Informatia Bucureştiului, ianuarie 1961 (Anul 8, nr. 2305-2330)

1961-01-02 / nr. 2305

F«®* i *•£« Noutăţi de la Uniunea Compozitorilor • La 10 ianuarie, în cadrul ce­­r­­aclurilor săptăminale, vor avea loc, la Uniunea Compozitorilor, discuţii privind creaţia simfonică şi de cameră. Vor fi prezentate, cu acest prilej, noi lucrări instru­mentale realizate de compozitorii noştri.­­ Pentru a doua parte a lunii, e prevăzută organizarea unei dez­bateri privind muzica romînească înregistrată pe discuri „Electre­­cord". A In cadrul cenaclului secţiei de muzică de masă, la 24 ianua­rie, va fi prezentat un referat al subsecţiei de muzică de fanfară despre cântecul ostăşesc. O Unul din referatele prezen­tate la începutul lunii viitoare va trata despre orchestraţia in mu­zica uşoară.­­ Tot in luna februarie, com­pozitorii vor discuta diferite pro­bleme cu privire la rolul muzicii populare în dezvoltarea creaţiei muzicale culte. O In cursul acestui trimestru vor fi dezbătute, de asemenea, di­ferite probleme legate de creaţia de operă cu subiecte contempo­rane, probleme privind dezvolta­rea cintecului de masă, probleme privind creaţia din domeniul lie­dului şi a pieselor corale de mari proporţii, iS. La „Electrecord“ Cintecul de masă şi muzica populară In repertoriul primului trimestru al anului Viitoarele editări ale Casei de discuri „Electre­cord“ cuprind cele mai diverse domenii — de la cîntecul de masă şi creaţia folclorică la muzica uşoară, de la muzica de operă la muzica sim­fonică, de la povestiri la piese de teatru. Pu­blicăm astăzi spicuiri din repertoriul de noi ediţiuni de discuri pe trimestrul 1/1961 din do­meniul cintecului de masă şi al muzicii popu­lare. „ Sectorul muzicii de masă se va îmbogăţi cu noi discuri, cuprinzînd o serie de piese interpre­tate de corul şi orches­tra de studio ale Radio­­televiziunii, conduse de dirijorul Carol Litvin. Printre viitoarele apari­ţii se numără: „Să înălţăm un cîntec“ de I­ Chirescu, pe versuri de Eugen Jebeleanu (so­list baritonul Nicolae Hernea) ; „Partid al lu­minii“ de I. Croitoru, „Noi din ape am strîns lumină“, de V. Timiş, „Sus steagul luptei pentru pace“ de: M. Neagu.­­I • Repertoriul muzicii populare se va îmbogăţi cu înregistrări din dife­rite regiuni ale ţării Astfel, pe discuri obiş­nuite (78 ture pe mi­nut) vor apărea cîteva cîntece din Moldova: v,„La noi în gospodărie“ şi „Nechează murgul de zor“ — în interpretarea cîntăreţului Vasile Că­­nănău, „Spune mamă ce să fac“ şi „Ce-ai crezut, ioniţ n bade, că-mi pasă“ — in­terpretate de Camelia Ia­­cob. Dintre cîntecele ar­deleneşti menţia: „Mult mă mustrii bătu“­­ şi „Nelul meu cu doru“ — cîntate de Maria Peter, „Cîntec din Vaşcău“ în interpre­tarea Sofiei Popa-Ciurel şi „Măi bădiţă sprînce­­nat“ în interpretarea Anei Bălăci. Cîteva piese din repertoriu fac parte din folclorul olte­nesc : „Hora şi sârba de la Peşteana-Jiu“ — în interpretarea tarafului Gorjului din Tg.-Jiu, di­rijat de Nicolae Novac, „Pădurice, pădurea“ şi „Neică, fă-te călător“ — interpretate de Ileana Constantinescu etc. • Nu lipsesc din re­pertoriu nici popularii interpreţi Maria Lătăreţu („Vine Gheorghiţă seara din luncă“), Ioana Radu („Tudoriţe nene“ şi „Gheorghe, Gheo­rghe“), naistul Damian Luca („Cîntec moldovenesc“) ş.a., figurînd cu noi în­registrări. • Clinei discuri micro (25 cm. diametru) vor cuprinde cîntece şi jocuri populare din cîte o re­giune a ţării, precum şi un nou recital Maria Lătăreţu. • Tot pe discuri micro (17 cm diametru) va fi editat un program de cîntece olteneşti inter­pretate de Maria Lătă­reţu şi Ileana Constan­­tinescu (EPC — 235), precum şi un program de cîntece populare din Ardeal, interpretate de Sofia Popa-Ciurel, Ana Bălăci, Maria Peter şi Maria Roh (EPC—236). • Cu cîntece din fol­clorul minorităţilor na­ţionale se vor edita, două discuri standard cuprin­­zînd imprimări efectuate cu formaţii de muzică populară din Cluj, Ora­dea şi Tg. Mureş.­­ Un disc micro (17 cm diametru) va fi con­sacrat unui potpuriu de muzică lăutărească ma­ghiară, pe fiecare faţă a discului fiind imprimate cîte o romanţă, un cear­­daş şi un friss, interpre­tate de orchestra de mu­zică populară a Filarmo­nicii de Stat din Oradea, dirijor şi solist la vioară. — Gheorghe Mezei (EPC-237). w Premi­eră la Teatrul de Operă şi Balet „Spărgătorul de nuci" I­ntr-una din ultimele seri îna­intea noului an, cortina Tea­trului de Operă şi Balet s-a ridicat, dezvăluind un tablou neo­bişnuit­­ un brad majestuos, încăr­cat cu sumedenie de globuri mul­ticolore şi înconjurat de jucării, care mai de care mai minunate, păpuşi, iepuraşi, ursuleţi, clovni, cai de lemn, un năzdrăvan spărgă­tor de nuci şi cite altele ! Era de­corul actului 1 al baletului . Spăr­gătorul de nuci“ de P. I. Ceaikov­­ski, a cărui premieră a reprezentat darul Teatrului de Operă şi Balet pentru copiii din Capitală. Delicata atenţie a primei noastre scene liri­ce este cu atlt mai de preţ, cu cit baletul constituie o adevărată în­­cîntare, nu numai pentru micii spectatori, ci şi pentru cei virstnici, care găsesc în imaginile muzicale pătrunse de poezie ale lui Ceaikov­ski, ca şi în înscenarea plină de fantezie a Tildei Urseanu prilejul unor depline satisfacţii artistice. B­azat pe cunoscuta povestire cu acelaşi titlu a scriitorului ro­mantic german E.T.A. Hoff­mann, libretul evocă întâmplările extraordinare la care participă mica Miaşa ... în vis, după ce a primit în dar, cu prilejul sărbătoririi pomu­lui de iarnă, o păpuşă mecanică în­­făţişînd un spărgător de nuci. Maşa îndrăgeşte mult de tot această ju­cărie, de care nu se poate dezlipi nici după ce copiii invitaţi la ser­bare au stricat-o. Noaptea, după plecarea invitaţilor, Maşa se furi­şează îngă pom ,pentru a mai privi încă o dată păpuşa ei favorită, o ia în braţe şi... adoarme. De aci în­cepe călătoria Maşei în lumea vi­sului, în care porţile fanteziei sînt larg deschise. In această lume fee­rică, păpuşi­i Şi jucăriile — şi mai ales Spărgătorul de nuci — se tre­zesc la viaţă, iar Maşa, condusă de un năstruşnic pitic, trece cu iu­ţeala gîndul­ui, călare pe un covor fermecat, peste meleaguri îndepăr­tate, î­n care vieţuiesc popoare felu­rite, fiecare cu obiceiurile lor. Mo­rala se deduce cu uşurinţă, despre toate aceste locuri, despre oamenii care trăiesc acolo, se găsesc multe amănunte folositoare în cărţile de şcoală, de unde asemenea cunoş­tinţe se cer a fi do­ndite şi adîn­­cite de către acei copii care — ca şi Masa — au trecut cu oarecare uşurinţă peste învăţătura cărţii. M­uzica baletului nu necesită o prezentare specială. Suita de concert extrasă de Ceaikovski este atît de cunoscută, se bucură pretutindeni de o atît de mare popu­laritate, incit oricui n­au devenit fami­liare accentele vii ale „Trepakului“ rusesc, linia melo­dică unduitoare a dansului arab, rit­murile dansului spaniol, pentru a nu mai vorbi de ce­lebrul „Vals al flo­rilor“, cu introdu­cerea elegiacă a suflătorilor, urmată de caracteri­stitele pasaje de harpă şi de strălucitoarea expunere a temei de către instrumen­tele de coarde. în­treaga muzică do­vedeşte de altfel extraordinarele în­suşiri de colorist ale compozitorului,­­aplicate cu o egală măiestrie la minia­tura muzicală, ca şi la tablourile poe­­tiico-fantastice de mari proporţii. C­­­oregrafia şi regia spectacolului­­ reprezintă un nou examen tre­cut cu succes de maestru de balet Tilde Urseanu. Am apreciat cu deosebire modul în care a fost concepută coregrafia actului I, per­­miţînd o diferenţiere cară, prin mişcare şi mimică, a personajelor „vii“ de „păpuşi“. Pentru ro­urile copiilor — şi în special pentru ace­la al micii Masa — Tilde Urseanu a îndrumat dansatorii în direcţia creării unor „tipuri", fiecare cu personalitatea sa, specifică vîrstei, dar şi caracterului său. Iar „păpu­şile“, deşi au păstrat cu toate fixi­tatea expresiei şi rigiditatea meca­nică a mişcărilor, cerute de roluri, au avut şi eie, fiecare, personali­tatea lor. Cît priveşte momentele de divertisment coregrafic de an­samblu din actul !!, meritul Tildei Urseanu constă i aceea că a în­­veşmîntat cu pricepere elementele consacrate ale genului în haina unei prezentări în care predomină in­ventivitatea, coloritul viu şi deta­liul pitoresc. Pe aceeaşi linie se în­scriu decorurile şi costumele sem­nate de Paula Brîncoveanu, stîrnind adeseori surpriza prin ineditul lor sambluri mici, dovedind o minuţi­oasă pregătire, vom mai releva pe Clara Voiiin (Piticul), Ileana Ilie­scu (dans arab), Lidia Lăzărescu- Cîmpeanu (Păpuşa mecanică) etc. Tânărul dirijor Constantin Petro­­vici s-a făcut remarcat prin sigu­ranţa cu care a condus orchestra I­n rolul micii Maşa, Alexa Du-­f­mitrache ne relevă noi faţete­­ ale talentului său. Ea creea-­­ ză în mod sugestiv personajul fe-­l tiţei, dornică de joacă, zglobie, ca-­­ pabilă să trăiască o intensă afec-­­ ţiune pentru păpuşa ei preferată. f Gestica şi mimica ei simt de o mare­­ expresivitate, iar mişcarea scenică de­­ o mare uşurinţă Deosebit de a- %­tractiv conturează Eugen Mărcui ( rolul Spărgătorului de nuci, dove- f dind în continuare diversitatea posi- I bilităţilor sale interpretative, bunul / gust şi umorul fin care constituie­­ factori comuni ai creaţiilor sale.­­ Cuplului Ina Stenkovskaia — Geilu­­ Barbu (Masa mare — Prinţul) i s-a­­ rezervat un loc mai redus în eco­­­­nomia spectacolului. Apariţia lor în­­ actul al II-lea deşi insuficient pre-­­ gătită şi explicată, dă totuşi joc­­ unor momente coregrafice de can­-­­ tate.­­ Din numeroşii interpreţi care re- n­alizează scene solistice sau de an- v La tragerea de bază a obligaţiunilor G.E.C., ce a avut loc în seara zilei de 31 decembrie 1960, au ieşit câştigă­toare următoarele obligaţiuni: Obligaţiunea nr. 21 seria 09016 lei 75.000; nr. 08 seria 11571 lei 50.000; nr. 09 seria 10118 şi nr. 14 seria 40672 cîte 25.000 lei fiecare; nr. 07, seria 12222, nr. 45 seria 14218, nr. 25 seria 34.403, nr. 47, seria 39723, cîte 10.000 lei; nr. 43, seria 01946, nr. 19, seria 02705, nr. 36, seria 03095; nr. 28, seria 15243; nr. 41, seria 18404; nr. 43, seria 19.291 ; nr. 30, seria 27.987; nr. 31, seria 29.721; nr. 34 seria 37.829; nr. 07 seria 44012; nr. 19 seria 42804 cîte 5.000 lei. Au mai cîștigat cîte 2.000 lei, obli­a- .. • t­­i__rvro­ri prin grija sa pentru realizarea ) ^tmnile cu temiația seriei 002 nr. unei îrazari expresive si a unei in- 1 '7 , 130 nr. 13, zoo nr. zu, uiu nr. 'refleretări m­ântâî­e. Ii recomandăm /36 5] AAAnl"j , - . y . .- ț. Cite 800 de lei, obligaţiunile cu * ti__- -­totuşi ca, în specia! ?,n uvertură în actul I, să nu caute cu orice preţ punerea în evidență a unei pro­blematici dramatice, acolo unde — după cum spune muzicologul sovietic Vasili Iakovlev — nu se urmăreşte decit portretizarea în imagini muzi­cale a instabilităţii copilului şi re­darea în general, a lumii sufle­teşti a celor mici. Realizare izbutită din multe punc­te de vedere, „Spărgătorul de nuci“ se înscrie printre succesele Teatru­lui de Operă şi Balet. Nu ne îndoim că publicul de toate vârstele va acorda preţuirea sa acestui specta­col deosebit de atractiv. E. ELIAN Spărgătorul de nuci (Eugen Marcui) și Masa-mică (Alexa Dumitrache) într-o scenă a baletului Premierele cinematografice ale săptămînii I . Pe ecranele cinematografelor „Republica“, „I. G. Frimu“ și „Flacăra“ începe să ruleze de azi, 2 ianuarie fil­mul „Scrisoare neexpediată“, noua re­alizare a regizorului sovietic Mihail Kalatozov, autorul celebrului film „Zboară cocorii“. In rolurile principale ale acestui nou poem cinematografic închinat eroismului unui grup de geo­logi, apare interpreta Veronicăi din „Zboară cocorii“, tînăra actriţă Ta­tiana Samoilova şi actorul Innokentii Smoktunovski. Imaginea flmului este semnată de un alt maestru al cine­matografiei sovietice, operatorul Ser­­­ghei K­rusevski.­­ încep­î­nd de azi, 2 ianuarie, la cinematografele „Bucureşti“, „Vasile Roaită“ şi „Alexandru Sahia“ rulează noua producţie cehă „Batalionul ne­gru“. Filmul realizat de cunoscutul cineast Vladimir Cech istoriseşte soarta tragică a unor mercenari ai colonia­liştilor înrolaţi î­n regiunea străină.­­ Tot de azi va fi prezentată la ci­nematografele Magheru şi Libertăţii o nouă producţie realizată în R.F. Ger­mană. Este vorba de filmul „Dr. Şoim“ dedicat luptei pe care trebuie s-o ducă un savant cinstit pentru a croi drum adevărului într-o societate vrăjmaşă ştiinţei. Tatiana Samoilova tri „Scrisoare neexpediată“ INFORMATIA Zilele acestea şi-a încheiat turneul întreprins în Japonia violonistul Şte­fan Ruha. Timp de şese săptă­imîni violonistul nostru a susţinut — acompa­niat de pianistul Ferdinand Weiss — 22 de concerte şi recitaluri în centre importante din Japonia. Ruha a cîntat la Tokio, Okayama, Kanazawa, Joyo­hashi şi alte oraşe în faţa unui auditoriu de peste 40­ 000 persoane­ Pre­zenţa lui Ştefan Ruha şi Ferdinand Weiss în Japonia a făcut cunoscute posibilităţile de care dispun şcoala muzicală romînească şi valoroşii ei interpreţi. Presa japonezi şi criticii muzicali au recunoscut la Ştefan Ruha calităţi care demonstrează talent, virtuozitate tehnică, precizie, sunet deosebit de frumos şi o excelenta pregătire muzicală. Dintr-o scrisoare adresata la O S.T.A. de Hiroshi Makino, secretarul general al Asociaţiei oamenilor de muzică din Japonia, desprindem următoa­rele : „Sîntem în măsură să vă aninţăm că turneul lui Ştefan Ruha şi Ferdinand Weiss, aceast prima echipă artistică din R.P.R. (din anii de după cel de al doilea război mondial) s-a bucurat de un mare succes. Ma­nifestările lor artistice au fost excelente, publicul a umplut sălile de concert pînă la refuz, interpreţii romîni au cîştigat pe merit simpatia şi entuziasmul auditoriului“. Mulţumind pentru reuşita acestui turneu, semnatarul scrisorii de mai sus îşi încheie rîndurile astfel :­ „Am cunoscut cîte ceva din muzica romî­nească (se refera la Sonata a H-a de G. Enescu) şi reuşita acestei acţiuni va contribui la promovarea legaturilor de prietenie dintre R. P. Romîna şi Japonia, şi va deschide noi perspective pentru schimburile cu­tural-artistice". Succesul obţinut de Ruha în Japonia face cinste şcolii noastre muzicale.“ Ce vă doriţi pentru anul 1961? „Să lucrez mai mult şi mai bine. E tot ce-mi pot dori. Pe „şantierul crea­ţiei" —­­cum obişnuiesc să spună ziariş­tii — am o lucrare concepută pentru li­toral şi o compoziţie inspirată din avîn­­tul clasei muncitoare, condusă de partid : „Noi mergem tot înainte Ca să mer­gem înainte avem nevoie de pace, de li­nişte, de sănătate. Toate acestea le aş­tept de la anul care vine". BORIS CARAGEA sculptor „Doresc ca în anul 1961 să învăţ. Lucrez de câţiva ani în domeniul creaţiei de literă destinată tipă­riturilor, şi munca aceasta mă pasio­nează. Dar numai cu pasiunea, nu ajungi prea departe. E nevoie şi de cunoştinţe noi Aşa că, doresc şi sper să realizez această dorinţă, să mă specializez în domeniul creaţiei de literă". ANATOL ŢERNA maistru la uzinele „21 Decembrie“ — ce-mi doresc pentru noul an? Bineînţeles, în primul rând, un... cer cit mai favorabil observaţiilor astro­nomice ! Doresc, în acelaşi timp, ca activi­­­­tatea Observatorului să fie şi mai bo­­r­dată, cît mai mulţi vizitatori, mai­­ ales că şi posibilităţile noastre vor creşte, prin instalarea de noi instru­mente astronomice. Pentru mine personal, o dorinţă „modestă“ , o soţie. Şi o dorinţă comună, multor mi­lioane de oameni, pace. MATEI ALECSESCU directorul Observatorului Astronomic Popular „Doresc din toată inima ca munca mea în producţie pe anul 1961 să fie cît mai rodnică, mai folositoare în în­deplinirea măreţelor sarcini ale aces­tui an. In acelaşi timp, ca elev al Şcolii populare de artă, doresc să ter­min şcoala cu rezultatele cele mai bune. Să îmbin în felul acesta cît mai armonios două pasiuni ale mele — munca în producţie şi activitatea de actor amator“. CAMIL GEORGESCU tehnician la uzinele „Grigore Preoteasa“ „îmi doresc ca anul 196­1 să fie un prilej de îmbunătăţire a muncii stu­dioului, în aşa fel, încît producţia noastră să fie pătrunsă de înaltă par­tinitate pe linia sarcinilor ce decurg din Hotărîrile Congresului al IlI-Iea al partidului. Iar mediocritatea şi şablonul ce ne-­au mai dat uneori de furcă în anul ce a trecut, să ne rămînă cu desăvârşire străine“. ARISTIDE MOLDOVAN director al Studioului cine­matografic „Al. Sahia“ „Acum mă aflu în Ultimii,1 a0 al şcolii medii nr. 22 „Gheorghe Lazăr“ şi anul 1961 este un an de răscruce în viaţa mea. Ca unul care mă aflu în pragul absolvirii şcolii, mi-am ales şi meseria de viitor. Vreau să studiez fizica atomică şi pentru asta mă pre­gătesc serios la matematică şi fizică. Şi ca locţiitor al secretarului din co­mitetul U.T.M. pe şcoală, doresc ca în munca organizaţiei noastre să ob­ţinem cu­ mai multe succese“ CĂTĂLIN borcea elev fruntaş la învăţătură îmi doresc pentru Anul nou... muzica unui film. Şi mai doresc ca melodiile ce le voi compune să placă publicului. FLORENTIN DELMAR In anul care a trecut, acusticienii români au obţinut mari succese prin realizarea unor săli cu o acustică perfectă (în Bucureşti, sala Palatu­lui R.P.R. şi sala de concert a Radio­­televiziunii). Nu pot să doresc decit ca ei să obţină şi mai departe succese la fel de frumoase. O dorinţă unanimă şi... personală, totodată, noul an să ne aducă măsuri care­ să reducă sgomotul în întreprin­derile industriale, pe străzi şi in clă­dirile de locuit. Şi o dorinţă personală: să văd cît mai curînd în librării „Bazele, acus­ticii moderne", lucrare scrisă de acad. prof. Eugen Bădărău, preşedintele Comisiei de acustică,­ împreună cu mine (şi, bineînţeles, în condiţii gra­fice dintre cele mai bune, aşa cum ne-a obişnuit în ultimul timp Editura Academiei R.P.R-1) Ing. MIRCEA GRUMAZESCU secretar ştiinţific al Comisiei de acustică a Academiei R.P.R.­­ „Ce-mi doresc în anul 7 Să mi se îndeplinească o dorinţă personală­­• să scriu o carte despre tehnologia pro­ducţiei electronice. O lucrare în care consideraţiile tehnice să se îmbine armo­nios cu cele izvorind din practica pro­ducţiei in uzina noastră“ Ing. DUMITRU LAZAROIU directorul uzinei „Electronica“ — Vreau să trimit, cu prilejul pe care mi-l oferiţi, două... telegrame. Prima, către toţi agronomii din ţară : „Pentru anul care începe vă urăm re­colte bogate şi o strînsă colaborare cu noi. Stop”. Semnează : agrometeorologia A doua, către cele patru anotimpuri ale anului 1961 : „Rugăm aveţi în vedere buletinele noastre informative atunci cînd planifi­caţi condiţiile meteorologice ! Stop”. Semnează : idem. Ing. OCTAVIAN BERBECEL şeful secţiei de agrometeorolo­­gie din Institutul Meteorologic Lista de ciştiguri la depunerile­­pe obligaţiuni C. E. C. din 31 decembrie 1960 LA TRAGEREA DE BAZA terminaţia seriei 06 nr. 13, 55 nr. 45 şi 92 nr. 16. In total au fost distribuite 1594 câş­tiguri în valoare de 1.800.000 lei. LA TRAGEREA SUPLIMENTARA au cîştigat: 100.000 lei obligaţiunea­­ nr. 37 seria 05667 ; 50.000 lei obli­gaţiune­a nr. 18 seria 26996; cîte 25.000­­ obligaţiunile nr. 44 seria 19905 şi nr.­­02 seria 34204; cîte 10.000 lei obli­gaţiunile nr. 45 seria 03436; nr. 16 seria 11575; nr. 36 seria 17291; nr.­­ 34 seria 20683; nr. 48 seria 22535;­­ nr. 21 seria 38919. Cîte 5.000 lei au cîştigat obliga­­­­ţiunile cu nr. 44 cu terminaţia seriei 267; cîte 2.000 lei au cîştigat obligaţiu­nii­le nr. 26 cu terminaţia seriei nr. 042; nr. 24 cu terminaţia seriei 045; nr. 21 cu terminaţia seriei 354; nr. 07 cu terminaţia seriei 484; nr. 07 cu ter­minaţia seriei 684, nr. 35 cu termi­naţia seriei 759 şi nr. 20 cu terminaţia seriei 887. Cîte 800 lei fiecare au cîştigat obli­gaţiunile nr. 34 cu terminaţia seriei 41 şi cele cu nr. 41 cu terminaţia se­riei 8­ în total, 1.270 cîştiguri în valoare de 1.835.000 lei. ‘ CIŞTIGURI ÎN OBIECTE _ Un număr de 8 obligaţiuni au ieşit cîştigătoare la tragerea în obiecte, în ordinea următoare: nr. 45 seria 33119; nr. 25 seria 00139; nr. 23 seria 07124; nr. 15 seria 27195; nr. 03 seria 16791; nr. 08 seria 15207; nr. 11 seria 32322; nr. 07 seria 35780.­­ Plata cîştigurilor în numerar se­ face la casele raionale de economii şi agen­ţiile C.E.C. proprii, iar câştigurile în obiecte se remit prin casele raionale de economii şi consemnaţiuni. Moscova — Londra -- New-York —­ Tokio Arta muzicii şi a dansului romînesc peste hotare Adeseori anunţăm plecarea unui cîn­­tăreţ, a unui dirijor sau plecarea unui instrumentist român peste hotare. Ade­seori pe scenele sălilor de concert sau spectacol, dincolo de graniţele ţării, un artist român poartă ştafeta artei noastre. Unde ? Pe atîtea meridiane între Moscova, Londra, New-York, Tokio. In atîtea capitale şi oraşe cu vechi tra­diţii muzicale, unde mesagerii artei ro­mîneşti sînt cunoscuţi de multă vreme sau vin pentru prima oară. Geografia tur­neelor artistice ale anului cuprinde o vastă întindere: U.R.S.S., R. P. Bul­garia, R. S. Cehoslovacă, R. D Ger­mană, R. P. Polonă, R. P. Ungară, An­glia, Franţa, Italia, R.P.F. Iugoslavia, Grecia, Finlanda, Elveţia, Austria, S.U.A., India, Indonezia, R.A.U., Japonia... In itinerariul artiştilor noştri prin Uniu­nea Sovietică se înscriu popasuri la Moscova, la Leningrad, Kiev, Minsk. Re­prezentanţii noştri — soli ai artei noastre şi ai păcii sînt întîmpinaţi pretutindeni cu aplauze : George Georgescu, Zenaida Palii, Dan Iordăchescu, Garbis Zobian, Valentin Gheorghiu şi atîţia şi atîţia alţi dirijori, alţi cîntăreţi, pianişti, violonişti... După reprezentarea operei „R­ăscoala” pe scena Teatrului „S­tani­slav­ski­ Nemi­­rovici Dancenko“ din Moscova de către ansamblul Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R. un cunoscut critic mu­zical scrie: „A fost extrem de inte­resantă întîlnirea noastră cu creaţia ro­­mînească de operă şi balet; ea dovedeşte o matură concepţie artistică, măiestrie şi talent”. La celălalt capăt al continentului, arta noastră interpretativă se impune pe scena cunoscutului teatru londonez Covent Gar­den. O confirmă cronicile elogioase care comentează reprezentaţiile „Bărbierului din Sevilla” cu Nicolae Hernea: „Cu o voce bogată şi curgătoare, N. Hernea s-a încadrat în rol ca şi cum s-ar fi născut în el, are totul ce-i aparţine lui Figaro, agilitatea, verva, veselia, calmul, pe scurt personalitatea unui maestru”. Dincolo de mări şi oceane, sînt aplau­daţi cu aceeaşi căldură artiştii noştri — de la maeştri la tinerii crescuţi în anii regimului de democraţie populară. Di­rijorului George Georgescu i se spune in presa americană „distinsul român... care inspiră Încredere prin integritatea sa muzicală. Tehnica şi gestica sa... sînt simple, clare, energice, dînd orchestrei posibilitatea de a cînta liber, în toată bogăţia sonoră“. Un colectiv de operă la Moscova. Un cîntăreţ la Londra. Un dirijor la New- York. Un violonist la Tokio. Un ansamblu de balet în India. Lista turneelor e bo­gată. Arta Florescu cîntă la un concert UNESCO de la Paris. Tot aici Ion Voicu concertează la festivalul Ceaikovski. Va­lentin Gheorghiu dă recitaluri la Atena, Ion Dacian și Silly Popescu apar în premiera unei operete romîneşti pe sce­nele cehoslovace etc., etc. Şi turneele artiştilor noştri se prelungesc adeseori la cererea gazdelor : Ladislau Konya îşi dublează numărul spectacolelor pe scenele sovietice, Ion Piso dă zece spectacole în loc de şase, formaţia romînească de mu­zică uşoară , solicitată de acelaşi public sovietic să-şi prelungească turneul cu aproape o lună de zile... Artiştii apar la posturile străine de radio şi televi­ziune. Iar interpretările lor sînt înregistrate pe benzi: Valentin Teodo­­rian la Budapesta, Garbis Zolian la Erevan, Ion Voicu la Helsinki... Moscova — Londra — New-York — Tokio. Arta romînească pe meridianele globului. Retrospectiva unui an încheia un bilanţ bogat şi deschide anului ce vine drumuri noi mesajului muzicii şi dansului romînesc, pînă departe. H. H. I. G. ,. ingem la sosii a libretelor ne­gadiaui cu ciştiguri La tragerea la sorţi trimestrială a libretelor de economii C.E.C. cu cîşti­­guri din 31 decembrie 1930, au ieşit cîştigătoare libretele ale căror numere au următoarele terminaţii: 160 cu 250%; 777 cu 200%; 080 şi 440 CU 100% ; 010, 168, 298, 301, 522, 621 776 şi 898 cu 50% , 249, 399, 408, 523, 609, 808, 904 şi 962 cu 25%. Cîştigul suplimentar a fost acordat libretelor aie căror numere au termi­naţia 1452 cu un cîştig de 250%. Sumele cuvenite drept cîştig, se cal­culează faţă de soldul mediu trimes­trial al libretelor ieşite cîștigătoare. REVELION 1961 La uzinele La orele acestea (n.n. 20.30-21.30) tramvaiele 23 şi 27 duc, în zile obişnuite, cam puţini oameni pînă la capătul dinspre uzinele „Re­publica“. Dar sîmbătă seara lucrurile s-au schimbat... S-or fi mirat şi vat­manii. Mai ales că la coborîre căsă­torii apucau alt drum decit cel de fiecare zi. O porneau, în pîlcuri­­pîlcuri, pe drumeagul presărat cu nisip încă proaspăt. Și se opreau la clădirea pe care vatmanii o văzuseră cu cîteva luni în urmă încinsă încă în brîuri de schele. Acum însă, toată fațada era scăldată de o fascinantă beteală de lumină. Au mai rămas puţine ore pînă cînd gongul va vest, cel mai săr­bătorit miez de noapte, că numeroşii călători, îmbrăcaţi în haine festive, lasă în urma lor o cochetă dîră de parfum şi revarsă o veselie molip­sitoare : sînt şi ei, desigur, convivi la masa revelionului. Tramvaiele se grăbesc să cetească la bucla capătului de linie, (doar mai sînt şi alţi pasageri care le aşteaptă) în vreme ce în sălile clubului petre­cerea e în toi. Atmosfera caldă, prietenească, s-a înfiripat pe­­ nesim­ţite. Te îmbie la aceasta cadrul in­tim, sălile gătite cu ghirlande mu­zica la auzul căreia tinerii nu se pot împiedica să populeze sala de dans. Dar, mai înainte de toate ex­­adeseori plicaţiile, trebuie situat faptul că toţi cei de faţă se cunosc. Nu de ieri, de alaltăieri, ci de ani buni la nu­măr. Sînt toţi muncitori, ingineri sau funcţionari la uzinele „Republica“. Unii se cunosc între ei mai puţin, (poate numai după figură), alţii insă, adunaţi laolaltă cu cei mai a­­propiaţi tovarăşi de muncă, se simt în interiorul fastuos al clubului ca în sinul familiei, înconjurat de vreo 15 ortaci din brigada sa, fruntaşă în producţie, maistrul laminator „Repiîrd­îca“ Gheorghe Petcu manifestă o vervă puţin obişnuită. Cei vreo 30-40 mun­citori de la secţia de filfetaj, s-au grupat şi ei laolaltă, împreună cu soţiile. Ca la orice petrecere de acest gen, o asemenea diviziune, inerentă înce­putului, nu rezistă. Cu timpul, mai la toate mesele era prezent Un ade­vărat mozaic de profesii, strungari, frezori alături de laminoriști sau fi­­lotajiști... In fapt, sudura era mai veche. O întărise nu cu multă vreme în urmă un alt succes comun de răsunet al întregului colectiv cîn­d îndeplinind sarcinile trasate de partid şi guvern, uzina „Republica“ a devenit prima în­treprindere siderurgică din ţară care şi-a îndeplinit planul cu 55 de zile mai înainte de termen. Din acest punct de vedere toastul de la miezul­­nopţii s-a dovedit oarecum... anacro­nic. Cu 55 de zile în urmă, uzina mai sărbătorise un revelion. G. S. La iarica de confecţii „GL Gfieorgfiiu^DeL7 (Urmare din pag. I) iese pahare, alţii au ocupat ringul de dans, sau au fâcut cerc în jurul bra­dului, la tomfc­olă. „.Clopotele. Auzi parcă aevea­ dan­gătul celor de bronz. Ro­dion Hodo­­vanschi se află „la post“. E oaspetele fabricii. Unul dintre oaspeţi. Dar fabrica îşi are şi artiştii săi. Pentru brigada artistică e astăzi „zi" de lucru. Se ivesc zorile. Petrecerea încă nu s-a terminat. Veselia şi voia bună regizează şi petrecerea laminoriştilor (La uzinele „Republica“) Mic colocviu studenţesc („Cum vă simţiţi între noi?” „Excelent” ) (Intr-o sală a Palatului R.P.R.)

Next