Adevărul Harghitei, iulie-septembrie 1999 (Anul 11, nr. 2206-2271)

1999-08-05 / nr. 2231

E ŞOGURI ŞI... EŞECURI rogramele actuale de restructurare inspirate în mare măsură de instituţiile internaţionale sunt abstracte, fără a ţine cont de consecinţele măsurilor care se iau pentru concretizarea lor asupra producţiei, volumul investiţiilor, folosirea forţei de muncă şi a capacităţii intelectuale, consumul privat. Experimentele de până acum puteau şi încă pot să evite sau limiteze suferinţele umane de zi cu zi. Nici o componentă a politicilor economice promovate până în prezent nu poate fi considerată indispensabilă, la fel cum nici sărăcia, mizeria, expectativa care ne însoţesc ca o umbră nu trebuie să fie preţul succesului de tranziţie. Surogatul care este prezentat drept măreaţă realizare nu poate suplini existenţa unui context socio-economic determinant în acţiunea oamenilor, în comportamentul fiecărui cetăţean. Idei greşite continuă să se afle la baza unor politici şi măsuri făcând dificilă decantarea unui concept constructiv de reformă, cel puţin pentru ţara noastră acesta fiind de tipul "top-down", ceea ce ar echivala cu expresia "reforma din poziţia stând pe cap". S-a dovedit clar că încercările de stabilizare a cursului valutar, privatizarea cu orice preţ (efectuarea de cadouri), în paralel cu eliminarea unor subvenţii guvernamentale absolut necesare cel puţin pentru etapa actuală etc. n-au creat un sistem capabil să producă o abundenţă de bunuri la preţuri accesibile. Dacă nu are loc o creştere cantitativă şi îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite consumatorilor, putem vorbi evident de un eşec. Distrugerea "creatoare" care se practică cu frenezie trebuie eliminată. Viziunile mioape şi distorsionate au neglijat problema concretă a tranziţiei româneşti. (Continuare în pag. a 2-a) dr. ec. ADRIAN ŞIMON în 22 august - alegeri la Atid Prin Hotărârea de Guvern nr. 591 din 22 iulie a.c., alegerile pentru funcția de primar al comunei Atid din județul Harghita s-au fixat pentru data de 22 august 1999. In pag. a 8-a: SPORT 1 Molnár Gusztáv: In Ungaria minorităţile au o dublă identitate Cu toate că în ultima vreme d-l Molnár Gusztáv se ocupă cu probleme de geopolitică, de-a lungul anilor a participat la mai multe ediţii ale Universităţii de vară de la Bálványos şi Băile Tuşnad (unde de altfel am purtat discuţia ce urmează) evidenţiindu-se mai ales prin unele aserţiuni originale cu privire la diferenţele dintre minorităţile ce trăiesc în Ungaria şi în celelalte ţări din jurul acesteia. Domnule Molnár, v-am ruga pentru început să faceţi o paralelă între situaţia minorităţilor din Ungaria şi din România. Cu toate că în ultima vreme m-am ocupat de probleme de geopolitică, pentru că mi-aţi pus această întrebare, nu vreau s-o ocolesc. Am impresia că cele două situaţii nu se compară, în Ungaria sunt minorităţi mici, foarte bine integrate în stat... - Asta înseamnă asimilate? ȘTEFAN DANCIU (Continuare în pag. a 2-a) ,|8I8U8TECA JU6ETEAKA, — HARCâ^diTA Anul XI., Nr. 2231 JOI, 5 AUGUST 1999 • 8 PAGINI Prețul - 555 lei prin abonament, 1000 lei la vânzare liberă UILAC - un sat aflat la marginea civilizaţiei r ecunosc, nu mai fusesem niciodată în satul UILAC ce aparţine de comuna Săcel. Ştiam doar câteva lucruri despre el: • aici trăiesc 36 de suflete • cel mai tânăr locuitor are în jur de 57 de ani, iar cel mai bătrân împlineşte în luna august a.• 96 de ani • există o biserică bine întreţinută, renovată acum câţiva ani, în care preotul din Vidacut ţine slujbe cu ocazia marilor sărbători creştine • şcoala, din lipsă de elevi, nu mai funcţionează, degradându-se încet, dar sigur • un singur telefon este în sat, dar funcţionează din când în când • despre canalizare, lumină electrică, nici nu poate fi vorba • nu există dispensar medical uman, deci nici medic. Cei aflaţi în suferinţă, adică majoritatea sătenilor, trebuie să străbată cu căruţa un drum de câţiva kilometri până la Şoare sau Vânători în judeţul Mureş , localnicii îşi fac cumpărăturile în localităţile învecinate, pentru că în Uilac aşa ceva nu există. Curioasă să văd această mică localitate harghiteană şi să-i cunosc pe cei care trăiesc aici într-o izolare aproape totală de mulţi ani, am hotărât să merg acolo. Am sosit la Uilac într-o zi toridă a lunii lui Cuptor. După ce am parcurs un drum de ţară îngust şi plin de hârtoape, pe care puţine autovehicule s-ar încumeta să circule, maşina redacţiei m-a lăsat la intrarea în sat. Am coborât. Am numărat casele: patru la număr. M-am gândit că n-am oprit unde trebuia. Dintr-o curte s-a ivit o bătrână, surprinsă de zgomotul maşinii! Mi-a confirmat faptul că am ajuns la Uilac, dar mi-a explicat că va trebui însă să mai merg pe jos câteva sute de metri până să ajung în centrul satului. M-a avertizat că era puţin probabil să găsesc pe cineva în vreo gospodărie, deoarece lumea era la strâns de fân pe dealurile care înconjoară Uilacul. N-aveam ce face. Mi-am luat “picioarele la spinare” cum se zice şi am urcat dealul care ascundea casele aflate într-o vale. Din pământ se ridica câte un val de căldură care mă împresura nemilos. Liniştea din jur era atât de nefirească, încât am avut senzaţia stranie că sunt la capătul lumii. Ceea ce nu era departe de adevăr. La prima cotitură pe care a făcut-o drumul, am zărit turla bisericii şi clădirea şcolii. Prin preajmă nici ţipenie de om. Curţile caselor erau pustii. M-am oprit dezorientată. Când m-am hotărât să o iau din loc, din curtea unei case a apărut o domnișoară care, nici una nici două, m-a întrebat pe cine caut. I-am spus că pe nimeni în mod deosebit, dar că aş dori să stau de vorbă cu cineva din sat. Mi-a spus că bunicul ei este acasă şi că ar fi nimerit să vorbesc cu el. Lucru pe care l-am și făcut. (Continuare în pag. a 5-a) ANA OGRĂZEANU "Omul sfinţeşte locul" dar, uneori, degeaba... Un vechi proverb spune: "Omul sfinţeşte locul!" Şi aşa este. Viaţa ne-a oferit şi ne oferă posibilitatea de a vedea acest adevăr, însă... păcat că aceasta se întâmplă din ce în ce mai rar. Şi vom vedea, din ceea ce urmează, o poveste adevărată pe cât de adevărată, pe atât de tristă şi plină de semne de întrebare şi de mirare... AI DREPTATEA, ÎN MÂNĂ, DAR... Domnul LUKÁCS DOMOKOS din Topliţa,strada Murelor, nr. 59, este un om ajuns la vârsta de 55 ani, de meserie instalator sanitar, apă şi gaz. Este un meseriaş priceput, cunoscut prin partea locului. Pe lângă aceasta a crescut 3 copii, iar acum se bucură de 4 nepoţei. A fost şi este un polisportiv, arătându-mi 36 de diplome obţinute de la pescuit staţionar până la schi fond, sanie, orientare turistică şi alte sporturi. înainte de toate însă domnul Lukács Domokos este un om cinstit şi corect, dar mai ales priceput şi harnic. Ca gospodar, îi place să aibă de toate. Poate şi de aceea a vrut să facă ceva de durată, cu mâna lui, care să rămână în timp, în anul 1980, pe strada Murelor din Topliţa, domnul Lukács Domokos a văzut o bucată de teren pe care erau depozitate deşeuri menajere, rumeguş şi alte gunoaie, aruncate de unii locuitori ai oraşului. Era un adevărat focar de infecţie, nefolosit de nimeni, ba mai mult, ocolit. Făcându-şi un plan, a solicitat reprezentanţi de la primărie şi specialişti de la C.A.P., pe care i-a rugat să-i dea acest teren pentru: “a-l transforma şi amenaja în teren arabil, astfel încât să-l pot cultiva cu produse agricole necesare mie şi familiei mele”. Sunt cuvintele domnului Domokos. Răspunsul specialiştilor a fost că acolo nu se poate amenaja un teren arabil şi mai ales productiv. La insistențe, i-a fost atribuit domnului Lukács Domokos. Prima dată l-a împrejmuit, pentru a evita depozitarea, în continuare, a gunoaielor. (Continuare în pag. a 2-a) . VASILE GOTEA ".