vasil­escu. El este primul mare cântăreț, care a repus in dreptu­rile­­ firești cântecul popular pe scenele marilor localuri (prin anii 1933—1934), întreprinderea neobosită dusă mai departe, spre alte culmi, de Maria Tănase. Două din cîntă­­rețele renumite, Mia Braia și Ioana Radu — datoresc prezența pe scenă aceluiași impetuos oltean, din Vilcea, care părăsise pensulele de zugrav de biserici și pornise la drum cu cîntecul : „Să luăm ca și­ altă dată o trăsură“,­­„Fru­moasa mea cu ochii verzi“, „Cu lăutarii după mine“ — ca să citez doar cîteva din neuitatele melo­dii semnate de Ion Vasilescu și încredințate acestui valoros tenor. ...Un telefon, cîteva vorbe și iată-mă laolaltă cu Mia Braia și Petre Alexandru. Eram acasă la Mia Braia. Au trecut mulți ani de cînd cei doi erau răsfățații microfonului, timpul nu iartă, dar, în ciuda acestui aprig dușman al omului, amîndoi sînt tineri. Petre Alexandru a împlinit 70 de ani, dar nu sufletul lui clocotește, încă, cin­tecul. Alături de acesta, mai clocotește însă și o revoltă care mi s-a pă­rut justificată : ■„Romanța nu e pe miini bune“ mi-a spus el cu o anumită tristețe. Romanța e vi­tregită... — Să fie adevărat ? — o întreb pe Mia Braia. Un zîmbet. — Dumneata nu asculți la radio? — mă întreabă ea, privindu-mă iscoditor. Petre are dreptate. N-ai auzit cum o masacrează unii din acei tineri care, probabil, n-au gustat niciodată din farmecul real al unei romanțe... — De fapt, ce înseamnă pentru Mia Braia o romanță ? — Multe ! Mai intîi, urma nostalgică a anilor care fug. Dia­mantul ce renaște cu fiecare în­ceput de primăvară și care se stinge in ruginiul frunzelor care cad discret, invitație la... Pentru mine romanța e însăși viața ta, romanța, va găsi mereu în noi clipe de intensă disponibi­litate sufletească... — De cînd cînți, Mia Braia ? — Intreabă-l pe Petre... El știe mai bine. Am cîntat amîndoi în vechea asociație corală „Armo­nia“, condusă de prea tânărul Ion Vasilescu care, încă elev, primise de la Enescu un mare premiu. Sub bagheta lui, vechiul cor ajun­sese să rivalizeze cu­­„Carmen" și cu „Cântarea României“. De acolo, încurajați de compozi­tor, am făcut un salt spre necu­noscut ț cu un geamantan legat cu sfoară am plecat la București. — Nu mi-ai spus încă vîrsta, Mia Braia. — Nici nu ți-o spun, să soco­teala, sunt ceva mai mare ca Ioana Radu, dar... mă consider tânără, chiar foarte tinără... Și ascultă romanța mea mai nouă, compozi­ție proprie : „Nu-mi pare rău că-mbătrînesc“. Nu, nu-i o sim­plă cochetărie, tinerețea o am încă înainte, sper să compun și să cint multe romanțe pe această temă... De fapt Mia Braia nu glumește. E tinără, e atît de­­ tânără în clipa cind m-a invitat, alături de ea, la volanul unei elegante limuzine, zimbind ștrengar de sub bordul­ larg al unei pălării florentine. "Din discuția mea cu acești mari îndrăgostiți ai cîntecului frumos și mai cu seamă ai romanței, re­țin : „Această floare muzicală ra­­ră crescută în grădina noastră, soră cultivată a străbunei doine, este uneori coborită de pe soclul tradiției. Foarte multe melodii au suferit într-un timp relativ scurt schimbări substanțiale de text. Puritatea melodiilor acestora su­feră prea adesea din cauza unui exces de... „armonizări“. La despărțirea de ei, am rămas cu două imagini : zimbetul tine­resc, ștrengar, al Miei Braia și tumultul, greu stăpînit, al lui Petre Alexandru, pe care îl ascult pînă și-n cintecul lui, atit de frumos... mereu atit de frumos... N. D. CARPEN La girafă ! — Urme de urșii — Ca o panteră (mase.) 8) Vîrf în Alpi — Rîu în Brazilia — Pene de vul­tur ! 9) Cal pur singe — Oase de vită. 10) Sem­ne pe unghii — Cerb polar. 11) Cățea. VERTICAL 1) Vier — Țap. 2) Arbore mereu verde. 3) Cane­le — Dromader — Lei 4) Lamă — Frunze (fig­) — Rit. 5) Făcu­tă de maimuță — La tapir ! 6) Mic fluviu in Italia — A termina. 7) Infracțiune la fotbal— Luceafăr de dimineață (pop.­ 8) Ca un­ armăsar. 9) Uitare — Scoase din fire ! 10) Crustacei — Funcție veche. 11) Diminu­tiv masculin — Coadă. Cuvinte rare :­EGOR, ELI, HEB,­NAR. FLOREA GHEORGHE Cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova ORIZONTAL 1) Pasarele — Lilliac (pi.) 2) Gaiță — Țărm. 3) Picioare de porc­­ — Cu flu­turași — Cuci (fig.) 4) Taurul 5) Cap de na­­gîț — Planete 6) Lupi de mare — Făcut din păr , de cal (pop.) 7) ÎNAINTE M ^.LvXvxjj MM Un pre­ios document privind trecutul spiritual al Craiovei Preocupările craiovenilor pen­tru a descoperi și cunoaște va­lorile spirituale­­ și progresul social-economic al orașului lor sunt surprinzător de vechi și de multiple. Ele cuprind un nu­măr însemnat de personalități de prestigiu, care s-au aplecat asupra acestui fenomen. Printre aceștia, îl găsim și pe cărturarul și criticul D. To­­mescu, cercetind și dînd la i­­veală cîteva pagini din trecu­tul tipăriturilor și al tiparnițe­lor craiovene cele mai de în­ceput. In 1938, face să vadă lumina tiparului lucrarea-document : „Contribuții la istoricul Tipo­grafiei Oltene „Samitca“ (1835— 1922). In această lucrare găsim, pe lângă datele de o incontestabi­lă valoare și autenticitate a­­supra primelor înjghebări ti­ ÜAIPAT1i­ pografice și editoriale, și silue­tele unor clădiri care au adă­postit primele licăriri de înflo­rire a artei grafice craiovene. Clădiri care, prin permanentele și inevitabilele transformări ale orașului, au dispărut demult. Parcurgînd acest mic volum, găsim, în același timp, un im­presionant număr de coperți a­­le unor lucrări de literatură, știință și cărți școlare semnate de nume dintre cele mai repre­zentative ale culturii românești din acea vreme; întîlnim, pen­tru exemplificări, prima tradu­cere în limba română a „In­fernului“ din Divina Comedie a lui Dante, datorată Măriei P. Chițu, datată „Craiova 1863“, ca și „Purgatoriul“, editat în 1866 ; corespondența lui A. I. Cu­­za către patriarhul din Con­­stantinopol și către marele vi­zir — datată Craiova „Principie“ pentru scrierea 1865 „ și pronunțarea limbei române“ de Dem. I. Popilianu, apărută la Craiova în 1874 și alte tipări­turi de început. Tot aici găsim reprodus un fragment dintr-o scrisoare a lui I. L. Caragiale, așternută pe o carte de vizită, cu numele ti­părit la mijloc, cu următorul cuprins : „Despre orice urmăm­ pe cale legală a publicației foaia „Doljul“, pe câtă vreme o voi dirija eu, răspunz. 1879, aprilie Craiova. I. Luca Cara­giale“. Este unul din puținele documente care atestă legătura lui I. L. Caragiale cu Craiova, legătură care se știe că trebuie pusă pe seama faptului că zia­­rul „Doljul“ e- <&*' ■ m­­­ica organ al partidului con- $***'*' 1 , dus de Tache­­/I* Ionescu, din ca­­re­ fe­­re făcea parte și Caragiale. ȘT. BOSSM­ pensionar a­r*S­Mr Dialog săptămînal NICOLAESCU DANIELA — elevă Școala generală nr. 23 Craiova. Am citit cu plă­cere reportajul scris în ur­ma excursiei efectuată la Tismana de clasele a III-a din școala unde înveți. ,Ăm­ ■rămas impresionat de­­ sti­lul frumos, de frazele ele­gante. O singură recoman­dare : descrierile să le faci mai concis, dar sugestiv. FLORIAN STÄNESCU — Gighera. Regretăm că am primit tîrziu articolul dr. e­­vocator : „N. Iorga și Văle­nii de Munte“. Ca fost con­ferențiar al Universității populare din Vălenii de Munte, au­ evocat multe lu­cruri interesante și inedite despre această primă uni­versitate populară înființată de marele savant și patriot. Reținem scrisoarea între do­cumentele de preț ale redac­ției spre a o publica cu al­tă ocazie. ȘT. I. VIDEANU — Ceta­te. Ne alăturăm dezacordu­lui dv. față de „spectacolul“ prezentat de I. Dolănescu și Maria Ciobanu la Cetate, fi­ind de acord, dar numai par­țial, și cu faptul că piesa „Tango la Nisa“ nu trebuia prezentată în fața elevilor. Socotim că o explicație a subiectului în prealabil ar fi fost salutată. Felicitați-o din partea noastră pe educatoa­rea Ofelia Radu pentru fru­mosul spectacol susținut cu copiii. Ing. CORNEL SOCEC — Craiova. Ați trimis redacți­ei noastre un motto și trei cugetări, cum le ziceți dum­neavoastră. Prima cugetare, care pe undeva se vrea po­ezie, este intitulată „1960“. Primind-o la redacție cu o „întîrziere“ de 11 ani, n-o mai luăm in discuție. Cea de-a doua cugetare o intitulați „De vorbă cu mine“. Deși ar fi fost normal să nu dați publicității dialogurile dum­neavoastră particulare, totuși ați făcut-o. Am ales versu­rile cele mai „forte“ pe ca­re le publicăm cu... plăce­re : ... O fată Care să te­ înțeleagă o vei găsi odată cu car-să te vrea numai din­­ interes Căci des Sintem­ aleși pe titluri, pe mutre și pe fes.' ...Aveți dreptate cu alesul pe fes. Indiferent ce fes ați purta, noi nu mai alegem al­te versuri spre a le publica, oricît de... des ne-ați scrie. SPECTATOR CORESPON­DENT . Deși n-am reușit să ghicim care vă este numele și care prenumele, totuși vă răspundem socotindu-vă mai mult corespondent decit spectator. Scrisoarea dv. in­titulată „In lumea de basm“ n-am putut-o citi în întregi­me mai ales prima pa­gină unde stiloul a „scăpat“ pete mari de cerneală. Am priceput, totuși, că membrii unui cerc de știință și lite­ratură al Liceului pedagogic din Craiova au vizitat mu­zeul sătesc din Celaru. Du­pă ce înșiraui 5—6 impresii de vizitator, înscrise in re­gistrul muzeului, desconspi­­rați în sfîrșit... esențialul. E vorba (în final) de o horă țărănească în fața căminu­lui cultural unde fete și flă­căi joacă și chiuie de voie bună. De inspirat ați fost terminînd-o cu bine... G. GH. GROSU — Cra­iova. Din scrisoare am înțe­les că sînteți merceolog la o cooperativă meșteșugărească și, în particular, student la Facultatea de filologie din Craiova. Ziceți că vă place mult să citiți literatură u­­moristică, și cu predilecție pagina „Magazin“ a ziarului nostru Unde vreți să deschi­deți o rubrică de fabule. Pentru început ne și expedi­ați o fabulă fără titlu, pe care o socotim totuși com­pletă, deoarece are „morală“. In fabulă este vorba de o broască „...ce n-a știut/ să sară de la început“. Pînă la urmă a învățat-o (de voie, de nevoie) un val să sară, cu toate că cităm : „La în­ceput, timidă, ea s-a fost speriat...“­. Deocamdată nu vă putem pune la dispoziție spațiu în pagina „Magazin" (fără „s-a fost“ supărare) deoarece ne temem de mo­rala din fabula dv., pe care o reproducem : „Cu șchiopul împreună în casă de vei sta/ Te-aveți, amice, singur și tu a șchiopăta“. DINA­MYTE «*»*«« Șarje prietenești UNOR CENACLURI LITERARE In cenaclu se citește... Un ocean de vorbe zboară; Noi tăcem cu toții, „pește“. E prea multă... apă chioară ! SCRIITORULUI X El scrie mult, în mare zor Și-n toiul mu­ncii care-1 fură Își spune că-i „de viitor“... Eu precizez : „de... viitură“ UNUIA CARE SE ÎMBOLNĂVEȘTE SISTEMATIC Că ești bolnav precum se zice Eu te compătimesc destul Că diagnosticul, amice, Ți-i știu precis ,­e... „cronic­­hiul“ POETULUI DAN DEȘLIU, PREZENTATOR LA CONCURSUL MUZICAL „STEAUA FĂRĂ NUME“ Sînt candidați în număr mare... Maestre dragă, să nu-i pierzi ! Sunt unii, stele lucitoare Dar noi vedem doar... stele verzi TOT LUI Mi-am șoptit adeseori . Ce-i poetul vieții mele ? Ieri era cu capu-n nori. Astăzi, e cu el prin... stele UNUI OSPĂTAR De­cit să oferi „Fetească“ (Desigur, vin ce mă îmbată) Mai bine rău, mi-ai da „Băbească" (Dar vezi, să aibă... ochi de fată !) POETULUI NICH­ITA STANESCU, PENTRU VOLUMUL DE VERSURI „NECUVINTELE“ Am întrebat la librărie : — De ce din rafturi n-au mișcare ? Răspunse­ o fată durdulie: — Sunt pentru... necuvîntătoa­rea POETULUI ADRIAN PĂUNESCU PENTRU VOLUMUL DE VERSURI „FÎNTÎNA SOMNAMBULĂ" Am făcut cu toți patrulă Și-am descoperit secretul : Nu fîntîna-i somnambulă Ci altcineva , poetul. UNUI POET... BANI­C Stă în ma­re-ncurcătură Gîndind adine, cu mult temei : Cum ar putea să bea cu-o gură Cu­ varsă Dunărea pe trei? Ing. DIMITRIE IVĂNESCU I ■ ni ni in­iirii TimnTlMWIMIOiMBBMmwWNIMHr ' v ■ : 1 11 — VI — 1971 „AUTO­ : 77 ■ SPECTACOLE“j în viziunea­­ caricaturistului­­ GARO PAPAZIAN Bfl B ■ .O­flfl ■ ■ [UNK] ■ ■ „Sfîntul Mitică, blajinu“ „Cu mine nu, madam !! !“ „Nu te lăsa niciodată !“ Il „Tony, ți-ai ieșit din minți!" ■ O cronică teatrală din alte vremuri Cu patruzeci de ani în urmă, teatrul craiovean, mistuit de in­cendiul­ din 1927, funcționa, ca val de lume, în clădirea actualului cinematograf „23 August“, unde o mină de entuziaști slujitori ai Thaliat se străduiau zadarnic să dea Naționalului strălucirea lui de odinioară. Proaspătul director, A. de Harz, cunoscutul dramaturg bucureștean, prezenta spectacole bulevardiere alături de lucrările lui proprii, ca : „Mărgeluș“, „Pă­ianjenul",­­,,Omul de zăpadă“, ignorînd latura educativă a tea­­trului din spirit comercial, de­oarece oficialitățile de pe atunci nu se interesau de soarta primei instituții culturale a Olteniei și nici de-a actorilor, care își pri­meau salariile la 2—3 luni odată. Fuseseră angajați, printre alții, actorii M. Țancovici-C­o­s­m­i­n și Ioachim Dordea, elemente de un real talent, care, în piesa „Procurorul Hallers“, cu care se inaugura stagiunea din toamna anului 1931, jucau în dublură ro­lul titular. Vrînd să-și asigure „presa“, Cosmi­n se gîndi să dea „lovitura“, în care scop, la beră­ria „Pașa“ care se afla chiar a subsolul teatrului, întâlni pe re­­dactorul ziarului „Expresul“. Era în ajunul premierei. — Nene Tudorică — începu Cos­­min — mîine seară vii la pre­mieră, nu ? — Mai e vorbă ? — Ei, bravo ! Miin­ e joc eu, și la următorul spectacol Dordea. Vreau să-ți amintesc că suntem­ prieteni și că-ți port o deosebită afecțiune, așa că... — Lasă, mă, Cosmine, fleacurile!­­— îi întrerupse gazetarul. Vrei să-ți fac o cronică elogioasă, asta e. Nu avea nici o grijă. Se poate să te las tocmai pe tine ? — Să trăiești, știam eu că ții la mine. Dar, știi... ceva grandios! — Gata, dom­ le, s-a făcut !... Comandă și tu o baterie și-o gar­nitură. ...Nu știu cine... baterii se con­sumară în seara aceea, dar In zori, nea Tudorică și Cosmin, îmbrățișați, cântau­­„Steluța“ în drum spre parc, unde se duceau să asculte trilurile privighetorilor... ★ Poate o indispoziție subită. Che­ful din ajun, ori poate o afec­­țiune de nu știu ce ordin, îl îm­piedicară pe bietul Cosmin să joace îa premieră, astfel că fu înlocuit cu Ioachim Dordea, care, în ma­niera lui de joc, cu­noscu un mare succes de public. Firește, nea Tudorică, ca de obicei nu fu la premieră și a încredințat că rolul fusese interpretat de Cosmin, pe care nu-l mai întâlnise, fiind­ o cronică teatrală de pomină în ziarul care apăru a doua zi după spectacol,­­„In rolul procurorului Hallers — glăsuia cronica — Țan­­covici-Cosmin a făcut o crea­­ție magistrală“. Și, după ce Cos­min fu copleșit pur și simplu de elogii, cronica se încheia astfel : „Emoționat, a doua zi după pre­mieră m-am dus la tipograful meu și i-am comandat o sută de cărți de vizită așa : ..T. Iliescu, care a văzut pe Țancovici-Cosmin în procurorul Hallers". ★ Consternat, bietul Cosmin abia mai avu putere să rostească, în următoarele zile, cînd dădu ochii cu cronicarul „Expres“ -ului : — Ce-ai făcut, mă, nene, m-ai omorît! — Ce vorbă e asta, Cosmine ? Cum, „te-am omorît ?“ Așa nu­mești tu o cronică în care am pus atita suflet ? — Păi bine nene, n-ai văzut că n-am jucat eu, ci Ioachim Dordea, păcatele mele ? să zică actorii, publicul ? Ce­ or M-ai compromis, mă, omule, m-ai com­promis !.. Desigur că nici n-ai fost la premieră, fiindcă altfel... — Bineînțeles că n-am fost... Ce, mă-nvățați voi pe mine cum să scriu ? — se indignă nea Tu­dorică. Și la urma urmei, unde vezi tu catastrofa ? Ce dacă te-a înlocuit Dordea ? Să fie sănătos !... — Bine, dar laudele i se cuvin lui, nu mie, nene. E un dezastru, înțelegi ? Un de­zas­tru !... — Ia­ ascultă, mă — ripostă nea Tudorică. Să știți și voi un lu­cru : ziarul se scrie cu sufletul, dar se tipărește cu bani. Nu e nici o nenorocire dacă l-am lău­dat pe Dordea, fiindcă mi-a plătit omul... abonamentul. Și altădată, cînd vă mai îmbătați și-ncurcați rolurile, să mu anunțați și pe mina. E clar ? PAUL TOMES­CD TIPURI SI TERTIPURI ■ n ..V.V.V.V, ț

Next