Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1978 (Anul 11, nr. 2677-2754)
1978-07-01 / nr. 2677
Anul XI. nr. 2677 - pag. a 2-a Informaţia HARGHITEI CULTURĂ -\RTfi ~ CULTURĂ - ARTĂ -- CULTURĂ Activitatea Asociaţiei judeţene a fotografilor şi cineaştilor amatori trebuie să cîştige un caracter de masă . De fapt, tovarăşe Semsey Andor, bănuiesc că preferaţi să canalizaţi discuţia, în calitate de vicepreşedinte al asociaţiei, spre activitatea fotografilor amatori, dumneavoastră înşivă fiind un pasionat al aparatului de fotografiat. . . — Intr-adevăr, în cadrul asociaţiei m-am ocupat mai ales de această latură a activităţii membrilor ei, o activitate ce, cred eu, putea fi şi mai bogată. — Vă rugăm să ne spuneţi cîteva cuvinte despre activitatea pe care o desfăşoară asociaţia in contextul vieţii culturale a judeţului. — Imediat după înfiinţare, au funcţionat in cadrul asociaţiei cursuri de artă fotografică pentru începători şi avansaţi, separat. Din motive obiective aceste cursuri şi-au întrerupt activitatea o perioadă de timp, dar din toamna acestui an ele vor începe din nou să funcţioneze. De fapt, aceste cursuri au dat prilejul unui bogat schimb de experienţă, iar ca material didactic au fost prezentate peste 1.500 de diapozitive color pe diferite teme, precum şi un mare număr de fotografii alb-negru. — Pentru că aţi amintit de tematică, spre ce aspecte îşi îndreaptă obiectivele aparatelor fotografii amatori harghiteni ? — Cotidianul cu prefacerile sale constituie o sursă inepuizabilă de subiecte. Imaginile realizate acum cîţiva ani sunt o sursă de documentare, un termen de referinţă la ceea ce se construieşte astăzi. Portretele de muncitori şi ţărani surprinşi la locul de muncă, in familie, pe stradă constituie, de asemenea, o vastă gamă de subiecte. Să nu uităm, apoi, peisajele în care natura harghiteană este atit de darnică. — Activitatea membrilor asociaţiei se materializează şi în expoziţii. Care a fost sub acest aspect contactul cu publicul ? — In prima ediţie a Festivalului naţional „Cîntarea României“, cercul foto al sindicatului lucrătorilor din instituţiile cu profil sanitar a vernisat o expoziţie în cinstea Zilei sănătăţii. O altă expoziţie a fost vernisată in cadrul săptăminii turistice. Au fost proiectate, de asemenea, un mare număr de diapozitive color. Pentru o emisiune televizată am realizat un documentar alcătuit din fotografii şi diapozitive reprezentind portul ceangăiesc. In cadrul celei de a doua CONVORBIRE CU TOVARĂŞUL SEMSEY ANDOR, VICEPREŞEDINTELE ASOCIAŢEI JUDEŢENE A FOTOGRAFILOR SI CINEAŞTILOR AMATORI ediţii a festivalului, ne-am prezentat cu o expoziţie itinerantă de fotografii artistice ce poate fi vizitată în momentul de faţă in sălile muzeului din Odorheiu Secuiesc. Următoarea „escală“ va fi la Miercurea-Ciuc. — Care este cadrul organizatoric de lucru al asociaţiei ? — Acesta este punctul nevralgic al activităţii noastre, pentru că organizarea trebuie să înceapă de la nivelul Întreprinderilor şi oraşelor. De fapt, membrii noştri lucrează in general individual şi participă la expoziţii după cum le cerem. Cred că ar trebui o mai fermă organizare pe de o parte, iar pe de altă parte ar fi de dorit ca această mişcare a fotografilor amatori să atragă în rindurile ei un număr mai mare de membri ca să putem vorbi şi aici de o mişcare de masă. — Şi ce credeţi că ar trebui făcut pentru aceasta ? In primul rînd este necesar ca baza materială să fie mai bine valorificată. Există zeci de laboratoare foto în Întreprinderile din judeţ, insă cheile sunt păstrate bine şi doar citeva persoane au proces acolo, neexistind preocupare pentru lărgirea cercului acestora. Foarte concret, există chiar la consiliul judeţean al sindicatelor un laborator pe care nu-l foloseşte nimeni. Acolo ar putea lucra mai mulţi membri ai asociaţiei noastre. Fără realizarea acestor deziderate, arta fotografiei nu va fi accesibilă decât pentru un număr mic de amatori. Nu înţeleg de ce, de exemplu, de multă vreme nici un fotograf amator din Gheorgheni nu a participat cu lucrări la vreo expoziţie. Cauza constă desigur exclusiv în deficienţe organizatorice. Cred că este timpul ca şi acest aspect al vieţii artistice să fie privit cu toată seriozitatea de factorii ce răspund de buna desfăşurare a activităţii cultural educative. PROFILE Un tînăr care a împărţit timpul în trei Jakab Andrei este pentru noi o cunoştinţă mai veche, insă prima oară am discutat acum citeva zile. Zicem că e o cunoştinţă mai veche pentru că mai multă vreme in urmă, vizitind împreună cu pictorul Maszelka János atelierul, din clădirea Casei de cultură a municipiului Odorheiu Secuiesc, in care lucrează învăţăceii săi, atenţia ne-a fost atrasă de citeva pinze mari cu peretele, purtind titlul „Speranţă" şi „Odihnă", realizate se vede de o mină sigură, dirijată de multă sensibilitate şi de o intuiţie precisă a formei şi culorii. Pe autor l-am găsit pe coridorul din faţa atelierului, odihnindu-se pe un scaun. Un tinăr modest, arătind mai tinăr decit virsta din certificatul de naştere, ne întinde mina, ne invită să luăm loc, privind mirat in ochii profesorului său ce ne însoţea şi de această dată, mirat că cineva de la ziar se interesează de munca lui. — Ce pot să vă spun despre activitatea mea ca artist amator ? Mai bine veniţi să vă arăt ce am lucrat. Şi, pe podeaua atelierului, s-au desfăşurat ca penele unei cozi de păun vreo douăzeci de lucrări, cele mai recente, insistă asupra a două din ele ce îi plac mai mult: „Audiţie" şi „Enigma“. Mă pregătesc pentru o expoziţie personală şi voi lucra, probabil, mai mult de un an. Mi-am propus să realizeze aproximativ 150 de lucrări, din care voi selecta cam 40. De fapt, aceasta ar fi a doua expoziţie personală. Prima am vernisat-o înainte de a pleca pentru a-mi satisface serviciul militar. - Şi unde sunt tablourile ? - Le-am împărţit pe la prieteni, criticii mei cei mai sinceri şi severi. Jakab Andrei a participat şi la expoziţii colective atit in judeţ cit şi în Capitală. Lucrează mult, foarte mult, avînd in vedere faptul că este muncitor la „Arta Harghitei“, secţia Odorheiu Secuiesc, iar seara se aşează intr-o bancă de liceu. De aceea, ne spunea dinsul, cu toată seriozitatea, viaţa lui se împarte in trei: „Unu, seniciul la Arta Harghitei, doi, pictura în atelierul casei de cultură, trei, liceul seral". - Planuri de viitor ? - Să urmez, după absolvirea liceului, cursurile Institutului de artă plastică „Ioan Andreescu" din Cluj-Napoca... Este, să zic aşa, marele vis al vieţii mele şi depinde numai de mine ca să-l realizez. De aceea nu-mi permit nici o abatere de la drumul numit muncă. Manifestări în cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României" ASTĂZI : La Casa de cultură din Cristuru Secuiesc are loc, la ora 20, un concurs „Cine ştie, răspunde“, pe tema „Dezvoltarea oraşului în care locuim, in cincinalul revoluţiei tehnico-ştiinţifice". Participă tineri din întreprinderile şi instituţiile din oraş. Teatrul Petőfi Sándor din Veszprém, Ungaria, prezintă, pe scena Casei de cultură din Odorheiu Secuiesc piesa lui Gerhard Hauptmann, „Bunda". „Judeţul Harghita — prezent şi viitor", este titlul medalionului audio-vizual ce are loc, şi ora 11, în incinta Casei de cultură din Băile Tuşnad. La ora 20, in incinta aceleiaşi case de cultură, are loc o seară de dans. „Te ascult izvorule", seară de muzică populară, la ora 20, la Casa de cultură din Topliţa. „Ştefan cel Mare, luptător dîrz pentru neaurnarea ţării", expunere, la ora 19,30, la Casa de cultură din Borsec. MdNE : Casa de cultură din Vlahiţa, găzduieşte, incepind cu ora 17, un amplu spectacol folcloric susţinut de artiştii amatori din localitate. La Odorheiu Secuiesc are loc, la ora 10, un spectacol susţinut de formaţiile corale din Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Gheorgheni şi, fireşte, Odorheiu Secuiesc. In sala de spectacole a Casei de cultură din Băile Tuşnad are loc, la ora 15, un spectacol folcloric susţinut de formaţiile de artişti amatori din Vlăhiţa. Urmează în incinta casei de cultură, incepind cu ora 20, o seară de dans. La Cristuru Secuiesc consemnăm o duminică cultural-sportivă. Un montaj literar însoţeşte prezentarea figurii lui Ştefan cel Mare, la Casa de cultură din Topliţa, la ora 20. Vor fi proiectate diapozitive cu teme istorice. La ora 10, la Casa de cultură din Borsec, teatru pe disc, „Cu odeia sfărîmată" de H. Lovinescu, iar la ora 11, în incinta aceluiaşi lăcaş de cultură, o expunere însoţită de diapozitive pe tema „Anul revoluţionar 1848 reflectat în arta plastică". Mai mult decit alte lucruri, muzica se invaţă de mic - par a spune pionierii din imagine, făcind parte din formaţia de flautişti a Casei de cultură din Cristuru Secuiesc. Şi mai vorbeşte imaginea despre preocuparea cadrelor didactice de a pregăti „schimbul de mîine“ al artiştilor amatori, prezenţii astăzi pe scenele Festivalului naţional „Dictarea României“. Iuliu CONDRAT „Caut să pătrund in esenţa lucrurilor“ Din atelierul lui Mérey András n-ai să vezi tradiţionalul şevalet, nici pensule sau vopsele, ci doar o uriaşă presă şi o masă cu tot felul de soluţii corozive şi diluante. Şi asta pentru că Mérey este grafician. Lucraţi şi altceva in afară de grafică ? — Nu, şi nici nu simt nevoia vreunei digresiuni, pentru că grafica îţi oferă ea însăşi o paletă — ca să folosesc un termen împrumutat din pictură bogată de tehnici. Acesta este, cred eu, şi mirajul ei să zic aşa. Numărul acestor tehnici este astăzi mare, multe fiind rodul purei întâmplări sau al fanteziei artistului. Dacă ne gîndim că Rembrand folosea doar una... însă o folosea genial. N-aş vrea să rămlneţi cu impresia că un grafician are ca scop ultim fraparea privitorului printr-o tehnică’ deosebită. Sau, mai bine zis, ar fi un pericol , furat de posibilităţile pe care le ai de a obţine efecte prin tehnici variate, să cazi în tehnicism. în ceea ce mă priveşte, mă feresc de un asemenea pericol, pentru mine tema, subiectul rămin în primplan. Vorbind de tematică, aveţi preferinţe ? — în mod special nu, insă in ceea ce priveşte reflectarea realităţii am anumite idealuri artistice. Vreau să spun mai mult decât o simplă fotografie, caut simbolul, merg către esenţe. Iată, de pildă, această lucrare, „Soarele Hiroşimei". Am desenat un soare fusionat în două, sub care, pe fond negru, am căutat să redau contorsionările unui oraş atins de moarte. Am vizitat, mai multă vreme in urmă, o reuşită expoziţie de coperţi de discuri, realizate de dumneavoastră. Aveţi afinităţi cu muzica ? — Desigur, îmi place muzica, chiar dacă nu o practic. Insă am realizat lucrările de care vorbiţi şi din alt motiv. Muzica esîe atelierul graficianului Mérey Andráse, fireşte, simbol şi sugestie şi din acest punct de vedere merge paralel cu ceea ce vreau eu să exprim în grafică. Pentru a înţelege o asemenea ilustraţie, trebuie să fii iniţiat şi în muzică şi în artă plastică şi, fireşte, să le iubeşti pe amîndouă. — Pentru că discutăm de expoziţii, care este „palmaresul" dumneavoastră în 1975 — participare la expoziţia republicană de gravură, in 1976 — de asemenea. In cadrul primei ediţii a Festivalului naţional „Cîntarea României“, am participat la faza finală, in afară de aceste participări, am mai avut expoziţii personale la Bucureşti, Odorheiu Secuiesc, Miercurea-Ciuc, Sf. Gheorghe. (în timp ce discutam, Mérey ne-a făcut pe loc o demonstraţie de modul cum un desen devine gravură şi cum se multiplică). — Sunt graficieni care preferă să lucreze in tuş şi rămin aici. Dumneavoastră văd că preferaţi gravura... — Da, pentru că gravura trebuie să spună mai mult decit un desen şi pentru a fi gravor trebuie să ai ochiul format. Simpla multiplicare a desenului pe un material oarecare nu înseamnă încă o reuşită. Aici intervine tehnica de care vorbeam, o tehnică a artei. — Noţiunea de grafician se leagă de aceea de bun desenator. Am dreptate ? — Fără îndoială. Aici nu te ajută culoarea, linia apare în toată puritatea ei şi trebuie să aibă o maximă încărcătură artistică. Să fii grafician înseamnă să munceşti mult şi cu migală, să fii în primul rînd un bun meseriaş şi, dacă te ajută talentul, devii artist. — Sînteţi considerat ca făcind parte din eşalonul tinerilor artişti ... — De fapt, mulţi artişti plastici harghiteni fac parte din acest eşalon şi se caracterizează prin spirit militant, prospeţime, noutate în reflectarea realităţii, o viziune optimistă asupra vieţii. Pagină reauzată de