Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1987 (Anul 20, nr. 5465-5543)

1987-09-15 / nr. 5530

Anul XX., nr. 5530 — pag. a 2-a Accentuînd asupra excepţionalelor valenţe estetice pe care le conţine sentimentul iubirii de patrie secretarul general al partidului arăta la cel de al III-lea Congres al Educaţiei Politice şi Culturii Socialiste că toţi creatorii de literatură au datoria de onoare de a se inspira din nesecatul izvor al realităţii istorice, al vieţii româneşti contemporane, ce reprezintă cea mai înaltă treaptă din devenirea multimilenară a frămîntatului meleag danubiano - carpato-pontic. Receptînd la justa valoare îndemnul, iubitorii cuvîntului scris din cadrul Cenaclului literar „Luceafărul“ al Casei municipale de cultură Miercurea-Ciuc au realizat şi realizează creaţii străbătute de o profundă vibraţie patriotică, situîndu-se şi din acest punct de vedere pe un loc reprezentativ pentru mişcarea cenaclistică harghiteană. Frecventele apariţii în presa locală şi centrală a pieselor de rezistenţă aparţinînd membrilor cenaclului au impus atenţiei cunoscătorilor şi iubitorilor artei scriitoriceşti numele mai tuturor condeierilor noştri. Toate marile momente sărbătoreşti ale poporului, ale patriei, aniversările unor fapte de glorie din istoria naţională, cinstirea personalităţilor de frunte ale naţiunii au prilejuit membrilor cenaclului versuri fierbinţi, din care răzbat accentele grave ale implicării totale, cu fapta şi gîndul, în destinul ţării de azi şi dintotdeauna. Pe scenele amplului Festival naţional al muncii şi creaţiei „Cîntarea României“ multe formaţii de recitaluri poetice, montaje literar-muzicale, interpreţi individuali, au prezentat colaje, piese şi scenarii cu dedicaţie expresă datorate condeielor grupate sub simbolicul nume al astrului dimineţii. De asemenea, multe partituri corale s-au sprijinit pe un suport poetic creat tot de ei, cîteva dintre acestea fiind considerate a beneficia de un sentiment mărturisit în metafore atît de sensibile încît au figurat în repetate rînduri în programele prestigioase ale radioului şi televiziunii. Aceleaşi calităţi le-au atras recunoaşteri valorice în festivaluri poetice desfăşurate în diverse locuri din ţară, sub patronajul înalt al Uniunii Scriitorilor, palmaresul general al activităţii cenaclului conţinînd trofee, premii, menţiuni, diplome speciale obţinute la manifestări de gen cum sînt concursurile şi festivalurile de poezie „Octavian Goga“ — Cluj- Napoca (Georgeta Manila şi Marcel Tofan), „Nicolae Bălcescu“ — Rîmnicu Vîlcea (Dumitru Merluşcă), „Tudor Arghezi“ — Tg. Jiu (Gh. Vălcescu), „Mihu Dragomir“ — Brăila (Gh. Vrînceanu şi Dinu Purle) şi multe altele. Susţinuta activitate a cenaclului l-a situat în centrul atenţiei unor publicaţii literare de marcă în viaţa culturală a ţării, care i-au acordat generoase spaţii. Constituindu-se şi ca o şcoală a tinerilor condeieri, de-a lungul anilor cenaclul a alimentat permanent cu noi şi noi talente mişcarea literară a elevilor de diferite vîrste, premiile sugestiv intitulate „Tinere condeie", acordate de Comitetul Central al U.T.C., încoronînd creaţiile semnate de Miklós Erzsike şi Eva Ressler pentru a le cita numai pe cele mai reprezentative. Festivalul judeţean anual de poezie „Pămînt al bucuriei şi frăţiei“, găzduit de oraşul de la poalele Călimanilor, Topliţa, sub egida C.I.I.C. P.M.A.M. Harghita a fost dominat aproape permanent de prezenţa cenaclului „Luceafărul“, cele trei titluri de laureaţi ai fazei republicane a „Cîntării României“ conferite membrilor săi constituind corolarul meritat al acestei activităţi neobosite. Val. GHEORGHIU FESTIVALUL NAŢIONAL„CÂNTAREA ROMÂNIEI şiN SPIRITUL IDEILOR CONGRESULUI EDUCAŢIEI POLITICE ŞI CULTURII SOCIALISTE Filonul sentimentului patriotic Sper să nu jignim pe nici unul din mulţimea de oameni păcăliţi de Balla Géza , dar e imposibil să nu precizăm că toate cele de mai jos au fost comise de un ins a cării expertiză arată un I.Q. (indice de inteligenţă) 76, adică intelect la limită, şi li s-a întîmplat unor cetăţeni care e imposibil să nu ţină la corectitudinea judecăţii lor ... în ceea ce-l priveşte laralla, lucrurile au început demult. Salba de condamnări e revelatoare : 3 ani pentru dezertare, 1 an şi 10 luni, pentru furt, 3 ani pentru speculă, 2 ani şi 6 luni pentru fals privind identitatea. Cazul de mai jos a început la 1 mai a.c., pe Platoul Jigodin şi prin nişte baruri unde Balla şi-a recrutat „secretara“ (o cetăţeancă bolnavă psihic), sub promisiunea că, după o perioadă de probă de 20 de zile, calitatea ei va deveni „oficială“, în 3 mai, pe la ora 10, ajung la C.A.P. Sînmartin. Primul cade în plasă brigadierul V. Antal , informat de „secretară“ că „locotenentul-major“ Balla Géza urmează a face un control la Cinod, îi pune imediat la dispoziţie o căruţă şi un căruţaş. N. Ferencz : „Eu, auzind aceasta, am mers la grajduri, am pregătit caii şi căruţa, am luat două pături şi de la Antal“. Să le fie comod ! Ajungînd la Cinod (Ciucsîngeorgiu), „ofiţerul“ face un exigent control, economic lucrătoarei-gestionare de la magazinul comercial sătesc, Gobor Albina , se interesează dacă există mărfuri degradate, se uită pe sub tejghele etc. Apoi, se răsteşte : — De ce trebuie să vin la Cinod cu căruţa ? Dece nu este autobuz ? Tot Balla a dat şi soluţia : ei bine, dacă nu sînt localnicii în stare să rezolve problema, el „locotenentul - major“ Balla, fiind amic la toartă cu cîţiva miniştri, le face deîndată rost de unul. Veţi fi stupefiaţi, dar, la sugestia escrocului, Albina neni convoacă o „adunare cetăţenească“, unde Balla îi dăscăleşte pe localnicii prezenţi că trebuie să facă muncă patriotică pentru repararea drumului (ideea poate rămîne valabilă !) şi că trebuie să dea cite 22 lei de familie pentru „rezolvarea“ problemei. Secretara întocmeşte tabele, oamenii depun suma şi totul e aureolat de o masă bogată oferită de gestionară. După toate astea, ce poate urma ? Vorba anecdotei : un bal! Ei, balul chiar a avut loc, organizatorii erau mîndri că Balla şi secretara le-au acceptat invitaţia de-a participa, mîndră era şi Albinaneni, care zice : «Am fost chiar dansată de el, după care a cîntat !", între timp, căruţaşul aştepta docil semnalul de plecare al înaltei personalităţi, iar cînd ajung in Sînmartin, brigadierul Antal se simte şi el obligat să-i ofere o ţuică. De acolo, „ofiţerul“ şi „secretara“ ajung cu o maşină particulară la staţia PECO nr. 1, de la telefonul căreia caută şefi, sună la întreprinderi şi instituţii şi... obţine 5 litri de benzină pentru „continuarea unei misiuni urgente“, între 3 şi 7 mai se ocupă intens de „educarea“ secretarei: o pune să se prezinte zilnic la 7 fără cinci fix, nu acceptă scuze ori întîrzieri, o dăscăleşte să fie punctuală, sobră şi să nu zîmbească în timpul serviciului, o impresionează punînd-o să citească cu glas solemn jurămîntul dintr-un Caiet al deputatului ; mese şi chefuri la „Bradul“ şi „Harghita“ (senţelege, din banii pentru autobuz); vizite la locul de muncă a lui S. Arpad, căruia-i promite că-i reduce pedeapsa primită ; vizite, însoţit de „secretară“, la domiciliul mamei acestuia, pe care o ameninţă că dacă Árpád „nu se linişteşte“ îl bagă la închisoare , vizite la croitorul său din localitatea de domiciliu (Lunca de Jos), unde-şi comandă costume , şi iar chefuri. La unul din acestea îl cunoaşte pe T. Zoltán din Topliţa, fiind îmbrăcat în costum alb, se prezintă drept membru al unui juriu artistic, în aşteptarea unei cunoscute soliste, care va veni tocmai în camera lui, spre a recruta cîteva fete din Ciuc. A fost suficient pentru ca T. Zoltán să-i ofere generos mapa personală ca „artistul“ să-și pună actele în fine, surmenat de prodigioasa-i activitate, de telefoanele date 1® Cinod (oficianta T. Margit transmitea mai departe fulminantele succese ale lui Balla în întîlnirile cu miniştri), programează a doua vizită la Cinod, şi, fireşte, a doua „adunare cetăţenească“ : gata, autobuzul e rezolvat, va veni direct de la Bucureşti şi va circula numai pe ruta Cinod— Sînmartin. Vor localnicii şi rețea electrică ? Nici o problemă, costă 98,80 lei de persoană : secretara face tabele, banii se adună ... Considerîndu-se ca fiind în relații mai apropiate cu „tovarăşul locotenent-major“, Albina-neni încearcă să nu plătească cei peste 400 lei, cît i-ar fi revenit pe familie , dar exigentul „ofiţer“ i-o retează , că-i speculantă, c-o duce imediat la miliţie, cum îşi permite ea să-i facă asemenea propuneri ? Un singur om, după toată această tevatură. Se sesizează destul de tardiv şi anunţă organele de ordine. Culmea ironiei, atunci cînd adevăratul locotenent-major, cercetînd cazul, îi convoacă pe cei lezaţi, aceştia n-au mai dat curs cu atîta entuziasm a chemării, pe motiv că s-au „săturat de atîteaa şedinţe !“. ’ Revenim, în final, dc chestiuni ridicate în atîtea şi atîtea articole din ziarul nostru: ne- | cesitatea sporirii efici »cienţei educaţiei civice j a nivelului general de • cunoştinţe social-politi- J ce a tuturor cetăţenilor , cînd un ins cu I.Q. —I 76 îşi face mendrele • într-o zonă, zieînd ce-i cade la gură şi făcîm1 » aproape totul împotriv-1 t legii şi nimeni nu se se- J sizează, trebuie să recunoaştem că sunt vizah I aici — chiar dacă nu şi [ implicaţi — şi factorii | educativi : nimeni nu ştia că ofiţerii de mi I liţie nu se deplasează pe teren cu secretare particulare? Că nu adu- I nă bani pentru autobuze şi curent electric ? | Că rezolvarea acestor * probleme intră în com- I petenţa altor organe ? ‘ Şi nici unul din zecile | de oameni cu care a in- * trat în contact, nu i-a | cerut să se legitimeze. | A nu te lăsa păcălit, e. * în definitiv, o proble mă de educaţie. î „Să nu uitaţi nicio- I dată binele pe care vi l-am făcut!“, le cerea Balla. Să sperăm şi J noi că spre binele reputaţiei lor, cetăţenii din Cinod n-o să uite ! I M. GROZAV I I. Q. — 76 INFORMAŢIA HARGHITEI Diversitate în unitate După minutele de plăcere prilejuite de emisiunea Tv, difuzată duminică seara sub genericul „Omagiul ţării conducătorului iubit“, în care cununa de frumoase producţii artistice a fost oferită de judeţul nostru, cîteva rînduri, credem, sînt binevenite. Pe linia ultimelor evoluţii harghitene din programele de televiziune, şi acest spectacol din cadrul emisiunii Cîntarea României“ a fost o reuşită. Evoluţia bună a artiştilor, in totalitate participanţi la faza finală a ediţiei a VI-a a Festivalului naţional „Cîntarea României“, coroborată cu o dozare regizorală inspirată, bazată pe o mare diversitate într-o remarcabilă unitate, au condus la un spectacol frumos, condimentat de un element poate mai puţin remarcabil pentru noi, cei care trăim în mijlocul lui, dar splendid pentru toţi cei care visează la întîlnirea cu el, peisajul natural și cel creat de om din Harghita. Poate, doar foarfecă de la masa de montaj am fi dorit-o mai generoasă, dar, obiectiv, timpul de emisie fiind foarte precis delimitat nu a fost posibilă o extindere a programului. Acest imperativ a condus in cîteva rînduri la treceri prea bruşte de la un moment la altul, în detrimentul impresiei artistice, dar şi aşa, interpreţii merită cu toţii felicitările noastre şi, la fel, realizatorii ! M. HOREA Note : Ce se întîmplă cu spectatorii de teatru ? Nu ne este dat în fiecare zi să ne întîlnim pe scenele noastre cu supremul în teatru. Naţionalul bucureştean, prima scenă a ţării, nu ne răsfaţă cu prezenţe prea dese, fiind, fireşte, mult prea solicitat. Iar cînd un Radu Beligan face parte din trupa care prezintă spectacolul, lucrul este, fără exagerare, un eveniment ! Aceasta oriunde, dar n-a fost cazul sîmbătă, la Miercurea-Ciuc. Visăm ani în şir un astfel de spectacol, facem reproşuri că astfel de turnee nu sunt organizate, prea ades limitîndu-ne la producţiile unor trupe mai modeste din provincie, dar cînd, în sfîrşit, el devine realitate, artiştii Teatrului Naţional din Capitală ajung să joace în faţa unei săli doar parţial pline ! E adevărat, cu spectatori de calitate, dar oricum ... ? ! Şi asta în condiţiile în care piesa este antrenantă, decorurile splendide, iar jocul actorilor — de la artistul poporului Radu Beligan la tînăra plină de har actoricesc care este Eugenia Maci — este magnific ! A fost sîmbătă un spectacol foarte bun, care s-a oferit celor mulţi, dar l-au gustat doar puţini ! Păcat ! M. T.