Inainte, iunie 1971 (Anul 28, nr. 8159-8184)
1971-06-11 / nr. 8168
■ >♦ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] Preocupările și legăturile lui Nicolae Iorga cu Oltenia și Craiova — meleaguri în care susținea că a fost „mai puternic întipărită pecetea romană“ — au fost — după cum se știe — multiple. Dar cînd vorbim de Iorga și Craiova trebuie să ne oprim, în primul rînd, la legăturile eruditului savant cu cercul revistei „Ramuri“. Față de această publicație, ce luase ființă la 5 decembrie 1905 — datorită lui C. S. Făgețel și D. Tomescu — lorga manifestă interes încă de la înființare. Pe cînd conducea „Sămănătorul“, în aprilie 1906, la apariția nr. 5 a revistei craiovene, lorga consemnează în coloanele „Semănătorului“: „Revista craioveană „Ramuri“ are un foarte bun număr... Un spirit cum nu se poate mai bun domrnește în această publicație“, Jlînduri care au dat aripi de zbor tinerilor de la „Ramuri“ și încrederea de a face totul pentru atragerea celui care, în afara activității științifice, a desfășurat o largă și bogată activitate publicistică. Apariția revistei în capitala Olteniei se datora, în afara unor cerințe locale, mișcării sămănătoriste, al cărei animator și ideolog s-a dovedit a fi N. Iorga, pe care articolul-program „Credințele și glodul nostru“ îl prezintă drept „împărat al gîndirei“. Din noianul de articole publicate, în perioada de colaborare și conducere a revistei „Ramuri“, Iorga a lăsat în paginile publicației craiovene aproape 300 de scrieri. Colaborarea o începe cu articolul „Un izvor de viață uitată“ (Ramuri, II (1907), nr. 2, ian., p. 30—31), un îndemn către „tinerii cari pot ceti slova veche și cari au tragere de inimă pentru trecut“, de a „trebui să scotocească prin anume colțuri ale Arhhivei de astăzi a Primăriei“. „Calendarul revistei Ramuri pe anul 1908“, cuprinzînd material inedit și 40 de clișee ilustrative, se deschide cu articolul lui N. Iorga „Orașele Olteniei și mai ales Craiova pe pragul vremurilor nouă“ (1760— 1830) — în care se face istoricul fiecărui monument, cu referiri la domnitorii din îndemnul cărora a fost ridicat (Școala Obedeanu, catedrala Madona-Dudu, biserica Sf. Dumitru, Sf. Ilie etc.). In același an (nr. 10—11) publică articolul „Cele dintii piese originale ale lui V. Alecsandri" și un studiu asupra scrierilor lui C. Caragiale. Numărul 1 al anului 1909 este deschis cu articolul „Opera episcopului Damaschin“, nr. 2 cu „Mănăstirea brâncovenească a Hurezului", (p. 65—69), nr. 3 cu „Reformele în biserică ale lui Constantin-Vodă Mavrocordat“ (p. 129—133), continuate cu articolele „Ce-a fost Eminescu“ (p. 482—483) și „Sărbătorirea D-lui Titu Maiorescu“ (an 1910, p. 97). Simpatia de care se bucură Iorga în cercul revistei Ramuri se concretizează în numărul omagial (18—20, maiiul. 1911), în totalitate închinat personalității complexe a lui Iorga, analizată retrospectiv, la împlinirea a 40 de ani, cînd D. Tomescu îl numește „un Napoleon în lumea noastră sufletească“. De la 1 ian. 1915 „Ramuri“ fuzionează cu revista lui N. Iorga „Drum drept“, primind numele acesteia, pe care îl păstrează pînă la 15 iulie 1917, cînd apare la Iași. în toată această perioadă, cit și din 1919, cînd își reia numele de „Ramuri“ și pînă în 1927, cînd lorga are și direcția revistei, se înregistrează anii cei mai prodigioși ai revistei din punct de vedere al tematicii, iar articolele de fond — cu o bună orientare — sînt semnate aproape în exclusivitate de lorga, deși revista apărea săptămînal. Nr. 1 din 1915 se deschide cu articolul „La începutul unei noi lupte“ — care exprimă intenția lui Iorga de a pune mai multă ordine în domeniul literaturii și de înălțare a culturii poporului. Articolele „Flecari și flecărie“ (nr. 29), „Diletanți și profesioniști“ (nr. 32), „Am avut noi un bard ?“ (nr. 38), „Ce poate face literatura unui popor“ (nr. 39), „In țara fără biblioteci, în neamul fără biblioteci“ (nr. 42) din același an 1915 sunt, de asemenea, dovezi ale complexității problemelor pe care le abordează omul de vastă cultură In preocuparea sa pentru folclor, baladele oltenești l-au încîntat. Publică astfel, din balada lui Calomfirescu, versurile Radu în care Mihai Viteazul apare „Cu Bibeștii amîndoi,/ Cu Căpreștii cite trei,/ Cu Nică căpitanul,/ Popa Șapcă din Fărcași/ Care-mi sare șapte pași“. Timp de aproape 12 ani, Iorga a fost mentorul revistei „Ramuri“, într-o perioadă în care cercul revistei avea nevoie de un sprijin atît de competent. La omagiul pe care-l aducem savantului N. Iorga, cel care a iubit fără de margini viața, patria poporul român, amintim cușivintele ce le rostea cu atîta patos și înflăcărare : „Deci, sus steagul vieții ! Și pe mormint încă să mi-l împlîntați pe acela, și nu sălciile care plîng“. FLOREA FIRAN profesor !*!4tI*I*I»I*l**«í»‘»'******«*** Nicolae lorga și revista „Ramuri“ i ÎN SLUJBA ROMANȚEI En Hia Brain si WAWVWAf<WAWAVW^AV.VW ■Pelrefawn Cam cîți ani să fie de când acest superb cuplu al melodiei răsfăța publicul din vechea cetate a Băniei pentru ca apoi Să pornească, îndrăzneți, spre Capitală, unde au cucerit, uluitor de repede, microfonul țării Am în față, cînd scriu aceste rinduri, un vechi catalog de discuri, în care predomină un nume : Petre Alexandru. In dreptul lui, număr nici mai mult nici mai puțin decit 124 de înregistrări și ghidul îmi aleargă spre acei ani ai adolescenței, legănați de vocea caldă, puternică și catifelată a acestui„Leonard al romanței“ — cum fi numea adesea Ion Vasilescu. El este primul mare cântăreț, care a repus in drepturile firești cântecul popular pe scenele marilor localuri (prin anii 1933—1934), întreprinderea neobosită dusă mai departe, spre alte culmi, de Maria Tănase. Două din cîntărețele renumite, Mia Braia și Ioana Radu — datoresc prezența pe scenă aceluiași impetuos oltean, din Vilcea, care părăsise pensulele de zugrav de biserici și pornise la drum cu cîntecul : „Să luăm ca și altă dată o trăsură“,„Frumoasa mea cu ochii verzi“, „Cu lăutarii după mine“ — ca să citez doar cîteva din neuitatele melodii semnate de Ion Vasilescu și încredințate acestui valoros tenor. ...Un telefon, cîteva vorbe și iată-mă laolaltă cu Mia Braia și Petre Alexandru. Eram acasă la Mia Braia. Au trecut mulți ani de cînd cei doi erau răsfățații microfonului, timpul nu iartă, dar, în ciuda acestui aprig dușman al omului, amîndoi sînt tineri. Petre Alexandru a împlinit 70 de ani, dar nu sufletul lui clocotește, încă, cintecul. Alături de acesta, mai clocotește însă și o revoltă care mi s-a părut justificată : ■„Romanța nu e pe miini bune“ mi-a spus el cu o anumită tristețe. Romanța e vitregită... — Să fie adevărat ? — o întreb pe Mia Braia. Un zîmbet. — Dumneata nu asculți la radio? — mă întreabă ea, privindu-mă iscoditor. Petre are dreptate. N-ai auzit cum o masacrează unii din acei tineri care, probabil, n-au gustat niciodată din farmecul real al unei romanțe... — De fapt, ce înseamnă pentru Mia Braia o romanță ? — Multe ! Mai intîi, urma nostalgică a anilor care fug. Diamantul ce renaște cu fiecare început de primăvară și care se stinge in ruginiul frunzelor care cad discret, invitație la... Pentru mine romanța e însăși viața ta, romanța, va găsi mereu în noi clipe de intensă disponibilitate sufletească... — De cînd cînți, Mia Braia ? — Intreabă-l pe Petre... El știe mai bine. Am cîntat amîndoi în vechea asociație corală „Armonia“, condusă de prea tânărul Ion Vasilescu care, încă elev, primise de la Enescu un mare premiu. Sub bagheta lui, vechiul cor ajunsese să rivalizeze cu„Carmen" și cu „Cântarea României“. De acolo, încurajați de compozitor, am făcut un salt spre necunoscut ț cu un geamantan legat cu sfoară am plecat la București. — Nu mi-ai spus încă vîrsta, Mia Braia. — Nici nu ți-o spun, să socoteala, sunt ceva mai mare ca Ioana Radu, dar... mă consider tânără, chiar foarte tinără... Și ascultă romanța mea mai nouă, compoziție proprie : „Nu-mi pare rău că-mbătrînesc“. Nu, nu-i o simplă cochetărie, tinerețea o am încă înainte, sper să compun și să cint multe romanțe pe această temă... De fapt Mia Braia nu glumește. E tinără, e atît de tânără în clipa cind m-a invitat, alături de ea, la volanul unei elegante limuzine, zimbind ștrengar de sub bordul larg al unei pălării florentine. "Din discuția mea cu acești mari îndrăgostiți ai cîntecului frumos și mai cu seamă ai romanței, rețin : „Această floare muzicală rară crescută în grădina noastră, soră cultivată a străbunei doine, este uneori coborită de pe soclul tradiției. Foarte multe melodii au suferit într-un timp relativ scurt schimbări substanțiale de text. Puritatea melodiilor acestora suferă prea adesea din cauza unui exces de... „armonizări“. La despărțirea de ei, am rămas cu două imagini : zimbetul tineresc, ștrengar, al Miei Braia și tumultul, greu stăpînit, al lui Petre Alexandru, pe care îl ascult pînă și-n cintecul lui, atit de frumos... mereu atit de frumos... N. D. CARPEN La girafă ! — Urme de urșii — Ca o panteră (mase.) 8) Vîrf în Alpi — Rîu în Brazilia — Pene de vultur ! 9) Cal pur singe — Oase de vită. 10) Semne pe unghii — Cerb polar. 11) Cățea. VERTICAL 1) Vier — Țap. 2) Arbore mereu verde. 3) Canele — Dromader — Lei 4) Lamă — Frunze (fig) — Rit. 5) Făcută de maimuță — La tapir ! 6) Mic fluviu in Italia — A termina. 7) Infracțiune la fotbal— Luceafăr de dimineață (pop. 8) Ca un armăsar. 9) Uitare — Scoase din fire ! 10) Crustacei — Funcție veche. 11) Diminutiv masculin — Coadă. Cuvinte rare :EGOR, ELI, HEB,NAR. FLOREA GHEORGHE Cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova ORIZONTAL 1) Pasarele — Lilliac (pi.) 2) Gaiță — Țărm. 3) Picioare de porc — Cu fluturași — Cuci (fig.) 4) Taurul 5) Cap de nagîț — Planete 6) Lupi de mare — Făcut din păr , de cal (pop.) 7) ÎNAINTE M ^.LvXvxjj MM Un preios document privind trecutul spiritual al Craiovei Preocupările craiovenilor pentru a descoperi și cunoaște valorile spirituale și progresul social-economic al orașului lor sunt surprinzător de vechi și de multiple. Ele cuprind un număr însemnat de personalități de prestigiu, care s-au aplecat asupra acestui fenomen. Printre aceștia, îl găsim și pe cărturarul și criticul D. Tomescu, cercetind și dînd la iveală cîteva pagini din trecutul tipăriturilor și al tiparnițelor craiovene cele mai de început. In 1938, face să vadă lumina tiparului lucrarea-document : „Contribuții la istoricul Tipografiei Oltene „Samitca“ (1835— 1922). In această lucrare găsim, pe lângă datele de o incontestabilă valoare și autenticitate asupra primelor înjghebări ti ÜAIPAT1i pografice și editoriale, și siluetele unor clădiri care au adăpostit primele licăriri de înflorire a artei grafice craiovene. Clădiri care, prin permanentele și inevitabilele transformări ale orașului, au dispărut demult. Parcurgînd acest mic volum, găsim, în același timp, un impresionant număr de coperți ale unor lucrări de literatură, știință și cărți școlare semnate de nume dintre cele mai reprezentative ale culturii românești din acea vreme; întîlnim, pentru exemplificări, prima traducere în limba română a „Infernului“ din Divina Comedie a lui Dante, datorată Măriei P. Chițu, datată „Craiova 1863“, ca și „Purgatoriul“, editat în 1866 ; corespondența lui A. I. Cuza către patriarhul din Constantinopol și către marele vizir — datată Craiova „Principie“ pentru scrierea 1865 „ și pronunțarea limbei române“ de Dem. I. Popilianu, apărută la Craiova în 1874 și alte tipărituri de început. Tot aici găsim reprodus un fragment dintr-o scrisoare a lui I. L. Caragiale, așternută pe o carte de vizită, cu numele tipărit la mijloc, cu următorul cuprins : „Despre orice urmăm pe cale legală a publicației foaia „Doljul“, pe câtă vreme o voi dirija eu, răspunz. 1879, aprilie Craiova. I. Luca Caragiale“. Este unul din puținele documente care atestă legătura lui I. L. Caragiale cu Craiova, legătură care se știe că trebuie pusă pe seama faptului că ziarul „Doljul“ e- <&*' ■ mica organ al partidului con- $***'*' 1 , dus de Tache/I* Ionescu, din care fere făcea parte și Caragiale. ȘT. BOSSM pensionar ar*SMr Dialog săptămînal NICOLAESCU DANIELA — elevă Școala generală nr. 23 Craiova. Am citit cu plăcere reportajul scris în urma excursiei efectuată la Tismana de clasele a III-a din școala unde înveți. ,Ăm ■rămas impresionat de stilul frumos, de frazele elegante. O singură recomandare : descrierile să le faci mai concis, dar sugestiv. FLORIAN STÄNESCU — Gighera. Regretăm că am primit tîrziu articolul dr. evocator : „N. Iorga și Vălenii de Munte“. Ca fost conferențiar al Universității populare din Vălenii de Munte, au evocat multe lucruri interesante și inedite despre această primă universitate populară înființată de marele savant și patriot. Reținem scrisoarea între documentele de preț ale redacției spre a o publica cu altă ocazie. ȘT. I. VIDEANU — Cetate. Ne alăturăm dezacordului dv. față de „spectacolul“ prezentat de I. Dolănescu și Maria Ciobanu la Cetate, fiind de acord, dar numai parțial, și cu faptul că piesa „Tango la Nisa“ nu trebuia prezentată în fața elevilor. Socotim că o explicație a subiectului în prealabil ar fi fost salutată. Felicitați-o din partea noastră pe educatoarea Ofelia Radu pentru frumosul spectacol susținut cu copiii. Ing. CORNEL SOCEC — Craiova. Ați trimis redacției noastre un motto și trei cugetări, cum le ziceți dumneavoastră. Prima cugetare, care pe undeva se vrea poezie, este intitulată „1960“. Primind-o la redacție cu o „întîrziere“ de 11 ani, n-o mai luăm in discuție. Cea de-a doua cugetare o intitulați „De vorbă cu mine“. Deși ar fi fost normal să nu dați publicității dialogurile dumneavoastră particulare, totuși ați făcut-o. Am ales versurile cele mai „forte“ pe care le publicăm cu... plăcere : ... O fată Care să te înțeleagă o vei găsi odată cu car-să te vrea numai din interes Căci des Sintem aleși pe titluri, pe mutre și pe fes.' ...Aveți dreptate cu alesul pe fes. Indiferent ce fes ați purta, noi nu mai alegem alte versuri spre a le publica, oricît de... des ne-ați scrie. SPECTATOR CORESPONDENT . Deși n-am reușit să ghicim care vă este numele și care prenumele, totuși vă răspundem socotindu-vă mai mult corespondent decit spectator. Scrisoarea dv. intitulată „In lumea de basm“ n-am putut-o citi în întregime mai ales prima pagină unde stiloul a „scăpat“ pete mari de cerneală. Am priceput, totuși, că membrii unui cerc de știință și literatură al Liceului pedagogic din Craiova au vizitat muzeul sătesc din Celaru. După ce înșiraui 5—6 impresii de vizitator, înscrise in registrul muzeului, desconspirați în sfîrșit... esențialul. E vorba (în final) de o horă țărănească în fața căminului cultural unde fete și flăcăi joacă și chiuie de voie bună. De inspirat ați fost terminînd-o cu bine... G. GH. GROSU — Craiova. Din scrisoare am înțeles că sînteți merceolog la o cooperativă meșteșugărească și, în particular, student la Facultatea de filologie din Craiova. Ziceți că vă place mult să citiți literatură umoristică, și cu predilecție pagina „Magazin“ a ziarului nostru Unde vreți să deschideți o rubrică de fabule. Pentru început ne și expediați o fabulă fără titlu, pe care o socotim totuși completă, deoarece are „morală“. In fabulă este vorba de o broască „...ce n-a știut/ să sară de la început“. Pînă la urmă a învățat-o (de voie, de nevoie) un val să sară, cu toate că cităm : „La început, timidă, ea s-a fost speriat...“. Deocamdată nu vă putem pune la dispoziție spațiu în pagina „Magazin" (fără „s-a fost“ supărare) deoarece ne temem de morala din fabula dv., pe care o reproducem : „Cu șchiopul împreună în casă de vei sta/ Te-aveți, amice, singur și tu a șchiopăta“. DINAMYTE «*»*«« Șarje prietenești UNOR CENACLURI LITERARE In cenaclu se citește... Un ocean de vorbe zboară; Noi tăcem cu toții, „pește“. E prea multă... apă chioară ! SCRIITORULUI X El scrie mult, în mare zor Și-n toiul muncii care-1 fură Își spune că-i „de viitor“... Eu precizez : „de... viitură“ UNUIA CARE SE ÎMBOLNĂVEȘTE SISTEMATIC Că ești bolnav precum se zice Eu te compătimesc destul Că diagnosticul, amice, Ți-i știu precis ,e... „cronichiul“ POETULUI DAN DEȘLIU, PREZENTATOR LA CONCURSUL MUZICAL „STEAUA FĂRĂ NUME“ Sînt candidați în număr mare... Maestre dragă, să nu-i pierzi ! Sunt unii, stele lucitoare Dar noi vedem doar... stele verzi TOT LUI Mi-am șoptit adeseori . Ce-i poetul vieții mele ? Ieri era cu capu-n nori. Astăzi, e cu el prin... stele UNUI OSPĂTAR Decit să oferi „Fetească“ (Desigur, vin ce mă îmbată) Mai bine rău, mi-ai da „Băbească" (Dar vezi, să aibă... ochi de fată !) POETULUI NICHITA STANESCU, PENTRU VOLUMUL DE VERSURI „NECUVINTELE“ Am întrebat la librărie : — De ce din rafturi n-au mișcare ? Răspunse o fată durdulie: — Sunt pentru... necuvîntătoarea POETULUI ADRIAN PĂUNESCU PENTRU VOLUMUL DE VERSURI „FÎNTÎNA SOMNAMBULĂ" Am făcut cu toți patrulă Și-am descoperit secretul : Nu fîntîna-i somnambulă Ci altcineva , poetul. UNUI POET... BANIC Stă în mare-ncurcătură Gîndind adine, cu mult temei : Cum ar putea să bea cu-o gură Cu varsă Dunărea pe trei? Ing. DIMITRIE IVĂNESCU I ■ ni ni iniirii TimnTlMWIMIOiMBBMmwWNIMHr ' v ■ : 1 11 — VI — 1971 „AUTO : 77 ■ SPECTACOLE“j în viziunea caricaturistului GARO PAPAZIAN Bfl B ■ .Oflfl ■ ■ [UNK] ■ ■ „Sfîntul Mitică, blajinu“ „Cu mine nu, madam !! !“ „Nu te lăsa niciodată !“ Il „Tony, ți-ai ieșit din minți!" ■ O cronică teatrală din alte vremuri Cu patruzeci de ani în urmă, teatrul craiovean, mistuit de incendiul din 1927, funcționa, ca val de lume, în clădirea actualului cinematograf „23 August“, unde o mină de entuziaști slujitori ai Thaliat se străduiau zadarnic să dea Naționalului strălucirea lui de odinioară. Proaspătul director, A. de Harz, cunoscutul dramaturg bucureștean, prezenta spectacole bulevardiere alături de lucrările lui proprii, ca : „Mărgeluș“, „Păianjenul",,,Omul de zăpadă“, ignorînd latura educativă a teatrului din spirit comercial, deoarece oficialitățile de pe atunci nu se interesau de soarta primei instituții culturale a Olteniei și nici de-a actorilor, care își primeau salariile la 2—3 luni odată. Fuseseră angajați, printre alții, actorii M. Țancovici-Cosmin și Ioachim Dordea, elemente de un real talent, care, în piesa „Procurorul Hallers“, cu care se inaugura stagiunea din toamna anului 1931, jucau în dublură rolul titular. Vrînd să-și asigure „presa“, Cosmin se gîndi să dea „lovitura“, în care scop, la berăria „Pașa“ care se afla chiar a subsolul teatrului, întâlni pe redactorul ziarului „Expresul“. Era în ajunul premierei. — Nene Tudorică — începu Cosmin — mîine seară vii la premieră, nu ? — Mai e vorbă ? — Ei, bravo ! Miin e joc eu, și la următorul spectacol Dordea. Vreau să-ți amintesc că suntem prieteni și că-ți port o deosebită afecțiune, așa că... — Lasă, mă, Cosmine, fleacurile!— îi întrerupse gazetarul. Vrei să-ți fac o cronică elogioasă, asta e. Nu avea nici o grijă. Se poate să te las tocmai pe tine ? — Să trăiești, știam eu că ții la mine. Dar, știi... ceva grandios! — Gata, dom le, s-a făcut !... Comandă și tu o baterie și-o garnitură. ...Nu știu cine... baterii se consumară în seara aceea, dar In zori, nea Tudorică și Cosmin, îmbrățișați, cântau„Steluța“ în drum spre parc, unde se duceau să asculte trilurile privighetorilor... ★ Poate o indispoziție subită. Cheful din ajun, ori poate o afecțiune de nu știu ce ordin, îl împiedicară pe bietul Cosmin să joace îa premieră, astfel că fu înlocuit cu Ioachim Dordea, care, în maniera lui de joc, cunoscu un mare succes de public. Firește, nea Tudorică, ca de obicei nu fu la premieră și a încredințat că rolul fusese interpretat de Cosmin, pe care nu-l mai întâlnise, fiind o cronică teatrală de pomină în ziarul care apăru a doua zi după spectacol,„In rolul procurorului Hallers — glăsuia cronica — Țancovici-Cosmin a făcut o creație magistrală“. Și, după ce Cosmin fu copleșit pur și simplu de elogii, cronica se încheia astfel : „Emoționat, a doua zi după premieră m-am dus la tipograful meu și i-am comandat o sută de cărți de vizită așa : ..T. Iliescu, care a văzut pe Țancovici-Cosmin în procurorul Hallers". ★ Consternat, bietul Cosmin abia mai avu putere să rostească, în următoarele zile, cînd dădu ochii cu cronicarul „Expres“ -ului : — Ce-ai făcut, mă, nene, m-ai omorît! — Ce vorbă e asta, Cosmine ? Cum, „te-am omorît ?“ Așa numești tu o cronică în care am pus atita suflet ? — Păi bine nene, n-ai văzut că n-am jucat eu, ci Ioachim Dordea, păcatele mele ? să zică actorii, publicul ? Ce or M-ai compromis, mă, omule, m-ai compromis !.. Desigur că nici n-ai fost la premieră, fiindcă altfel... — Bineînțeles că n-am fost... Ce, mă-nvățați voi pe mine cum să scriu ? — se indignă nea Tudorică. Și la urma urmei, unde vezi tu catastrofa ? Ce dacă te-a înlocuit Dordea ? Să fie sănătos !... — Bine, dar laudele i se cuvin lui, nu mie, nene. E un dezastru, înțelegi ? Un dezastru !... — Ia ascultă, mă — ripostă nea Tudorică. Să știți și voi un lucru : ziarul se scrie cu sufletul, dar se tipărește cu bani. Nu e nici o nenorocire dacă l-am lăudat pe Dordea, fiindcă mi-a plătit omul... abonamentul. Și altădată, cînd vă mai îmbătați și-ncurcați rolurile, să mu anunțați și pe mina. E clar ? PAUL TOMESCD TIPURI SI TERTIPURI ■ n ..V.V.V.V, ț