Informatia Bucureştiului, septembrie 1962 (Anul 10, nr. 2823-2847)

1962-09-01 / nr. 2823

Pag. a 2-a. La ei nu uziflă, la­minoriştii de la „Repu­blica“ interpretează tot anul o piesă complicată ce se cheamă producţie. Cu o distribuţie de pes­te o mie de oameni şi cu roluri foarte diverse — de la cel de pe urmă laminorist pînă la director. Zil­nic se desfăşoară cite o scenă care azi aduce ceva in plus faţă de ieri. Mă rog, ca in oricare uzină. Dar cînd vin studenţii la practică, fie­care metalurgist mai primeşte un rol suplimentar. — Tovarăşe inginer Ene, ia vezi că ţi-au sosit nişte tinerei. — Şi adică să-i creştem mari ? — Cresc ei şi singuri. Dar să afle ce şi cum e pe la noi. Şi inginerul Ene, oricare maistru, tehnician, laminorist de la perfora­toare sau reda­­ctoare, devine şi pe­dagog. Fără diploma profesională de rigoare, fără decalogul metodicii in buzunar şi fără textul prelegerii bă­tut la maşină. Cînd­­ au de-a face cu studenţi de la Politehnică, pedagogia­­asta nu pune probleme speciale: le explici „pe viu" ceea ce ştiu din cursuri, li iniţiezi prin practică directă cum sunt încorporate noţiunile de tehnolo­gie sau de spectroscopie în metalul incandescent care din calup parale­lipipedic se face ţeava. Dar cînd „musafirii“­ aceştia estivali sunt vii­tori actori ? _—­lfm, articulează inginerul Ene niţel descumpănit. Cum să faci prac­tică cu ei ? Altă soluţie nu s-a găsit, decât să li se atribuie studenţilor roluri de... spectatori. In consecinţă, studenţii din anul I ai Institutului de teatru „I. L. Caragiale“ au fost spectatori zeloşi citeva zile la rind. In faţa tuturor „scenelor“ uzinei: şi în ate­lierul de tras la rece, şi­­ la reduc­­toare, şi la perforatoare, şi la cup­torul unde calupurile de metal se în­­fierbintă pînă la roşu. Cu un text explicativ servit din abundenţă de ingineri, maiştri, tehnicieni şi mun­citori. Şi după asta ? — Tovarăşe inginer Ene, vreau să lucrez şi eu. Studenta Emilia Columb nu cerea Pretindea. — Aşa... Dintr-odată ? — Să încercăm. Şi încercarea s-a executat. Insă nu în unicat, ci cu toate grupele de studenţi. Trecând prin secţii puteai vedea scene inedite. In cabina de comandă de la un perforator, lami­­noristul pîcîia din ţigară, in timp ce un student sucea manetele în­coace şi încolo. La citeva strunguri, tot aşa : strungarul in chip de că­lăuză şi studentul in chip de uce­nic. Nici mai mult, nici mai puţin decit că studenţii abordaseră alt rol , de la minorişmi. Şi totul ar fi putut să rămină aici. Fiindcă, in definitiv, in ucenicia asta a lor, studenţii au băgat de seamă nu numai cum se face calupul ţea­­vă, ci mai ales cum lucrează oa­menii. Cum gândesc şi cum acţio­nează. Ceea ce era o îndeplinire sută la­ sută , a unei indicaţii repetate de zeci de ori de la înălţimea cate­drelor de la institut: „Să cunoaşteţi bine viaţa, să pătrundeţi înlăuntrul oa­menilor pe care îi veţi întruchipa mai tirziu pe scenă ". Iar pentru în­deplinirea acestui plan, ar fi depus mărturie toţi laminoriştii. Dar se vede treaba că in practica aceasta s-a mai petrecut ceva. Fiindcă studenţii s-au decis să prezinte un spectacol în faţa pedagogilor lor. Noutate un spectacol la clubul laminoriştilor ? Nici pomeneală. Au şi ei artiştii lor amatori. Au venit şi teatre profe­sioniste care le-au prezentat „la ei acasă“ spectacole diferite. Dar să-i vezi pe studenţii aceştia, nu numai în cabina de comandă de la perfo­rator, ci şi pe scenă, asta e altceva. Aşa se face că deunăzi, după ce schimbul intri şi-a isprăvit lucrul, sala clubului s-a umplut de oameni. Pedagogii insă, cu rol de spectatori, instalaţi in fotolii, să vadă „ce le poate pielea" tinerilor. Nici vorbă, a fost un spectacol pe placul spectatorilor: după fie­care recitare, cintec sau scenetă, a­­plauzele au răsunat prompt şi cu pu­tere. Ba chiar, în materie de cîn­­tece, au fost şi visări insistente, la care actorii de pe scenă n-au făcut cîtuşi de puţin ureche surdă. Cam două ore studenţii noştri au apă­rut sub întruchipări diverse, populînd scena cu fragmente de viaţă inedite, şi atrăgând asupră-le atenţia unui public numeros. Un spectacol oarecare? S-ar putea crede şi aşa. Dar se ghicea in jocul actorilor dorinţa ca să fie şi ei cu­noscuţi in alt rol decit pînă atunci, de dascălii lor din fotolii. Şi au iz­butit. Şi cum au apărut dascălii’ în rol de spectatori ? Excelenţi. Toc­mai de aceea, studenţii au de girul să mai dea un spectacol. La încheie­rea practicii. Ceea ce echivalează cu o caldă strîngere de mină intre buni prieteni. A. SANDU NIŞTE ROLURI ! Studenfii prezintă un spectacol in faţa pedagogilor lor... VASILE POLIZACHE „Lumină dogoritoare“ (Din Expoziţia de fotografii a artiştilor amatori , deschisă la sala „N. Cristea“) Di din si di­­n concediu şi de*acasă Ei, dar tu cum De-abia ai venit Vilegiaturistul: — de eşti aşa alb ? în Constanţa ? — Nu, dragă ! Eu sunt din Con­stanta ! — Superb litoralul, nu ? — Să-ţi spun drept, încă n-am vă­zut nimic !..... PE PLAJA Următoarea.... ...ȘI ACUM ACASA — Nu știu, dragă, dar parcă plajă erai mai îmbrăcată... pe Adrese utile Unităţi speciale Cooperativele meşteşugăreşti din Ca­pitală au deschis în ultimul timp o serie de unităţi speciale pentru deservirea populaţiei. Acestea execută toate lucră­rile de reparaţii şi transformări la obiec­tele de Îmbrăcăminte. Asemenea unităţi funcţionează în cal. Moşilor 27 (colţ cu str. Decebal), str. Dobrogeanu Cher­ca 5, cal. Dorobanţi 176, str. Popa Tatu 78, cal. Moşilor 229, str. 30 Decembrie 13 Repararea magnetofoanelor... Pentru repararea diferitelor tipuri de magnetofoane, cooperativa Radio Progres a amenajat un centru special în sir Col­fei 27. ...şi a sifoanelor Repararea sifoanelor defecte se face la patru centre de specialitate ale în­tre­prinderii de produse alimentare și anume­: centrul raional N. Bâlcescu din str. Cuza Vodă 120; centrul raional V. I. Lenin din str. Lătureanu 2; cen­trul raional 23 August din str. Maşina de pline 53 și centrul raional 30 De­cembrie din bd. Ion Cuza 52. IN VIZITĂ LA MUZEUL SATULUI Pe malul lacului Herăstrău au po­posit astăzi dimineață cincizeci de copii. Conducerea clubului Monetăriei a organizat pentru ei o vizită la Mu­zeul satului. ­o­O­O­ Un program adecvat la Cinematograful Tineretului De citeva săptămîni de zile, pe ca­lea Victoriei a apărut un cinemato­graf al tineretului. De fapt, „Cine­matograful Tineretului“ există de mulţi ani în Capitală, dar, din pă­cate, numai cu numele. Intr-adevăr, la „Cinematograful Tineretului“ din calea Victoriei n-au fost programate tocmai filme cu tematici care să tre­zească interesul tinerilor spectatori în special, ca de pildă „O zi din viaţa unui tinăr“, „Fetele“, „Aven­turile lui Eros“, „M-am săturat de căsnicie“, „Planeta furtunilor“ - filme care au fost repartizate pe alte ecrane. In sfîrşit iată că Cine­matograful Tineretului prezintă în premieră două filme adresate prin excelenţă celor tineri. Sperăm că acest început să fie continuat cu consecvenţă. „Fraţii" Komarov", care deschide programul, este una din acele noi producţii ale cineaştilor sovie­tici care îşi concentrează atenţia a­­supra vieţii sufleteşti a copilului. Fără a se situa la nivelul celor mai bune producţii ale genului, „Fraţii Komarov“ este un film care merită să fie văzut. Compus din trei schiţe care înfăţişează vacanţa fiecăruia dintre cei trei fraţi, filmul are meritul de a încerca să surprindă în fapte apa­rent mărunte, manifestarea vigu­roasă a unor caractere în formare. In această lumină, filmul atrage, fără ostentaţie didactică, atenţia asu­pra grijii şi delicateţii în comporta­rea maturului faţă de copil. Ar fi bine ca in special pedagogii să vizioneze filmul de la Cinemato­graful Tineretului, care într-un lim­baj vioi şi adesea spiritual, ridică probleme impor­tante de viaţă. Mult pitoresc do­vedeşte imaginea o­­peratorului Vladi­mir Ciumak. Mun­ca regizorului este onestă, deşi fil­mul nu reuşeşte să aducă pe ecran poezia pe care o pretinde uneori dialogul. în distribuţia a­­cestui metraj me­diu, realizat pe platourile studiou­lui Lenfilm, re­marcăm prezenţa cunoscutei actriţe sovietice Ina Ma­karova în rolul mamei, ca şi a mi­cului Borea Bar­batov, protagonistul filmului „Serio­­ja“, in rolul celui mai mic şi poznaş dintre Komarovi. Remarcabil este şi faptul, că după mulţi ani, avem prilejul să vizionăm un film artistic dublat în limba romînă. Regizorul dublajului, Ha­­ralambis Boroş, şi-a canalizat efor­turile spre o cit mai desăvârşită sin­cronizare a imaginii cu dialogul în limba romînă, spre o cit mai reu­şită performanţă tehnică a dublării. Este regretabil numai că unii actori, mai ales în ultima din cele trei schiţe, recită patetic contrazicind simplitatea imaginii. Cel de al doilea film, „Vînătoarea de lupi“, intitulat pe afiş (nu şi pe generic) „Lingă prăpastia abruptă“ ni s-a părut şi mai interesant. La prima vedere este vorba despre is­cusinţa cu care tînărul colhoznic Senia izbuteşte să distrugă lupii în bîrlogul lor. Fără îndoială, realiza­torii filmului K. şi A. Muratov n-au fost zgîrciţi în a prezenta la mare tensiune, prin mijloacele montajului paralel, şi prin numeroase suspensii ale acţiunii, bătălia patetică cu fia­rele. Dar ceea ce cucereşte specta­torul este mai cu seamă dezvăluirea de caractere pe care o prilejuieşte filmul. Senia, la prima vedere un băieţandru oarecare care provoacă doar necazuri brigadierului, ni se revelează treptat ca un om demn şi modest, îndrăzneţ şi iscusit. Şi eroul filmului cucereşte prin calităţile sale morale şi prin autenticitatea cu care este redat. T. CARANFIL Borea Barbatov in rolul celui mai mic dintre Komarovi. de NELL LOBAR TELEFON PUBLIC LA MAMAIA­ N ...Şi cum iţi spuneam, pe scurt... —• Ce-i cu ăsta că nu se mai mișcă le la fereastră ? — își com­jpretează ultima zi de plajă­­.« — Eu sunt mai neagră ! — Ba eu I.... T/A­rsz\'7 T^2 t?ztt2 rrmm —oOo— ­in muzeu pe săptămînă „frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck“ Pe o stradă liniştită, în preajma Pieţei Mihail Eminescu, a fost clădită acum o jumătate de veac casa — as­tăzi monument istoric — aparţinând sculptorului Frederic Storck şi pictori­ţei Cecilia Cuţescu Storck. Camerele mari, despărţite prin arcade, au fost parcă construite anume pentru muzeu. Detaliile arhitectonice şi podoabele ca­merelor au fost realizate sub îndruma­rea directă a celor doi artişti. La in­trare, statuia sculptată de Fr. Storck „Aruncătorul cu piatra“, renumita lu­crare in bronz, constituie o invitaţie... artistică pentru vizitarea Muzeului Fre­deric şi Cecilia Storck. Atmosfera creatoare este evocată de fiecare exponat, precum şi de întreg ansamblul arhitectonic. Coloana mare, monolit de marmură, de culoare „verde antic“, din hol, are capitelul in bronz, identic cu cel care se găseşte deasupra unei­­ coloane din faţa bisericii San­­ Marco din Veneţia. Tot în bronz este şi baza acestei coloane. In camera care servea ca atelier pictoriţei Cecilia Storck, se găsesc, pe peretele din fund, două picturi murale („Dragostea pro­fană“ şi „Dragostea spirituală“) de o parte si de alta a unui fronton de piatră sculptată in stil bizantin-renaş­­tere. Lingă acest fronton, printr-o gură de leu, curge apă, intr-un mic bazin de piatră aducînd in atelierul pictori­ţei, prin birmiul susur al apei, prospe­ţimea cîmpiei şi răcoarea pădurilor. Plafonul, la cinci metri înălţime are o splendidă friză aurită. Uşa care dă spre galeria de busturi este sculptată in stejar. Aceeaşi sculptură, „severă ca o fugă de Bach“, după cum o aseamănă poetic artista emerită Cecilia Cuţescu Storck, se găseşte şi pe uşa de stejar ce dă in grădina cu patru coloane sculptate in stil romantic, care încon­joară fîntîna din curte. ...Karl Storck a cizelat — cu 100 de ani în urmă — metale pre­ţioase, a lucrat marmura, a creat in teracotă şi în lemn. Există în muzeu o machetă mare a Episcopiei de la Curtea de Argeş, dăltuită în lemn. Lucrarea a figurat în 1867 la o expo­ziţie internaţională de la Paris, pen­tru a ilustra arhitectura romînească a vremii. Macheta constituie un intere­sant document, deoarece reprezintă construcţia înainte de restaurarea fă­cută de Lecompte de Nouille. Tot Karl Storck e şi autorul statuii domni­ţei Bălaşa, realizată cu deosebită grijă pentru expresia feţei, dar şi pentru amă­nuntul veşmintelor. Cei doi fii ai lui Karl — Carol şi Frederic — au fost şi ei meşteri ai daltei. Macheta statuii doctorului Carol Davilla din faţa Facultăţii de medicină din Bu­cureşti precum şi citeva lucrări mici, (busturi, portrete, statuiete) realiza­te de Carol Storck sunt păstrate in­tr-o vitrină din fostul atelier. Ca­racterul dominant al creaţiei lui Fr. Storck este rea­lismul, fina ob­servaţie şi sensibilitatea artistică. Busturile mari ale lui Eminescu, Schiller, Goethe, Beethoven sau sta­tuile „Pocăinţa“, „Iubirea“ sunt înzes­trate cu o mare putere de evocare. Au­toportretul in piatră realizat de Fr. Storck are Forţă şi exprimă întreaga in­tegritate de caracter a sculptorului. Dar muzeul are şi multe alte expo­nate interesante şi valoroase. Conţinu­tul unei vitrine ne face cunoştinţă cu Fr. Storck, fondatorul Societăţii de nu­mismatică din ţara noastră. Sunt ex­puse plachete în bronz (portrete, me­dalii) precum şi colecţia de medalii italiene din secolul XVI, cu piese deo­sebit de valoroase, medalii franceze, germane, româneşti şi monede greceşti şi romane. Picturile murale, picturile de şeva­let sau picturile decorative de mari dimensiuni ale Ceciliei Cuţescu, Storck sau alte numeroase lucrări distinse cu premii şi medalii la diferite concursuri peste hotare, ca „Maternitate“, „Omul în mijlocul naturii“ ale aceleiaşi pic­toriţe, fac parte din zestrea muzeului. Desenele ei în tuş reprezintă, cu un remarcabil realism, diferite peisaje. Două fotografii făcute cu ocazia re­trospectivei de la Dalles, din 1958, re­produc lucrări cunoscute „Istoria co­merţului romînesc“, pictură murală care se întinde pe o suprafaţă de 150 mp în aula Institutului de ştiinţe eco­nomice „V. I. Lenin“ şi pictura mu­rală de pe plafonul sălii de festivi­tăţi a Palatului R.P.R., care a fost pic­tată la 18 m înălţime. In str. Vasile Alecsandri nr. 16, marţea, joia şi duminica, (orele 10—13 şi 16,30—19) bucureştenii vin să cu­noască sau să revadă cu deosebită plăcere tezaurul artistic în marmură, bronz, pictură şi desen al artiştilor din familia Storck. GABRIELA BUCUR Un colţ din muzeu SUCCESUL „LYSISTRATEI” LA LENINGRAD Nu de mult, teatrul de operetă din Odesa a prezentat în cadrul unui turneu la Leningrad, opereta lui Ghe­­rase Dendrino „Lysistrata". Intr-o cronică publicată în ziarul „Vecernii Leningrad" sub titlul „Inima poate să lumineze", criticul I. Alianskii scrie printre altele : „Regizorul spectacolului, Nicuşor Constantinescu, regizor princi­pal al Teatrului de Operetă din Bucu­reşti, a demonstrat in montarea sa nu numai o mare muzicalitate, gust şi in­ventivitate dar şi o înaltă cultură tea­trală. Aceste trăsături s-au împletit un spectacol cu tradiţiile teatrului muzical romînesc şi cu procedeele vesele ale genului operetei. Colaborarea cu maeş­trii României frăţeşti s-a dovedit creatoare pentru actorii din Odesa“. Cuvinte din cele mai elogioase adre­sează cronicarul compozitorului Ghe­­rase Dendrino, autorilor libretului ca și pictorului G. Voinescu, care a semnat decorul spectacolului. F­R­E­­T­E­L­H­E ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FILATELIEI • Azi, 1 septembrie, filateliştii din în­treaga lume sărbătoresc Ziua Interna­ţională a filateliei. Este pentru prima dată cînd, alături de Ziua naţională a filateliei, instituită în numeroase ţări, între care şi ţara noastră, se sărbătoreşte şi Ziua interna­ţională a filateliei. • Principalele manifestări, cu acest prilej, au loc azi la Praga, în cadrul Ex­poziţiei mondiale filatelice inaugurate la 18 august, cu prilejul Congresului Fe­deraţiei internaţionale de filatelie. Astfel, la Teatrul de vară din Parcul de cultură şi recreare „Julius Fucik“ are loc o şedinţă solemnă. In sala de cultură a pavilionului expoziţiei filate­lice. Pe lingă delegaţii a numeroase ţări, participă şi o delegaţie a ţării noastre. Tot azi are loc, la Teatrul de vară din parcul „J. Fucik”, distribuirea premiilor pentru participanţii la Expoziţia filate­lică mondială „Praga 1962“. • Cu prilejul Zilei internaţionale a filateliei, Direcţia generală a poştelor şi telecomunicaţiilor a pus azi in circu­laţie un pilc ocazional. Desenul (roşu şi albastru) reprezintă o goarnă poştală in care se află cuprinse emblema Federa­ţiei internaţionale de filatelie şi cea a Asociaţiei filateliştilor din R.P.R. Pli­cul este flancat cu emisiunea „Ziua mărcii poştale romîneşti 1962“ şi oblite­rat cu o ştampilă ocazională cu acelaşi desen ca cel de pe plic. NOI EMISIUNI ŞI PUCURI „PRIMA zI • Tot azi a fost pusă în vînzare emi­siunea de mărci poştale „Oameni de ştiinţă şi cultură români“. Cele 9 valori, cu un nominal total de 6,75 lei, reprezintă următoarele perso­nalităţi : inginerul-aviator şi inventator Traiai­ Vuia (marca de 15 bani), autorul dramatic Alexandru Davilla (20 bani), sa­vantul Vasile Pârvan (35 bani), pictorul Ion Negulici (10 bani), savantul Grigore Cobălcescu (55 bani), dr. Gh. Marinescu (1 leu), dr. Ion Cantacuzino (1,20 lei), dr. V. Babeş (1,35 lei), dr. C. Levaditi (1,55 lei). • De asemenea au fost puse in circu­laţie două plicuri „prima zi“ la emisiu­nea de mărci poştale „Copii” dedicată vieţii copiilor din ţara noastră. Plicurile, in cite două culori, cu dese­ne in legătură cu viaţa şi preocupările copiilor, sunt francate cu cele 6 valori ale emisiunii, obliterate cu o ştampilă specială. • In cadrul campaniei mondiale anti­­malarice, va fi pusă în circulaţie şi în ţara noastră, în cursul acestui an, o e­­misiune de mărci poştale, cuprinzînd două valori.­ ­ — Ţi-am cumpărat uni­formă !­­ Văd... Desen de G. BADEA i .1.' i I' t* V t' it !" Ce trebuie să ştim despre hipertensiunea arterială Viaţa in organismul nostru este asi­gurată prin hrănirea continuă a tuturor celulelor cu substanţe aduse de singe. Sîngele circulă prin vase sub o anumită presiune, care apasă pereţii arterelor. Această presiune sanguină sau tensiune arterială este menţinută în limite mai mult sau mai puţin constante prin me­canisme complexe. Depăşirea acestor limite poate duce la modificări ale va­selor şi constituie boala numită hiper­tensiune arterială. La prima impresie, s-ar părea că ni­mic nu este mai uşor ca descoperirea acestei boli şi — o dată precizată — aprecierea riscurilor pe care le are de trecut bolnavul. Obişnuiţi să judecăm că tot ce este număr, cifră, are o va­loare exactă, totdeauna aceeaşi, ne în­chipuim că măsurarea tensiunii arteriale cu un aparat reprezintă, dacă nu chiar totul, cel puţin esenţialul. Or, in fond, cifra tensională nu poate decit cel mult să fie un indice relativ pentru o even­tuală situaţie anormală, indice care să îndemne pe medic la o cercetare com­pletă a bolnavului, cu toate mijloacele pe care le utilizează meseria. Şi in a­­ceasta privinţă nu aparatele sunt acelea care îşi spun cu­vintul, ci judecarea cri­tică a suferinţelor pe care medicul le află de la bolnav sau a tulburărilor pe care le descoperă. Mai întîi, nu există nici un paralelism între mărimea tensiunii arteriale şi gra­vitatea bolii. Nu se poate vorbi despre o anumită tensiune, dincolo de care în­ minimului cepe cu siguranţă anormalul. Dacâ pen­­tru oameni tineri, pînă pe la 45—50 ani, se socoteşte — arbitrar — ca orice tert­­siune intre 100 și 150 mm Hg. (10—15 cm) pentru maximă şi 60—100 mm (6— 10 cm) pentru minimă este normală* pentru oamenii mai în vîrstă aceste ci­fre cresc şi se pot găsi la 65 ani per­soane perfect sănătoase cu tensiuni de 190/110 mm sau chiar mai mari, precum şi suferinzi de boli de inimă hiperten­sive cu valori mai mici. Importanţă în precizarea bolii nu are atît tensiunea maximă, care la oamenii în vîrstă este crescută fără o semnificaţie deosebită­ cît tensiunea minimă. Peste 110 mm Hg. este anormală, iar peste 120 mm merită un interes deosebit. , Atît timp cît tensiunea minimă nu este crescută, interesează puţin valoarea maximei. Aceasta poate prezenta osci­laţii foarte mari de la un moment la altul. Oboseala, o emoţie mică pot s-o ridice cu cîţiva centimetri şi astfel se explică neconcordanţele între diferitele cetiri ale tensiunii, neconcordanţe ce provoacă atîtea discuţii fără nici o va­loare medicală din partea unor bolnavi obsedaţi de aparatul de tensiune şi care nu cunosc inutilitatea unor măsurători prea frecvente. Al doilea lucru important în hiperten­siunea arterială e lipsa de paralelism între mulţimea, varietatea şi intensita­tea tulburărilor de care se plînge bol­navul şi gravitatea bolii. Mai ales la femei la vîrstă critică, există astfel de tulburări supărătoare, însoţite de osci­laţii tensionate de multe ori foarte mari, a căror greşită interpretare ca o cauză a neplăcerilor subiective şi supraesti­­mare întreţin o stare de încordare ner­voasă continuă, cauză la rîndul ei a menţinerii tensiunii ridicate. Ceea ce trebuie să se ştie este: că orice om trecut de 40 de ani şi mai ales peste 50 ani este bine să-şi controleze această „constantă“ a organismului; că la un om tînăr, mai ales cînd a avut în familie bolnavi cardio-vascular, o hipertensiune poate fi un lucru serios şi că în acest caz cu cît este mai mare este mai gravă; că apariţia la vîrstă pomenită a unor tulburări aparent fără importanţă, ca dureri de cap, inexplica­bile, ameţeli, insomnii, oboseală, palpi­taţii, dureri în piept la eforturi, mai ales la bărbaţi, necesită un examen atent medical complet; că obsesia­ ten­siunii arteriale uneori poate fi ea însăşi o boală supărătoare ca şi hipertensiunea arterială Medicul este singurul care poate apre­cia semnificaţia şi importanţa faptelor. Or, dacă într-adevăr hipertensiunea poate provoca suferinţe grave, ca Para­lizii, boli periculoase de saifir.O proastă funcţionare a rimehiLSuferinţă ce se stabileşte că nu exista o suferinţa a vreunuia dintre organele principale (creier, inimă, rinichi) şi că nu ne aflăm în faţa unui caz cu evoluÎ,1|nărap dam”' aşa zisa hipertensiune malignă — ma­rea majoritate a hipertensiunilor in­diferent de cifră — se bucura de o lon­gevitate mulţumitoare, cu o viaţă puţin incomodată de boală. . Afară de aceasta, hipertensiunea este astăzi o boală tratabilă şi aceasta cu atît mai mult succes, cu cît se face a­­cest lucru mai precoce şi corect. Dr. VINTILĂ V. MIHĂILESCU medic primar nVYVYTYTYYYVVYYVYYYYYYYYVYYf YV»YVT7YYYY»YYYYVYYYT7TTY7TYYTTYY7777YYTYTTTVYYY’( ORIZONTAL: 1) Jocuri de lumini, cu caracter fes­tiv — Textila din... lumi• 5 nu ! 2) Cînd se aprind­­ luminile — Nu se pot dez­­£ volta fără lumina soarelui. ► 3) Descoperire — Strigăt de entuziasm. 4) In fla­cără ! — Strălucire (fig.) — Pene ! 5) Scoase la lumină — Vechi focar de cultură în peisajul Mol­dovei. 6) Ii daţi lumină reglînd... luminozitatea — Se schimbă intr-o noapte feerică ! — Covor cu scli­piri nocturne. 7) Victor ^ 'J­ulbure — Răspîndesc o­­ lumină roşiatică. 8) Parte fizicii legată de razele­­ de lumină — Scriitor cla­ssic leton, autorul romanu­­l­­ui ,,Lumină printre nori“. ►9) Impunător — Placă Raza de lumină­ ­ pentru pardoseli. 10) Măsuri de suprafaţă — Strălucesc în ierarhia sportivă — O­­ clipă din viaţă... II) Probă de examen — Atunci se sting luminile rampei... şi­­ se aprind cele din sală. 12) Pe piepturile lor strălucesc ordine şi medalii — „Fila­► meniul“... lămpii cu petrol ! VERTICAL: 1) Compozitor sovietic, autorul baletului ,,Flăcările Parisului“ Geamuri care împiedică vederea. 2) Surse de fascicole luminoase. 3) Șahi­st so­► vietic — Sere I — Dispozitiv electric (pL). 4) Emit raze de lumină sau căldură — ► Argon. 5) Aruncă lumină în largul mării — Ten 7 — Un fir dintr-o luminiţă­­... .6) Vizitează... genele cînd se sting luminile — Limitele unui foc! — Nici ai mei, , nici ai tăi. 7) Carte poştală — Personaj... tematic din ,,1001 de nopţi“. 8) A răs­► pîndi lumină — Tîrgu-Frumos ! 9) Decor pentru... licurici — Se obţin prin disper­i­sia luminii solare. 10) Poftim — Scînteiat. 11) Parte comună pentru răsărit şi ► asfinţit ! — A se stinge (fig­) — Nu dincolo! 12) Lumine­zză în tuburi — Cu­► denţă — Ţel. ION PASCAL

Next