Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 961-1038)
1971-04-01 / nr. 961
Fv LA C. A. P. CRISTURU SECUIESC. Insămbnlurile se apropie de sfîrşit La C.A.P. Cristuru Secuiesc, semănatul culturilor din prima epocă se apropie de sfîrşit şi se fac pregătiri pentru celelalte însămînţări de primăvară care vor începe imediat după terminarea acestora. Merită reţinută responsabilitatea cu care a fost pregătită această campanie: organizarea bună a muncii, ridicarea de la bazele de aprovizionare a întregii cantităţi de seminţe etc. Prezenţa noastră în cîmp, a cooperatorilor (peste 200 zilnic) şi mecanizatorilor (14 tractoare), grija manifestată pentru calitatea lucrărilor agricole, demonstrează cum nu se poate mai bine că aplicarea noului sistem de organizare şi retribuire a muncii cointeresează cooperatorii în obţinerea unor producţii mari pe fiecare parcelă de pămînt. Pînă în prezent la această cooperativă agricolă de producţie au fost terminate însămînţările pe cele 16 ha cu viitoarea recoltă de ovăz, 32 ha in pentru fuior, 31 ha legume timpurii, 5 ha morcovi, 10 ha pătrunjel, 16 ha ceapă, 10 ha sfeclă furajeră, aflînduse aproape de finalizare şi însămînţările la cartofii timpurii. Concomitent cu aceste lucrări s-au pregătit şi 215 ha care vor fi însămînţate în zilele următoare. Există certitudinea că muncind fără preget, cooperatorii din Cristuru Secuiesc, sub directa îndrumare a organizaţiei de partid din cooperativă vor reuşi să termine integral pînă sîmbătă, 3 aprilie, lucrările din prima epocă a campaniei agricole de primăvară, realizîndu-și în acest fel angajamentele luate. C. VIRGIL ■ I. Rampa automată de încărcat vagoane de la S.I.L. Gheorgheni. Anul IV, nr. 961 JOI 1 aprilie 1971 PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIT TV A 1 4 pagini 30 baniH AR G HIT ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Recent am participat la Conferinţa Uniunii Arhitecţilor din România, care a analizat aportul arhitecţilor şi proiectanţilor la realizarea planului cincinal 1966—1970, stabilind, totodată, direcţiile în care aceştia vor trebui să-şi intensifice eforturile pentru realizarea de construcţii utile şi estetice, care să corespundă nivelului actual de dezvoltare economică a ţării. Faptul că la lucrările conferinţei a participat tovarăşul Nicolae Ceauşescu dovedeşte importanţa pe care conducerea de partid şi de stat o acordă acestui domeniu de activitate. Desigur că la această reuniune au fost abordate multiple probleme, dar aş vrea să mă refer la cele care mi s-au părut deosebit de importante. S-a subliniat faptul că o serie de lucrări ale arhitecţilor noştri s-au înscris într-o linie arhitectonică modernă, dar, că s-a neglijat la multe construcţii specificul naţional, lipsindule de o serie de elemente valoroase care atestă dragostea pentru frumos a poporului nostru. Acest lucru nu înseamnă însă că modelele arhitectonice populare trebuiesc preluate în întregime, în forma lor brută, ci tot ceea ce este mai valoros din ele trebuie filtrat prin prisma cerinţelor arhitecturii moderne, creîndu-se astfel un stil specific ţării noastre. Referitor la problema construcţiilor industriale (care reprezintă 40 la sută din totalul investiţiilor industriale) s-a arătat că în ultima vreme au existat tendinţe de exagerare, de supradimensionare a spaţiilor şi de extravaganţă, ceea ce a dus la subordonarea necesităţilor tehnologice şi funcţionale unor considerente estetice contribuind la încărcarea nejustificată a preţului de cost. Dar nu trebuie căzut nici în extrema cealaltă, considerînd aceste construcţii doar ca un simplu înveliş al proceselor de producţie, ci, prin formele şi materialele adoptate, să se contribuie direct la optima desfăşurare a procesului tehnologic. în domeniul construcţiilor social-culturale s-a mers şi se mai merge şi în prezent pe linia construirii de cartiere sau de microraioane noi care să satisfacă din ce în ce mai bine nevoile crescînde ale oamenilor muncii. Din păcate însă dotarea acestora cu spaţii comerciale şi de deservire, cu locuri de recreare şi odihnă sau parcare — ca să nu mai vorbim de drumuri de acces — este necorespunzătoare. în acest sens Uniunea Arhitecţilor va trebui să consulte mai larg opinia publică prin diferite sondaje în rîndul tuturor categoriilor de oameni ai muncii. Referitor la construcţia de locuinţe este binevenită noua legislaţie în legătură cu diversificarea lor pe categorii de confort. Totuşi, simplificarea exagerată a spaţiilor şi a finisajelor va trebui evitată în acest sens, de curînd a fost sistată construcţia apartamentelor de categoria a IV-a. După cum se ştie încă la Conferinţa Naţională a P.C.R. s-a trasat ca sarcină Uniunii Arhitecţilor sistematizarea zonelor rurale, mergînduse pe ideea ca în fiecare judeţ, în jurul unor centre urbane să graviteze trei-patru comune ceea ce ar duce la estomparea diferenţei dintre sat şi oraş, reflectînd fidel noile condiţii de trai ale locuitorilor satelor noastre. S-a stabilit prin plan de stat că pînă în 1980 toate comunele ţării să aibă întocmite schiţele de sistematizare, la a căror realizare să se aibe în vedere ca fiecare comună să dispună de un centru cu dotări specific urbane (sediu politicoadministrativ, poştă, şcoală, cinematograf, spaţii comerciale, policlinică). Direcţia noastră a început să lucreze deja la întocmirea unor asemenea schiţe de sistematizare şi este planificat ca pînă la sfîrşitul anului să se execute 50 de astfel de schiţe. O problemă care ar trebui să preocupe mai mult şi pe arhitecţii judeţului nostru este cea a valorificării mai bune a potenţialului turistic şibalneoclimateric. Dar nu numai la noi în judeţ, ci şi în alte zone ale ţării (Maramureş, Delta Dunării etc.) Arh. AJTONYI LADISLAU, şef de secţie la Direcţia de sistematizare, arhitectură şi control (Continuare în pag. a 2_a) I N SA PROIECTAM construcţii utile şi estetice! In ziarul DE AZI: 90 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI O. GOGA păcăleli CEA DE A 2-A FAŢĂ A COMUNEI MARTINIŞ (Pagina a 3-a) Note externe: VINOVAT ŞI... ŢAP ISPĂŞITOR (Pagina a 4-a) (Pagina a 2-a) . Spaţiul comercial al magazinului de obiecte metalo-casnice, din Lunca de Jos, se va mări cu încă 30 metri pătraţi, în urma începerii lucrărilor de amenajare a unui nou raion de piese electrotehnice şi aparate electronice. Măsura înfiinţării acestui raion a fost luată în urma sugestiilor făcute de membrii cooperativei de consum din comună şi ca urmare a creşterii cerinţelor de aparate electrice, în urma electrificării localităţii. • Mii de 43 de elevi ai Liceului ,,Dr. Petru Groza* din Odorheiu Secuiesc vor pleca într-o excursie de două zile la Lireu Mureţ şi Cluj, cu care ocazie vor vizita monumente istorice, obiective economice şi social-culturale din cele doua mari centre urbane. Fabrica de tricotaje din Miercurea-Ciuc a expediat beneficiarilor interni un nou set de tricotaje P N.A, pentru informatori adulţi şi copii. Astfel la Piteşti au fost livrate 2.000 bucăţi, la Oradea 1.500, la Timişoara 2.000, la Iaşi 1.500, la Suceava 500 şi la Bucureşti 11.000 de pulovere pentru bărbaţi, femei şi copii, precum şi jachete pentru copii şi femei şi costumaşe pentru copii. • In localităţile Joseni şi Ciumanî s-a încheiat cursul apicultorilor de masă, cu care ocazie, celor peste 100 de apicultori amatori, le-au fost înmînate certificate de absolvire a cursului. I.J.I.L- „Partizanul“ Gheorgheni a livrat beneficiarilor externi 100 de paturi „Elegant“ din prima serie de mărfuri ce au fost comandate în cadrul unei expoziţii internaţionale, la care au fost expuse obiecte şi garnituri de mobilă realizate de colectivul acestei întreprinderi. • Filiala judeţeană a Asociaţiei crescătorilor de albine, a pus în vînzare, prin magazinele sale, 30 tone de apistin, 7.000 kg şerbet-pastă necesare hrănirii şi prevenirii îmbolnăvirilor familiilor de albine în această perioadă, precum şi 200 kg faguri artificiali în sul. l___ "T Kw WM^»I IUBII l'l crcaisa susis&s tszraxa El CEH PÄS1 r'-ÎSs SS9H WOW KSB MB W9K PBp JBBWi —P H WW BM atfa —B WBTOT »na» MW ammi ggşgg —BB BBS B8BB HfB 0093 WÎT0IH BWBM WHBEI «aggM 0B91JÍ A Două de la pe care mă vrea sunt aspectele C.P.L. Gălăuţaş articolul de faşă le pună în evidență: pe de o parte, modul în care sunt privite şi soluţionate propunerile de îmbunătăţire a procesului tehnologic făcute de salariaţi şi, pe de altă parte, stilul de muncă ce caracterizează pe unii membri ai conducerii complexului, în special pe cei din serviciul tehnic. Ne vom folosi die un exemplu ilustrativ pentru amîndouă aceste aspecte. Primeam la redacţie în cursul lunii decembrie a anului trecut o lungă scrisoare de la Iuliu Marcu, maistru la secţia lăzi a complexului, în care ne ruga să intervenim pentru reconsiderarea unei raţionalizări întreprinse de el la secţia unde lucrează, raţionalizare aplicată, dar sub un alt titlu şi sub alte auspicii decît cele cuvenite. Dar iată, textual, despre ce e vorba: „în cursul lunii mai 1970 am încercat să introduc o nouă metodă de lucru la secţia lăzi compartimentate. în acest sens am cerut conducerii (tovarăşului ing. Turea Iamandi, şeful secţiei lăzi, Mincsor Valentin, inginerul-şef şi Boac Virgil, director) să-mi aprobe introducerea unei maşini de capsat la secţia lăzi Apemin. După insistenţe, am primit aprobarea verbală şi astfel am schimbat complet fluxul tehnologic, lucrînd mai mult şi mai bine cu un număr mai mic de muncitori. La 27 mai, comisia pentru normarea muncii a stabilit şi o nouă normă, care a fost apoi îndeplinită şi depăşită lună de lună“. Acestea sunt faptele în primă instanţă. Văzînd că treaba merge bine, Iuliu Marcu şi-a întocmit un dosar cu documentaţia de raţionalizare pe care l-a depus (ce e drept, mai tîrziu decît prevede regulamentul) la comisia de inovaţii. Nu vrem să luăm în discuţie dacă exista sau nu dreptul ca Iuliu Marcu să fie autorizat sub toate aspectele ca autor al raţionalizării, ci doar modul cum intervenţiile sale au fost considerate de către conducerea C.P.L. şi a C.E.I.L. Miercurea-Ciuc. După două luni şi jumătate i s-a răspuns textual: „Secţia a fost dotată cu maşini de capsat în urma propunerilor din planul M.T.O., propunerea de inovaţie înregistrîndu-se cu 3 luni mai tîrziu în baza unui studiu încheiat în iulie 1970 şi înaintat Direcţiei tehnice din M.I.L. Propunerea dv. nu poate fi acceptată ca inovaţie, nefiind o idee proprie“. Orice om ar fi rămas perplex în faţa unui asemenea răspuns. Mai întîi pentru că nici vorbă să se fi propus în planul M.T.O. o astfel de iniţiativă, apoi pentru că nu se dumirea cum adică nu e o idee proprie din moment ce el a introdus-o şi, în sfîrşit, pentru că nu era de loc în clar cu acel studiu întocmit de serviciul tehnic. Marcu Iuliu s-a adresat atunci, concomitent, comisiei de judecată din cadrul întreprinderii, conducerii C.E.I.L. Miercurea-Ciuc şi ziarului. Comisia de judecată i-a răspuns după aproape două luni că... dosarul nu intră în competenţa ei (amarnică birocraţie!), conducerea C.E.I.L., cu toate insistenţele ulterioare ale lui Marcu, a făcut mile pînă astăzi. Redacţia a cerut explicaţii conducerii C.P.L., care răspunde: „Intr-adevăr, maşina de capsat a fost introdusă la sugestia şi propunerea tovarăşului Marcu Iuliu încă în cursul lunii mai 1970, obţinîndu-se apoi cu ea rezultate bune atît în direcţia folosirii timpului de lucru cît şi a sporirii productivităţii muncii. în acelaşi timp, în mod independenţi!) serviciul tehnic-concepţie-normare a înaintat la minister un studiu cu privire tot la această problema(...) Marcu Iuliu a depus documentaţia numai după 45 de zile de la trimiterea studiului respectiv la minister şi deci nu i se pot acorda drepturile de inovator (De această dată nu se vorbeşte nimic de planul M.T.O.). Care e adevărul? Vă lăsăm, stimaţi cititori, să-l extrageţi singuri din relatarea discuţiilor pe care le-am avut ulterior cu cei implicaţi în această chestiune. Ne-am adresat mai întîi tovarăşei Antal Doina, responsabila cu inovaţiile şi, în acelaşi timp, secretara comisiei de judecată, cu rugămintea de a ne explica de ce această tărăgănare ? — Am primit dosarul lui Marcu abia la 20 august şi apoi, din nou, la 20 noiembrie pentru comisia de judecată. — De ce i-aţi primit dosarul dacă aţi ştiut de studiul serviciului tehnic? — Eu mi-am făcut datoria; l-am înaintat la cabinetul tehnic care l-a respins. — De ce nu i-aţi explicat lui Marcu Iuliu cum stau lucrurile? — N-am ştiut pînă la 20 august că în secţie A. VASILE (Continuare în pag. a 2_a) Ci a descoperit serviciul tehnic America Aspect exterior la rafinăria Piteşti. Politica de industrializare a factor lcritor al dezvoltării economice ION CAMAŞOIU, cercetător ştiinţific Baza progresului întregii economii, a dezvoltării forţelor de producţie moderne este industria. Aceasta este condiţia primordială pentru consolidarea puterii populare, pentru ridicarea continuă a bunei stări materiale și culturale a oamenilor muncii. Pornind de la necesitatea obiectivă a creării unei baze tehnico-materiale înaintate, P.C.R. a pus în centrul întregii opere de construire a noii orînduiri, industrializarea socialistă. Politica economică a partidului nostru este fundamentată pe o concepţie unitară asupra rolului, formelor şi direcţiilor dezvoltării forţelor de producţie. Verificată şi îmbogăţită de-a lungul anilor, în strînsă concordanţă cu experienţa proprie, cît şi a celorlalte ţări socialiste, această concepţie are drept surse principale teoria marxist-leninistă despre legile generale ale dezvoltării societăţii şi ale construirii socialismului, ideile progresiste ale gîndirii economice româneşti referitoare la necesitatea industrializării României. P.C.R. încă de la făurirea lui a considerat că industrializarea ţării reprezintă factorul fundamental şi hotărîtor al progresului României. în această perspectivă largă, industrializarea socialistă promovată cu consecvenţă de partidul nostru, se prezintă ca o operă istorică vastă, de mare complexitate care a atras şi atrage după sine schimbări profunde în condiţiile de existenţă a poporului. Elaborînd politica de industrializare socialistă a ţării noastre, P.C.R. a pornit nu de la scheme abstracte, ci de la realităţile economiei româneşti, de la problemele concrete ale construirii socialismului în patria noastră. Fundamentînd în mod ştiinţific programul de industrializare, partidul a ţinut seama de nivelul şi structura forţelor de producţie preluate de la capitalism, de necesităţile interne pentru creşterea rapidă şi intensivă a economiei naţionale, de tendinţele progresului tehnic contemporan, în condiţiile istorice create după victoria insurecţiei armate din august 1944, P.C.R. a militat neabătut pentru ca industrializarea să devină linia dezvoltării economiei noastre naţionale. Condiţiile favorabile ale României au făcut posibilă şi necesară dezvoltarea multilaterală a industriei în aşa fel ca toate ramurile să coopereze în mod eficient în direcţia valorificării superioare a bogăţiilor naturale şi a celorlalte resurse economice. Organizarea raţională a producţiei pe teritoriul ţării, îmbunătăţirea permanentă a repartizării teritoriale a forţelor de producţie, ridicarea economică şi socialculturală a ţinuturilor mai puţin dezvoltate, au constituit una dintre principalele preocupări ale partidului şi statului nostru în perioada cincinalului 1966—1970. întregul complex de măsuri luate pe baza directivelor Congresului al IX-lea şi a Conferinţei Naţionale a P.C.R. au asigurat în perioada 1966—1970 ridicarea îrn ritm accentuat a nivelului de dezvoltare a tuturor judeţelor ţării şi în mod deosebit a celor relativ rămase în urmă. Au fost chemate astfel la viaţă nouă meleaguri altădată rămase în urmă, au fost asigurate condiţii pentru valorificarea superioară a resurselor umane din întreaga ţară. Toate acestea au făcut ca producţia industrială a României să crească un ritm rapid, atingînd în ultimii 11 ani un ritm mediu de 12,9 la sută şi în această perioadă ţara noastră s-a menţinut pe locul doi pe plan mondial în ceea ce priveşte acest ritm. Este de remarcat că în anul 1969 producţia industrială pe un locuitor a fost de peste trei ori mai mare decît în 1958, ţara noastră depăşind la acest indicator pe unele ţări dezvoltate ca Italia, Franţa, Japonia etc. Atenţia deosebită acordată industrializării, repartizării raţionale a noilor unităţi industriale pe teritoriul ţării, a făcut ca rolul industriei să crească considerabil în fiecare judeţ. Astfel, la sfîrşitul anului 1970 numărul judeţelor care realizează o producţie globală industrială anuală de peste 4 miliarde de lei, a crescut la 22 faţă de 12, cît era în 1965. De asemenea, a crescut numărul judeţelor ce realizează între 10.000—15.000 lei pe locuitor, de la 5 la 9, a celor între 15.000—20.000 de la 3 la 7 judeţe, concomitent cu scăderea judeţelor ce realizează o producţie pe locuitor (Continuare în pag. a 29 a)