Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 2012 (Anul 24, nr. 5403-5450)

2012-05-04 / nr. 5418-5419

* Pagina a 2-a • 4/5 mai 2012 • Informația Hocheiul din Miercurea-Ciuc „ar trebui să se orienteze şi către susţinătorii de etnie română pentru că trăim, totuşi, în România” ■ Interviu cu Tánczos Barna, reşedintele Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă (II)­ ­în timpul mandatului dumneavoastră au construit două patinoare în ţară (la alta şi la Braşov). Când veţi face cam­­mii de promovare a sportului cu pucul şi oşa prin oraşe ca Iaşi, Cluj-Napoca, Vişoara, Constanţa, Suceava? - într-adevăr, am avut o anumită atribuţie. Programul de construire de tinoare a fost gândit şi făcut de mine, eu a făcut lobby la cele două ministere care în 08 au aprobat acest program. Din păcate, mndalul care a izbucnit în jurul licitaţiilor şi­sturilor de la Braşov a oprit programul nstruirii de patinoare. Eu sper, totuşi, ca nătorul Guvern să aibă luciditatea şi ituritatea politică să nu se ia după câteva icole de presă, să nu se ia după câteva nentarii maliţioase şi să aloce fonduri stru dezvoltarea acestui sport. Este extrem de greu să promovezi un sport , nu se poate practica, în oraşele unde nu condiţii să practici, măcar la nivel de atomi, acest sport, este aproape în regiune sortită eşecului orice campanie de inovare.­­Ce are Braşovul în plus faţă de Cluj? Un patinoar.­­ Facem un patinoar şi în Cluj, în momentul în care se construieşte vioarul, sau măcar există o asumare clară partea autorităţilor locale şi centrale, bci se poate înhăma oricine la promovare, i s-a întâmplat şi la Braşov, în momentul are am bătut palma cu d-l Stripcaru (no­­imalul Braşovului), i-am promis că dacă are patinoare, o să aibă echipă de top­­lă ce ai patinoarul poţi să aduci copiii ori de acest sport, să construieşti echipe jeniori, echipe de juniori. Din păcate, în momentul de faţă sunt ne­şanse ca anul acesta să pornească vreo strucţie în alte oraşe decât Târgu-Mureş,­­ se chinuie să-l finalizeze, şi Braşov,­­ se va construi al doilea patinoar, pentru ste o obligaţie faţă de Comitetul Olimpic naţional să avem două patinoare ca să mizăm FOTE. ■omovare se face în celelalte oraşe. Am la Buzău anul acesta, am fost la Brăila, Galaţi am dus finala Cupei României, dar şi un eşec total: tribunele au fost complet­e. La Brăila, la nivelul copiilor 0-10, 2, am văzut lucruri extraordinare: foarte­­ copii, foarte mulţi părinţi, lumea esată, entuziasmată, dornică să vină i­i de acest sport şi vom face în mnuare asemenea acţiuni. Solo unde vedem că se mişcă ceva, nu şi noi alături de cei cu iniţiativă pe local şi încercăm să-i ajutăm cu pucuri, liceuri, cu evenimente, cu competiţii vizate la faţa locului. N-ar fi bine făcută o promovare în ele în care nu există o tradiţie a teiului? Promovarea aţi făcut-o la la, care e foarte aproape de Galaţi; teiul are tradiţie în hochei. Braşovul e aruncătură de băţ de Ciuc, iar echipa mată din harghiteni. O promovare în zone în care până acum nu a existat hochei nu ar aduce mai multă lume lângă acest sport?­­ Nu ştiu în ce măsură poţi să promovezi un sport când nu ai condiţii de practicare. Dacă vedem că există o intenţie serioasă din partea autorităţilor locale de a se implica în susţinerea acestui sport, venim alături de ei cu cel mai mare drag. Am văzut şi la Galaţi: dacă autoritatea locală nu este alături de acea echipă, degeaba există un club departamental susţinut de la bugetul naţional prin ANST, degeaba există oameni inimoşi care vor să susţină hocheiul în Galaţi. Avem exemplul de la Ciuc, unde Primăria s-a implicat extraordinar. Avem exemplul de la Bucureşti, unde de ani de zile nu funcţionează nimic pentru că nu reuşeşti să aduci aproape de acest sport nici o primărie. Autoritatea locală a făcut doar promisiuni. Asociaţia municipală din Bucureşti nu a reuşit să aducă alături de acest sport sponsori. Este inacceptabil ca în capitala ţării să te milogeşti pentru jumătate de oră de gheaţă, să nu reuşeşti să aduci primăria, sponsorii, să nu ai toate condiţiile asigurate măcar pentru copii. Asociaţia a primit spaţii în patinoar pentru birouri de la federaţie, pentru turnee le dăm ore gratis pentru că nu reuşesc să plătească nici măcar pentru turneele organizate de bucureşteni. Este imposibil să faci ceva fără autoritatea locală­­ Unde vedeţi hocheiul românesc în viitor, în condiţiile în care campionatul se dispută între două echipe, între Ciuc şi Braşov, Steaua nu mai contând de ceva vreme, iar Liga MOL, chiar dacă ne-am impus în ea, nu e o competiţie de mare valoare?­­ Din punct de vedere valoric e clar sub EBEL (nu.­­ Erste Bank Eishockey Liga Austria). Este o ligă foarte bună pentru noi, este una în care nu ne impunem an de an, ceea ce înseamnă că este o luptă serioasă pentru câştigarea titlului, însă nu putem să nu vorbim despre pepinierele care există în Ungaria la nivelul a cel puţin 5 centre hocheiste şi în Liga MOL nu joacă jumătate din naţionala Ungariei. Dacă jucătorii din România ar apuca să joace în EBEL, dacă jucătorii din România ar putea să stea în EBEL câţiva ani... Dacă nu avem pepiniere nu putem să pretindem mai mult de la judeţul Harghita decât prima divizie, Grupa B. Din punctul meu de vedere, este maxim ce poate fi atins în următorii ani: o prezenţă constantă în această grupă, care după câţiva ani se poate transforma într-o pretenţie la câştigarea grupei. Dar atâta timp cât un judeţ cu 300 şi ceva de mii de locuitori trebuie să asigure aproape toţi jucătorii pentru echipa naţională şi nu reuşesc cei din Bucureşti, cei din Galaţi şi din Braşov să vină şi ei, măcar cu o jumătate de echipă, o să fie destul de greu. Mi-ar plăcea foarte mult ca Bucureştiul să dea 3-4 jucători valoroşi la echipa naţională, cum este băiatul lui Marius Gliga, copil de 19 ani care face faţă la orice meci în prima divizie la nivel de seniori. Braşovul sunt convins că o să vină peste 10 ani, dar acolo e un drum lung, totul începând acum 2 ani.­­ Până să vină juniorii la echipa mare, la acest Campionat Mondial jucători ca Niculescu nu ar fi jucat mai bine decât o mare parte dintre cei convocaţi la lot? Asta şi din lipsa dăruirii din primele 3 meciuri. - Asta a fost impresia mea. Eu ceea ce am simţit, dacă vor într-adevăr, pot mai mult. - S-a văzut şi la televizor lipsa de dăruire. Ca să-l citez pe comentator, a fost ca şi cum „i-ai fi luat de la o nuntă şi i-ai fi pus pe gheaţă”. - Ar trebui să încerce şi el (na. - comentatorul) să intre o dată pe gheaţă, în momentele de glorie sunt ridicaţi în cer şi antrenorii şi jucătorii; când pierd două meciuri - pierzând în felul respectiv - cu siguranţă îşi merită toate criticile. Nu ştiu dacă Niculescu ar fi făcut faţă. Eu am încredere totală în Marius Gliga, Tom Skinner şi în Viktor Korduban şi în Hozo. Ei sunt cei patru care conduc echipa din punct de vedere tehnic şi al antrenamentelor şi selecţiei. Skinner îi ştie pe aceşti jucători de 4 ani, lucrează cu ei, stă cu ei­­ adunate toate săptămânile, 2 luni în fiecare an - a jucat cu ei împotriva Kazahstanului, Poloniei, Italiei, Ungariei, i-a văzut jucând în campionat, a jucat şi cu Timaru, Genu Cătălin. Eu cred că la acest ritm, jucătorii de vârstă înaintată fac faţă mai greu. Nu spun că n-ar fi făcut faţă Niculescu sau că ar fi un jucător slab, dar asta a fost decizia antrenorilor. Am avut câteva conflicte, unele dintre ele destul de urâte, cu oameni din lumea hocheiului în încercarea de a-i proteja pe antrenori, pe selecţioneri în deplina libertate de a se face selecţia, de a decide, de a face programul de pregătire cum cred. Rolul meu a fost să le asigur condiţiile şi să pretind de la ei rezultate.­­ Sportul ar trebui să fie o chestie de fair-play. Sportul ar trebui să unească oamenii, nu să-i dezbine. Din păcate, aici în Miercurea-Ciuc, în judeţ, hocheiul s-a orientat numai spre cetăţenii de etnie maghiară. Toate afişele meciurilor sunt numai în limba maghiară. Anul trecut, după finala Ligii MOL vă întrebam dacă vi se pare normal că pe o arenă sportivă din România crainicul arenei nu vorbeşte limba română... - Crainicul cred că vorbeşte limba română... - Toate acele penalităţi, infracţiuni care se anunţă la microfon erau doar în maghiară şi engleză. La ultimul meci România - Ungaria nu am avut curaj să strig „Hai România!”...­­ Nu cred că se întâmpla nimic, pentru că toată lumea ţinea cu echipa României. Tot patinoarul se bucura când marca echipa României, indiferent de unde au fost jucătorii, de etnie.­­ Mi se părea că ţineau cu Ciucul, nu cu echipa României. - Pe gheaţă era echipa României. - Dar n-am auzit nici o voce strigând „Hai România!”. - N-am fost atent. Eu am fost atent ca din punct de vedere organizatoric totul să fie ca la carte şi, chiar dacă a ieşit acel circ naţional din toată treaba asta, cred că federaţia şi-a făcut treaba. Nu voi putea niciodată să constrâng publicul să gândească, să simtă într-un fel sau altul. Este o stare de fapt. Pentru mine, un lucru esenţial şi pozitiv este că echipa României a fost susţinută­­ din ce considerente, putem avea argumente şi contra-argumente. Cu siguranţă că există anumite sensibilităţi din acest punct de vedere, mai ales datorită faptului că jucătorii din Ciuc au fost decenii întregi consideraţi ca de rang 2, n-au fost consideraţi egalii jucătorilor din Bucureşti. Probabil aceste sensibilităţi au rămas. Ceea ce susţin este că jucătorii din această ţară, care simt ceva pentru această ţară şi vor să reprezinte această ţară trebuie să vină şi, cu dăruire maximă, să joace sub culorile echipei naţionale a României. Am avut un conflict, la începutul mandatului, cu d-1 Kurka şi n-am făcut nici un pas înapoi, susţinând şi aplicând regulamentul, suspendând jucătorii care n-au venit la echipa naţională. Am făcut un regulament care îi permite oricărui jucător să se retragă când vrea. Trebuie să anunţe în prealabil şi, dacă nu vrea să joace pentru culorile acestei echipe, nu îl obligăm.­­Acum vreo 3 ani am depus o cerere de acreditare la Sport Club Miercurea-Ciuc. Suntem un ziar local, cu fiecare ocazie scriem rezultate şi alte informaţii din hochei. Am fost amânat vreo două luni cu acea acreditare, după care m-am lecuit...­­ Sunt copilării. Nu este normal, indiferent de limba în care scrie un ziar, să fie înlăturat. Trebuie tratat cu maximă seriozitate și respect pentru că orice articol, în orice ziar, este publicitate și este vizibilitate pentru acest sport. Din punctul de vedere al federaţiei, când organizăm turnee la Miercurea-Ciuc facem şi afişe în limba maghiară, le facem şi pe cele româneşti; când organizăm în Braşov şi Galaţi, le facem doar în limba română. Eu respect publicul din Miercurea-Ciuc, respect jucătorii din Miercurea-Ciuc pentru că aduc un suport senzaţional hocheiului, dar trebuie să fie şi ei conştienţi de faptul că, în continuare, acest sport are viitor doar cu susţinerea autorităţilor locale şi centrale. Trebuie să respecţi legile acestei ţări, trebuie să respecţi partenerul de dialog, nu te poţi închide în judeţul tău, în oraşul tău, în centrul tău hocheistic pentru că orice încercare de acest gen este sortită eşecului şi nu aduce niciodată decât dezbinare. - Când credeţi că o să se reîntoarcă publicul român pe „Vákár Lajos”? - Eu cred că este bine-venit oricând. Sunt convins că sunt spectatori de etnie română pe patinoarul „Vákár Lajos”. Probabil sunt mai puţini, probabil că, uneori, atmosfera nu este tocmai pe placul lor. Cu toate acestea, echipa este a oraşului, oricine poate susţine această echipă şi n-ar trebui să fie problemă de limba vorbită sau de afişe. Ar trebui să se orienteze şi către susţinătorii de etnie română pentru că trăim, totuşi, în România şi orice sprijin este bine-venit pentru Sport Club şi orice bilet vândut în plus este un venit în plus. Nu trebuie să excluzi pe nimeni! LIVIU CÂMPEAN

Next