Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1584-1661)

1973-04-01 / nr. 1584

St*- xm­-aţr'tovarăşi, Să. -*-fc­ătorim astăzi hplinirsa a 80 «de ani de la făiţi-ea par­­tidulu­i politic al clas noaste mun «-­ăloare — Partidul Socia- Derr». oc­rat al Muncitorir dn Eorr* aria — care a (Qitituit ui mort-»ent ele cea mai mte însem­­năta­­te* pentru dezvol 'ea miŞ' cării «evolutionare n ţari noas­tră, pentru evoluţ naţiunii noastre pentru afirma­ a inde­­pene­entă -i ttrimăniei!universa­­rea acestui eveniment memora­­bil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mişcăi noastre murexcitoreşti, a tradiţiei revo­luţi­on­are, democratice ale po­t d­r­agi tovarăşi, Istoria mişcării muncitoreşti din România este stins legată de dezvoltarea genet­ei econo­mico—socială a societfii­ noastre, de progresul forţelor de produc­ţie şi a e schimbării petrecute în relaţiile de produce ale ţă­rii. Se cunoaşte că, în comparaţie cu alte ţări din centru­ Şi apusul Europei, dezvoltarea economiei a ţărilor române a fost mult timp frîru-âtâ de o sene de factori is­torici obiectivi. Feuddismul s-a menţinut o perioadă mai înde­lungată la noi, împiedicînd lăr­girea pieţei interne, apariţia re­laţiilor de producţie capitaliste. Totodată, o influenţi­e profund negativă asupra evoluţiei­, econo­­mico-sociale a ţării a a stat-o do­minaţia străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român şi, care, a secă­tuit avuţia naţională, a produs grele suferinţe maselor largi mi-n­ocitoare, a impu­dicat dez­voltarea forţelor de producţie, mersul în sine pe cafea progresa­porului român, ale forţe­lor progresiste, patriotice ale comuniştilor , de ca­re sunt legate indisolubil toa­te marile transformări petrecute în societatea românească mo­dernă, toate victoriile obţinute pe calea revoluţiei proletare şi a edificării cu succes a noii o­­rînduiri sociale — orînduirea so­cialistă (Aplauze puternice, pre­lungite). Ingăduiţi-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tutu­ror oamenilor muncii, fără deo­sebire de naţionalitate, întregu­lui popor, precum şi vechilor militanţi comunişti, socialişti, re­lui social şi economic. Abia că­tre sfîrşitul secolului al XVIII-lea Şi­nceputul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dez­voltarea activităţii manufacturie­re ş a industriei, relaţii de pro­­ducţe de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocu­ şi în a doua jumătate a sediului al XIX-lea determi­­nînd şi, totodată, dezvoltîndu-se, sub biplusul unor mari mişcări social cum au fost re­voluţi din 1821, revoluţia burghezo-democratică de la 1848 —1849 Unirea Principatelor Ro­mâne, în 1859, proclamarea inde­pendenței de stat a României în 1877. Au avînt în această pe­rioadă îndeosebi industria ex­tractivă industria metalurgică și industrii prelucrătoare. O trăătură caracteristică a dezvoltăii economiei Ţărilor Române şi în cea de-a doua parte a secolului trecut este pă­trunderea rapidă a capitalului străin,­are acaparează ramuri principale ale industriei naţiona­le. Penet­ţia capitalului străin — îndeosebi german, francez, voluţionari şi democraţi cele mai calde felicitări, precum şi urarea de a ţine mereu sus steagul socialismului şi comu­nismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înfiinţarea partidului politic de luptă al­ clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupeţind nimic, nici chiar viaţa, s-au ridicat împotriva ex­ploatării şi asupririi, pentru li­bertate şi dreptate socială, pen­tru progresul naţiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de as­tăzi a patriei socialiste, indepen­dente şi înfloritoare, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creşterea datoriei statului faţă de marile bănci din Apus, de concesionarea re­­surselor naturale ale ţării trus­turilor imperialiste. La sfîrşitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care îşi desfăşurau activitatea în Muntenia şi Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliştii străini. O situaţie a­­semănătoare exista şi în Tran­silvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcţiilor de maşini, chimică, textilă, de celuloză şi hîrtie, ca­pitalul autohton investit în so­cietăţile industriale pe acţiuni a­­vînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetraţiei capi­talului străin, ale exploatării bogăţiilor ţării de către trustu­rile occidentale au fost amplifi­cate de faptul că în acea pe­rioadă, pînă la cucerirea inde­pendenţei de stat în 1877, Ţările Româneşti plăteau încă bir — în bani şi în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea for­ţelor de producţie, in relaţiile de producţie — şi care demonstrea­ză că la sfîrşitul secolului al XIX-lea România se afla în pri­ma fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări impor­tante în structura de clasă, în raportul de forţe sociale şi po­litice ale societăţii româneşti. Moşierimea, care continua să ai­bă o poziţie economică şi poli­tică puternică, era clasa cea mai reacţionară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter pro­gresist, democratic Clasa cea mai numeroasă a societăţii era ţărănimea, crîncen exploatată de moşieri şi arendaşi, profund in­teresată în lichidarea proprietă­ţii feudale, în realizarea refor­mei agrare şi a altor schimbări cu caracter democratic, care re­prezenta o puternică forţă pro­gresistă a ţării. Paralel cu dez­voltarea industriei creştea tot mai mult rolul social şi politic al burgheziei, care acţiona pen­tru desfăşurarea largă a activi­tăţilor economice, comerciale şi implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau ce­rinţelor obiective ale dezvoltării societăţii noastre Specificul des­făşurării revoluţiei burghezo-de­­mocratice făcea totodată ca bur­ghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifi­ce exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moşierimea. So­cietatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de­­mij­loc — mici meseriaşi şi negus­tori — precum şi pătura inte­lectuală, interesată in dezvolta­rea democratică a ţării Unul din procesele sociale ce­le mai importante care marchea­ză evoluţia societăţii româneşti în această perioadă este dezvol­tarea şi intrarea fermă în are­na vieţii politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forţa cea mai înaintată a ţării Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluţionare ale maselor popu­lare, exponentul aspiraţiilor vi­tale ale întregului popor munci­tor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unităţii naţionale, cucerirea independenţei de stat, spre o viaţă liberă şi demnă. (Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a munci­torilor de către capitaliştii au­tohtoni, agravată de jaful trus­turilor străine care acţionau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forţă de muncă ieftină şi de piaţă de desfacere a produselor lor, accentuează contradicţiile de clasă din sinul societăţii ro­mâneşti de atunci, impulsio­nează mişcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico-sociale a ţării, al schimbărilor care au loc în ra­portul de forţe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa şi a ma­selor muncitoare de exploatare şi asuprire, căpătând totodată, şi un caracter naţional, patrio­tic, prin aceea că ţintea la apă­rarea independenţei şi suverani­­tăţi­i ţării, la salvgardarea drep­tului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătă­tor. Sunt cunoscute puternicele acţiuni revoluţionare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut , greve şi demonstraţii care aveau drept scop cucerirea unor drep­turi economice, satisfacerea re­vendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de orga­nizare. Importante campanii po­litice au fost iniţiate de clasa muncitoare, de militanţii socia­lişti pentru obţ­ierea dreptului de vot universal şi a altor li­bertăţi democratice indispensa­bile desfăşurării luptei de clasă împotriva burgheziei şi moşie­­r­­ii. Muncitorimea a găsit de la în­ceput un aliat puternic în ţără­nime — clasa care a dus secole de-a rindul lupta pentru păstra­rea fiinţei noastre naţionale, pentru neatîrnarea ţării— şi ca­re, în noile condiţii, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forţă revoluţio­nară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale ţărăneşti de la 1888, care au provocat panică în rândurile stăpînitorilor vre­mii, şi intervenţia sîngeroasă a forţelor represive. Aceste răs­coale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă şi fraternitate între ţărănime şi mişcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răscula­ţilor, a victimelor opresiunii­ burghezo-moşiereşti. In această perioadă. In Ţările Româneşti se afirma o puterni­că pleiadă de intelectuali pro­gresişti animaţi de ideile înain­tate ale timpului şi care îşi consacră cu abnegaţie energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, în­făptuirii idealurilor de progres social, libertate şi neetarpare a patriei, cuceririi unor largi drep­turi şi libertăţi democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esenţială a mişcării muncitoreşti din ţara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenţei lui, proletariatul şi-a pus problema organizării ca clasă, înţelegând că aceasta este o condiţie hotărâtoare pentru desfăşurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor ex­ploatatoare, pentru realizarea ţe­lurilor sale revoluţionare, pentru eliberarea socială a tuturor ce­lor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut şi s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sunt asociaţiile profesionale de întrajutorare , organizaţii ce-şi propuneau la început re­vendicări cu caracter economic şi care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de cla­să. Aceste organizaţii se consoli­dează şi se înmulţesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvol­tarea procesului de organizare a proletariatului este înfiinţarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociaţiei generale a tuturor lucrătorilor din România care-şi propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea muncitori­lor din întreaga ţară. Acest e­­veniment marchează începutul organizării de clasă pe scară na­ţională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea şi inten­sificarea organizării clasei mun­citoare au apărut şi au început să se propage tot mai larg în ţara noastră ideile socialiste. Dealtfel, Încă socialismul utopic pătrunsese în Ţările Române, cîştigînd adepţi în rindul unor intelectuali preocupaţi de găsirea unor căi noi de dezvoltare a so­cietăţii, şi care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scă­­ieni — Prahova, creat in 1835 din iniţiativa lui Teodor Dia­mant. Revoluţia burghezo-dermocrati­­că de la 1848, contactele stabili­te cu mişcarea revoluţionară din Occident au înlesnit de timpu­riu cunoaşterea programului In­ternaţionalei întemeiate de Marx şi Engels care a avut o puterni­că influenţă asupra dezvoltării luptei revoluţionare din Româ­nia. In 1869, la Timişoara, ia fiinţă o secţie a Internaţionalei muncitoreşti, care înscrie intre preocupările sale de bază răs­­pîndirea ideilor marxiste. Cercu­rile socialiste constituite apoi la Bucureşti, Iaşi şi în alte oraşe, la începutul deceniului al VIII- lea al veacului trecut, au desfă­şurat o largă activitate propa­gandistică, editând o seamă de publicaţii ca : „Socialismul“, „Contemporanul“, „Dacia viitoa­re“, „Emanciparea“, „Revista so­cială“, „Drepturile omului“ şi altele, prin intermediul cărora socialismul ştiinţific este larg răspindit în rindul proletariatu­lui, al maselor muncitoare, pre­cum şi al unor cercuri de In­telectuali progresişti. Ideile de bază ale întemeieto­rilor socialismului ştiinţific, Marx şi Engels, au pătruns în România in mod nemijlocit, prin publicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea so­cialismului, de la utopie la şti­inţă“, „Originea familiei, a pro­prietăţii private şi a statului“, „Manifestul Comunist“, „Capita­lul“, şi altele, la puţin timp du­pă apariţia lor. In felul acesta, militanţii socialişti, partea îna­intată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului şti­inţific. In cadrul procesului de unire a mişcării muncitoreşti cu socia­lismul ştiinţific s-a pus la ordi­nea zilei, cu tot mai multă acui­tate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare, încă­ ­Continuare fo­tag­m 2­*1 Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUȘESCU adunarea festivă consacrată împlinirii a 80 de ani la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România I­nceputirile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă Mm LUCRĂRILE AGRICOLE DE PRIMĂVARĂ IAU AVÎNT semnalam la începu­­săptăminii faptul t­ucurător că stator­­lirea zilelor căldu­­ise de primăvară pe sleagurile harghit­e­­i_a­­determinat pe operatorii1 şi deca­­latorii unităţilor a­­ltole cooperatiste st­­ate in zonele mai cal­ate judeţului, O­­­rheiu Secuiesc şi Nisturu Secuiesc, să înroleze, fără întin­are, în bătălia recol- I viitoare. Principa­le preocupări Inscri­be agenda de lucru gospodarilor! t­rans­­litui şi imprâştierea grâşămintelor rapi­de, arăturile de pri­­ăvară, pregătirea pa­­ilui germinativ, în­­fminţarea culturilor , primăvară din pri­ma epocă, precum şi ntreţinerea corespun­­itoare a culturilor de samnă, acum, la sfir­­şu­i săptăminii peea­­încheiem, vădesc hărniciei, spiritului gospodărsc şi ale responsabilit­­ţii sporite în muma pentru îndeplinire sarcinilor ce revin ec operatorilor şi meca­nizatorilor, tuturor lu­­crătorilor din agricul­tură în acest an hotă­­rîtor pentru realiza-,­rea cincinalului înain­te de termen. Astfel, după cum rezultă din­­tr-un succint bilanţ întocmit de Direcţia generală agricolă ju­deţeană, pînă în mo­mentul de faţă meca­nizatorii noştri au e­­fectuat alături de primăvară pe o supra­faţă de peste 6.200 hectare, ceea ce repre­zintă peste 30 la sută din suprafaţă totală ră­masă nearată în toam­na anului trecut, da­torită precipitaţiilor a­­bundente şi frecvente. De asemenea, putem afirma, fără să greşim, că demarajul a fost promiţător şi în ceea ce priveşte însămînţă­rile de primăvară. Res­­pectîndu-se ordinea urgenţelor, în coope­rativele agricole de producţie din împreju­rimile Cristurului Se­cuiesc şi Odorheiului Secuiesc au fost însă­­mînţate 207 hectare, din care 65 cu orzoaică, 35 cu sfeclă de zahăr, 18 ha cu grîu de primă­vară, 7 ha cu cartofi timpurii, restul supra­feţelor fiind însămîn­­ţate cu culturi legumi­cole şi furajere. Rezul­tate demne de con­semnat au fost obţinu­te de către unităţile agricole cooperatiste in: Cristuru Secuiesc, Ivrămeşti, Secuieni, Snpaul, Odorheiu Se­­diesc, Brădeşti, Feli­­coi şi Zetea, unde nu­nii în decursul a cî­­teiva zile prielnice patru munca cîmpu­­lui au fost insămîntate I. D. KISS (Cutinuire în pag a t­a) PROLETARI DIN TOATE TARILEM ONITI-VA­­ Am .­ VI, nr. 158« DUMINICA "1 aprilie 1973 ^gini 30 banHARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEJEAN HARGHITA AL P. C. R. " ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEJEAN „DE A LUNGUL UNEI GLORIOASE ISTORII DE 80 DE ANI, PARTIDUL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA A DEMONSTRAT CA NU CUNOAŞTE CEL MAI ÎNALT DECIT APARAREA ŞI REALIZAREA INTERESELOR­ CELOR CE MUNCESC, ÎMPLINIREA CELOR MAI ARZĂTOARE ASPI­­ RAŢII DE LIBERTATE ŞI PROGRES ALE NAŢIUNII NOAS­TRE, A IDEALURILOR DE BUNASTARE ȘI FERICIRE ALE ÎNTREGULUI POPOR". Conferinţa Uniunii judeţene Harghita a cooperativelor de consum Ieri a avut loc, în sala mare a Casei de cultură din Miercu­­rea-Ciuc, conferinţa Uniunii ju­deţene a cooperativelor de con­sum. Au luat parte delegaţi ai cooperativelor de consum, repre­zentanţi ai întreprinderilor, in­stituţiilor, organizaţiilor de ma­să, activişti de partid şi de stat, invitaţi. La lucrările conferin­ţei au fost prezenţi tovarăşii Ludovic Fazekas, prim-secretar al Comitetului judeţean Harghi­ta al P.C.R., preşedintele Comi­tetului executiv al Consiliului popular judeţean. Dumitru Be­jan, preşedintele CENTROCOOP precum şi membri ai Biroului Comitetului judeţean Harghita al P.C.R. şi ai Comitetului execu­tiv al Consiliului popular ju­deţean. In deschiderea conferinţei s-a păstrat un moment de reculege­re în amintirea fostului pre­şedinte al Uniunii judeţene a cooperativelor de consum, Mezei Iuliu, decedat de curînd. Primul punct al ordinii de l-a constituit raportul consiliului de conducere al U.J.C.C., pre­zentat de tovarăşul Gavril Su­­ciu, vicepreşedinte al U.J.C.C., cu privire la activitatea desfă­şurată în perioada martie 1970 — martie 1973, după care a fost prezentat planul de măsuri pe 1973. A avut loc apoi, reparti­zarea veniturilor anului 1972 şi adoptarea planului de venituri şi investiţii pentru 1973, după care şi-a prezentat raportul co­misia de cenzori. In cadrul discuţiilor vorbitorii au analizat amănunţit activita­tea unor cooperative, rezultatele obţinute, lipsurile, şi au făcut propuneri pentru continua îmbu­nătăţire a muncii lor. Ei au subliniat hotărîrea lucrătorilor cooperativelor de consum de a realiza, înainte de termen, sar­cinile ce le revin în acest cin­cinal. La lucrările conferinţei a luat avîntul tovarăşul Ludovic Fa­zekas, care, apreciind activitatea cooperativelor de consum, a subliniat totodată, că datoria cooperativelor este de a urmări­­ satisface cerinţele de bază ale aprovizionării locuitorilor din mediul rural cu mărfuri de bu­nă calitate, de a lărgi şi diversi­fica reţeaua prestărilor de ser­vicii către populaţie. Cooperat­iele vor trebui să-şi îndrepte atenţia spre activitatea de achi­ziţii, sprijinind astfel cultivarea diferitelor plante — industriale şi medicinale — să facă totul pentru realizarea şi depăşirea planului de export. In cadrul celui de-al doilea punct al ordinii de zi a fost ales consiliul de conducere al U.J.C.C. şi comisia de cenzori. Consiliul de conducere al Uniu­nii judeţene a cooperativelor de consum în prima sa plenară a ales comitetul executiv, care l-a desemnat ca preşedinte pe to­varăşul Székely Gáspár, iar ca vicepreşedinte pe tovarăşul Ga­vril Suciu. Cuvîntul de încheiere a fost rostit de tovarăşul Dumitru Be­­jan, după care conferinţa a a­­doptat hotărîri pentru continua îmbunătăţire a activităţii. Conferinţa a adresat o tele­gramă C.C. al P.C.R., tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, in care a fost exprimată hotărîrea fer­mă a tuturor lucrătorilor din cooperaţia de consum, de a asi­gura satisfacerea mai deplină e cerinţelor populaţiei, de a tradu­ce astfel în viață angajamentul asumat privind realizarea înain­te de termen a cincinalului. Plenara Comitetului judeţean Harghita al U.T.C. Ieri, 31 martie, a a­­vut loc plenara Comite­tului judeţean U.T.C. La lucrările plenarei au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului judeţean U.T.C., membrii comi­siei de revizie, secretari ai organizaţiilor de ba­ză din întreprinderi şi instituţii, secretari ai comitetelor comunale U.T.C., precum şi alţi invitaţi. Au fost pre­zenţi tovarăşii Szekeres Alexandru, secretar al Com­tetului judeţean al P.C.R. şi Török Ferenc, şef de secţie la C.C. al U.T.C. Plenara a analizat te­meinic, in spiritul do­cumentelor de partid activitatea politico-ideo­­logică şi cultural-educa­tivă, desfăşurată de că­tre Comitetul judeţean U.T.C. in rândurile tine­retului. Participanţii au subliniat rezultatele ob­ţinute in acest dome­niu, au criticat lipsuri­le existente şi au făcut numeroase propuneri în vederea îmbunătăţirii în vi­tor a muncii. în fi­nal, plenara a adoptat un plan de măsuri şi a constituit consiliile şi comisiile ce îşi vor des­făşura activitatea în cadrul Comitetului ju­deţean U.T.C. Acţiuni de muncă patriotică 9 Sîmbătă şi du­minică, circa 2.000 de elevi din şcolile mu­nicipiului Odorheiu Se­cuiesc participă la o amplă acţiune de mun­că patriotică pentru înfrumuseţarea locali­tăţii,­­la amenajarea bazelor sportive, la întreţinerea spaţiilor verzi etc.

Next