Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1973 (Anul 6, nr. 1584-1661)

1973-06-10 / nr. 1644

A i ■ I m I m IMI hi i w. I mm i ■■ i ■■ i m i m i ■■ i m i ■■ i m i ■» i m i m ‘ H ■ ■■ ■ ■ i !Nu e ceva nou cînd repetăm proverbul „paza bună trece pri­mejdia rea“. Sau mai bine spus, întotdeauna trebuie să manifestăm vigilenţă şi precauţie. Fiindcă, în afara oa­menilor cinstiţi de bu­nă credinţă, mai întîl­­nim cîteodată şi anu­miţi indivizi puşi pe că­pătuială. Iată un exemplu, sperăm, plin de învă­ţăminte : Abia sosit la Miercu­rea-Ciuc, un ins, la prima înfăţişare deo­sebit de distins îşi sorbea cafeaua, în li­nişte, la barul coope­raţiei de consum de pe strada Florilor. Noul sosit — pe nume Mir­cea Nicolau — medita la viitoarele aventuri, venindu-i pe dată în minte o idee năstruş­nică. L-a şi găsit pe Szöcs Peter, responsa­bilul barului. — Ce bar e ăsta, că nu aveţi ţigări străine? se adresează, arogant, responsabilului. — Păi, nu avem re­partiţie. — Nici băuturi alese nu prea aveţi ! — Numai ce se vede în bar. — Şi nu aveţi ne­voie ? — Ba da. — Eu sunt un... mer­ceolog consacrat, de la Bucureşti, şi v-aş pu­tea ajuta. De asemenea, dacă aveţi cumva ne­voie de 150 tăvi niche­late, vă pot face rost şi de astea. Numai co­menzi ferme să am... — Luaţi legătura cu Solyom Géza, de la I.J.E.COOP. Gheor­gheni, de care aparţi­nem, îl sfătuieşte Szöcs Peter pe „voia­jorul“ abia sosit. Un telefon urgent la Gheorgheni şi Mircea Nicolau reuşeşte să ia legătura cu directorul comercial. După ce-i povesteşte... verzi şi uscate, despre funcţiile ce le îndeplineşte, des­pre relaţiile lui vaste, îi face şi propunerile de rigoare privind o tot mai „bună“ apro­vizionare cu ţigări, băuturi alese, tăvi ni­chelate etc. — Da, sigur, sîntem de acord, răspunde de la celălalt capăt al fi­rului Solyom Geza. Luaţi comenzile de la Szöcs Peter şi-i în re­gulă. Atîta i-a trebuit „merceologului“ de o­­cazie. Avea în faţa lui un cîmp larg de... afa­ceri. — Am nevoie acum de o delegaţie specială, precum că sînt tri­misul I.J.E.COOP, Gheorgheni şi cîteva... comenzi în alb, iscălite şi ştampilate. Fiindcă, ajuns la depozit, poate în afară de ceea ce doriţi, mai găsesc şi­­noutăţi. Ştiţi, aşa se face... comerţul. Mai ales că am şi eu an­tenele... mele. Cu acte în regulă, cu... comenzi în alb, „voiajorul“ Mircea Nicolau a pornit la treabă. Merge la între­prinderea viei şi vinu­lui Prahova din Plo­ieşti. Face o comandă în numele I.J.E.COOP­­Gheorgheni de ... 500 sticle șampanie. — Acum nu pot ri­dica decît 10. Pe cele­lalte le ridic eu altă­dată. A luat șampania și dus a fost. Probabil a făcut un chef zdravăn iar întreprinderea din Ploieşti a început cu demersurile de plată la... Gheorgheni. — Vă rog să ne plă­tiţi cele... 10 sticle de şampanie pe care le-a ridicat delegatul dumneavoastră. — Nu vă putem plăti răspunse tovarăşii de la I.J.E.COOP. Gheor­gheni, fiindcă noi nu am trimis nici un dele­gat cu un asemenea nume şi cele 10 sticle de şampanie nu au a­­juns la noi. Aşadar... Şi apoi, au început „schimburile“ de... „a­mabilităţi“ între cele două întreprinderi. In acest timp Mircea Nicolau cu o altă co­mandă în alb, primită de la Miercurea-Ciuc se dovedește a fi con­secvent în continuare. De astă dată în nu­mele I.J.E.COOP. Gheorgheni, „voiajorul“ de ocazie trece pe la Bumbăcăria româneas­că, de la Jilava. Pe baza a două facturi... ridică... deșeuri (?!!) în valoare de 34.350'' de lei. Dar marfa ridicată nu ajunge cum era normal la Gheorgheni ci la­ G.A.P. Măgurele. Bucuroși oamenii de „mură în gură“ nu stau pe gînduri și pun mi­na pe marfă. Din nou încep litigiile de plată între cele două între­prinderi.­­ Reuşindu-i şi a­­ceastă „farsă“, Mircea Nicolau completează al­te comenzi primite în alb, pentru rachiuri, rom, lichior, băuturi pe care le ridică de la o întreprindere bucureş­­teană. Fireşte, la Mier­curea-Ciuc marfa nu mai ajunge. Apoi ridi­că alte pachete de ţi­gări... speciale, care­ iau o destinaţie necu­noscută. Dar întotdeau­na, „merceologul“ Mir­cea Nicolau avea grijă să-i întreţină pe bene­ficiarii mărfurilor tre­cute pe comandă prin telefoane şi telegrame cu fel de fel de promisiuni, pentru ca aceştia să nu-şi piardă cumpătul. Dar cum „ulciorul nu merge de multe ori la apă“, într-o bună zi, organele de miliţie, in­tuind şirul afacerilor, l-au reţinut pentru... a i se face şi lui o „co­mandă“ fermă. Bine­înţeles că „voiajorul“ va suporta rigorile le­gii, dar cum rămîr­e cu cei care i-au dat posi­bilitatea să lucreze cu atîta dezinvoltură ? E de neînchipuit cum posesorii comenzilor în alb­ i-au ... sărit în „a­­jutor“ primului necu­noscut pus pe căpătu­ială. Şi toate acestea în dauna avutului ob­ştesc. Am căutat să aflăm şi părerea tovarăşului Szöcs Peter, respon­sabilul barului coopera­ţiei de consum de pe strada Florilor din Miercurea-Ciuc, cel ca­re dăduse comenzile lui Mircea Nicolau . — Nu ştiu cum s-a întîmplat. Lucrez de peste 20 de ani, dar niciodată nu am păţit aşa ceva, ne spunea cu mîhnire. Am avut încredere în oameni. Dar de astă dată... M-a dus în eroare şi faptul că Mircea Ni­colau s-a prezentat la noi cu o „delegaţie“ de merceolog de la o coo­perativă din apropierea Bucureştiului. De unde să ştiu eu ce se as­cunde sub masca „bi­nevoitoare“ a acestui individ ? Mai ales că obţinuse acordul şi din partea tovarăşului So­lyom . — Dacă era vorba de avuţia dumneavoastră procedaţi tot la fel ? Răspunsul aşteptat nu l-am primit, dar poate a intuit ceea ce voiam noi. Poate vor intui şi alţii... Gh. CHIPER Dacă era vorba de avutul personal, tot aşa aţi fi procedat, tovarăşi de la I.I.E.600P? Pag. 2 Act­ii­it­atea de stare civilă şi unele im Activitatea de stare civilă» ce se desfăşoară în comune, oraşe şi mu­nicipii are o importanţă deosebită. Pe această cale statul dispune de date statistice privind mişcarea demografică a populaţiei, element e­­senţial în orientarea şi repartizarea forţelor de muncă, a producţiei şi consumului, iar cetăţea­nul îşi vede apărate drepturile sale legitime. Interesele majore a­­mintite, impun ca, des­făşurarea acestei activi­tăţi să aibă loc la un nivel calitativ cît mai ridicat. Pentru realiza­rea acestui deziderat este necesară o perfec­tă cunoaştere şi aplica­rea corespunzătoare a normelor legale, care reglementează proble­mele de stare civilă, ceea ce constituie ga­ranţia evitării erorilor în operaţiunile de înre­gistrare a actelor şi faptelor de stare civilă. Comitetul executiv al Consiliului popular ju­deţean Harghita a luat o serie de măsuri me­nite să îmbunătăţească activitatea în acest sec­tor. Eficienţa acestora s-au oglindit în creşte­rea simţului de răspun­dere, în ridicarea nive­lului calitativ al lucră­rilor, deci, în scăderea simţitoare a înregistră­rilor greşite faţă de cele executate în anii precedenţi. La Consiliul popular al oraşului Topliţa s-a constatat de către orga­nele de control şi în­drumare că nu mai sînt atîtea lipsuri în această activitate ca în anii an­teriori. Cu toate­­ rezultatele bune obţinute în acti­vitatea de stare civilă, se mai întîmpină unele greutăţi din partea al­tor organe şi anume­­ judecătoria locală, în sentinţele civile pentru stabilirea filiaţiei nu trece întotdeauna datele de naştere pentru­­ cine s-a stabilit filiaţia, res­pectiv în care trebuie trecut anul, luna, ziua şi locul naşterii celui în cauză, astfel se întîm­­pină greutăţi la opera­rea menţiunilor. De asemenea, actele constatatoare de naşte­re eliberate de către conducerea maternită­ţii, multe la număr, trebuiesc restituite pen­tru­ corectare precum şi actele constatatoare de deces sunt eliberate de către medici cu corec­turi şi lipsuri ceea ce face să fie restituite. Am dori ca organele judeţene de specialitate să dea indicaţii precise acestora, iar la instrui­rile ce se fac cu dele­gaţii de stare civilă să fie invitate şi conduce­rile acestor unităţi, contribuind­u-se astfel la mai buna desfăşura­re a activităţii de sta­rea civilă. Porfirie OBREJA, secretarul Comitetului executiv al Consiliului popular orăşenesc Topliţa Ceea ce se vede în fotografie, s-ar numi un pod, şi încă unul peste care circulă autovehi­cule. Din păcate,­­deşi reparat de mai multe ori), an de an ajunge în această stare de­plorabilă. Adresa: Km 4 Gheorgheni. informaţia HARC HITEI O­PINII* SESIZĂRI»PROPUNERI Comoditate sau reavoinţă ? Pentru cetăţenii din Subcetate şi Hodoşa, care lucrează în ora­şul Topliţa, a fost în­fiinţată o cursă de au­tobuze în convenţie. I­­niţiativă deosebit de bună, dar, care, în ce­le din urmă, s-a trans­format într-o perma­nentă sursă de nemul­ţumire pentru majo­ritatea dintre noi, care­ locuim în Subcetate, deoarece motivîndu-se existenţa barierei de la trecerea peste calea ferată, autobuzul plea­că la ora 6­.30 din sa­tul Hodoşa, înapoindu­­se după-amiază, tot pî­­nă la Hodoşa numai. Toate încercările noas­tre de a-i convinge pe cei în drept să pre­lungească traseul pină în comuna Subcetate, au rămas fără rezultat, astfel că sîntem nevoiţi să parcurgem zilnic pe jos mai mulţi kilome­tri, numai pentru că nu găsim înţelegerea necesară. Ion ŢEPELUŞ, Subcetate Periaj inedit Cu cîteva zile în ur­mă, a fost organizată, în oraşul nostru, o ex­poziţie de fotografii, realizate cu mult simţ artistic, oglindind locuri minunate şi pitoreşti din judeţul nostru. Nu­mai cuvinte de laudă pentru cele surprinse în obiectiv de fotore­porterul respectiv. Dar, uite, că vine cineva de la I.C.R.A., prin inter­mediul acestei scrisori, să vă anunţe că pe străduţa pe care se intră la unitatea noas­tră, există peisaje de un uimitor inedit. Hîr­­toape, dealuri şi delu­­ţuri, gropi şi gropiţe, împînzesc într-o ar­monie dansantă aceas­tă cale de acces. S-au făcut demersuri la I.G.C.L., s-a discutat şi paradiscutat cu factori de răspundere de la Consiliul popular ju­deţean, dar. .. nimic. Muncitorii noştri şi ma­şinile noastre în­­loc să livreze marfa unităţi­lor comerciale, cîteva zile au cărat numai piatră, dar nu e sufi­cient, iar basculante nu avem. Maşinile so­licitate de noi de la I.T.A. refuză să intre pe acest drum, şi eu cred că, în zilele ce urmează, riscăm să ră­­mînem cu maşinile stri­cate aici, în curte, cu marfa în depozit şi cu unităţile neaproviziona­Anamaria BORZAŞI, Miercurea-Ciuc­ ­e. Ce părere are Direcţia agricolă judeţeană? In ziarul nostru nr. 1.591, din 10 aprilie a.c., a apărut nota „De cînd s-a greşit, au tre­cut doi ani, de cînd s-a constatat, a trecut un an, ciţi vor mai trece pînă la rezolva­re?“, în care sesizam despre erorile­­ săvîrşi­­te (cu ştiinţă, sau cu neştiinţă?!) de către Centrul de combatere a dăunătorilor din a­­gricultură de la Gheor­gheni, care a întocmit situaţii de plată false, încasînd sume impor­tante pentru ... stropi­rea pomilor, pe care, de fapt, nu i-a stropit ni­ciodată, pentru simplu motiv că încă nici nu au fost plantaţi în gră­dinile unor cetăţeni din Topliţa. Printre cei care ne-au sesizat, se află şi cetă­ţeanul LUKACS ŞTE-­­FAN de pe str. 7 No­iembrie nr. 1 A, care s-a pomenit „împroprie­tărit“ cu 48 patruzeci şi opt­ de pomi (în loc de 6 — şase —­oiţi are), pentru care a plătit, mai bine zis, i s-a re­ţinut suma de 55 lei! In urma sesizării ce­tăţeanului, neregula a fost constatată de cen­tru, dar ... constatare a rămas de mai bine de un an! Mai mult, de la apa­riţia notei în ziarul nostru, au trecut a­­proape două luni, dar n-am primit nici un răspuns că s-ar fi luat vreo măsură, precum n-a primit nici cetă­ţeanul suma cu care a fost păgubit. Astfel stînd lucrurile, reve­nim şi întrebăm, de da­ta aceasta Direcţia a­­gricolă judeţeană, ce măsuri concrete s-au întreprins pentru solu­ţionarea cazului, pentru tragerea la răspunde­re a celor vinovaţi şi pentru despăgubirea ur­gentă a cetăţeanului în cauză? Şi, probabil, şi a altora, ce au­­păţit la fel. Sperăm ca răspunsul organului judeţean să nu-l primim tot peste un an. I. ŞANDRTJ “Dacă şi - ar da mai mult interes“ Deşi distanţa între poştă şi liceul nostru este destul de mică, nu ne putem explica fap­tul cum ziarele ajung la noi într-un timp a­­tît de lung. De fiecare dată întîmpinăm greu­tăţi în ceea ce priveşte distribuirea presei, o­­peraţiune ce se face printr-un difuzor din şcoala noastră. Acesta, însă, nu aduce totdea­una ziarele. Mai pu­ţine greutăţi avem cu „Informaţia Harghitei“ care, deşi cîteodată mai întîrzie, dar, totuşi, soseşte, însă „Scînteia tineretului“ zile în şir nu soseşte deloc, cum a fost cazul în 5—10 aprilie şi 25 aprilie. In data de 8 mai a sosit la poştă revista „Uj eiet“ dar nu era despachetată şi nu ştim dacă de atunci s-a despachetat fiindcă noi nu am primit-o încă. Dacă în aceeaşi dată nu se mergea după piarul „Ifjúmunkás“, apărut în 3 mai, acesta mai îndura privirile func­ţionarilor din birou, care nu se gîndeau să-l expedieze. Cînd mergem la poştă pri­mim ziare pe două zi­le. Am fi mulţumiţi da­că cei de la poştă ar da dovadă de mai­­mult interes pentru a ne trimite ziarele la timp Paula CHEŞA, Liceul economic O­dorheiu Secuiesc II IN DREPT RĂSPUND Din partea I. T. A. Braşov „Analizînd posibili­tatea deschiderii unei şcoli de şoferi amatori în oraşul Topliţa, vă informăm următoarele : In urma reorganizării unităţilor de trans­porturi auto din cadrul M.T.Tc., conform de­cretului 126 1973 , I.T.A. Mureş a fost desfiinţată iar uni­tăţile sale au fost pre­luate de­ I.T.A. Braşov, inclusiv şcolile de şo­feri amatori. In timp de o lună de zile se va organiza şcoala de şoferi ama­tori pe lingă autobaza Gheorgheni satisfăcînd în acest fel cererile do­ritorilor de a se pre­găti în vederea obţi­nerii carnetului de șo­fer amator“. Iuliu FLOREA, director. i­i Dialog (cu subînţeles) furios (Se lecturează ca atare !) — Vrei să le faci bi­ne, şi ei...­­ Zău nu pricep de ce unii se împotrivesc cu atîta în­verşunare pătrunderii progresului tehnic, ştiin­ţei — sau, mă rog, roa­delor acestora — şi se cramponează de vechi, de perimat. Eu, zău că aş desfiinţa strada „A­­pelor" din Topliţa, că aia nici măcar nu-i stradă. Spuneţi şi dum­neavoastră dacă două cărări strangulate intre un gard şi un rîu şi cu o cale ferată forestieră intre ele, se mai poate numi stradă ? Şi apoi, locatarii care locuiesc acolo nici nu merită să aibă o stradă! Nici măcar una ca aia ! — De ce ? Păi vrei să le faci bine şi ei, recalcitranţii, se opun cu înverşunare! Ce, ăş­tia sînt cetăţeni conş­tienţi ? Autorităţile lo­cale, prin I.R.E. Mureş, s-au gîndit să-i mai ci­vilizeze niţel şi în lo­cul vechilor stîlpi elec­trici de lemn, au plan­tat stîlpi moderni de beton armat. La asta ce­tăţenii, hopa cu gura, că , de ce nu s-au pus şi corpuri de iluminat ! Ingraţii nu-şi dau sea­ma că omul cînd mun­ceşte mai şi greşeşte ? ! Ce dacă au uitat şi pro­iectanţii şi executanţii, se întîmplă şi la case mai mari. Dar au mun­cit grozav cu stîlpii ! F­on­emon Adevărate monumente 1 Şi sîrma... ce mai, muncă de bijutier­­ ! — Staţi că nu s-au li­mitat la atît ! Cum, ci­ne ? Cetăţenii! Văzînd că nu li s-au pus obiec­tele alea de iluminat, s-au constituit, sfidător, într-o asociaţie sportivă, sau mai bine-zis, în două. Cei care stau pe stingă drumului de fier, practică înotul, cei de pe dreapta — atletismul. Sport nu din plăcere, ci din nevoie. Nici nu-şi dau seama ce folositor este sportul pentru arti­culaţiile lor ruginite! Ei, zic că fac sport pen­tru legitimă apărare, protecţia ... deplasării şi alte bazaconii, dar i-am văzut pe toţi cu căţel, cu purcel sărind în bazin să se antreneze cum să­­ sară noaptea în Valea Topliţei, atunci cind se apropie trenul pe întuneric ! Că parcă dacă sar în apa aia mică şi rece, mai ies de acolo ! ! Ăilalţi de pe dreapta (străzii!!) să­reau gardurile la sta­dion, pentru a înfrunta, în aceleaşi condiţii, gar­dul şcolii profesionale din localitate. Nu ştiu ce vor face, dacă cei de la şcoală işi vor pro­cura un cline rău ! Pe unde vor scoate atunci, pantalonii ? — Ce-i de făcut ? Eu dacă aş putea „ordona“ acolo la Topliţa, aş dis­pune electricienilor să le pună becuri, să nu mai poată beneficia de binefacerile sportului ! 1 Să le scîrțîie balamalele, să crape de sedenta­rism, că așa le trebuie ! ! — Aaa ! Păi pentru o răzbunare care să te răcorească, ce nu face omul­­ ? 1 Procură și cor­puri de iluminat, dacă prin aceasta își atinge scopul 111 T. MOHOR ANUL VI, nr. 1644 E VORBA­ CU VALERIA TÁRCÁD — Subcetate De la I.J.E.COOP. Gheorgheni am primit un răspuns referitor la sesizarea dumneavoas­tră trimisă redacţiei din care reiese că nu aţi fost constantă în declaraţiile făcute, ca atare nu se poate sta­bili gradul de vinovă­ţie a gestionarului în cauză. Dealtfel, mai re­iese că „discuţia“ a fost iniţiată de dumnea­voastră, iar pentru că gestionarul a fost în... ofensivă, a fost amen­dat pe linie adminis­trativă. • DAN ŞANDRU — Topliţa După cum aţi obser­vat, probabil, am rela­tat despre sărbătorirea absolvenţilor. Nu este cazul să mai revenim, din moment ce se a­­propie deja bacalaurea­tul. Vă mulţumim, to­tuşi, aşteptînd frumoa­sele dumneavoastră co­laborări. ALEXANDRINA GANEA — Hodoşa Ne pare foarte rău, dar colaborarea dum­neavoastră dedicată Zilei copilului a sosit tardiv. Vă rugăm, în alte asemenea ocazii, să le expediaţi mult mai repede, pentru a putea vedea lumina ti­parului. • NECULAIE TANASE — Bilbor Scrisoarea dumnea­voastră a fost trimisă către I.F.E.T. Miercu­rea-Ciuc, spre compe­tentă rezolvare. Vă vom comunica răspunsul. AUREL MOLDOVAN — Borsec Dumneavoastră, ca responsabil de imobil, ar trebui să discutaţi împreună cu toţi veci­­nii, inclusiv familia cu pricina, problemele con­vieţuirii ... paşnice; doar după aceea ape­laţi la foruri superioare şi la ziar, dar nicide­cum, aşa cum o faceţi, învinuind doi bătrîni că îşi cîştigă pîinea aşa cum pot ei. Ceea ce aţi scris dumneavoas­tră, tare seamănă a ... calomnie! M. MARCOVICI

Next