Adevărul Harghitei, aprilie-iunie 1992 (Anul 4, nr. 528-577)

1992-04-01 / nr. 528

Pagina a 2-a — 1 aprilie 1992 1 aprilie — 1 aprilie - 1 aprilie - 1 aprilie — 1 aprilie ,­r­a­ir'; AL^\/JUNCJMM­nArj^S^RAT1El^^gs=^^= Păşind spre înalte culmi de progres şi civilizaţie Cu toată împotrivirea domnului Katona, a pârlii nedelimitate a U.D.M R. şi a altor părţi, guvernul Ro­mâniei a decretat institui­­rea ţării secuilor, avind in frunte pe voievodul Pa­aki EmsrTc viţîiul. Acestuia i se va ridica şi o statuie, ime­diat ce harnicii construc­tori harghiteni se vor în­toarce din ţara vecină şi prietenă Ungaria pentru a face un soclu din cimen­tul ce o mai fi rămas de la vilele de pe marginea Balatonului, iar minerii din Bălan tocmai întorşi de la Bucureşti vor extra­ge din adîncurî atita cu­pru cit să ajungă pentru turnarea aliajului. Intru marcarea e­­ni­­mentului, oamenii muncii maghiari şi maghiari toa­­te bronzaţi s-au îndreptat intr-un consens de ne­zdruncinat către sediul Poliţiei pentru a-i felicita pe cei dinăuntru de Ziua copilului, chiar dacă nu era chiar 1 iunie dar era totuşi iunie. Probabil s-a ales simbolic sărbătoarea in semn de aleasă preţui­­re pentru puritatea şi ino­cenţa acestei instituţii. Vi­zitatorii n-au venit cu mâna goală, ci cu piet­re şi lemne, după cum se ştie, materiale de con­strucţie foarte valoron­e. Unii au adus şi ceva căr­buni pentru te­mocentrală. După ce darurile au fost înm'nate prin geamuri, fie­care a plecat pe la cara lui, exclusiv valahii ca e s-au incăpă'inat să rami­na aici, plăcindu-le foarte atmosfera. Şi cum să nu le placă ? Oamenii mun­cii maghiari le-au spus la un moment dat oamenilor muncii români: Fraţilor ! Destul aţi transpirat pen­tru înflorirea acestor me­leaguri. Mai odihniţi-vă. Unii dintre cei trimişi la odihnă n-au înţeles sensul bunelor intenţii şi au um­blat cu reclamaţii care s-au rezolvat însă in spiri­tul eticii si echităţii socia­liste, adică după princi­piul „scoală-te tu să mă aşez eu“. Oricum, munca tuturor a dat roade. Mai puţin pămintul, mai puţin industria şi comerţul. Cum treci hotarele harghitene nu poţi să exclami , , altă viaţă". Replică preluată şi de televiziunea română. Este ştiut că omul nou se formează încă din copi­lărie şi din acest motiv un­na dintre coordonatele e­­senţiale ale invăţămin­ului harghitean este educarea tinerilor în spiritul frăţiei. Aşa că, fiecare elev înva­ţă in şcoală în limba lui, geografia şi istoria lui. In legătură cu aceasta au fost c­­e­a intimată­­, cea mai notabilă fiind mani­festata organizată de „udemereul“ local în care s-a cerut învăţămînt ex­clusiv în limba română, deziderat respins de Mi­nisterul Invăţămintului şi Ştiinţei care a trimis n Harghita un lot de ma­nuale achiziţionate d­e Ungaria. Profesorii au of­tat şi au zis : ,,Jos'că tre­ce şi asta“. Unitatea, munca şi fră­ţia nu fac doi bani da­r nu duce către o civilizaţie europeană. Şi cine trebuuie să dea tonul dacă nu cel mai europeni dintre euro­peni. Aşa a început Mier­­curea-Ciuc să semene tot mai mult cu Viena. Mi­nunate garaje înconjoa­r ca o salbă blocurile, gu­noaiele stau ca o dovadă că avem şi ce arunca, iar gropile din asfalt sunt tot atitea virtuale puncte a unor viitoare guri de me­trou. Impozante magaz­ie de scândură poartă firme colorate cu inscripţii pito­reşti adaptate din limba esperanto. Singurul ele­­ment rămas necivilizat es­te domnul Miron Duşa, director şi preşedinte, pe care l-am intilnit intr o noapte pe stradă şi cum era întuneric şi l-am văzut că se apropie, am zis : „Nu da nene că-ţi dau un­a de o am la mine plus fo­tografiile domnilor Bedet şi Busuioc să te inveţi cu ei şi să vă aveţi ca fraţii“. Nu peste mult i-am vă­zut pe cei trei trăgind o invirtita de pe Mureş, la ţambal fiind ministrul Şo­­ra. Atunci s-a distrus şi parchetul de la Casa cor­pului didactic. S-a refăcut prin muncă patriotică. Aşadar, asta vrem să subliniem, că in Republica secuiască se munceşte in unitate şi frăţie, realiz­n­­du-se si depăşindu-se lu­n de lună p­ anul. Inclusiv cel de export şi import. Ex­portăm lemn şi mobilă, importăm gumă de mes­e­­cat şi nădragi „a la tur­ca“. Bussines bre ! Pen'­u că numai astfel putem păşi neabătuţi (chiar dacă bătuţi de Dumnezeu, că acuma s-a dat slobod la religie) spre noi culmi de progres şi civilizaţie. Nu­mai să nu fie prea fr­anie, că ameţim f­ luilu CONDRAT Mai bine udemerist, decit comunist Se ştie că partidul nos­tru e cel mai democratic. Se ştie că nimic nu ne poate lăsa rece. Că lupta noastră n-a încetat. Ulti­ma reuniune a reprezen­tanţilor noştri naţionali a fost consacrată protestului împotriva Jocurilor Olimpi­ce de iarnă. In Raportul prezentat, s-a spus : „Nici o medalie de aur ! Iar ne-au lu­at drepturile noastre ! Deşi am anunţat Helsinki Wa­h ş.a.m.d., nici o poartă de schi n-a fost bilingvă. Căci, doar se ştie, Albert­­ville este de fapt Ora­ul lui Albert, care a sosit aici înaintea primei ediţii a J.O. , sacrele sale ose­minte se găsesc la subsol intre cotiturile 6 şi 17 ale pîrtiei, in dreptul senzor lui nr. 16, pus de japonezi nu pentru măsurarea tempe­raturii, cum pretinde Va­tra, ci pentru a ne falsi­fica istoria“. „Vă mai aduc — zise alt vorbitor — la cu­noşt­n­­ţă un fapt care ne îngrijo­rează , sub pretextul că se respectă criteriile O.N.U., francezii au spus că Albert e secui, nu ma­ghiar, cum sunt toţi locui­torii Europei. Asta face ca numărul nostru să fie mai mic decit in realitate“. „Falşii democraţi, sare altul, ne fură la drumul mare, vetriştii s-au trans­format in arbitri de schi ; lată, eroul nostru Kincses Előd, deşi n-a pa­ticipat la Olimpiadă, a fost frust­at de medalia cuvenită ! Ce­rem drept reparaţie au­o­­nomia Ardealului, în care strămoşii noştri au con­struit 27 de închisori, civi­lizind Europa“. (Aplauze puternice, prelungite. Se scandează : Mai bine u­­demerist/ Decit comunist/ Mai bine-n Convenţie/ Decit fără funcţie­. O voce din sală : „Şi după aceea au venit va­lahii care au mincat brân­­ză şi s-au înmulţit“. „Ca să reiau o idee a antevorbitorului — zise al­tul — s-au înmulţit cu toate că Ciocciolina a deschis larg, democratic, jocul la poartă / Sâ m­n­­căm şi noi brinză".­­„Auzi, trebuie să aduci brinză“, îi şopti cineva la ureche lui Sántha Pál Vil­mos. ,,Eu ? De ce? Mai bine-l aduc pe Cornel Crosu, bucăţi-bucăţele“. „Pentru că tu eşti şeful comerţului, blegea", îl în­ghionti altul cu pumnul în coaste. ,,Am înţeles, ser­vesc patria“, zise Sántha şi-şi pregăti desagii. Discuţia fu întreruptă de tunetul microfonului de la prezidiu : „Fraţi maghiari ! Vrem să aprobăm aici — dară nu facem miting şi refe­rendum — că CITIUS, A­­TIUS, FORTIUS provine din Itt és Most ! Prin tră­darea comunisto-securistă, latihii ne-au lu­at ce-a­­veam mai scump !" „La vot! La vot­­" stri­gară intr-un glas partici­panții, încoloin­du-se în frunte cu un călugăr bu­dist, căci, după cum se știe, Budha a fost maghiar și a fondat p­ima capitală autentic democrată din Europa, Budapesta. Votul a decurs int o atmosferă sinceră, tovără­șească. P.c'c'are de G M5HA ! DE PARTID DIN ACTIVITATEA ----­ORGANIZAȚIILOR fSSISss­mu^asmssâssiesssm^^miăa ~ gi Răspunzind fără pre­get chemărilor partidului, tinăra generaţie iar s-a a­­flat, in data de 9 martie, pe platoul ceauşist d­e faţa prefecturii. Scopul lor a fost de a-l împiedica pe pe ministrul Colu să vină pe pă­rintul nostru şi să tragă concluziile controlu­­lui din învăţâmint. Obiec­tivul a fost indepl.­nit cu entuziasm, deşi ai noş­ri erau atinse nemilos d­e ra­zele unui soare cu dinţi, desenat pe cerul demo­cratic de securiştii Vetrei. Vaste acţiuni politi­­co-ideologice desfăşura­u in aceste zile întăresc p­o­filul moral-cetăţenesc al tinerilor noştri. Pedagog , profesori, inspectori şco­lari etc., îndrumaţi cu în­ţelepciune de partid, oţe­tesc node generaţii cu a­­devărul elementar că legi­le statului nu trebuie res­pectate. Dacă ei spun să ne însuşim istoria în imm­a română, noi trebuie să fa­cem invers: învăţătura par­tidului nostru, singurul de­­­­mocratic din partea asta a Galaxiei, prinde rădă­cini trainice in suflete e micuţilor.­­ Brigada a II-a a Cercetaţilor maghiari a ext­as, zilele trecute 2 beţe care alterau purita­­tea etnică a pădurilor noastre. Cu toate acestea,­ beţele n-au putut fi inre­­gistrate la Tribunalul Bu­cureşti. D-l Bogos a făcut rec­is. Aşteptăm cu ing­i­­jorare rezultatele, căci n-avem încredere in justi­ţia românească. JURNAL O păcăleală de... doi ani? .. . Şi citeva luni. Au­, a durat... domnia freneti­cei secretare a U.D.M R. duc. Papp Kincses Emese. Precaută, dumneaei a adunat to i jurnaliştii, fă­ră deosebire de naţionali­tate, religie şi coloratu­ă politică şi a ţinut­ un spici de zile mari: „Refuz acu­zaţiile jignitoare aduse la persoana mea cu ocazia şedinţei Comitetului U.D. M.R. duc din data de 20 martie, nefiind prezentă la această şedinţă, şi cu a­­ceastă ocazie, aduc la cu­noştinţă demisionarea d­e funcţia de secretar U.D. M.R. duc, funcţie pe ca­re am indeplinit-o timp de doi ani“. Uimire şi consternare. Hohote de prins. Fotoreporteri frene­tici se înghesuiau să sur­prindă pe peliculă ma­sa demisie. Conferinţa de presă s-a încheiat. Ziariş­ti se st­e­­coară in culise, lată de­claraţia unui înfocat mem­bru U.D.M.R., care ne a rugat să-i păstrăm anoni­matul : — Că am criticat-o e a­­devărat. Dar merită. Păi, spune dumneata, cum e posibil ca doamna secre­­tară să vină la locul de muncă cotidian, pe la orele 10—11 ? Și la a­­ceasta se mai adaugă lip­sa de la serviciu vreo 4—5 luni intr-un an ? Păi, se poate așa ceva? Un par­tid care se respectă nu poate tolera asemenea a­­bateri ! Nici cel comunist n-o făcea. Şi nouă, mem­­brilor de rind, ne cuvinta ordinea, corectitudinea şi supunerea până la sacrifi­ciu. Ne-a păcălit. Deşi „ungerea“ ei a fost la 24 decembrie, şi nu la... 1 aprilie. Numai... cuvin­­tări şi indicaţii nu-s de­­ajuns. Cu toate că draga noastră secretară, are noi planuri şi... imaginaţii pentru o „schimbare radi­cală“ în viaţa par­tidului nostru... George UDEMER­SIU Trei dintre localităţile în care partidul nostru a obţinut rezultate notabile în construirea Europei comune multilateral dezvoltate şi... autonome. „ADEVARUL HARGHITEI"

Next