Informatia Bucureştiului, septembrie 1962 (Anul 10, nr. 2823-2847)
1962-09-01 / nr. 2823
Pag. a 2-a. La ei nu uziflă, laminoriştii de la „Republica“ interpretează tot anul o piesă complicată ce se cheamă producţie. Cu o distribuţie de peste o mie de oameni şi cu roluri foarte diverse — de la cel de pe urmă laminorist pînă la director. Zilnic se desfăşoară cite o scenă care azi aduce ceva in plus faţă de ieri. Mă rog, ca in oricare uzină. Dar cînd vin studenţii la practică, fiecare metalurgist mai primeşte un rol suplimentar. — Tovarăşe inginer Ene, ia vezi că ţi-au sosit nişte tinerei. — Şi adică să-i creştem mari ? — Cresc ei şi singuri. Dar să afle ce şi cum e pe la noi. Şi inginerul Ene, oricare maistru, tehnician, laminorist de la perforatoare sau redactoare, devine şi pedagog. Fără diploma profesională de rigoare, fără decalogul metodicii in buzunar şi fără textul prelegerii bătut la maşină. Cînd au de-a face cu studenţi de la Politehnică, pedagogiaasta nu pune probleme speciale: le explici „pe viu" ceea ce ştiu din cursuri, li iniţiezi prin practică directă cum sunt încorporate noţiunile de tehnologie sau de spectroscopie în metalul incandescent care din calup paralelipipedic se face ţeava. Dar cînd „musafirii“ aceştia estivali sunt viitori actori ? _—lfm, articulează inginerul Ene niţel descumpănit. Cum să faci practică cu ei ? Altă soluţie nu s-a găsit, decât să li se atribuie studenţilor roluri de... spectatori. In consecinţă, studenţii din anul I ai Institutului de teatru „I. L. Caragiale“ au fost spectatori zeloşi citeva zile la rind. In faţa tuturor „scenelor“ uzinei: şi în atelierul de tras la rece, şi la reductoare, şi la perforatoare, şi la cuptorul unde calupurile de metal se înfierbintă pînă la roşu. Cu un text explicativ servit din abundenţă de ingineri, maiştri, tehnicieni şi muncitori. Şi după asta ? — Tovarăşe inginer Ene, vreau să lucrez şi eu. Studenta Emilia Columb nu cerea Pretindea. — Aşa... Dintr-odată ? — Să încercăm. Şi încercarea s-a executat. Insă nu în unicat, ci cu toate grupele de studenţi. Trecând prin secţii puteai vedea scene inedite. In cabina de comandă de la un perforator, laminoristul pîcîia din ţigară, in timp ce un student sucea manetele încoace şi încolo. La citeva strunguri, tot aşa : strungarul in chip de călăuză şi studentul in chip de ucenic. Nici mai mult, nici mai puţin decit că studenţii abordaseră alt rol , de la minorişmi. Şi totul ar fi putut să rămină aici. Fiindcă, in definitiv, in ucenicia asta a lor, studenţii au băgat de seamă nu numai cum se face calupul ţeavă, ci mai ales cum lucrează oamenii. Cum gândesc şi cum acţionează. Ceea ce era o îndeplinire sută la sută , a unei indicaţii repetate de zeci de ori de la înălţimea catedrelor de la institut: „Să cunoaşteţi bine viaţa, să pătrundeţi înlăuntrul oamenilor pe care îi veţi întruchipa mai tirziu pe scenă ". Iar pentru îndeplinirea acestui plan, ar fi depus mărturie toţi laminoriştii. Dar se vede treaba că in practica aceasta s-a mai petrecut ceva. Fiindcă studenţii s-au decis să prezinte un spectacol în faţa pedagogilor lor. Noutate un spectacol la clubul laminoriştilor ? Nici pomeneală. Au şi ei artiştii lor amatori. Au venit şi teatre profesioniste care le-au prezentat „la ei acasă“ spectacole diferite. Dar să-i vezi pe studenţii aceştia, nu numai în cabina de comandă de la perforator, ci şi pe scenă, asta e altceva. Aşa se face că deunăzi, după ce schimbul intri şi-a isprăvit lucrul, sala clubului s-a umplut de oameni. Pedagogii insă, cu rol de spectatori, instalaţi in fotolii, să vadă „ce le poate pielea" tinerilor. Nici vorbă, a fost un spectacol pe placul spectatorilor: după fiecare recitare, cintec sau scenetă, aplauzele au răsunat prompt şi cu putere. Ba chiar, în materie de cîntece, au fost şi visări insistente, la care actorii de pe scenă n-au făcut cîtuşi de puţin ureche surdă. Cam două ore studenţii noştri au apărut sub întruchipări diverse, populînd scena cu fragmente de viaţă inedite, şi atrăgând asupră-le atenţia unui public numeros. Un spectacol oarecare? S-ar putea crede şi aşa. Dar se ghicea in jocul actorilor dorinţa ca să fie şi ei cunoscuţi in alt rol decit pînă atunci, de dascălii lor din fotolii. Şi au izbutit. Şi cum au apărut dascălii’ în rol de spectatori ? Excelenţi. Tocmai de aceea, studenţii au de girul să mai dea un spectacol. La încheierea practicii. Ceea ce echivalează cu o caldă strîngere de mină intre buni prieteni. A. SANDU NIŞTE ROLURI ! Studenfii prezintă un spectacol in faţa pedagogilor lor... VASILE POLIZACHE „Lumină dogoritoare“ (Din Expoziţia de fotografii a artiştilor amatori , deschisă la sala „N. Cristea“) Di din si din concediu şi de*acasă Ei, dar tu cum De-abia ai venit Vilegiaturistul: — de eşti aşa alb ? în Constanţa ? — Nu, dragă ! Eu sunt din Constanta ! — Superb litoralul, nu ? — Să-ţi spun drept, încă n-am văzut nimic !..... PE PLAJA Următoarea.... ...ȘI ACUM ACASA — Nu știu, dragă, dar parcă plajă erai mai îmbrăcată... pe Adrese utile Unităţi speciale Cooperativele meşteşugăreşti din Capitală au deschis în ultimul timp o serie de unităţi speciale pentru deservirea populaţiei. Acestea execută toate lucrările de reparaţii şi transformări la obiectele de Îmbrăcăminte. Asemenea unităţi funcţionează în cal. Moşilor 27 (colţ cu str. Decebal), str. Dobrogeanu Cherca 5, cal. Dorobanţi 176, str. Popa Tatu 78, cal. Moşilor 229, str. 30 Decembrie 13 Repararea magnetofoanelor... Pentru repararea diferitelor tipuri de magnetofoane, cooperativa Radio Progres a amenajat un centru special în sir Colfei 27. ...şi a sifoanelor Repararea sifoanelor defecte se face la patru centre de specialitate ale întreprinderii de produse alimentare și anume: centrul raional N. Bâlcescu din str. Cuza Vodă 120; centrul raional V. I. Lenin din str. Lătureanu 2; centrul raional 23 August din str. Maşina de pline 53 și centrul raional 30 Decembrie din bd. Ion Cuza 52. IN VIZITĂ LA MUZEUL SATULUI Pe malul lacului Herăstrău au poposit astăzi dimineață cincizeci de copii. Conducerea clubului Monetăriei a organizat pentru ei o vizită la Muzeul satului. oOO Un program adecvat la Cinematograful Tineretului De citeva săptămîni de zile, pe calea Victoriei a apărut un cinematograf al tineretului. De fapt, „Cinematograful Tineretului“ există de mulţi ani în Capitală, dar, din păcate, numai cu numele. Intr-adevăr, la „Cinematograful Tineretului“ din calea Victoriei n-au fost programate tocmai filme cu tematici care să trezească interesul tinerilor spectatori în special, ca de pildă „O zi din viaţa unui tinăr“, „Fetele“, „Aventurile lui Eros“, „M-am săturat de căsnicie“, „Planeta furtunilor“ - filme care au fost repartizate pe alte ecrane. In sfîrşit iată că Cinematograful Tineretului prezintă în premieră două filme adresate prin excelenţă celor tineri. Sperăm că acest început să fie continuat cu consecvenţă. „Fraţii" Komarov", care deschide programul, este una din acele noi producţii ale cineaştilor sovietici care îşi concentrează atenţia asupra vieţii sufleteşti a copilului. Fără a se situa la nivelul celor mai bune producţii ale genului, „Fraţii Komarov“ este un film care merită să fie văzut. Compus din trei schiţe care înfăţişează vacanţa fiecăruia dintre cei trei fraţi, filmul are meritul de a încerca să surprindă în fapte aparent mărunte, manifestarea viguroasă a unor caractere în formare. In această lumină, filmul atrage, fără ostentaţie didactică, atenţia asupra grijii şi delicateţii în comportarea maturului faţă de copil. Ar fi bine ca in special pedagogii să vizioneze filmul de la Cinematograful Tineretului, care într-un limbaj vioi şi adesea spiritual, ridică probleme importante de viaţă. Mult pitoresc dovedeşte imaginea operatorului Vladimir Ciumak. Munca regizorului este onestă, deşi filmul nu reuşeşte să aducă pe ecran poezia pe care o pretinde uneori dialogul. în distribuţia acestui metraj mediu, realizat pe platourile studioului Lenfilm, remarcăm prezenţa cunoscutei actriţe sovietice Ina Makarova în rolul mamei, ca şi a micului Borea Barbatov, protagonistul filmului „Serioja“, in rolul celui mai mic şi poznaş dintre Komarovi. Remarcabil este şi faptul, că după mulţi ani, avem prilejul să vizionăm un film artistic dublat în limba romînă. Regizorul dublajului, Haralambis Boroş, şi-a canalizat eforturile spre o cit mai desăvârşită sincronizare a imaginii cu dialogul în limba romînă, spre o cit mai reuşită performanţă tehnică a dublării. Este regretabil numai că unii actori, mai ales în ultima din cele trei schiţe, recită patetic contrazicind simplitatea imaginii. Cel de al doilea film, „Vînătoarea de lupi“, intitulat pe afiş (nu şi pe generic) „Lingă prăpastia abruptă“ ni s-a părut şi mai interesant. La prima vedere este vorba despre iscusinţa cu care tînărul colhoznic Senia izbuteşte să distrugă lupii în bîrlogul lor. Fără îndoială, realizatorii filmului K. şi A. Muratov n-au fost zgîrciţi în a prezenta la mare tensiune, prin mijloacele montajului paralel, şi prin numeroase suspensii ale acţiunii, bătălia patetică cu fiarele. Dar ceea ce cucereşte spectatorul este mai cu seamă dezvăluirea de caractere pe care o prilejuieşte filmul. Senia, la prima vedere un băieţandru oarecare care provoacă doar necazuri brigadierului, ni se revelează treptat ca un om demn şi modest, îndrăzneţ şi iscusit. Şi eroul filmului cucereşte prin calităţile sale morale şi prin autenticitatea cu care este redat. T. CARANFIL Borea Barbatov in rolul celui mai mic dintre Komarovi. de NELL LOBAR TELEFON PUBLIC LA MAMAIA N ...Şi cum iţi spuneam, pe scurt... —• Ce-i cu ăsta că nu se mai mișcă le la fereastră ? — își comjpretează ultima zi de plajă.« — Eu sunt mai neagră ! — Ba eu I.... T/Arsz\'7 T^2 t?ztt2 rrmm —oOo— in muzeu pe săptămînă „frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck“ Pe o stradă liniştită, în preajma Pieţei Mihail Eminescu, a fost clădită acum o jumătate de veac casa — astăzi monument istoric — aparţinând sculptorului Frederic Storck şi pictoriţei Cecilia Cuţescu Storck. Camerele mari, despărţite prin arcade, au fost parcă construite anume pentru muzeu. Detaliile arhitectonice şi podoabele camerelor au fost realizate sub îndrumarea directă a celor doi artişti. La intrare, statuia sculptată de Fr. Storck „Aruncătorul cu piatra“, renumita lucrare in bronz, constituie o invitaţie... artistică pentru vizitarea Muzeului Frederic şi Cecilia Storck. Atmosfera creatoare este evocată de fiecare exponat, precum şi de întreg ansamblul arhitectonic. Coloana mare, monolit de marmură, de culoare „verde antic“, din hol, are capitelul in bronz, identic cu cel care se găseşte deasupra unei coloane din faţa bisericii San Marco din Veneţia. Tot în bronz este şi baza acestei coloane. In camera care servea ca atelier pictoriţei Cecilia Storck, se găsesc, pe peretele din fund, două picturi murale („Dragostea profană“ şi „Dragostea spirituală“) de o parte si de alta a unui fronton de piatră sculptată in stil bizantin-renaştere. Lingă acest fronton, printr-o gură de leu, curge apă, intr-un mic bazin de piatră aducînd in atelierul pictoriţei, prin birmiul susur al apei, prospeţimea cîmpiei şi răcoarea pădurilor. Plafonul, la cinci metri înălţime are o splendidă friză aurită. Uşa care dă spre galeria de busturi este sculptată in stejar. Aceeaşi sculptură, „severă ca o fugă de Bach“, după cum o aseamănă poetic artista emerită Cecilia Cuţescu Storck, se găseşte şi pe uşa de stejar ce dă in grădina cu patru coloane sculptate in stil romantic, care înconjoară fîntîna din curte. ...Karl Storck a cizelat — cu 100 de ani în urmă — metale preţioase, a lucrat marmura, a creat in teracotă şi în lemn. Există în muzeu o machetă mare a Episcopiei de la Curtea de Argeş, dăltuită în lemn. Lucrarea a figurat în 1867 la o expoziţie internaţională de la Paris, pentru a ilustra arhitectura romînească a vremii. Macheta constituie un interesant document, deoarece reprezintă construcţia înainte de restaurarea făcută de Lecompte de Nouille. Tot Karl Storck e şi autorul statuii domniţei Bălaşa, realizată cu deosebită grijă pentru expresia feţei, dar şi pentru amănuntul veşmintelor. Cei doi fii ai lui Karl — Carol şi Frederic — au fost şi ei meşteri ai daltei. Macheta statuii doctorului Carol Davilla din faţa Facultăţii de medicină din Bucureşti precum şi citeva lucrări mici, (busturi, portrete, statuiete) realizate de Carol Storck sunt păstrate intr-o vitrină din fostul atelier. Caracterul dominant al creaţiei lui Fr. Storck este realismul, fina observaţie şi sensibilitatea artistică. Busturile mari ale lui Eminescu, Schiller, Goethe, Beethoven sau statuile „Pocăinţa“, „Iubirea“ sunt înzestrate cu o mare putere de evocare. Autoportretul in piatră realizat de Fr. Storck are Forţă şi exprimă întreaga integritate de caracter a sculptorului. Dar muzeul are şi multe alte exponate interesante şi valoroase. Conţinutul unei vitrine ne face cunoştinţă cu Fr. Storck, fondatorul Societăţii de numismatică din ţara noastră. Sunt expuse plachete în bronz (portrete, medalii) precum şi colecţia de medalii italiene din secolul XVI, cu piese deosebit de valoroase, medalii franceze, germane, româneşti şi monede greceşti şi romane. Picturile murale, picturile de şevalet sau picturile decorative de mari dimensiuni ale Ceciliei Cuţescu, Storck sau alte numeroase lucrări distinse cu premii şi medalii la diferite concursuri peste hotare, ca „Maternitate“, „Omul în mijlocul naturii“ ale aceleiaşi pictoriţe, fac parte din zestrea muzeului. Desenele ei în tuş reprezintă, cu un remarcabil realism, diferite peisaje. Două fotografii făcute cu ocazia retrospectivei de la Dalles, din 1958, reproduc lucrări cunoscute „Istoria comerţului romînesc“, pictură murală care se întinde pe o suprafaţă de 150 mp în aula Institutului de ştiinţe economice „V. I. Lenin“ şi pictura murală de pe plafonul sălii de festivităţi a Palatului R.P.R., care a fost pictată la 18 m înălţime. In str. Vasile Alecsandri nr. 16, marţea, joia şi duminica, (orele 10—13 şi 16,30—19) bucureştenii vin să cunoască sau să revadă cu deosebită plăcere tezaurul artistic în marmură, bronz, pictură şi desen al artiştilor din familia Storck. GABRIELA BUCUR Un colţ din muzeu SUCCESUL „LYSISTRATEI” LA LENINGRAD Nu de mult, teatrul de operetă din Odesa a prezentat în cadrul unui turneu la Leningrad, opereta lui Gherase Dendrino „Lysistrata". Intr-o cronică publicată în ziarul „Vecernii Leningrad" sub titlul „Inima poate să lumineze", criticul I. Alianskii scrie printre altele : „Regizorul spectacolului, Nicuşor Constantinescu, regizor principal al Teatrului de Operetă din Bucureşti, a demonstrat in montarea sa nu numai o mare muzicalitate, gust şi inventivitate dar şi o înaltă cultură teatrală. Aceste trăsături s-au împletit un spectacol cu tradiţiile teatrului muzical romînesc şi cu procedeele vesele ale genului operetei. Colaborarea cu maeştrii României frăţeşti s-a dovedit creatoare pentru actorii din Odesa“. Cuvinte din cele mai elogioase adresează cronicarul compozitorului Gherase Dendrino, autorilor libretului ca și pictorului G. Voinescu, care a semnat decorul spectacolului. FRETELHE ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FILATELIEI • Azi, 1 septembrie, filateliştii din întreaga lume sărbătoresc Ziua Internaţională a filateliei. Este pentru prima dată cînd, alături de Ziua naţională a filateliei, instituită în numeroase ţări, între care şi ţara noastră, se sărbătoreşte şi Ziua internaţională a filateliei. • Principalele manifestări, cu acest prilej, au loc azi la Praga, în cadrul Expoziţiei mondiale filatelice inaugurate la 18 august, cu prilejul Congresului Federaţiei internaţionale de filatelie. Astfel, la Teatrul de vară din Parcul de cultură şi recreare „Julius Fucik“ are loc o şedinţă solemnă. In sala de cultură a pavilionului expoziţiei filatelice. Pe lingă delegaţii a numeroase ţări, participă şi o delegaţie a ţării noastre. Tot azi are loc, la Teatrul de vară din parcul „J. Fucik”, distribuirea premiilor pentru participanţii la Expoziţia filatelică mondială „Praga 1962“. • Cu prilejul Zilei internaţionale a filateliei, Direcţia generală a poştelor şi telecomunicaţiilor a pus azi in circulaţie un pilc ocazional. Desenul (roşu şi albastru) reprezintă o goarnă poştală in care se află cuprinse emblema Federaţiei internaţionale de filatelie şi cea a Asociaţiei filateliştilor din R.P.R. Plicul este flancat cu emisiunea „Ziua mărcii poştale romîneşti 1962“ şi obliterat cu o ştampilă ocazională cu acelaşi desen ca cel de pe plic. NOI EMISIUNI ŞI PUCURI „PRIMA zI • Tot azi a fost pusă în vînzare emisiunea de mărci poştale „Oameni de ştiinţă şi cultură români“. Cele 9 valori, cu un nominal total de 6,75 lei, reprezintă următoarele personalităţi : inginerul-aviator şi inventator Traiai Vuia (marca de 15 bani), autorul dramatic Alexandru Davilla (20 bani), savantul Vasile Pârvan (35 bani), pictorul Ion Negulici (10 bani), savantul Grigore Cobălcescu (55 bani), dr. Gh. Marinescu (1 leu), dr. Ion Cantacuzino (1,20 lei), dr. V. Babeş (1,35 lei), dr. C. Levaditi (1,55 lei). • De asemenea au fost puse in circulaţie două plicuri „prima zi“ la emisiunea de mărci poştale „Copii” dedicată vieţii copiilor din ţara noastră. Plicurile, in cite două culori, cu desene in legătură cu viaţa şi preocupările copiilor, sunt francate cu cele 6 valori ale emisiunii, obliterate cu o ştampilă specială. • In cadrul campaniei mondiale antimalarice, va fi pusă în circulaţie şi în ţara noastră, în cursul acestui an, o emisiune de mărci poştale, cuprinzînd două valori. — Ţi-am cumpărat uniformă ! Văd... Desen de G. BADEA i .1.' i I' t* V t' it !" Ce trebuie să ştim despre hipertensiunea arterială Viaţa in organismul nostru este asigurată prin hrănirea continuă a tuturor celulelor cu substanţe aduse de singe. Sîngele circulă prin vase sub o anumită presiune, care apasă pereţii arterelor. Această presiune sanguină sau tensiune arterială este menţinută în limite mai mult sau mai puţin constante prin mecanisme complexe. Depăşirea acestor limite poate duce la modificări ale vaselor şi constituie boala numită hipertensiune arterială. La prima impresie, s-ar părea că nimic nu este mai uşor ca descoperirea acestei boli şi — o dată precizată — aprecierea riscurilor pe care le are de trecut bolnavul. Obişnuiţi să judecăm că tot ce este număr, cifră, are o valoare exactă, totdeauna aceeaşi, ne închipuim că măsurarea tensiunii arteriale cu un aparat reprezintă, dacă nu chiar totul, cel puţin esenţialul. Or, in fond, cifra tensională nu poate decit cel mult să fie un indice relativ pentru o eventuală situaţie anormală, indice care să îndemne pe medic la o cercetare completă a bolnavului, cu toate mijloacele pe care le utilizează meseria. Şi in aceasta privinţă nu aparatele sunt acelea care îşi spun cuvintul, ci judecarea critică a suferinţelor pe care medicul le află de la bolnav sau a tulburărilor pe care le descoperă. Mai întîi, nu există nici un paralelism între mărimea tensiunii arteriale şi gravitatea bolii. Nu se poate vorbi despre o anumită tensiune, dincolo de care în minimului cepe cu siguranţă anormalul. Dacâ pentru oameni tineri, pînă pe la 45—50 ani, se socoteşte — arbitrar — ca orice tertsiune intre 100 și 150 mm Hg. (10—15 cm) pentru maximă şi 60—100 mm (6— 10 cm) pentru minimă este normală* pentru oamenii mai în vîrstă aceste cifre cresc şi se pot găsi la 65 ani persoane perfect sănătoase cu tensiuni de 190/110 mm sau chiar mai mari, precum şi suferinzi de boli de inimă hipertensive cu valori mai mici. Importanţă în precizarea bolii nu are atît tensiunea maximă, care la oamenii în vîrstă este crescută fără o semnificaţie deosebită cît tensiunea minimă. Peste 110 mm Hg. este anormală, iar peste 120 mm merită un interes deosebit. , Atît timp cît tensiunea minimă nu este crescută, interesează puţin valoarea maximei. Aceasta poate prezenta oscilaţii foarte mari de la un moment la altul. Oboseala, o emoţie mică pot s-o ridice cu cîţiva centimetri şi astfel se explică neconcordanţele între diferitele cetiri ale tensiunii, neconcordanţe ce provoacă atîtea discuţii fără nici o valoare medicală din partea unor bolnavi obsedaţi de aparatul de tensiune şi care nu cunosc inutilitatea unor măsurători prea frecvente. Al doilea lucru important în hipertensiunea arterială e lipsa de paralelism între mulţimea, varietatea şi intensitatea tulburărilor de care se plînge bolnavul şi gravitatea bolii. Mai ales la femei la vîrstă critică, există astfel de tulburări supărătoare, însoţite de oscilaţii tensionate de multe ori foarte mari, a căror greşită interpretare ca o cauză a neplăcerilor subiective şi supraestimare întreţin o stare de încordare nervoasă continuă, cauză la rîndul ei a menţinerii tensiunii ridicate. Ceea ce trebuie să se ştie este: că orice om trecut de 40 de ani şi mai ales peste 50 ani este bine să-şi controleze această „constantă“ a organismului; că la un om tînăr, mai ales cînd a avut în familie bolnavi cardio-vascular, o hipertensiune poate fi un lucru serios şi că în acest caz cu cît este mai mare este mai gravă; că apariţia la vîrstă pomenită a unor tulburări aparent fără importanţă, ca dureri de cap, inexplicabile, ameţeli, insomnii, oboseală, palpitaţii, dureri în piept la eforturi, mai ales la bărbaţi, necesită un examen atent medical complet; că obsesia tensiunii arteriale uneori poate fi ea însăşi o boală supărătoare ca şi hipertensiunea arterială Medicul este singurul care poate aprecia semnificaţia şi importanţa faptelor. Or, dacă într-adevăr hipertensiunea poate provoca suferinţe grave, ca Paralizii, boli periculoase de saifir.O proastă funcţionare a rimehiLSuferinţă ce se stabileşte că nu exista o suferinţa a vreunuia dintre organele principale (creier, inimă, rinichi) şi că nu ne aflăm în faţa unui caz cu evoluÎ,1|nărap dam”' aşa zisa hipertensiune malignă — marea majoritate a hipertensiunilor indiferent de cifră — se bucura de o longevitate mulţumitoare, cu o viaţă puţin incomodată de boală. . Afară de aceasta, hipertensiunea este astăzi o boală tratabilă şi aceasta cu atît mai mult succes, cu cît se face acest lucru mai precoce şi corect. Dr. VINTILĂ V. MIHĂILESCU medic primar nVYVYTYTYYYVVYYVYYYYYYYYVYYf YV»YVT7YYYY»YYYYVYYYT7TTY7TYYTTYY7777YYTYTTTVYYY’( ORIZONTAL: 1) Jocuri de lumini, cu caracter festiv — Textila din... lumi• 5 nu ! 2) Cînd se aprind luminile — Nu se pot dez£ volta fără lumina soarelui. ► 3) Descoperire — Strigăt de entuziasm. 4) In flacără ! — Strălucire (fig.) — Pene ! 5) Scoase la lumină — Vechi focar de cultură în peisajul Moldovei. 6) Ii daţi lumină reglînd... luminozitatea — Se schimbă intr-o noapte feerică ! — Covor cu sclipiri nocturne. 7) Victor ^ 'Julbure — Răspîndesc o lumină roşiatică. 8) Parte fizicii legată de razele de lumină — Scriitor classic leton, autorul romanului ,,Lumină printre nori“. ►9) Impunător — Placă Raza de lumină pentru pardoseli. 10) Măsuri de suprafaţă — Strălucesc în ierarhia sportivă — O clipă din viaţă... II) Probă de examen — Atunci se sting luminile rampei... şi se aprind cele din sală. 12) Pe piepturile lor strălucesc ordine şi medalii — „Fila► meniul“... lămpii cu petrol ! VERTICAL: 1) Compozitor sovietic, autorul baletului ,,Flăcările Parisului“ Geamuri care împiedică vederea. 2) Surse de fascicole luminoase. 3) Șahist so► vietic — Sere I — Dispozitiv electric (pL). 4) Emit raze de lumină sau căldură — ► Argon. 5) Aruncă lumină în largul mării — Ten 7 — Un fir dintr-o luminiţă... .6) Vizitează... genele cînd se sting luminile — Limitele unui foc! — Nici ai mei, , nici ai tăi. 7) Carte poştală — Personaj... tematic din ,,1001 de nopţi“. 8) A răs► pîndi lumină — Tîrgu-Frumos ! 9) Decor pentru... licurici — Se obţin prin disperisia luminii solare. 10) Poftim — Scînteiat. 11) Parte comună pentru răsărit şi ► asfinţit ! — A se stinge (fig) — Nu dincolo! 12) Luminezză în tuburi — Cu► denţă — Ţel. ION PASCAL