Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1584-1661)
1973-04-01 / nr. 1584
St*- xm-aţr'tovarăşi, Să. -*-fcătorim astăzi hplinirsa a 80 «de ani de la făiţi-ea partidului politic al clas noaste mun «-ăloare — Partidul Socia- Derr». ocrat al Muncitorir dn Eorr* aria — care a (Qitituit ui mort-»ent ele cea mai mte însemnătate* pentru dezvol 'ea miŞ' cării «evolutionare n ţari noastră, pentru evoluţ naţiunii noastre pentru afirma a indepeneentă -i ttrimăniei!universarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mişcăi noastre murexcitoreşti, a tradiţiei revoluţionare, democratice ale pot dragi tovarăşi, Istoria mişcării muncitoreşti din România este stins legată de dezvoltarea genetei economico—socială a societfii noastre, de progresul forţelor de producţie şi a e schimbării petrecute în relaţiile de produce ale ţării. Se cunoaşte că, în comparaţie cu alte ţări din centru Şi apusul Europei, dezvoltarea economiei a ţărilor române a fost mult timp frîru-âtâ de o sene de factori istorici obiectivi. Feuddismul s-a menţinut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieţei interne, apariţia relaţiilor de producţie capitaliste. Totodată, o influenţie profund negativă asupra evoluţiei, economico-sociale a ţării a a stat-o dominaţia străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român şi, care, a secătuit avuţia naţională, a produs grele suferinţe maselor largi mi-nocitoare, a impudicat dezvoltarea forţelor de producţie, mersul în sine pe cafea progresaporului român, ale forţelor progresiste, patriotice ale comuniştilor , de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obţinute pe calea revoluţiei proletare şi a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiţi-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregului popor, precum şi vechilor militanţi comunişti, socialişti, relui social şi economic. Abia către sfîrşitul secolului al XVIII-lea Şinceputul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activităţii manufacturiere ş a industriei, relaţii de producţe de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocu şi în a doua jumătate a sediului al XIX-lea determinînd şi, totodată, dezvoltîndu-se, sub biplusul unor mari mişcări social cum au fost revoluţi din 1821, revoluţia burghezo-democratică de la 1848 —1849 Unirea Principatelor Române, în 1859, proclamarea independenței de stat a României în 1877. Au avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă industria metalurgică și industrii prelucrătoare. O trăătură caracteristică a dezvoltăii economiei Ţărilor Române şi în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin,are acaparează ramuri principale ale industriei naţionale. Penetţia capitalului străin — îndeosebi german, francez, voluţionari şi democraţi cele mai calde felicitări, precum şi urarea de a ţine mereu sus steagul socialismului şi comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înfiinţarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupeţind nimic, nici chiar viaţa, s-au ridicat împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, pentru progresul naţiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente şi înfloritoare, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creşterea datoriei statului faţă de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale ţării trusturilor imperialiste. La sfîrşitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care îşi desfăşurau activitatea în Muntenia şi Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliştii străini. O situaţie asemănătoare exista şi în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcţiilor de maşini, chimică, textilă, de celuloză şi hîrtie, capitalul autohton investit în societăţile industriale pe acţiuni avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetraţiei capitalului străin, ale exploatării bogăţiilor ţării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea independenţei de stat în 1877, Ţările Româneşti plăteau încă bir — în bani şi în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forţelor de producţie, in relaţiile de producţie — şi care demonstrează că la sfîrşitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forţe sociale şi politice ale societăţii româneşti. Moşierimea, care continua să aibă o poziţie economică şi politică puternică, era clasa cea mai reacţionară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic Clasa cea mai numeroasă a societăţii era ţărănimea, crîncen exploatată de moşieri şi arendaşi, profund interesată în lichidarea proprietăţii feudale, în realizarea reformei agrare şi a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forţă progresistă a ţării. Paralel cu dezvoltarea industriei creştea tot mai mult rolul social şi politic al burgheziei, care acţiona pentru desfăşurarea largă a activităţilor economice, comerciale şi implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerinţelor obiective ale dezvoltării societăţii noastre Specificul desfăşurării revoluţiei burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moşierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii demijloc — mici meseriaşi şi negustori — precum şi pătura intelectuală, interesată in dezvoltarea democratică a ţării Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluţia societăţii româneşti în această perioadă este dezvoltarea şi intrarea fermă în arena vieţii politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forţa cea mai înaintată a ţării Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluţionare ale maselor populare, exponentul aspiraţiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unităţii naţionale, cucerirea independenţei de stat, spre o viaţă liberă şi demnă. (Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliştii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care acţionau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forţă de muncă ieftină şi de piaţă de desfacere a produselor lor, accentuează contradicţiile de clasă din sinul societăţii româneşti de atunci, impulsionează mişcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico-sociale a ţării, al schimbărilor care au loc în raportul de forţe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa şi a maselor muncitoare de exploatare şi asuprire, căpătând totodată, şi un caracter naţional, patriotic, prin aceea că ţintea la apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acţiuni revoluţionare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut , greve şi demonstraţii care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice au fost iniţiate de clasa muncitoare, de militanţii socialişti pentru obţierea dreptului de vot universal şi a altor libertăţi democratice indispensabile desfăşurării luptei de clasă împotriva burgheziei şi moşierii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în ţărănime — clasa care a dus secole de-a rindul lupta pentru păstrarea fiinţei noastre naţionale, pentru neatîrnarea ţării— şi care, în noile condiţii, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forţă revoluţionară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale ţărăneşti de la 1888, care au provocat panică în rândurile stăpînitorilor vremii, şi intervenţia sîngeroasă a forţelor represive. Aceste răscoale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă şi fraternitate între ţărănime şi mişcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaţilor, a victimelor opresiunii burghezo-moşiereşti. In această perioadă. In Ţările Româneşti se afirma o puternică pleiadă de intelectuali progresişti animaţi de ideile înaintate ale timpului şi care îşi consacră cu abnegaţie energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate şi neetarpare a patriei, cuceririi unor largi drepturi şi libertăţi democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esenţială a mişcării muncitoreşti din ţara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenţei lui, proletariatul şi-a pus problema organizării ca clasă, înţelegând că aceasta este o condiţie hotărâtoare pentru desfăşurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor exploatatoare, pentru realizarea ţelurilor sale revoluţionare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut şi s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sunt asociaţiile profesionale de întrajutorare , organizaţii ce-şi propuneau la început revendicări cu caracter economic şi care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizaţii se consolidează şi se înmulţesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înfiinţarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociaţiei generale a tuturor lucrătorilor din România care-şi propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din întreaga ţară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară naţională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea şi intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut şi au început să se propage tot mai larg în ţara noastră ideile socialiste. Dealtfel, Încă socialismul utopic pătrunsese în Ţările Române, cîştigînd adepţi în rindul unor intelectuali preocupaţi de găsirea unor căi noi de dezvoltare a societăţii, şi care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat in 1835 din iniţiativa lui Teodor Diamant. Revoluţia burghezo-dermocratică de la 1848, contactele stabilite cu mişcarea revoluţionară din Occident au înlesnit de timpuriu cunoaşterea programului Internaţionalei întemeiate de Marx şi Engels care a avut o puternică influenţă asupra dezvoltării luptei revoluţionare din România. In 1869, la Timişoara, ia fiinţă o secţie a Internaţionalei muncitoreşti, care înscrie intre preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la Bucureşti, Iaşi şi în alte oraşe, la începutul deceniului al VIII- lea al veacului trecut, au desfăşurat o largă activitate propagandistică, editând o seamă de publicaţii ca : „Socialismul“, „Contemporanul“, „Dacia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“ şi altele, prin intermediul cărora socialismul ştiinţific este larg răspindit în rindul proletariatului, al maselor muncitoare, precum şi al unor cercuri de Intelectuali progresişti. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului ştiinţific, Marx şi Engels, au pătruns în România in mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea socialismului, de la utopie la ştiinţă“, „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“, „Manifestul Comunist“, „Capitalul“, şi altele, la puţin timp după apariţia lor. In felul acesta, militanţii socialişti, partea înaintată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului ştiinţific. In cadrul procesului de unire a mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare, încă Continuare fotagm 2*1 Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUȘESCU adunarea festivă consacrată împlinirii a 80 de ani la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România Inceputirile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă Mm LUCRĂRILE AGRICOLE DE PRIMĂVARĂ IAU AVÎNT semnalam la începusăptăminii faptul tucurător că statorlirea zilelor călduise de primăvară pe sleagurile harghitei_adeterminat pe operatorii1 şi decalatorii unităţilor altole cooperatiste state in zonele mai calate judeţului, Orheiu Secuiesc şi Nisturu Secuiesc, să înroleze, fără întinare, în bătălia recol- I viitoare. Principale preocupări Inscribe agenda de lucru gospodarilor! translitui şi imprâştierea grâşămintelor rapide, arăturile de priăvară, pregătirea pailui germinativ, înfminţarea culturilor , primăvară din prima epocă, precum şi ntreţinerea corespunitoare a culturilor de samnă, acum, la sfirşui săptăminii peeaîncheiem, vădesc hărniciei, spiritului gospodărsc şi ale responsabilitţii sporite în muma pentru îndeplinire sarcinilor ce revin ec operatorilor şi mecanizatorilor, tuturor lucrătorilor din agricultură în acest an hotărîtor pentru realiza-,rea cincinalului înainte de termen. Astfel, după cum rezultă dintr-un succint bilanţ întocmit de Direcţia generală agricolă judeţeană, pînă în momentul de faţă mecanizatorii noştri au efectuat alături de primăvară pe o suprafaţă de peste 6.200 hectare, ceea ce reprezintă peste 30 la sută din suprafaţă totală rămasă nearată în toamna anului trecut, datorită precipitaţiilor abundente şi frecvente. De asemenea, putem afirma, fără să greşim, că demarajul a fost promiţător şi în ceea ce priveşte însămînţările de primăvară. Respectîndu-se ordinea urgenţelor, în cooperativele agricole de producţie din împrejurimile Cristurului Secuiesc şi Odorheiului Secuiesc au fost însămînţate 207 hectare, din care 65 cu orzoaică, 35 cu sfeclă de zahăr, 18 ha cu grîu de primăvară, 7 ha cu cartofi timpurii, restul suprafeţelor fiind însămînţate cu culturi legumicole şi furajere. Rezultate demne de consemnat au fost obţinute de către unităţile agricole cooperatiste in: Cristuru Secuiesc, Ivrămeşti, Secuieni, Snpaul, Odorheiu Sediesc, Brădeşti, Felicoi şi Zetea, unde nunii în decursul a cîteiva zile prielnice patru munca cîmpului au fost insămîntate I. D. KISS (Cutinuire în pag a ta) PROLETARI DIN TOATE TARILEM ONITI-VA Am . VI, nr. 158« DUMINICA "1 aprilie 1973 ^gini 30 banHARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEJEAN HARGHITA AL P. C. R. " ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEJEAN „DE A LUNGUL UNEI GLORIOASE ISTORII DE 80 DE ANI, PARTIDUL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA A DEMONSTRAT CA NU CUNOAŞTE CEL MAI ÎNALT DECIT APARAREA ŞI REALIZAREA INTERESELOR CELOR CE MUNCESC, ÎMPLINIREA CELOR MAI ARZĂTOARE ASPI RAŢII DE LIBERTATE ŞI PROGRES ALE NAŢIUNII NOASTRE, A IDEALURILOR DE BUNASTARE ȘI FERICIRE ALE ÎNTREGULUI POPOR". Conferinţa Uniunii judeţene Harghita a cooperativelor de consum Ieri a avut loc, în sala mare a Casei de cultură din Miercurea-Ciuc, conferinţa Uniunii judeţene a cooperativelor de consum. Au luat parte delegaţi ai cooperativelor de consum, reprezentanţi ai întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de masă, activişti de partid şi de stat, invitaţi. La lucrările conferinţei au fost prezenţi tovarăşii Ludovic Fazekas, prim-secretar al Comitetului judeţean Harghita al P.C.R., preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean. Dumitru Bejan, preşedintele CENTROCOOP precum şi membri ai Biroului Comitetului judeţean Harghita al P.C.R. şi ai Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean. In deschiderea conferinţei s-a păstrat un moment de reculegere în amintirea fostului preşedinte al Uniunii judeţene a cooperativelor de consum, Mezei Iuliu, decedat de curînd. Primul punct al ordinii de l-a constituit raportul consiliului de conducere al U.J.C.C., prezentat de tovarăşul Gavril Suciu, vicepreşedinte al U.J.C.C., cu privire la activitatea desfăşurată în perioada martie 1970 — martie 1973, după care a fost prezentat planul de măsuri pe 1973. A avut loc apoi, repartizarea veniturilor anului 1972 şi adoptarea planului de venituri şi investiţii pentru 1973, după care şi-a prezentat raportul comisia de cenzori. In cadrul discuţiilor vorbitorii au analizat amănunţit activitatea unor cooperative, rezultatele obţinute, lipsurile, şi au făcut propuneri pentru continua îmbunătăţire a muncii lor. Ei au subliniat hotărîrea lucrătorilor cooperativelor de consum de a realiza, înainte de termen, sarcinile ce le revin în acest cincinal. La lucrările conferinţei a luat avîntul tovarăşul Ludovic Fazekas, care, apreciind activitatea cooperativelor de consum, a subliniat totodată, că datoria cooperativelor este de a urmări satisface cerinţele de bază ale aprovizionării locuitorilor din mediul rural cu mărfuri de bună calitate, de a lărgi şi diversifica reţeaua prestărilor de servicii către populaţie. Cooperatiele vor trebui să-şi îndrepte atenţia spre activitatea de achiziţii, sprijinind astfel cultivarea diferitelor plante — industriale şi medicinale — să facă totul pentru realizarea şi depăşirea planului de export. In cadrul celui de-al doilea punct al ordinii de zi a fost ales consiliul de conducere al U.J.C.C. şi comisia de cenzori. Consiliul de conducere al Uniunii judeţene a cooperativelor de consum în prima sa plenară a ales comitetul executiv, care l-a desemnat ca preşedinte pe tovarăşul Székely Gáspár, iar ca vicepreşedinte pe tovarăşul Gavril Suciu. Cuvîntul de încheiere a fost rostit de tovarăşul Dumitru Bejan, după care conferinţa a adoptat hotărîri pentru continua îmbunătăţire a activităţii. Conferinţa a adresat o telegramă C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, in care a fost exprimată hotărîrea fermă a tuturor lucrătorilor din cooperaţia de consum, de a asigura satisfacerea mai deplină e cerinţelor populaţiei, de a traduce astfel în viață angajamentul asumat privind realizarea înainte de termen a cincinalului. Plenara Comitetului judeţean Harghita al U.T.C. Ieri, 31 martie, a avut loc plenara Comitetului judeţean U.T.C. La lucrările plenarei au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului judeţean U.T.C., membrii comisiei de revizie, secretari ai organizaţiilor de bază din întreprinderi şi instituţii, secretari ai comitetelor comunale U.T.C., precum şi alţi invitaţi. Au fost prezenţi tovarăşii Szekeres Alexandru, secretar al Comtetului judeţean al P.C.R. şi Török Ferenc, şef de secţie la C.C. al U.T.C. Plenara a analizat temeinic, in spiritul documentelor de partid activitatea politico-ideologică şi cultural-educativă, desfăşurată de către Comitetul judeţean U.T.C. in rândurile tineretului. Participanţii au subliniat rezultatele obţinute in acest domeniu, au criticat lipsurile existente şi au făcut numeroase propuneri în vederea îmbunătăţirii în vitor a muncii. în final, plenara a adoptat un plan de măsuri şi a constituit consiliile şi comisiile ce îşi vor desfăşura activitatea în cadrul Comitetului judeţean U.T.C. Acţiuni de muncă patriotică 9 Sîmbătă şi duminică, circa 2.000 de elevi din şcolile municipiului Odorheiu Secuiesc participă la o amplă acţiune de muncă patriotică pentru înfrumuseţarea localităţii,la amenajarea bazelor sportive, la întreţinerea spaţiilor verzi etc.