Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1978 (Anul 11, nr. 2677-2754)

1978-07-01 / nr. 2677

Anul XI. nr. 2677 - pag. a 2-a Informaţia HARGHITEI CULTURĂ -\RTfi ~ CULTURĂ - A­­RTĂ -- CULTURĂ Activitatea Asociaţiei judeţene a fotografilor şi cineaştilor amatori trebuie să cîştige un caracter de masă . De fapt, tovarăşe Semsey Andor, bănuiesc că preferaţi să canalizaţi discuţia, în calitate de vicepreşedinte al asociaţiei, spre activitatea fotografilor a­­matori, dumneavoastră înşivă fi­ind un pasionat al aparatului de fotografiat. . . — Intr-adevăr, în cadrul aso­ciaţiei m-am ocupat mai ales de această latură a activităţii mem­brilor ei, o activitate ce, cred eu, putea fi şi mai bogată. — Vă rugăm să ne spuneţi cî­­teva cuvinte despre activitatea pe care o desfăşoară asociaţia in contextul vieţii culturale a ju­deţului. — Imediat după înfiinţare, au funcţionat in cadrul asociaţiei cursuri de artă fotografică pen­tru începători şi avansaţi, sepa­rat. Din motive obiective aceste cursuri şi-au întrerupt activitatea o perioadă de timp, dar din toamna acestui an ele vor în­cepe din nou să funcţioneze. De fapt, aceste cursuri au dat prile­jul unui bogat schimb de expe­rienţă, iar ca material didactic au fost prezentate peste 1.500 de diapozitive color pe diferite teme, precum şi un mare număr de fotografii alb-negru. — Pentru că aţi amintit de te­matică, spre ce aspecte îşi în­dreaptă obiectivele aparatelor fotografii amatori harghiteni ? — Cotidianul cu prefacerile sa­le constituie o sursă inepuizabilă de subiecte. Imaginile realizate acum cîţiva ani sunt o sursă de documentare, un termen de re­ferinţă la ceea ce se construieş­te astăzi. Portretele de muncitori şi ţărani surprinşi la locul de muncă, in familie, pe stradă constituie, de asemenea, o vastă gamă de subiecte. Să nu uităm, apoi, peisajele în care natura harghiteană este atit de dar­nică. — Activitatea membrilor aso­ciaţiei se materializează şi în expoziţii. Care a fost sub acest aspect contactul cu publicul ? — In prima ediţie a Festivalu­lui naţional „Cîntarea Români­ei“, cercul foto al sindicatului lu­crătorilor din instituţiile cu pro­fil sanitar a vernisat o expozi­ţie în cinstea Zilei sănătăţii. O altă expoziţie a fost vernisată in cadrul săptăminii turistice. Au fost proiectate, de asemenea, un mare număr de diapozitive co­lor. Pentru o emisiune televizată am realizat un documentar al­cătuit din fotografii şi diapoziti­ve reprezentind portul ceangă­­iesc. In cadrul celei de a doua CONVORBIRE CU TOVARĂŞUL SEMSEY ANDOR, VICEPRE­ŞEDINTELE ASOCIAŢEI JUDEŢE­NE A FOTOGRAFILOR SI CINE­AŞTILOR AMATORI ediţii a festivalului, ne-am pre­zentat cu o expoziţie itinerantă de fotografii artistice ce poate fi vizitată în momentul de faţă in sălile muzeului din Odorheiu Se­cuiesc. Următoarea „escală“ va fi la Miercurea-Ciuc. — Care este cadrul organiza­toric de lucru al asociaţiei ? — Acesta este punctul nevral­gic al activităţii noastre, pentru că organizarea trebuie să în­ceapă de la nivelul Întreprinde­rilor şi oraşelor. De fapt, mem­brii noştri lucrează in general individual şi participă la expo­ziţii după cum le cerem. Cred că ar trebui o mai fermă orga­nizare pe de o parte, iar pe de altă parte ar fi de dorit ca a­­ceastă mişcare a fotografilor a­­matori să atragă în rindurile ei un număr mai mare de membri ca să putem vorbi şi aici de o mişcare de masă. — Şi ce credeţi că ar trebui făcut pentru aceasta ?­­ In primul rînd este necesar ca baza materială să fie mai bine valorificată. Există zeci de laboratoare foto în Întreprinde­rile din judeţ, insă cheile sunt păstrate bine şi doar citeva persoane au proces acolo, ne­­existind preocupare pentru lăr­girea cercului acestora. Foarte concret, există chiar la consiliul judeţean al sindicatelor un la­borator pe care nu-l foloseşte nimeni. Acolo ar putea lucra mai mulţi membri ai asociaţiei noastre. Fără realizarea acestor deziderate, arta fotografiei nu va fi accesibilă decât pentru un­ număr mic de amatori. Nu înţe­leg de ce, de exemplu, de mul­tă vreme nici un fotograf ama­tor din Gheorgheni nu a parti­cipat cu lucrări la vreo expozi­ţie. Cauza constă desigur ex­clusiv în deficienţe organizato­rice. Cred că este timpul ca şi acest aspect al vieţii artistice să fie privit cu toată seriozitatea de factorii ce răspund de buna des­făşurare a activităţii cultural e­­ducative. PROFILE Un tînăr care a împărţit timpul în trei Jakab Andrei este pentru noi o cunoştinţă mai veche, insă pri­ma oară am discutat acum cite­va zile. Zicem că e o cunoştinţă mai veche pentru că mai multă vreme in urmă, vizitind împreună cu pictorul Maszelka János a­­telierul, din clădirea Casei de cultură a municipiului Odorheiu Secuiesc, in care lucrează în­văţăceii săi, atenţia ne-a fost atrasă de citeva pinze mari cu­ peretele, purtind titlul „Speran­ţă" şi „Odihnă", realizate se vede de o mină sigură, dirijată de multă sensibilitate şi de o intuiţie precisă a formei şi cu­lorii. Pe autor l-am găsit pe co­ridorul din faţa atelierului, odih­­nindu-se pe un scaun. Un tinăr modest, arătind mai tinăr decit virsta din certificatul de naştere, ne întinde mina, ne invită să luăm loc, privind mirat in ochii profesorului său ce ne însoţea şi de această dată, mirat că ci­neva de la ziar se interesează de munca lui. — Ce pot să vă spun despre activitatea mea ca artist ama­tor ? Mai bine veniţi să vă arăt ce am lucrat. Şi, pe podeaua atelierului, s-au desfăşurat ca penele unei cozi de păun vreo douăzeci de lucrări, cele mai recente, insistă asupra a două din ele ce îi plac mai mult: „Audiţie" şi „Enig­ma“.­­ Mă pregătesc pentru o ex­poziţie personală şi voi lucra, probabil, mai mult de un an. Mi-am propus să realizeze apro­ximativ 150 de lucrări, din care voi selecta cam 40. De fapt, a­­ceasta ar fi a doua expoziţie personală. Prima am vernisat-o înainte de a pleca pentru a-mi satisface serviciul militar. - Şi unde sunt tablourile ? - Le-am împărţit pe la prie­teni, criticii mei cei mai sinceri şi severi. Jakab Andrei a participat şi la expoziţii colective atit in judeţ cit şi în Capitală. Lucrează mult, foarte mult, avînd in vedere fap­tul că este muncitor la „Arta Harghitei“, secţia Odorheiu Se­cuiesc, iar seara se aşează in­tr-o bancă de liceu. De aceea, ne spunea dinsul, cu toată se­riozitatea, viaţa lui se împarte in trei: „Unu, sen­iciul la Arta Harghitei, doi, pictura în atelie­rul casei de cultură, trei, liceul seral". - Planuri de viitor ? - Să urmez, după absolvirea liceului, cursurile Institutului de artă plastică „Ioan Andreescu" din Cluj-Napoca... Este, să zic aşa, marele vis al vieţii mele şi depinde numai de mine ca să-l realizez. De aceea nu-mi permit nici o abatere de la drumul nu­mit muncă. Manifestări în cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României" ASTĂZI : La Casa de cultură din Cris­­turu Secuiesc are loc, la ora 20, un concurs „Cine ştie, răspun­de“, pe tema „Dezvoltarea ora­şului în care locuim, in cincina­lul revoluţiei tehnico-ştiinţifice". Participă tineri din întreprinde­rile şi instituţiile din oraş. Teatrul Petőfi Sándor din Vesz­prém, Ungaria, prezintă, pe sce­na Casei de cultură din Odor­heiu Secuiesc piesa lui Gerhard Hauptmann, „Bunda". „Judeţul Harghita — prezent şi viitor", este titlul medalionului audio-vizual ce are loc, şi ora 11, în incinta Casei de cultură din Băile Tuşnad. La ora 20, in incinta aceleiaşi case de cultu­ră, are loc o seară de dans. „Te ascult izvorule", seară de muzică populară, la ora 20, la Casa de cultură din Topliţa. „Ştefan cel Mare, luptător dîrz pentru neau­rnarea ţării", expunere, la ora 19,30, la Casa de cultură din Borsec. Md­NE : Casa de cultură din Vlah­iţa, găzduieşte, incepind cu ora 17, un amplu spectacol folcloric susţinut de artiştii amatori din localitate. La Odorheiu Secuiesc are loc, la ora 10, un spectacol susţinut de formaţiile corale din Sf. Gheor­­ghe, Miercurea-Ciuc, Gheor­gheni şi, fireşte, Odorheiu Se­cuiesc. In sala de spectacole a Casei de cultură din Băile Tuşnad are loc, la ora 15, un spectacol fol­cloric susţinut de formaţiile de artişti amatori din Vlăhiţa. Ur­mează în incinta casei de cultu­ră, incepind cu ora 20, o seară de dans. La Cristuru Secuiesc consem­năm o duminică cultural-spor­tivă. Un m­ontaj literar însoţeşte prezentarea figurii lui Ştefan cel Mare, la Casa de cultură din Topliţa, la ora 20. Vor fi pro­iectate diapozitive cu teme is­torice. La ora 10, la Casa de cultură din Borsec, teatru pe disc, „Cu­­­ odei­a sfărîmată" de H. Lovi­­nescu, iar la ora 11, în incinta aceluiaşi lăcaş de cultură, o expunere însoţită de diapozitive pe tema „Anul revoluţionar 1848 reflectat în arta plastică". Mai mult decit alte lu­cruri, muzica se invaţă de mic - par a spune pionie­rii din imagine, făcind parte din formaţia de flautişti a Casei de cultu­ră din Cristuru Secuiesc. Şi mai vorbeşte imaginea despre preocuparea ca­drelor didactice de a pre­găti „schimbul de mîine“ al artiştilor amatori, pre­zenţii astăzi pe scenele Festivalului naţional „Dic­­tarea României“. Iuliu CONDRAT „Caut să pătrund in esenţa lucrurilor“ Din atelierul lui Mérey András n-ai să vezi tradiţionalul şeva­let, nici pensule sau vopsele, ci doar o uriaşă presă şi o masă cu tot felul de soluţii corozive şi diluante. Şi asta pentru că Mérey este grafician.­­ Lucraţi şi altceva in afară de grafică ? — Nu, şi nici nu simt nevoia vreunei digresiuni, pentru că grafica îţi oferă ea însăşi o pa­letă — ca să folosesc un termen împrumutat din pictură­­ bogată de tehnici. Acesta este, cred eu, şi mirajul ei să zic aşa. Numă­rul acestor tehnici este astăzi mare, multe fiind rodul purei în­tâmplări sau al fanteziei artis­tului. Dacă ne gîndim că Rem­­brand folosea doar una... însă o folosea genial. N-aş vrea să rămlneţi cu impresia că un gra­fician are ca scop ultim frapa­­rea privitorului printr-o tehnică’ deosebită. Sau, mai bine zis, ar fi un pericol , furat de posibili­tăţile pe care le ai de a obţine efecte prin tehnici variate, să cazi în tehnicism. în ceea ce mă priveşte, mă feresc de un ase­menea pericol, pentru mine te­ma, subiectul rămin în prim­­plan.­­ Vorbind de tematică, aveţi preferinţe ? — în mod special nu, insă in ceea ce priveşte reflectarea rea­lităţii am anumite idealuri ar­tistice. Vreau să spun mai mult decât o simplă fotografie, caut simbolul, merg către esenţe. Ia­tă, de pildă, această lucrare, „Soarele Hiroşimei". Am dese­nat un soare fusionat în două, sub care, pe fond negru, am căutat să redau contorsionările unui oraş atins de moarte.­­ Am vizitat, mai multă vreme in urmă, o reuşită expoziţie de coperţi de discuri, realizate de dumneavoastră. Aveţi afinităţi cu muzica ? — Desigur, îmi place muzica, chiar dacă nu o practic. Insă am realizat lucrările de care vor­biţi şi din alt motiv. Muzica es­îe atelierul graficianului Mérey András­­e, fireşte, simbol şi sugestie şi din acest punct de vedere mer­ge paralel cu ceea ce vreau eu să exprim în grafică. Pentru a înţelege o asemenea ilustraţie, trebuie să fii iniţiat şi în muzi­că şi în artă plastică şi, fireşte, să le iubeşti pe amîndouă. — Pentru că discutăm de ex­poziţii, care este „palmaresul" dumneavoastră î­n 1975 — participare la expo­ziţia republicană de gravură, in 1976 — de asemenea. In cadrul primei ediţii a Festivalului na­ţional „Cîntarea României“, am participat la faza finală, in afa­ră de aceste participări, am mai avut expoziţii personale la Bucu­reşti, Odorheiu Secuiesc, Mier­­cu­rea-Ciuc, Sf. Gheorghe. (în timp ce discutam, Mérey ne-a făcut pe loc o demonstraţie de modul cum un desen devine gravură şi cum se multiplică). — Sunt graficieni care preferă să lucreze in tuş şi rămin aici. Dumneavoastră văd că preferaţi gravura... — Da, pentru că gravura tre­buie să spună mai mult decit un desen şi pentru a fi gravor tre­buie să ai ochiul format. Simpla multiplicare a desenului pe un material oarecare nu înseamnă încă o reuşită. Aici intervine tehnica de care vorbeam, o teh­nică a artei. — Noţiunea de grafician se leagă de aceea de bun dese­nator. Am dreptate ? — Fără îndoială. Aici nu te ajută culoarea, linia apare în toată puritatea ei şi trebuie să aibă o maximă încărcătură ar­tistică. Să fii grafician înseamnă să munceşti mult şi cu migală, să fii în primul rînd un bun me­seriaş şi, dacă te ajută talentul, devii artist. — Sînteţi considerat ca făcind parte din eşalonul tinerilor ar­tişti ... — De fapt, mulţi artişti plastici harghiteni fac parte din acest eşalon şi se caracterizează prin spirit militant, prospeţime, nou­tate în reflectarea realităţii, o viziune optimistă asupra vieţii. Pagină reau­zată de

Next